Curs Electrician

CURS
DE CALIFICARE
TEHNICIAN
IN INSTALATII ELECTRICE
2007–2008
Capitol_1+2_ Page 1 of 51
Cap. 1 Notiuni generale de electricitate
1.1. Notiuni de electrotehnica .

Introducere.
Înţelegerea fenomenelor electrice şi magnetice care caracterizează funcţionarea

echipamentelor electrice este posibilă pe baza cunoştiinţelor care astăzi poartă denumirea
de teoria clasică a electromagnetismului.
Noţiunea fenomene electromagnetice defineşte o clasă specifică a fenomenelor
fizice care se manifestă în prezenţa unor corpuri aflate în stări fizice speciale, cum ar fi de
exemplu starea de încărcare cu sarcini electrice, sau starea de magnetizare, denumite stări
electromagnetice.
Depăşind posibilităţile de percepţie ale simţurilor umane, studiul fenomenelor
electrice şi magnetice se face prin evaluări cantitative ale unor efecte ale acestora, de
tipul forţe sau cupluri de forţe, denumite în general acţiuni ponderomotoare
electromagnetice.
Teoria clasică a electromagnetismului a fost iniţiată de M. Faraday şi desăvârşită
de J. C. Maxwell, autorul lucrării “A Treatise on Electricity and Magnetism”, (1873).
Această teorie are la bază noţiunea câmp electromagnetic, definit ca fiind o formă de
existenţă a materiei prin care se transmit în spaţiu şi timp acţiuni ponderomotoare.
Această teorie este una de tip fenomenologic, în sensul că foloseşte ca elemente primare
date experimentale.
O mare parte a fenomenelor electrice în tehnică poate fi explicată admiţând unele
ipoteze simplificatoare în teoria câmpului electromagnetic, ceea ce a condus la
dezvoltarea unor ramuri distincte ale electromagnetismului, teoria circuitelor electrice.
Un astfel de exemplu îl reprezintă modelarea prin circuite electrice echivalente a
transformatoarelor şi maşinilor electrice.
Mărimea fizică este o proprietate a stărilor şi fenomenelor fizice susceptibilă de
determinări cantitative prin comparaţie cu o mărime de referinţă de aceeaşi natură,
denumită unitate de măsură . Rezultatul acestei comparaţii este măsura sau valoarea
mărimii fizice relativă la unitatea aleasă. Marimile introduse pe cale experimentală se
numesc mărimi primitive, spre deosebire de mărimile derivate, care se definesc în funcţie
de alte mărimi cunoscute.
Câmpului electromagnetic îi sunt specifice şase mărimi primitive: sarcină
electrică, momentul electric, intensitatea curentului electric de conducţie, intensitatea
câmpului electric, momentul magnetic şi inducţia câmpului magnetic.
1.1.1. Curentul electric
În materialele conductoare există purtători de sarcină (electroni liberi, goluri, ioni pozitivi
sau negativi) care se pot deplasa relativ liber dintr-un punct al corpului la altul (purtători
mobili de sarcină electrică –p.m.s.). În metale p.m.s. sunt electronii de pe ultimul strat, în
semiconductoare p.m.s.sunt electronii şi golurile (echivalente d.p.d.v. electric unor sarcini
pozitiv de valoare +e), iar în lichide şi gaze p.m.s. sunt ionii pozitivi (molecule cu un
deficit de electroni), respectiv negativi (molecule cu un exces de electroni).
Datorită agitaţiei termice, mişcarea p.m.s. este haotică, astfel că sarcina totală transportată
de aceştia, în medie, printr-o o suprafaţă, este nulă (Fig.1a).
Dacă în conductor există un câmp electric, forţele F=qE imprimă p.m.s. o mişcare după
direcţia câmpului, astfel că peste mişcarea haotică se suprapune o mişcare ordonată,
numită mişcare de transport sau drift (Fig.1b- pentru claritate componenta termică a
mişcării p.m.s. nu a mai fost reprezentată). Ca urmare, sarcina totală transportată prin
suprafaţă este diferită de zero- spunem că suprafaţa este străbătută de un curent electric
de conducţie.
a) b)
Fig.1
1.1.1.1 Intensitatea curentului electric
Raportul dintre sarcina totală Q transportată printr-o suprafaţă şi intervalul de timp t

necesar reprezintă valoarea medie a curentului prin suprafaţa respectivă:
Q
I 
t (1)
La limită, când t0, obţinem valoarea instantanee sau momentană a curentului:
Q dQ
i  lim 
t 0 t dt , [A] (2)
Adesea în loc de valoarea curentului electric se foloseşte termenul de “intensitatea
curentului electric”.
Dacă valoarea momentană a curentului este constantă în timp, atunci curentul se numeşte
continuu (c.c.); în caz contrar curentul se numeşte variabil.
Unitatea de măsură a curentului este amperul (A). Amperul este unitatea fundamentală SI
pentru electromagnetism. Cu ajutorul lui se defineşte unitatea de măsură a sarcinii
electrice, prin relaţia
1C = 1A..1s
1.1.1.2 Densitatea curentului de conducţie
Intensitatea curentului electric este o mărime globală. În anumite situaţii este necesar să
caracterizăm local procesul de conducţie. Pentru a defini o mărime locală
corespunzătoare, se împarte suprafaţa străbătută de curent în mici suprafeţe S şi se
calculează curentul prin acestea.
Într-un interval de timp t suprafaţa S va fi străbătută de p.m.s. anterior conţinuţi în
cilindrul de lungime (vd Δt) din stânga suprafeţei S (Fig.2). Sarcina Q transportată de
aceştia prin suprafaţa S are expresia
 Q  n q(  S v d  t )
(3)
Fig.2
unde n este concentraţia volumică a p.m.s., q este sarcina unui purtător mobil, iar vd este
viteza medie a p.m.s. (corespunde mişcării ordonate, de unde denumirea de viteză de
transport sau de drift).
Curentul prin suprafaţa S este deci
Q
i S    n q v d S
t (4)
Raportând acest curent la suprafaţa respectivă obţinem o densitate de curent
i S 
J   nqvd   v v d
S (5)
unde cu v = nq s-a notat densitatea volumică a sarcinii p.m.s..
Vom defini o mărime vectorială J, având modulul J, iar direcţia şi sensul aceleaşi cu ale
vitezei de drift vd:
J  n q v d  v v d (6)
Această mărime, care caracterizează local transportul de sarcină electrică, se numeşte
densitatea curentului de conducţie. Liniile de câmp ale vectorului J se numesc linii de
curent şi ele corespund traiectoriilor p.m.s.. Dacă la conducţie participă mai multe tipuri
de purtători mobili de sarcină electrică, spre exemplu goluri şi electroni (ca în cazul unui
semiconductor), rel.(6) devine
J    v    v
unde + , - sunt densităţile de sarcină corespunzătoare celor două tipuri de purtători, iar
v+ şi v- sunt vitezele de drift respective.
În rel.(3) am presupus că suprafaţa S este perpendiculară pe mişcarea p.m.s.. Dacă
normala la S face un unghi arbitrar  cu viteza p.m.s., atunci
 Q  n q (  S v d  t cos  )
,
respectiv
i S   nqvd S cos   JS cos   J  S
unde S=S.n, n fiind normala la suprafaţa S (în sensul de deplasare al p.m.s. prin S).
Curentul prin suprafaţa S se poate deci exprima în forma
N
i  J k  S k
k 1 ,
unde Jk este densitatea de curent într-un punct al suprafeţei Sk. La limită, când N,
Sk ds, obţinem
i   J ds
S (7)
Curentul printr-o suprafaţă reprezintă fluxul densităţii de curent prin acea suprafaţă.
Dacă J are aceiaşi valoare în punctele suprafeţei, spunem că curentul este uniform
distribuit pe acea suprafaţă. Atunci
i
J 
i  J S , respectiv S (8)
Conductoarele a căror dimensiuni transversale sunt mult mai mici decât cele
longitudinale, se numesc conductoare filiforme. Pentru astfel de conductoare se admite o
distribuţia uniformă a curentului pe secţiunea transversală.
1.1.2 Legea conservării sarcinii electrice
Experinţa arată că sarcina electrică a unui sistem izolat rămâne constantă – principiul
conservării sarcinii electrice. Aceasta înseamnă că dacă într-o regiune apare un exces de
sarcină electrică, într-o altă regiune trebuie să apară un deficit de sarcină de acelaşi semn
şi de aceiaşi mărime cu prima. Altfel spus, dacă într-o regiune a sistemului apare o
sarcină electrică de un anumit semn, într-o altă regiune trebuie să apară o sarcină de
aceiaşi mărime cu prima şi de semn opus.
Forma integrală a legii:
Conform acestui principiu, un transport de sarcină electrică printr-o suprafaţă închisă ,
sub forma unui curent electric, trebuie să determine o modificare a sarcinii totale din
interiorul suprafeţei respective. Acest fapt reprezintă legea conservării sarcinii electrice,
cu următorul enunţ:
Curentul de conducţie total care străbate o suprafaţă închisă arbitrară  este egal, şi de
semn opus, cu viteza de variaţie a sarcinii libere totale Q din volumul delimitat de
suprafaţa respectivă
dQ
 J ds   dt
 (1)
Membrul stâng reprezintă curentul total prin suprafaţa închisă , iar Q sarcina totală din
interiorul acestei; elementul de suprafaţă ds este orientat către exteriorul suprafeţei
(Fig.1). Să presupunem că sarcina totală Q din interiorul lui  este pozitivă şi că are loc
un transport de sarcină pozitivă prin  către interior; atunci J.ds<0, iar dQ >0, deoarece
sarcina totală din interiorul lui  creşte. Pentru a pune în acord aceste semne, în membrul
drept al rel.(1) este necesar un “-“.
Fig.1 Fig.2
Spre exemplu, în Fig.2 este reprezentat un condensator iniţial încărcat, care se descarcă
printr-un conductor metalic care uneşte cele două armături ale sale. Conductorul este
străbătut de un curent electric a cărui intensitate este egală cu viteza de variaţie a sarcinii
închise de suprafaţa , i= -dQ/dt.
Forma integrală pentru medii în repaus:
Dacă sarcina din volumul închis de  este repartizată volumic, cu densitatea de volum v,
relaţia (1) devine
d
 J ds   dt   v dv
 v
(2)
Pentru medii în stare de repaus sarcina electrică din interiorul lui  poate varia numai prin
variaţia locală a lui v şi deci relaţia precedentă se poate scrie în forma
 v
 J ds    i
dv
 v
(3)
Aplicând membrului stâng teorema lui Gauss-Ostrogradski, obţinem

div J   v
t (4)
care reprezintă forma locală a legii conservării sarcinii electrice pentru corpuri în repaus.
Forma integrală pentru medii în mişcare:
Pentru corpuri în mişcare suprafaţa  trebuie considerată ca fiind ataşată acestor corpuri,
adică în mişcare odată cu ele. Atunci derivata în raport cu timpul din membrul drept al
legii se efectuaeză după relaţia
d   v 
dt  v dv    t
 div( v v) dv

v v
unde v este viteza de deplasare a corpurilor. Aplicând termenului al doilea din membrul
drept teorema lui Gauss-Ostrogradski şi înlocuind rezultatul în (2) obţinem
 v
 ( J   v v) ds    i
dv
 v
, (5)
respectiv
 v
div( J   v v)  
t . (6)
Se observă că faţă de cazul mediilor în repaus, la densitatea curentului de conducţie se
mai adaugă un termen, Jc=vv, determinat de deplasarea corpurilor încărcate electric,
numit densitatea curentului de convecţie.
Forma locală pentru suprafeţe de discontinuitate
Dacă există suprafeţe de discontinuitate pentru J, ca de exemplu suprafaţa de
separaţie a două medii condcutoare diferite, atunci formele locale găsite anterior nu mai
sunt valabilă. În astfel de situaţii trebuie să evaluăm integrala din membrul stâng al rel.
(1) pe o suprafaţă închisă de forma unui cilindru plat, cu bazele “mulate” pe cele două
feţe ale suprafeţei de discontinuitate, aşa cum am procedat şi în cazul legii fluxului
electric (Fig.3).
Fig.3
Dacă ne referim la cazul mediilor în repaus, obţinem

n12  ( J 2  J 1 )  J 2n  J 1n   v
t (7)
unde J1n, J2n sunt componentele normale ale vectorului J într-un punct al suprafeţei de
discontinuitate S12.
1.1.3 Legea conducţiei electrice
Într-un conductor metalic omogen, în care există un câmp electric, mişcarea electronilor
liberi sub acţiunea forţei F=qE, q fiind sarcina electronului, constă dintr-o succesiune de
accelerări, urmate de ciocniri neelastice cu ionii ficşi ai reţelei cristaline. Această
mişcarea este asemănătoare cu rostogolirea unei bile metalice în josul unei scări de beton,
sub acţiunea câmpului gravitaţional, ricoşând din treaptă în treaptă. Dacă urmărim, spre
exemplu, deplasarea punctului de contact cu treptele scării, constatăm că el se deplasează
cu o viteză constantă. Analogul acestei viteze în cazul conducţiei este viteza de transport
sau de drift vd , în direcţia câmpului electric şi în sens contrar acestuia. Această mişcare
„uniformă” fiind imprimată de câmpul electric din conductor, viteza de drift va fi
proporţională cu intensitatea câmpului electric,
vd  E (1)
Constanta de proporţionalitate , numită mobilitate, depinde de tipul p.m.s. şi de
material.
Înlocuind această relaţie în expresia densităţii de curent, obţinem:
J   v v d  v E
respectiv
J  E (2)
unde  =nq=v este o constantă de material, numită conductivitate electrică. Relaţia
(2) poartă numele de legea conducţiei electrice, sau forma locală a legii lui Ohm şi are
următorul enunţ:
Într-un punct arbitrar dintr-un mediu conductor omogen densitatea curentului de

conducţie este proporţională cu intensitatea câmpului electric din acel punct.
Legea conducţiei electrice este o lege de material.

Unitatea de măsură SI a conductivităţii este []=[J]/[E]=(Am-2)/(Vm-1)=(A/V)m-1.
Unitatea V/A se numeşte ohm (), astfel că []=(m)-1. Inversul ohm-ului se numeşte
siemens (S) şi deci []=S/m. În practică se foloseşte şi inversul lui , =1/, numit
rezistivitate electrică. Unitate de măsură SI pentru  este m. În unele tabele  este dat în
mm2/m. Relaţia de conversie este 1mm2/m. = 1.10-6m2/m=10-6m.
Mişcarea p.m.s. poate avea loc şi sub acţiunea altor “forţe” decât cea electrică: diferenţe
de concentraţie între capetele conductorului (“gradienţi” de concentraţie), diferenţe de
temperatură (“gradienţi” termici), ş.a.. Efectul acestor forţe neelectrice este în cele din
urmă un curent electric, la fel ca şi în cazul când curentul era datorat câmpului electric.
Ne putem imagina un câmp electric Ei care determină un curent în conductorul respectiv
identic cu cel determinat de cauzele neelectrice; acest câmp de sorginte neelectrică se
numeşte câmp imprimat. Mişcarea p.m.s. într-o sursă este posibilă tocmai existenţei în
regiunea sursei a unui câmp imprimat. Pentru astfel de situaţii legea conducţiei are
expresia
J   ( E  E i ) (3)
Un conductor este:
omogen dacă  este constant în orice punct (în caz contrar este neomogen);
liniar dacă  independent de E (în caz contrar este neliniar);
izotrop dacă  nu depinde de direcţia lui E (în caz contrar este anizotrop)
Evident, aceleaşi criterii se referă şi la .
Conductivitatea, respectiv rezistivitatea, depinde în general de temperatură. Dacă notăm
cu 0 valoarea rezistivităţii la o temperatură de referinţă 0, atunci pentru o temperatură 
apropiată de temperatura de referinţă este valabilă dependenţa liniară
    0[1  (   0 )]
(4)
unde  este coeficientul termic al rezistivităţii, de asemenea o constantă de material.
Pentru unele materialele >0 (materiale PTC - Positive Thermal Coefficient); pentru
altele <0 (materiale NTC).
În general, dependenţa de temperatură a rezistivităţii reprezintă un fenomen nedorit,
întrucât duce la modificarea parametrilor elementelor de circuit, în special a celor
semiconductoare. Pe de altă parte, acest fenomen poate fi folosit pentru realizarea unor
senzori de temperatură. Un astfel de senzor este termistorul, care este un rezistor realizate
dintr-un oxid metalic având  cu circa un ordin de mărime mai mare decât al metalelor.
APLICAŢIA 1. Să se deducă legea lui Ohm, u=Ri
Fig.1
Rezolvare. Ne vom referi la un conductor filiform, de lungime l, secţiune transversală S

şi conductivitate  (Fig.1). Presupunem conductorul parcurs de curentul i. Prin ipoteză J
este uniform, iar din legea conducţiei electrice rezultă că şi E. Atunci
i  J .S u  E.l
unde u este tensiunea de la capetele conductorului. Înlocuind J şi E din aceste relaţii în
legea conducţiei, obţinem
i u

S l
respectiv
l
u i  Ri
S
unde s-a notat cu R rezistenţa electrică a porţiunii respective de conductor,
l l
R 
S S
Unitatea de măsură a rezistenţei este ohm-ul; 1=1V/1A.
1.1.4. Legea transformării energiei în conductoarele parcurse de curenţi

electrici
Într-un conductor, prin ciocniri neelastice repetate cu ionii reţelei cristaline, purtătorii
mobili de sarcină transferă energie acestor ioni, mărind astfel energia internă a
conductorului. Ca urmare, are loc o transformare a energiei câmpului electric în căldură,
manifestă prin creşterea temperaturii conductorului. Acesta este efectul Joule–Lenz, sau
efectul termic al curentului electric, sau încă, efectul electrocaloric.
Lucrul mecanic efectuat de forţele electric pentru a deplasa o sarcină q pe o
distanţă l în conductor are expresia
 L  F  l  q E  l ,
iar puterea corespunzătoare este

L  l 
p  lim  lim   qE    q E v d
 t 0  t  t 0
 t 

unde vd este viteza de drift. Dacă ne referim la purtătorii mobili dintr-un element de
volum, obţinem
   
d p v    v dv  E  v d  E   v v d dv  E  J dv ,
v fiind densitatea p.m.s. Raportul
dpv
pv   J E
dv
reprezintă puterea corespunzătoare deplasării p.m.s. din unitatea de volum a
conductorului, şi care se regăseşte sub formă de căldură. Efectul electrocaloric al
curentului electric este guvernat de legea transformării energiei în conductoare parcurse
de curenţi electrici, cu următorul enunţ:
Energia disipată sub formă de căldură, în unitatea de timp şi în unitatea de volum a unui
conductor parcurs de curent, este dată de produsul scalar dintre densitatea de curent şi
intensitatea câmpului electric:
p v  J E
[W/m3](1)
Ţinând cont de legea conducţiei electrice, mai obţinem două relaţii echivalente,
pv   E 2   J 2 (2)
Puterea disipată în întreg volumul conductorului se obţine prin integrare pe volumul
respectiv :
P   p v dv   J E dv
v v , (3)
Căldura dezvoltată în intervalul  t = t2 - t1 în întreg volumul conductorului se obţine
integrând P pe intervalul de timp respectiv:
t2 t2  
Q  P dt     J  E dv dt
t1 t1 v 
(4)
Pentru conductoarele la care J este constant pe secţiunea transversală, aşa cum
este cazul la conductoarele filiforme,
i u
P   JE  V    S  l  u.i
S l , (5)
sau, ţinând cont de legea lui Ohm,
u2
P  Ri 2 
R (6)
Dacă curentul este constant în timp (c.c.), atunci căldura dezvoltată în intervalul
t=t2-t1 are expresia
U2
Q  U I t  RI 2 t  t
R (7)
Încălzirea mediilor conductoare parcurse de curent electric limitează puterea maximă a
dispozitivelor, aparatelor şi maşinilor electrice. Pe de altă parte, efectul termic are şi
multe aplicaţii tehnice: iluminatul cu incandescenţă, radiatoare electrice, cuptoare
electrice, siguranţele fuzibile etc.
APLICAŢIA 1. Un conductor filiform este parcurs de curentul constant I (Fig.1a).
Presupunând că temperatura mediului ambiant rămâne constantă, să se calculeze
temperatura conductorului. Se presupun cunoscute următoarele mărimi: aria suprafeţei
laterale a conductorului Sl; lungimea lui l; masa conductorului m; căldura specifică c;
rezistivitatea ; coeficientul global de transmisie a căldurii de la conductor la mediul
ambiant .
a) b)
Fig.1
Rezolvare. Fie c temperatura conductorului la un moment arbitrar t şi a temperatura
mediului ambiant. Bilanţ energetic pentru intervalul de timp dt conduce la relaţia
R I 2 dt  mc d c   S l   c   a  d t
,
în care membrul stâng reprezintă căldura degajată în conductor prin efect Joule-Lenz,
primul termen din membrul drept reprezintă partea din această căldură care măreşte
energia internă a conductorului determinând astfel creşterea temperaturii acestuia, iar
celălalt termen, partea din căldura produsă care se transferă mediului ambiant.
Notând cu  = c - a supratemperatura conductorului faţă de mediul ambiant şi ţinând
cont că d = dc , a fiind constant, ecuaţia de mai sus devine
d Sl RI 2
  
dt mc mc
Aceasta este o ecuaţie diferenţială neomogenă, de ordinul unu. Presupunând că
temperatura iniţială a conductorului este cea a mediului ambiant, condiţia iniţială este
(0)=0. Cu aceasta, soluţia ecuaţiei este
t

  t        1       e 
(8)
unde
mc

 Sl
(9)
este constanta de timp a procesului tranzitoriu termic. Supratemperatura  creşte
exponenţial în timp, atingând practic după (3-5) constante de timp valoarea staţionară
(Fig.1b)
RI 2  l  JS  2 
()      aJ 2
S l S S l 2 (10)
unde a este raza secţiunii transversale a conductorului; expresia este valabilă şi în c.a.,
dacă prin I înţelegem valoarea efectivă a curentului. Se observă că temperatura finală a
conductorului depinde de următorii factori:
coeficientul global de transmisie al căldurii către mediul ambiant ;
rezistivitatea materialului ;
raza secţiunii transversale a;
pătratul densităţii ea de curent J.
Pentru conductoare din acelaşi material, cu aceiaşi rază şi în aceleaşi condiţii de transfer a
căldurii către mediul ambiant, temperatura staţionară este determinată de pătratul
densităţii de curent. Valorile recomandate ale acestei mărimi sunt date în tabelele de
specialitate. Spre exemplu, pentru bobinele unui transformator de reţea de mică putere,
realizate din sârmă de cupru izolată cu email (CuEm), se recomandă o densitate de curent
J=(1…3) A/mm2. Printre datele de proiectare figurează şi mărimea curentului, astfel că
după ce s-a ales o valoare pentru J se poate determina diametrul sârmei de bobinaj:
S=I/J=d2/4, de unde d=2sqrt(I/(J)). O valoare mai mică pentru J înseamnă o
temperatură mai mică, dar şi un diametru al sârmei mai mare, deci un gabarit al bobinei
mai mare şi un cost mai mare datorită unui consum mai mare de Cu. Pe de altă parte, un J
ales către limita maximă conduce la o temperatură staţionară mai mare, o solicitare mai
mare a izolaţiei şi o durată de viaţă mai mică a componentei. În schimb, diamentrul
sârmei este mai mic, bobina va avea un gabarit mai mic şi va fi mai ieftină. Proiectantul
trebuie să găsescă un compromis între aceste tendinţe divergente, în funcţie de datele
economice şi de fiabilitate ale proiectului.
1.2 Curentul continuu.

Daca tensiunea aplicata la capetele unui circuit este constanta , curentul electric care
se stabileste prin acesta va fi cu atit mai mare cu cit rezistenta pe care o opune circuitul la
trecerea curentului (rezistenta electrica a circuitului,notata cu R )va fi mai mica.
Intensitatea curentului rezultat este egala cu tensiunea aplicata la capetele
circuitului respectiv impartita la rezistenta acestuia.
I=U/R
Unitatea de masura pentru rezistenta electrica este numita ohm ,dupa numele
fizicianului german G.S.Ohm.
Diversele materiale ,substante opun rezistente diferite la trecerea curentului
electric ,rezistivitatea fiind o caracteristica a acestora.Sunt cunoscute ca fiind cele mai
bune conducatoare de electricitate metalele,evidentiindu-se dintre acestea
argintul,aurul,cuprul si aluminiul.Pe de alta parte materiale cum sunt sticla,
portelanul,cauciucul,masele plastice ori anumite textile (bumbacul,matasea) se opun
trecerii curentului electric,avind o valoare extrem de mare a rezistentei electrice ,fiind
numite materiale izolante sau dielectrice.
Energia electrica (notata cu W sau E) pe care o furnizeaza o sursa de curent
continuu este direct proportionala cu cantitatea de electricitate ( Q ) care circula prin
circuitul exterior si tensiunea electrica de la bornele sursei (notata cu U ).
W=Q×U
Dar cantitatea de electricitate este egala cu produsul dintre intensitatea curentului
electric (notata cu I ) si timpul ( notat cu t ) cit circula acesta .atunci avem o alta forma
importanta de exprimare a energiei:
W=U×I×t
Puterea electrica (notata cu P )furnizata de o sursa de curent continuu reprezinta
energia electrica debitata in unitatea de timp,ea fiind matematic egala cu energia electrica
impartita la timpul cit dureaza respectivul proces:
P=W/t=U×I
Puterea electrica se masoara in wati (W) ,iar energia electrica se masoara in wati-
secunda(Ws).
Daca acestea sunt unitatile de masura definite in electricitate,in energetica
(elctricitatea curentilor tari) in cdrul anumitor marimi fizice se utilizeaza aproape
exclusiv multimii ai unitatilor de masura.Astfel pentru energia electrica se utilizeaza
multiplul watt-ului ( kW ), respectiv multiplul unitatii de timp (ora , notata cu simbolul
h ).
Astfel se folosesc pentru masurarea puterii electrice:
1 kW=1000 W; 1 MW=1000 KW; 1 GW=1000 MW ,
Iar pentru masurarea energiei electrice similar avem:
1 kWh = 1000 Wh; 1 MWh=1000 kWh; 1 GWh=1000 MWh; 1 TWh=1000 GWh
Puterea si energia electrica consumate de catre un receptor se exprima prin aceleasi

formule ,luindu-se tensiunea aplicata la bornele aparatului respectiv si curentul care
circula prin acesta.Un bec electric a carui putere este de 60 W ,tensiunea de alimentare
fiind de 220 V ,va fi parcurs de un curent de 0,273 A si va consuma intr-o ora o cantite de
energie electrica de 60Wh,in zece ore 600Wh , iar in cincizeci de ore o cantitate de
energie de 3000Wh adica 3kWh. Daca este inlocuit cu un bec de 40 W, acesta va fi
parcurs de un curent de 0,18 A si va consuma intr-o ora 0,04 kWh ,in zece ore 0.4 kWh ,
iar in cincizeci de ore 2 kWh.
Un bec cu o putere de 60 W ,a crui tensiune de alimentare este de doua ori mai
mica,adica 110 V ,va avea un efect luminos similar cu primul ,dar va fi parcurs de un
curent de doua ori mai mare ( 0,45 A ).Este important sa observam prin prisma acestui
exemplu ca pentru ca sa transport aceeasi cantitate de putere electrica la un anumit aparat
electric receptor,la o tensiune electrica injumatatita ,voi avea o dublare a valorii
intensitatii curentului electric in circuit.Aceasta observatie este deosebit de utila in a
„surprinde „ tainele cursului in continuare.
Pe de alta parte trecind printr-o rezistenta electrica,curentul electric provoaca un
fenomen termic,ducind la incalzirea acestuia.Energia electrica se transforma in energie
termica.Cantitatea de energie electrica care se transforma in caldura este direct
proportionala cu rezistenta,patratul curentului care circula prin acesta si timpul cit circula:
W=R×I² ×t
1.3 Curentul alternativ.
Legile curentului electric alternativ sunt mai complexe comparativ cu cele de la

curentul continuu ,dar sunt asemanatoare.Practic legile curentului electric continuu sunt o
particularitate a celor de la curent alternativ daca tinem seama ca ,curentul este un curent
alternativ de frecventa nula.
Am vazut ca o rezistenta introdusa intr-un circuit de curent continuu se opune
trecerii curentului electric prin ea.Intr-un circuit alimentat cu curent alternativ se intimpla
intr-o prima analiza acelasi lucru.Aplicind o tensiune la capetele unei rezistente ,curentul
care va circula prin aceasta va fi cu atit mai mic cu cit rezistenta are valoare mai
mare.Rezistenta electrica a unei rezistenta depinde numai de caracteristicile sale
fizice,fiind independent de frecventa curentului.Tensiunea aplicata rezistentei si curentul
prin aceasta vor trece simultan prin valoarea maxima si valoarea zero,vor avea tot timpul
acelasi sens,si isi vor schimba sensul in acelasi moment.
Ca si la curentul continuu,curentul care circula prin rezistenta,numit curent activ ,va
fi:
I=U/R
Daca aplicam insa o tensiune alternativa unei bobine,curentul electric alternativ care
va circula prin aceasta va da nastere unui cimp magnetic alternativ ,care va induce in
spirele bobinei o tensiune electromotoare.Are loc fenomenul de autoinductie –tensiunea
electromotoare este indusa in spirele bobinei chiar de catre cimpul magnetic creat de
curentul care circula prin bobina.Tensiunea electromotoare de autoinductie se opune
variatiei curentului prin bobina.Cind tensiunea aplicata bobinei are valoarea
maxima,curentul are valoarea zero,apoi, pe masura ce valoarea tensiunii scade ,valoarea
curentului creste,pentru a ajunge la valoarea sa maxima atunci cind tensiunea a ajuns la
valoarea zero.Tensiunea isi schimba sensul si incepe sa creasca din nou,iar curentul
incepe sa scada spre zero,ajungind la valoarea zero in momentul in care tensiunea ajunge
la valoarea sa maxima,dar cu sensul schimbat.Curentul care circula prin bobina este
defazat cu 90ْ in urma tensiunii aplicata acesteia.
O bobina este cararterizata prin inductanta sa.Aceasta este o marime
fizica,caracteristica bobinei respective,,a carei valoare depinde de numarul de spire a
bobinei ,diametrul spirelor,lungimea bobinei,materialul din care este confectionat miezul
acesteia,forma bobinei si este notata cu litera L .
O bobina introdusa intr-un circuit de curent alternativ,ca si o rezistenta, se opune
trecerii curentului electric.Spre deosebire insa de rezistenta,in cazul unei bobine opozitia
depinde nu numai de valoarea inductantei acesteia,ci si de frecventa curentului.Aplicind o
tensiune alternativa la capetele unei bobine ,curentul care circula prin aceasta va fi cu atit
mai mic cu cit frecventa curentului este mai mare.
In circuitul de curent alternativ bobina va fi caracterizata printr-o marime numita
reactanta ,a carei valoare depinde atit de valoarea inductantei bobinei,cit si de frecventa
curentului.Reactanta se noteaza cu litera X si se masoara in ohmi (Ω),la fel ca si
rezistenta.
Reactanta unei bobine se numeste reactanta inductiva ,se noteaza cu XL ,si este
egala cu:
XL=2пfL
Curentul care circula prin bobina , numit curent inductiv , se exprima astfel:
IL=U/XL=U/2пfL
Atunci cind frecventa este foarte mare,reactanta bobinei va fi de asemenea foarte
mare,iar curentul prin bobina foarte mic,practic neglilabil.
In cazul in care tensiunea aplicata bobinei este continua (frecventa f=0 ),curentul
care circula prin aceasta va fi de asemenea continuu,cimpul magnetic nu va mai fi
variabil in timp iar in bobina nu va mai avea loc fenomenul de autoinductie.Reactanta
bobinei este practic zero si valoarea curentului care circula prin aceasta va depinde numai
de rezistenta conductorului din care este confectionata bobina.
Daca alicam acum o tensiune alternativa unui condensator,la inceput,cind acesta
este descarcat,curentul va fi maxim si condensatorul se incarca.Pe masura ce tensiunea
creste curentul de incarcare scade,pina in momentul cind tensiunea ajunge la valoarea
maxima,cind curentul ajunge la valoarea zero.Tensiunea incepind sa scada,condensatorul
incepe sa se descarce si curentul incepe sa creasca,deacum cu sensul schimbat.Pe masura
ce tensiunea scade ,curentul de descarcare creste si atinge valoarea maxima in momentul
in care tensiunea a atins valoarea zero.Curentul care circula prin condensator este defazat
inaintea tensiunii aplicata acestuia cu 90ْ .
Un condensator este caracterizat prin capacitatea sa.Aceasta este o marime fizica
,caracteristica condensatorului,a carei valoare depinde de suprafata placilor(armaturilor )
acstuia,distanta si materialul dintre ele,forma lor si este notata cu C.
Spre deosebire de bobina ,curentul prin condensator va fi cu atit mai mare cu cit
capacitatea acestuia va fi mai mare si cu cit frecventa curentului va fi mai mare.In
circuitul de curent alternativ ,condensatorul va fi caracterizat prin reactanta sa ,a carei
valoare depinde de valoarea capacitatii condensatorului si de frecventa
curentului.Reactanta unui condensator se numeste reactanta capacitiva ,se noteaza cu Xc
si este egala cu:
Xc=1/2пfC
Curentul capacitiv va fi in mod similar exprimat astfel:
Ic=U/Xc=U2пfC
Daca tensiunea de alimentare este continua ,prin circuitul in care este montat un
condensator,nu va mai circula nici un curent.Frecventa fiind zero ,reactanta
condensatorului este infnita.Pentru curentul continuu,materialul izolant dintre placile
condensatorului constituie o intrerupere a circuitului.Daca tensiunea este insa
alternativa,condensatorul se incarca si se descarca periodic,cu o frecventa egala cu a
tensiunii aplicate si prin circuit se va stabili un curent electric.
In circuitele reale nu avem insa numai reactante inductive ori numai reactante
capacitive,ci ambele feluri insotite de rezistente.Curentul capacitiv este defazat cu 90ْ
inaintea tensiunii,iar curentul inductiv cu 90ْ in urma acesteia,cei doi curenti fiind
defazati intre ei cu 180 ْ .Daca cei doi curenti sunt egali , ei practic se compenseaza
,suma lor fiind egala cu zero.Reactanta capacitiva are un efect contrar celei
inductive.Daca intr-un circuit avem inseriate o reactanta inductiva si una
capacitiva,reactanta rezultanta va fi:
X=XL-Xc
Daca in circuitul respectiv ,in serie cu reactantele,avem si o rezistenta,aceasta
impreuna cu reactanta constituie impedanta circuitului.Impedanta se masoara tot in ohmi
(Ω) si se noteza cu Z .Rezistenta se considera decalata cu 90ْ fata de reactanta si
impedanta circuitului se va determina geometric.
Z² =R² + X² =R ² + (XL ²–Xc²)
Curentul in circuitul astfel compus din capacitate,inductanta si rezistenta va fi:
I=U/Z
Curentul in acest caz este defazat fata de tensiune cu un unghi φ ,a carui valoare
depinde de rezistentele si reactantele din circuit.
Un curent care este in faza cu tensiunea este un curent activ ,iar un curent care este
defazat cu 90ْ fata de tensiune (inaintea sau in urma acesteia),este un curent reactiv.
Conceptul de valoare efectivă (eficace) a unei tensiuni sau curent alternativ sinusoidal,
este legat de puterea transferată de aceste mărimi; cu alte cuvinte, prin intermediul
valorilor efective, puterile asociate mărimilor de c.a. (AC) pot fi comparate, ca şi cele
asociate mărimilor de c.c. (DC).
Din punct de vedere fizic, valoarea efectivă a unui curent alternativ, este valoarea unui
curent continuu care produce, pe o aceeaşi rezistenţă, acelaşi efect termic, ca şi curentul
alternativ care o parcurge.
Matematic, valoarea efectivă, , a unei mărimi periodice este dată de:
În cazul particular al unei mărimi alternative sinusoidale date de ,

expresia anterioară conduce la:
Se poate scrie deci:
Din punct de vedere grafic, valoarea efectivă este proporţională cu aria mărginită de
curba ce reprezintă evoluţia în timp a pătratului mărimii alternative, aşa cum se vede în
figura următoare.
Figura 4 - Reprezentarea grafică a calculului valorii efective

Valoarea efectivă a unei mărimi depinde de amplitudinea mărimii, de forma de undă a
acesteia, dar nu depinde de frecvenţa acesteia, nici de faza iniţială (integrarea se face pe o
perioadă, indiferent cât este valoarea acesteia, sau alegerea ei).
Efectuarea calculelor matematice cu marimi alternative sinusoidale este extrem de
laborioasa si necesita matematici superioare,motiv pentru care ne restringem la a analiza
fenomenul electric prin prisma reprezentarilor vectoriale,care sunt mult mai facile si
prezinta modele de lucru utilizate si in calcule mecanice.
Y
A
Im

X

Um
B
Diagramă vectorială, fazorială, a mărimilor sinusoidale i si u
Fixam directia si sensul vectorului care reprezinta tensiunea.Odata acestea

stabilite,directia si sensul vectorului care reprezinta curentul,se va lua fata de acest
vector,considerat vector origine.Lungimea vectorilor respectivi reprezinta la o anumita
scara aleasa de noi ,valoarea eficace a tensiunii si curentului.Unghiul format de cei doi
vectori reprezinta unghiul de defazaj dintre tensiune si curent.
Un sistem trifazat de tensiuni alternative sinusoidale, poate fi privit ca reuniunea

a 3 surse monofazate alternative sinusoidale
Figura 5 - 3 surse monofazate alternative sinusoidale

Schema din figura de mai sus se poate redesena sub forma simplificată din
figura următoare:
Figura 6 - Sursă trifazată alternativă sinusoidală
Conductoarele 1, 2 şi 3 se numesc conductoare de fază, iar conductorul se
numeşte conductor de nul.
Aşa cum se va arăta mai jos, între bornele acestei surse trifazate vor apare 3
tensiuni alternative sinusoidale, egale ca amplitudine.
Se consideră cele trei ochiuri, aşa cum se vede în figura de mai jos.
Figura 7 - Sursă trifazată alternativă sinusoidală şi ochiurile corespunzătoare

• Aplicând Teorema a II-a a lui Kirchhoff pe ochiul roşu se obţine
• Aplicând Teorema a II-a a lui Kirchhoff pe ochiul verde se obţine
• Aplicând Teorema a II-a a lui Kirchhoff pe ochiul albastru se obţine
Înlocuind expresiile tensiunilor , şi , rezultă:
Tensiunile dintre conductoarele de fază constituie un sistem trifazat de echilibrat

de tensiuni; amplitudinea acestuia este de mai mare decât a tensiunilor dintre faze şi
nul şi este în avans cu faţă de acesta.

Aceste tensiuni dintre conductoarele de fază, , şi , se
numesc tensiuni de linie, pe când tensiunile dintre conductoarele de fază şi conductorul de
nul, , şi , se numesc tensiuni de fază.
Dacă nu există riscul confuziei între valorile eficace şi maxime, se defineşte
modulul tensiunilor de fază Uf şi al tensiunilor de linie Ul. Într-un sistem trifazat
echilibrat, între cele două valori există relaţia:
Ul = Uf
Diagrama fazorială a amplitudinilor complexe a tensiunilor de fază şi de linie
este reprezentată în Figura 8, în care, pentru simplificare grafică, s-a presupus că faza
iniţială a tensiunii de fază este nulă, respectiv .
Figura 8 - Diagrama fazorială a tensiunilor de fază şi de linie ale unui sistem

trifazat
O sursă trifazată echilibrată de tensiune, poate fi privită ca o reuniune a 6 surse
monofazate:
• între fiecare conductor de fază şi nul, există 3 surse monofazate care au
valoarea eficace (tensiuni de fază);
• între fiecare două conductoare de fază, există alte trei surse monofazate care
au valoarea eficace de (tensiuni de linie).
Figura 9 - Reprezentarea tensiunilor de fază şi de linie ale unui sistem trifazat
Tensiunile , şi sunt tensiuni de fază, iar tensiunile , şi sunt
tensiuni de linie; primele au valoarea eficace , celelalte au valoarea eficace .
Daca reprezentam acum vectorial tensiunile intr-o retea
trifazata,UR,US,UT,reprezinta tensiunile de faza ,respectiv URS , UST , UTR sunt
tensiunile intre faze ,numite si tensiuni de linie.
Din punct de vedere al simbolurilor utilizate se pot in literatura de specialitate
sunt utilizate frecvent nu numai simbolurile clasice pentru tensiunile de faza RS,ST,TR
ci in aceeasi masura vom intilni pentru acestea si notatia U1,U2,U3 apoi din acestea
derivind si tensiunile de linie coeespondente U12,U23,U31.
De asemenea este esential a intelege in cadrul reprezentarii vectoriale a
tensiunilor intr-o retea trifazata ca defazajul tensiunilor este de 120ْ ,ori intr-o alta
exprimare de 2п/3 care de altfel reprezinta impartirea ehilibrata a unui cerc la trei
sectoare egale.
Aceasta reprezentare sta la baza modelelor utilizate pentru intelegerea in
profunzime a sistemelor electrice trifazate care de fapt stau la baza intelegerii notiunilor
primare de energetica.Pe acest model se cladesc in continuare definirea unor marimi
fizice din electricitate precum si elemente fizice din acest domeniu pe care urmeaza sa le
aprofundam in continuare ,care sunt strins legate de producerea ,transportul,distributia si
utilizarea energiei electrice .
In cadrul expunerilor ce vor urma pentru intelegerea in esenta a notiunilor
teoretice si fizice (practice) legate de retele electrice, posturi de transformare si alte verigi
ale sistemului energetic ,este foarte importanta intelegerea modelului tensiunilor intr-un
sistem trifazat.
U3
U1
U1
2 2
3 3
In sistem electric trifazat formulele aprofundate pentru o prima intelegere in

U3
curent continuu,suporta 2
doua esentiale modificari:
U2
3
-una este cauzata de faptul ca suntem in curent Ualternativ
2 unde dupa cum am
precizat apar defazaje intre curent si tensiune,respectiv avem impedanta circuitului,care
are ca si variabile definite R,L,C ,in conditiile unei frecvente de sistem de 50 Hz.
-sistemul in care lucram este trifazat (nu monofazat) in care avem didactic
exprimat un sir de trei sisteme monofazate decalate echilibrat asa fel incit sa se inchida pe
un cerc geometric avind deci un defazaj intre ele egal cu 2п/3.
u1( t )
u2( t )
u3( t )
u1( t )
u2( t )
u3( t )
Intr-un circuit real exista deci atit rezistente cit si reactante.Curentul este defazat
fata de tensiune cu un unghi oarecare φ.Curentul I poate fi descompus in doua
componente:una in faza cu tensiunea ,care constituie componenta activa a curentului Ia
si una defazata cu 90ْ fata de acesta ,care constituie componenta reactiva a curentului
Ir .Se observa imediat ca:
Ia=I cosφ ; Ir=I sinφ .

Puterea activa P in circuitul respectiv va fi: P=UIa=Uicosφ ,
Iar puterea reactiva Q in circuitul respectiv va fi: Q=UIr=Uisinφ.
Energia activa si energia reactiva vor fi egale cu puterile

corespunzatoare ,inmultite cu timpul cit sunt ele utilizate.
Se mai defineste insa si o putere care este rezultata din inmultirea tensiunii cu
curentul,numita putere aparenta ,care este notata cu S:
S=UI deci S ² =P² + Q²
Puterea activa se masoara in wati (W) sau in kilowati (kW),megawati (MW)

etc.
Puterea aparenta se masoara in volt-amperi (VA) sau kilovoltamperi(kVA) ,
megavoltamperi (MVA), etc.
Puterea reactiva se masoara in volt-amperi reactivi (Var) sau kilovoltamperi
reactivi (kVAr),megavolt-amperi reactivi (MVAr),etc.
Similar energia activa se masoara in kilowati-ore(kWh), megawati-ore(MWh)
etc,iar energia electrica reactiva se masoara in kilovolt-amperi reactivi ore (kVAr h),etc.
Nu se defineste o energie electrica aparenta.Puterea electrica aparenta serveste
pentru a ne arata gradul de incarcare al generatoarelor,transformatoarelor etc., dar o
energie aparenta nu ar avea nici un sens.
Prin bobinajul unui generator sau transformator circula curentul I. Acesta se
dimensioneaza pentru o anumita tensiune U si pentru un anumit curent I ,deci pentru o
anumita putere aparenta S .Un generator sau transformator care a fost dimensionat pentru
o anumita tensiune nominala Un,iar bobinajul sau pentru un curent nominal In,inseamna
ca a fost construit pentru o putere aparenta nominala Sn=Un In. De aceea , puterea
nominala la generatoare si transformatoare se da in kVA ( VA, MVA) ,fiind vorba de o
putere aparenta.
La motoarele electrice se indica puterea pe care o poate dezvolta motorul ,deci
fiind vorba de o putere activa se da in W, Kw,etc.
Raportul dintre puterea activa si puterea aparenta se numeste factor de putere
(cos φ).
Cosφ=P(Puterea activa) / S(Puterea aparenta)
. Factorul de putere este deci egal cu cosinusul unghiului de defazaj intre

tensiune si curent. Dintre doi consumatori care absorb din retea aceeasi putere activa ,dar
nu si aceeasi putere reactiva ,consumatorul care absoarbe o putere reactiva mai mare va
incarca reteaua mai mult decit celalalt.Puterea sa aparenta va fi mai mare,iar factorul de
putere mai mic.
In cazul sistemelor de curenti trifazati,puterea activa va fi suma puterilor active
pe cele trei faze:
P=3 Uf I cosφ=√3 U I cosφ

Similar puterea reactiva si puterea aparenta vor fi:
Q=3 Uf I sinφ ; S=3 Uf I
Spre exemplu , puterea aparenta nominla Sn a unui generator trifazat cu

tensiunea nominala Un si curentul nominal In va fi de Sn=√3 Un In.
Cap. 2 Producerea , transportul si distributia
energiei electrice
2.1 Producerea energiei electrice
Producerea energiei electrice reprezinta procesul de

transformare a diferitelor forme de energie primara în energie
electrica, în cadrul unor instalatii specializate de complexitate mare,
denumite centrale electrice. Evolutia consumului de energie electrica a
facut ca acestea sa fie tot mai mari, puterile lor instalate fiind limitate
de restrictii tehnologice, economice, de mediu sau de securitate.
Centrala electrica reprezinta un ansamblu de instalatii
complexe, în care se asigura conditiile pentru conversia unei forme
primare de energie în energie electrica.
Ea materializeaza tehnologic o conceptie de conversie. Se pot
evidentia la limita, doua conceptii opuse de producere a energiei:
O conceptie centralizata, bazata pe centrale electrice de mare
putere, care utilizeaza surse primare cu “concentrare energetica
mare”(combustibili fosili sau nucleari). Puterea acestor centrale este de
regula superioara consumului local, implicând existenta unui sistem de
transport si distributie a energiei electrice. Ansamblul centralelor si al
retelelor electrice de transport, exploatate si conduse într-o conceptie
unitara constituie un sistem electroenergetic.
O conceptie distribuita, cu surse mici, amplasate lânga
consumatori.
Se bazeaza în general pe utilizarea unor surse primare “usoare”, cu
concentrare energetica redusa (solara, eoliana etc.). Centrala este
destinata strict pentru acoperirea consumului local, eliminându-se
necesitatea de a transporta energia electrica la distanta.
În prezent conceptia centralizata are înca o pondere mult mai mare,
rolul producerii distribuite crescând însa odata cu accesul tot mai dificil
la sursele primare cu concentrare energetica ridicata, pe de-o parte, si
a restrictiilor tot mai severe impuse de protectie a mediului, pe de alta
parte.
Dezvoltarea unei conceptii sau alteia depinde de modul în care la
nivelul unei tari sau comunitate exista o strategie globala, prioritara
fata de cea de la nivel
de grup, companie sau societate.
2.1.1 Surse de energie primara
2.1.1.1 Categorii de surse primare de energie

Dezvoltarea unei industrii energetice puternice este conditionata
de existenta unor surse de energie primara care sa se caracterizeze
prin: diversitate, accesibilitate, siguranta, preturi stabile, asigurarea
cantitatilor dorite pe o perioada de timp cât mai mare. În raport cu
aceste conditii, atentia industriei energetice se îndreapta spre o gama
din ce în ce mai diversificata de surse de energie primara, cu
particularitati din ce în ce mai diferite. Prin conversia realizata în
instalatii specializate, aceste surse acopera cererea de energie
electrica si termica a societatii.
În mod conventional, sursele de energie primara sunt împartite în doua
mari categorii:
surse finite;
surse regenerabile.
Sursele finite de energie primara se considera a fi limitate atât în
timp, cât si în spatiu. Ele sunt capabile sa acopere nevoile societatii
umane doar pentru o perioada de timp limitata. Marimea acestei
perioade de timp depinde de volumul rezervelor de energie primara la
care are acces societatea umana. Cele mai importante surse finite de
energie primara sunt combustibilii fosili si nucleari. Din punct de
vedere al modului în care se definesc rezervele corespunzatoare
surselor finite de energie, se disting:
Rezerva certa: reprezinta cantitatea din respectivul combustibil
existenta în zacamânt, care a fost certificata prin masuratori si a carui
exploatare este considerata ca fiind rentabila în conditiile economice si
de dezvoltare tehnologica corespunzatoare unui anumit moment dat.
Rezerva certa recuperabila: reprezinta cota din rezervele certe
care poate fi recuperata (extrasa din zacamânt), în conditiile
economice si de dezvoltare tehnologica corespunzatoare unui anumit
moment dat.
Rezerva aditionala: reprezinta cantitatea din respectivul
combustibil, aditionala în raport cu rezervele certe, care poate fi:
- certificata prin masuratori, dar a carei exploatare nu este rentabila
pentru conditiile tehnologice si economice curente;
- rezultata în urma unor estimari care se refera atât la portiuni
neexploatate ale unor zacaminte cunoscute, cât si la regiuni care ofera
conditii geologice favorabile.
Rezerva aditionala recuperabila: reprezinta cota din rezervele
aditionale posibil a fi recuperate în viitor.
Se subliniaza faptul ca volumul rezervelor certe, respectiv
aditionale, este variabil în timp, el depinzând de dezvoltarea
cunostintelor geologice, de variatia pretului combustibililor, de
progresul înregistrat în domeniul tehnologiei. De exemplu, scaderea
pretului la o categorie de combustibili poate muta un zacamânt din
zona rezervelor certe în cea a rezervelor aditionale, exploatarea lui
devenind nerentabila din punct de vedere tehnico – economic.
Sursele regenerabile se refera la acele categorii de surse primare
de energie care sunt generate în mod continuu de catre sistemele
naturale. Se disting urmatoarele categorii principale de surse
regenerabile de energie: hidraulica, solara, eoliana, geotermala, a
mareelor, a valurilor, biomasa. Ele se caracterizeaza prin:
Potentialul teoretic brut: Reprezinta energia care ar deveni
disponibila prin conversia în energie utila a tuturor fluxurilor naturale
de energie regenerabila, cu o eficienta de 100 %.
Potential tehnic: Reprezinta cota din potentialul teoretic brut
care poate fi convertita în energie utila, tinând seama de nivelul de
dezvoltare tehnologic si de posibilitatea de utilizare a acesteia de catre
societatea umana (geografia umana).
Potential economic: Reprezinta cota din potentialul tehnic care
poate fi convertita în energie utila, în conditii de rentabilitate
economica.
Toate sursele de energie mentionate mai sus participa, într-o
masura mai mare sau mai mica, la satisfacerea nevoilor energetice ale
societatii umane. Este foarte interesant sa se analizeze evolutia în timp
a disponibilului de energie primara în lume. Se poate constata ca
rezervele si productia evolueaza dependent de consum, de politica
(investitiile) în domeniul prospectiunilor, de interesul marilor companii
implicate si foarte mult de interesele politice si strategice ale tarilor
mari consumatoare de energie.
Daca se urmareste aceasta evolutie, se poate constata ca secolul
XX marcheaza trecerea de la dominatia puternica a carbunelui la
penetrarea petrolului si gazelor naturale. Avantajele folosirii acestora a
condus la diminuarea prospectiunilor miniere. Crizele energetice din
1973 si 1979, care în esenta au fost crize petroliere, au relansat
interesul pentru carbune. Concluziile evidente ale acestor mutatii
impun existenta obligatorie a unei strategii nationale în acest domeniu,
strategie care sa impuna o dezvoltare orientata spre mai multe forme
de energie primara si pe realizarea unor stocuri strategice, tampon,
care sa preia fluctuatiile cauzate de crizele si perturbatiile economice si
politice.
În tabelul 2.1 este prezentat modul în care este acoperita cererea
mondiala de energie primara pentru anul 1997, respectiv 2020.
Din analiza datelor de mai sus se pot trage urmatoarele concluzii:
Combustibilii fosili continua sa acopere cea mai mare parte din
cererea mondiala de energie primara (90 % în anul 2020).
Desi va creste în valoare absoluta, energia hidraulica va
satisface în
anul 2020 o cota mai mica a cererii de energie primara, în raport cu
anul 1997. Acelasi lucru este valabil si pentru energia nucleara.
În ciuda avântului deosebit pe care îl vor înregistra, sursele
regenerabile de energie (altele decât cea hidraulica) nu vor acoperi în
anul 2020 decât 3 % din cererea mondiala.
Tabelul 2.1 Modul de acoperire a cererii mondiale de energie primara,

Mtep (%)
În conformitate cu previziunile Agentiei Internationale de Energie,

productia mondiala de energie electrica va creste de la 14 000 TWh, în
1997, pâna la aproximativ 26 000 TWh în anul 2020. În Tabelul 2.2 este
prezentat modul în care diversele surse de energie primara participa la
productia de energie electrica.
Se pot remarca urmatoarele elemente:
Ponderea combustibililor fosili în producerea de energie electrica
va creste de la 63,5 % la 73,7 %.
Carbunele îsi mentine pozitia de lider în ceea ce priveste
productia de energie electrica.
Prin avantajele pe care le ofera, îndeosebi din punct de vedere al
protectiei mediului, ponderea gazului natural se va dubla.
Desi în valoare absoluta participarea surselor regenerabile de
energie (altele decât energia hidraulica) va creste semnificativ,
ponderea lor nu va depasi 2,3 %.
Tabelul 2.2 Participarea formelor de energie primara la

producerea
de energie electrica, %
2.1.2 Situatia energetica a României
2.1.2.1 Consumul de resurse primare de energie

Din punct de vedere al diversitatii resurselor primare, România
poate fi considerata o tara relativ bogata. Ea a dominat multi ani
Europa prin productia de petrol si gaze naturale, element care a
determinat constituirea ei într-o zona strategica în perioada celor doua
razboaie mondiale.
În Figura 2.4 este prezentata evolutia consumului de resurse
primare de energie în perioada 1992 – 2000. iar în Tabelul 2.3 este
data structura acestui consum. Se poate observa ca, desi ponderea lor
a scazut în perioada 1992 – 2000, combustibilii fosili au reprezentat
principala resursa energetica primara a României.
Tabelul 2.3 Structura consumului de energie primara al României, %

(1992 – 2000)
Fig. 2.4 Consumul de energie primara al României în perioada 1992 -
2000
Fig. 2.5 prezinta evolutia previzionata a consumului de resurse

primare
de energiei. Combustibilii fosili continua sa ocupe ponderea cea mai
importanta.
Fig. 2.5 Consumul previzionat de energie primara al României în

perioada 2001 - 2015
În ultimele doua decenii volumul rezervelor certe de combustibili
fosili a avut o evolutie descrescatoare, România devenind o tara net
importatoare, în special de petrol si gaze naturale. În acest sens, în
Figura 2.6 este prezentat modul în care este acoperit consumul de
energie primara.
2.1.2.2 Carbunele
România dispune de cantitati însemnate de lignit, 80 % dintre

rezerve fiind plasate în bazinul carbonifer al Olteniei. Acestea sunt
utilizate practic în mod exclusiv pentru acoperirea necesitatilor
sectorului de producere a energiei electrice si termice. La nivelul
productiei actuale rezervele certe recuperabile de lignit pot acoperi
cererea pentru o perioada de cel putin 50 – 60 de ani (vezi Tabelul 2.7).
Se mentioneaza de asemeni cantitati reduse de huila (aflate în
proportie de 95 % în
Valea Jiului) si carbune brun (în bazinele carbonifere ale Prahovei si
Banatului). În Tabelul 2.8 este prezentata productia de carbune a
României în perioada 1991 –1999.
Figura 2.6 Modul de acoperire a consumului de energie primara al

României
Tabelul 2.7 Rezervele certe recuperabile de combustibili fosili ale

României, anul 1999
Tabelul 2.8 Productia de carbune a României, mii tone
Dupa anul 1998 a fost demarata o ampla actiune de
restructurare a sectorului minier, unul din obiectivele principale fiind
închiderea sau conservarea minelor nerentabile. Rezultatul este o
reducere a productiei de carbune, astfel încâtcosturile specifice sa fie
mentinute în limite acceptabile, în conditiile în care subventiile sunt
eliminate. Este de asteptat ca productia de lignit sa fie plafonata la 25
– 30 milioane tone/an, fiind totusi capabila sa acopere necesitatile
sectorului de producere a energiei electrice. În ceea ce priveste huila,
pe lânga rezervele autohtone se va apela în continuare la importuri.
2.1.2.3 Petrolul
Petrolul a constituit multi ani una din resursele energetice

importante ale României, ea fiind una din tarile care au facut pionierat
în acest domeniu. Se aminteste în acest sens ca exploatarea
comerciala a petrolului în România a demarat înca din anul 1857. Pâna
la cel de-al doilea razboi mondial a fost cea mai bogata tara europeana
în petrol si mai ales în petrol cu continut redus de sulf, fiind concurata
dupa razboi de rezervele descoperite în Marea Nordului si Marea
Caspica.
În perioada cea mai productiva, productia de petrol a României
atingea 15 milioane tone pe an. Pe aceasta baza a fost dezvoltata o
puternica industrie atât extractiva, de rafinare si prelucrare a
produselor derivate din petrol, cât si constructoare de echipamente de
foraj. Lipsa prospectiunilor din perioada anilor 1970-1990, combinata
cu epuizarea treptata a rezervelor cunoscute a avut drept consecinta o
diminuare rapida a productiei de petrol. Ea atinge în prezent cel mult
6-7 milioane tone pe an, neputând acoperi cererea interna.
În aceste conditii România a devenit o tara net importatoare de
petrol, peste 50 % din cerere fiind acoperite pe aceasta cale. În anul
1999 rezervele certe recuperabile de petrol ale României erau de 108
milioane tone, pentru o productie anuala de 6,4 milioane tone. În
viitorul apropiat se preconizeaza oprirea acestui declin si chiar o
usoara crestere a productiei anuale. Acest lucru va fi posibil în special
datorita atât introducerii unor tehnologii moderne de foraj si extractie,
cât si intrarii în exploatare a unor zacaminte (îndeosebi cele de pe
platforma Marii Negre). Totusi, România va continua sa ramâna
dependenta de importurile de petrol.
2.1.2.4 Gazul natural
Ca si în cazul petrolului, România a avut importante rezerve de
gaze naturale, fiind pâna în anul 1959 (anul descoperirii rezervelor de
gaz natural de la Groningen, Olanda) cel de-al doilea mare producator
de gaze naturale din Europa, dupa URSS. Rezervele de gaze naturale
au diminuat treptat, cererea interna depasind posibilitatile de
productie.
Astfel, România a devenit o tara net importatoare, aproximativ
30 % din consum fiind acoperit pe aceasta cale. În anul 1999 rezervele
certe recuperabile de gaze naturale atingeau 406 miliarde m3 . În
Tabelul 2.9 este prezentata evolutia productiei si a importului de gaz
natural pentru cazul României pentru anii 1990 – 2002, iar în Tabelul
2.10 este data o previziune pentru perioada 2007 – 2015.
La ora actuala, importul de gaz natural se realizeaza doar din
Rusia, via Ucraina, printr-o magistrala având o capacitate de transport
de aproximativ 25 milioane m3/zi. Pentru a se putea elimina aceasta
dependenta stricta sunt luate în consideratie doua categorii de masuri:
Diversificarea surselor de aprovizionare (ex. racordarea la
reteaua
vest-europeana prin intermediul Ungariei; dezvoltarea infrastructurii
necesare pentru importul de gaz natural lichefiat).
Cresterea capacitatii de stocare subterana. Un deziderat ar
fi marirea acestei capacitati de la 2,5 miliarde m3 în anul 2003,
la peste 6,5 miliarde m3 dupa anul 2010.
Tabelul 2.9 Situatia gazului natural în România, miliarde m3
Tabelul 2.10 Previziuni privind situatia gazului natural în România,

miliarde m3
2.1.2.5 Uraniul
România nu dispune de rezerve însemnate de uraniu:

aproximativ 6900 tone la nivelul anului 1999, pentru o productie
anuala de 105 tone. Se pot evidentia trei zone în care exista zacaminte
cu valoare industriala: zona Crucea din Carpatii Orientali, zona Bihor
din Carpatii Apuseni si zona Banatului. Din anul 1952, de când a
început exploatarea, a fost produsa o cantitate de aproximativ 17630
tone, cantitati însemnate de minereu fiind exportate în URSS.
Începând cu anii ’70 au aparut preocupari privind dezvoltarea
unor CNE în România. În acest scop s-a trecut la o reorganizare
sistematica a sectorului nuclear,
cuprinzând activitati de extractie, prelucrare si cercetare în domeniu.
Prelucrarea minereurilor se face în prezent la Feldioara, lânga
Brasov, asigurându-se aici procesarea întregii productii din zonele sus-
mentionate. Rezervele existente sunt considerate suficiente pentru
functionarea a doua unitati din cadrul centralei nucleare de la
Cernavoda pe toata durata lor de viata.
2.1.2.6 Energia hidraulica
Energia hidraulica ocupa un loc aparte în energetica româneasca.

Desi primele centrale electrice construite în tara au fost cele hidraulice,
ele au pierdut treptat din teren în favoarea combustibililor fosili.
Potentialul hidroenergetic al României a fost în atentia
specialistilor înca de la începuturile producerii energiei electrice, studii
sistematice fiind realizate în perioada 1900-1914 de catre Dimitrie
Leonida si I.S. Gheorghiu. Ele au fost continuate dupa 1927 de catre
Dorin Pavel, autor a doua studii de referinta privind potentialul
hidroenergetic românesc. Acestea au fost dezvoltate si actualizate în
mod sistematic de institutiile de specialitate în perioada 1951 - 1989.
Lungimea totala a cursurilor de apa din România este de circa
115 000 km, din care fluviul Dunarea ocupa un loc important, cu o
lungime pe teritoriul tarii de 1075 km si o denivelare de circa 68 m
(debit mediu 5540 m3/s).
În Tabelul 2.11 se prezinta potentialul liniar al cursurilor de apa
interioare, fara a se tine seama de Dunare.
În Tabelul 2.12 este prezentat potentialul hidroenergetic al
României la nivelul anului 1999. Dupa cum se poate observa,
amenajarea potentialului hidroenergetic se apropie de limita
economica. Pe termen scurt si mediu nu este asteptata demararea
unor noi investitii majore în acest domeniu.
Tabelul 2.11 Potentialul liniar al cursurilor interioare din România
Tabelul 2.12 Potentialul hidroenergetic al României, anul 1999
2.1.3 Surse regenerabile de energie
Cu exceptia biomasei (lemn) nici o alta forma de energie
regenerabila nu este reprezentata semnificativ în România. Se
mentioneaza totusi cercetari efectuate în domeniul energiei solare
(captatoare) si eoliene care au ajuns pâna în faza de experimentare si
demonstrativa.
În concordanta cu preocuparile existente pe plan mondial, un
accent deosebit se va pune în urmatoarea perioada de timp pe
utilizarea potentialului eolian. Dintre zonele cele mai favorabile pentru
instalarea de turbine eoliene se mentioneaza platforma continentala a
Marii Negre, zona litorala, podisurile din est si platourile montane. În
Tabelul 2.13 este prezentat potentialul eolian tehnic amenajabil pentru
România.
Tabelul 2.13 Potentialul eolian tehnic amenajabil al României
2.1.4 Clasificarea centralelor electrice
Centralele electrice se pot clasifica în functie de mai multe

criterii, cum ar fi tipul energiei primare utilizate, tipul energiei utile
produse, destinatia centralei, puterea totala si unitara a grupurilor din
structura, agentii energetici folositi si parametrii acestora, tipul masinii
energetice, etc.
În Tabelul 2.14 se prezinta clasificarea centralelor electrice dupa
criteriul energiei primare utilizate, evidentiindu-se lantul
transformarilor energetice pâna la forma finala de energie.
Modul în care diversele forme de energie primara au fost
accesibile, precum si gradul de dezvoltare tehnologic atins la un
moment dat au determinat proliferarea diferitelor tipuri de centrale
electrice prezentate în Tabelul 2.14. Astfel, în timp ce unele se afla de
mult timp în faza de deplina maturitate comerciala (CCA, CNE, CTG,
CCGA, CDE, CHE), altele de abia au penetrat piata energiei electrice
(celule fotovoltaice, centrale eoliene), sau sunt în faza pilot si
demonstrativa (CMM, centrale termomarine sau bazate pe energia
valurilor).
Tabelul 2.14 Clasificarea centralelor electrice în functie de energia
primara utilizata
2.1.5 Producerea energiei electrice în hidrocentrale
Centralele hidroelectrice (CHE) funcţionează pe baza energiei cinetice şi

potenţiale a căderilor de apă. Nivelul apei este mai ridicat decât nivelul turbinei. La
nivelul turbinei întreaga energie potenţială a apei este transformată în energie cinetică.
Curentul de apă acţionează turbina hidraulică care transformă energia cinetică în energie
mecanică la arborele acesteia. La rândul ei turbina acţionează generatorul electric, care
transformă energia mecanică în energie electrică.
Puterea hidraulică este energia hidraulică transmisă turbinei în unitatea de timp:
1
Ph  mgh (1.2)
t
unde m este masa cantităţii de apă care străbate turbina în timpul t, g - acceleraţia
gravitaţională iar h - înălţimea de cădere a apei.
Pe de altă parte:
m  V (1.3)
unde  este densitatea iar V volumul apei cu masa m.
Cu (1.2) şi (1.3) rezultă:
V
Ph  gh (1.4)
t
Raportul V/t este debitul de apă care trece prin turbină:
V
Q (1.5)
t
deci:
Ph  ghQ (1.6)
Din relaţia (1.6) rezultă că puterea hidraulică depinde atât de înălţimea h de
cădere a apei cât şi de debitul Q a acesteia.
Puterea mecanică la arborele turbinei este dată de relaţia:
Pt  t  ghQ (1.7)
în care t este randamentul turbinei cu valoarea cuprinsă între 95-97,5%, deci
randamentul total al hidrocentralei este în jur de 80%.
Pentru a produce aceeaşi putere la arborele turbinei este necesară fie o cădere
mare a apei cu un debit mic, fie o cădere mică cu un debit mare de apă, aşa cum rezultă
din relaţia (1.7). Din acest punct de vedere hidrocentralele se clasifică în CHE cu
acumulare, instalate în derivaţie cu firul apei, şi CHE fără acumulare, pe firul apei.
Centralele hidroelectrice fără acumulare (amplasate pe firul apei) au următoarele
caracteristici:
- debitul apei este mare de aceea se amplasează pe cursul fluviilor;
- înălţimea de cădere a apei este dată exclusiv de ridicarea nivelului realizată de
baraj.
Un exemplu de hidrocentrală fără acumulare este CHE Porţile de Fier I construită
în colaborare cu Iugoslavia, fiecare ţară având câte-o centrală cu puterea instalată de 1068
MW (6x178 MW).
Baraj
h
b
Staţia de
Castel de transformare
Albia râului A echilibru Tunel de
h cabluri
n Conductă forţată
Sala maşinilor Albia râului B
Hidroagregat
Tunel de fugă
Fig.2.15 Schema de principiu a unei hidrocentrale cu acumulare,
cu trecere dintr-un râu în altul
La CHE cu acumulare, în principiu, (fig.2.15), apa din baraj este adusă la centrală printr-o
conductă de aducţiune cu panta mică (mult mai mică decât panta albiei râului) care
urmează, o linie de nivel, centrala electrică fiind amplasată în aval, la distanţă mare de
baraj, la nivelul albiei râului. În felul acesta înălţimea totală de cădere a apei este
compusă din înălţimea hb a barajului şi din câştigul de înălţime hn obţinut prin amenajarea
hidrotehnică corespunzătoare (h = hb + hn).
Măsurarea înălţimii de cădere h a apei se poate face în mai multe moduri şi
anume:
- prin ridicarea nivelului amonte mărind înălţimea barajului hb (fig.2.15);
- prin coborârea nivelului aval, cu lucrări hidrotehnice corespunză-
toare (fig.2.15). Sala maşinilor este amplasată subteran iar apa este evacuată în exterior
printr-un tunel de fugă cu pantă mică;
- prin combinarea celor două soluţii ridicând nivelul din amonte prin creşterea
înălţimii barajului hb şi coborând nivelul din aval prin construirea unei aducţiuni şi a unui
castel de echilibru din care apa trece la turbină prin conducta forţată. Sala maşinilor este
subterană: aşa este realizată CHE Argeş cu putere instalată P = 220 MW şi o diferenţă de
nivel h = 324 m.
Amenajările hidroenergetice sub aspectul formei şi complexităţii pot să fie, simple
realizate dea lungul unui râu, cu trecere dintr-un râu în altul aparţinând aceluiaşi bazin
hidrografic, complexe cu mai multe captări de râuri care alimentează acelaşi baraj şi
amenajări cu valorificarea integrală a energiei hidraulice a unui curs de apă.
Ca exemple de amenajări hidroenergetice simple situate dealungul unui râu
(fig.2.15), caracterizate prin aceea că toate construcţiile hidrotehnice ale unei CHE sunt
realizate pe valea şi versanţii aceluiaşi râu, se pot da CHE Bicaz (P = 210 MW; h = 143
m) şi CHE Sadu V (P = 27 MW; h = 400 m).
Amenajările hidroenergetice, cu trecere dintr-un râu în altul contribuie la o
creştere importantă a căderii de apă. Acest gen de amenajări se pot realiza numai când
există două râuri apropiate, cu o diferenţă mare de nivel. Pe râul a cărui albie are nivelul
mai mare se amplasează barajul iar la nivelul albiei râului cu nivel scăzut, subteran sau
suprateran este amplasată sala maşinilor. Conducta de aducţiune trebuie să străbată dealul
care separă cele două râuri iar castelul de echilibru va fi amplasat pe versantul văii cu
nivel mic. Această metodă a fost utilizată la realizarea CHE Lotru (P = 500 MW; h = 809
m).
Amenajările hidroenergetice complexe sunt cele care, pentru mărirea debitului de
apă, colectează, cu ajutorul unor lucrări hidrotehnice suplimentare, mai multe cursuri de
apă, în general afluenţi ai râului principal, în acelaşi baraj. Aşa sunt amenajările de pe
râul Lotru şi Râul Mare Retezat.
Valorificarea integrală a potenţialului hidroenergetic a unui curs de apă este
realizată prin cascade de hidrocentrale cu lacuri de acumulare proprii pentru asigurarea
independenţei funcţionării. Astfel de amenajări hidroenergetice au fost realizate pe
Bistriţa şi Râul Mare Retezat. Spre exemplu pe Bistriţa sunt amplasate 12 CHE cu o
putere totală de 244 MW.
O centrală hidroelectrică are următoarele construcţii hidrotehnice: barajul, priza
de apă, aducţiunea, sala maşinilor sau clădirea centralei şi canalul sau tunelul de fugă.
Barajele sunt foarte diferite în funcţie de înălţime, de locul de fundare, de
criteriile economice. În general barajele se construiesc din beton sau beton armat, fiind
prevăzute cu zone de deversare, vane de evacuare a apelor, deschideri de fund pentru
evacuarea aluviunilor, jgheaburi de trecere a peştilor, ecluze pentru trecerea navelor.
Priza de apă a barajului face trecerea din baraj în aducţiune şi opreşte corpurile
plutitoare şi aluviunile.
Aducţiunea de apă asigură alimentarea cu apă a turbinei din baraj. Aducţiunea
este compusă din canale deschise sau conducte de aducţiune, castelul de echilibru şi
conducta forţată. S-a văzut că există şi construcţii în care legătura dintre baraj şi turbină
este realizată numai prin conducta forţată (fig.2.15).
Castelul de echilibru sau camera de apă are rolul de distribuire a apei şi de
amortizare a oscilaţiilor hidraulice (lovituri de berbec) cauzate de manevrarea vanelor din
conducta forţată. Conducta forţată are înclinare mare (poate să fie şi verticală) şi asigură
legătura dintre castelul de echilibru şi turbină. Sunt dimensionate corespunzător pentru a
rezista şocurilor hidraulice. La intrarea în turbină conducta forţată este prevăzută cu vane
de închidere rapidă.
Sala maşinilor, respectiv clădirea centralei, adăposteşte turbinele şi generatoarele.
Tunelul de fugă asigură evacuarea apei din turbină.
Turbinele centralelor hidroelectrice, în funcţie de căderea şi debitul de apă, sunt
de tip Pelton, Francis şi Kaplan. La CHE cu căderi mari de apă şi debite mici se folosesc
turbine de tip Pelton, cu ax vertical sau orizontal, cu unul sau mai multe injectoare. CHE
cu debite şi căderi mijlocii sunt echipate cu turbine de tip Francis, cu ax vertical şi palete
ale statorului reglabile. La CHE cu debite mari şi căderi mici de apă, se utilizează turbine
elicoidale de tip Kaplan, cu ax vertical cu paletele statorului şi rotorului reglabile.
Turbinele hidraulice au turaţia mult mai mică faţă de cele cu abur (72-150
rot/min., 250-750 rot/min.); din acest motiv generatoarele sincrone sunt construite cu
polii aparenţi, fiind răcite cu aer.
CHE sunt legate al sistemul energetic naţional lucrând în paralel cu CTE. În felul
acesta se utilizează raţional combustibilul şi energia resurselor hidraulice.
În comparaţie cu CTE, CHE necesită investiţii mari pentru realizare dar după
amortizarea lor producţia de energie electrică se realizează cu un preţ de cost scăzut. Un
avantaj mare a CHE este acela că nu sunt poluante.
2.2 Curbe de sarcina
Curba de sarcina reprezinta variatia în timp (zi, luna, an, etc.) a

puterii electrice sau termice, produse sau consumate. Ea reprezinta
legatura dintre sursa de energie si consumator, si sta la baza
programarii functionarii grupurilor într-un sistem centralizat sau
descentralizat de alimentare cu energie. Forma curbelor de sarcina
este în general aleatoare, depinzând puternic de particularitatile
consumatorilor. Pentru consumul de energie electrica, cele mai folosite
tipuri de curbe de sarcina sunt: curba de sarcina zilnica, curba clasata
anuala si curba puterilor maxime lunare.
În continuare sunt tratate curbele de sarcina electrice.
2.2.1 Curba de sarcina zilnica
Curba de sarcina zilnica reprezinta variatia în 24 ore a puterii

produse sau consumate. Pentru definirea completa a rolului,
particularitatilor si a utilitatii curbei de sarcina zilnice este necesar sa
se precizeze forma, modul de construire, indicatorii si modul de
acoperire în sistem a acesteia.
A. Forma curbei de sarcina este determinata de:
 tipul consumatorilor (casnici, industriali, etc.) si ponderea
acestora;
 clima, sezon, durata de iluminare naturala;
 gradul de energointensivitate al economiei ;
 tipul zilei din saptamâna (lucratoare sau nelucratoare).
In Figura 2.15 sunt date doua exemple pentru cazul României.
Se disting doua puncte de maxim: unul denumit putere la vârful de
seara ( Pvs ) si unul puterea la vârful de zi ( Pvz ). De asemeni exista
doua puncte de minim: unul denumit puterea la golul de noapte ( Pgn
), iar celalalt puterea la golul de zi ( Pgz ). puncte de maxim: unul
denumit putere la vârful de seara ( Pvs ) si unul puterea la vârful de zi (
Pvz ). De asemeni exista doua puncte de minim: unul denumit puterea
la golul de noapte ( Pgn ), iar celalalt puterea la golul de zi ( Pgz ).
În Figura 2.16 se prezinta exemple de curbe de sarcina pentru o
serie de tari puternic industrializate, a caror caracteristica este
atenuarea diferentele dintre cele doua vârfuri. Se poate remarca ca
golul de zi se reduce sau chiar dispare.
Fig. 2.16 Exemple de curbe de sarcina zilnica pentru România
B. Construirea curbei de sarcina poate fi abordata din doua puncte

de vedere:
 pentru caracterizarea productiei de energie electrica, având un
caracter aposteriori;
 pentru prognozarea consumului de energie, având un caracter
aprioric.
Forma aposteriorica se poate obtine usor, prin masuratori
efectuate la anumite intervale de timp, între acestea considerându-se
fie media puterilor masurate, fie o variatie liniara a acestora.
Prognozarea curbei de sarcina este mult mai dificila. Ea se realizeaza
cu ajutorul metodelor statistico - probabilistice si utilizeaza curbele de
sarcina reale, determinate prin masuratori, luând în considerare
tendintele consumului, ritmul de dezvoltare al industriei, influenta
cresterii economice, etc. Prognozarea este esentiala pentru planificarea
modului de acoperire a consumului în sistemele electroenergetice.
D. Modul de acoperire în sistem a curbei de sarcina:

Centralele electrice, în functie de caracteristicile lor, participa în
mod diferentiat la acoperirea curbei de sarcina, programarea optima a
acestora având ca obiectiv minimizarea
consumului de combustibil si deci obtinerea unui cost minim
pentru energia electrica
produsa.
Se pot defini patru zone semnificative (vezi Figura 2.17):
 Zona de baza (ZB), în care sunt programate cu precadere:
- grupuri care nu pot fi supuse, din considerente
tehnologice sau economice, la variatii de sarcina sau întreruperi
în perioada golurilor de sarcina (CNE, CHE pe firul apei, CET
echipate cu turbine cu contrapresiune);
- grupuri cu investitie specifica ridicata (durata mare de
functionare
permite o rapida recuperare a investitiei initiale);
- grupuri care utilizeaza combustibili ieftini (ex. lignit);
- grupuri cu randamente ridicate (CTE cu parametrii
ridicati, CCGA).
Grupurile din aceasta zona vor functiona la sarcina constanta, cât
mai
aproape de valoarea nominala, pentru care randamentul este maxim.
 Zona de semibaza (ZSB), în care sunt programate grupuri care
în perioada golurilor de sarcina vor fi solicitate sa functioneze la sarcini
partiale. În aceasta categorie pot intra CET, CHE cu acumulari mari de
apa, CTE cu performante mai modeste.
 Zona de semivârf (ZSV), în care sunt programate grupuri care
pot fi oprite la golurile de sarcina (noaptea, la sfârsit de saptamâna)
sau sunt solicitate sa functioneze cu variatii mari de sarcina. Se
folosesc CTE cu parametrii coborâti, ITG performante.
 Zona de vârf (ZV), în care se programeaza grupuri care accepta
variatii mari de sarcinã, fiind folosite pe perioade scurte de functionare.
La acoperirea zonei de vârf participã CHE cu acumulari mici de apa,
CHEAP, ITG, CDE. În aceasta zona se pot accepta grupuri cu
randamente mai scazute sau care utilizeaza un combustibil mai scump.
În ultimii ani, au crescut exigentele de manevrabilitate ale
grupurilor, chiar si centralele nucleare fiind proiectate pentru a accepta
variatii de sarcina specifice zonei de semibaza. De remarcat sunt de
asemeni CCGA, care prin flexibilitatea lor pot lucra la fel bine atât în
zona de baza, cât si în cea de semibaza sau semivârf. În
Figura 2.17 este prezentat un exemplu de acoperire a unei curbe
de sarcina zilnica.
Dupa cum s-a precizat mai sus, interesul este de a obtine un factor de
aplatizare cât mai mare pentru curba de sarcina, rezultând în acest
mod urmatoarele avantaje:
- Devine posibila producerea aceleiasi energii zilnice cu o putere
instalata mai mica, deci cu investitii mai mici în centralele electrice.
- Variatiile de încarcare ale echipamentelor energetice vor fi mai mici.
Rezulta regimuri uniforme de functionare, cu randamente de conversie,
fiabilitate si disponibilitate mai bune.
- Se elimina necesitatea pornirilor si opririlor zilnice pentru unele
instalatii energetice.
Fig. 2.17 Zonele curbei de sarcina zilnice
ZB - zona de baza; ZSB - zona de semibaza; ZSV - zona de semivârf;

ZV - zona de vârf
În scopul aplatizarii curbei de sarcina zilnice se pot întreprinde,
printre
altele, urmatoarele actiuni:
- Conectarea sistemelor electroenergetice pe longitudine. Vârfurile
curbelor de sarcina corespunzatoare acestor sisteme apar la momente
diferite, iar în aceste perioade sistemele se pot ajuta între ele.
- Promovarea unei politici tarifare care sa stimuleze consumul de
energie electrica în perioadele de gol.
2.2.1 Curba clasata anuala
Curba clasata anuala reprezinta ordonarea descrescatoare a

puterilor produse într-un an. Ea se obtine prin clasarea tuturor curbelor
de sarcina zilnice. Pentru definirea rolului si utilitatii sale este necesar
sa se cunoasca modul de construire, forma curbei si principalii
indicatori.
A. Construirea curbei se face prin clasarea celor 365 de curbe de
sarcina
zilnice. Suprapunerea tuturor curbelor de sarcina constituie ‘muntele
de sarcina’ al
sistemului. Prin intersectarea acestuia cu un plan perpendicular se
identifica
palierele de putere si duratele aferente, rezultând forma din Figura
2.18.
B. Forma curbei depinde de modul de utilizare anuala a grupurilor din
sistem. Se pot gasi corelatii ale formei cu durata de utilizare a puterii
instalate.
Fig. 2.18 Participarea centralelor electrice la acoperirea curbei de
sarcina zilnice
1: CHE pe firul apei; 2: CNE; 3: CET; 4 – 6: CTE cu parametrii ridicati;
CCGA
7: CTE cu parametrii coborâti; 8: CHE cu acumulare; ITG; CDE; 9:
CHEAP în faza de
turbinare; 10: CHEAP în faza de pompare
Cele mai importante termocentrale din sistemul energetic naţional sunt: CTE
Rovinari (1880MW cu grupuri de 200 şi 315 MW), CTE Mintia-Deva (1200MW cu
grupuri de 200MW), CTE Craiova-Işalniţa (1080MW cu grupuri de 100 şi 315 MW),
CTE Luduş (800MW cu grupuri de 100 şi 200 MW).
2.3 Transportul si distributia energiei electrice
2.3.1 Sistem electroenergetic. Sistemul energetic naţional

Prin instalaţie electrică se îţelege ansamblul de echipamente electrice
interconectate, situat într-un anumit spaţiu, care are o funcţionalitate bine determinată.
Echipamentele instalaţiilor electrice sunt constituite din totalitatea maşinilor,
aparatelor dispozitivelor şi receptoa relor electrice interconectate între ele.
Receptoarele electrice sunt acele elemente ale echipamentelor electrice care
transformă energia electrică în altă formă de energie (mecanică, termică, luminoasă, etc.)
Ansamblul instalaţiilor electrice de producere, transport, distribuţie şi consum de
energie electrică, care au în comun un sistem continuu de producere şi consum, formează
un sistem electroenergetic, reprezentat în figura 1.19.
GS ST ST LE R1
LE
 1 A 2 S PT
R2
6 kV 110 kV 6 kV
0,4 kV
10 220 kV 10 kV
kV 400 kV 20 kV
Fig2.19 Schema simplificată a unui sistem electroenergetic

GS - generator sincron; ST1 - staţie de transformare ridicătoare de tensiune; LEA - linie
electrică aeriană; ST2 - staţie de transformare coborâtoare de tensiune; LES - linie
electrică subterană; R1 - receptoare de medie tensiune; PT - post de transformare; R2 -
receptoare de joasă tensiune.
Producerea energiei electrice este realizată de generatorul sincron GS. Pentru
reducerea pierderilor de energie electrică pe instalaţiile de transport, se impune creşterea
tensiunii cu transformatoarele ridicătoare de tensiune din staţia de transformare ST1 de la
6 kV sau 10 kV (tensiune la bornele generatorului), la 110 kV, 220 kV, 440 kV, etc. În
felul acesta pentru aceeaşi energie transportată, curenţii din liniile de transport sunt mult
mai mici.
Transportul energiei electrice spre consumatori se face prin mai multe linii
electrice aeriene (LEA). La consumator tensiunea este micşorată de transformatoarele
staţiei coborâtoare de tensiune ST2 până la nivelul 6 kV, 10 kV sau 20 kV. De la bornele
secundarelor transformatoarelor din ST2, prin linii electrice subterane LES, se
alimentează consumatorii de medie tensiune R1 (în general motoare de medie tensiune
care acţionează maşini de lucru importante ca suflante, exhaustoare, compresoare, etc.) şi
posturile de transformare PT care sunt situate în “centrele de greutate” ale consumului de
energie electrică, dintr-o anumită zonă a unei întreprinderi industriale sau a unei localităţi.
Transformatoarele din posturile de transformare scad nivelul tensiunii de linie la 0,4 kV.
De la barele secundare ale transformatoarelor din PT se alimentează cu energie electrică
consumatorii R2 de joasă tensiune.
Sistemul energetic cuprinde pe lângă sistemul electroenergetic, sursele de energie
primară, instalaţiile de transport a energiei primare la centrala de producere a energiei
electrice, instalaţiile de convertire a energiei primare în energie mecanică şi maşinile de
lucru acţionate de motoarele electrice din instalaţiile de utilizare a energiei electrice.
Sistemele energetice, în general, au un caracter regional în sensul că principalii
consumatori sunt grupaţi într-o anumită zonă în jurul centralei care produce energia
electrică. Pentru asigurarea continuităţii alimentării cu energie electrică a consumatorilor
de mare importanţă, în cazul apariţiei unui deranjament în instalaţiile de producere şi de
transport a energiei electrice ale sistemului electroenergetic, se impune interconectarea
tuturor sistemelor energetice regionale. La nivelul întregii ţări, prin interconectarea
sistemelor energetice regionale rezultă sistemul energetic naţional. Sistemul energetic
naţional are o configuraţie complexă conţinând mai multe noduri. Nodurile sistemului
energetic naţional sunt formate din staţiile de transformare ST1 ale centralelor electrice.
2.3.2 Instalaţii de transport şi distribuţie a energiei electrice

Energia electrica, care este si ea o marfa ce trebuie transporta acolo unde este
nevoie si
distribuita la consumatori, acest lucru se realizeaza prin conductoarele metalice ale
liniilor electrice
Locul unde se intalnesc mai multe linii , unde energia electrica soseste pe unele
linii si de unde pleaca mai departe prin altele, unde aceasta este transformata de la o
tensiune la alta cu ajutorul transformatoarelor si autotransformatoarelor, unde se afla
aparatele prin care se stabileste sau se intrerupe circuitul liniilor electrice , unde se
gasesc aparatele de masura, control, automatizare si protectie a circuitelor , este statia
electrica. Legatura intre statii este asigurata prin liniile electrice.
Ansamblul de instalatii prin care energia electrica este transmisa de la centralele
electrice la consumatori constituie reteaua electrica. Ea serveste la transportul,
transformarea si distributia energiei electrice. Retelele electrice sunt constituite din linii
electrice, staţii de transformare, staţii de conexiuni şi posturi de transformare.
Reţelele electrice, datorită importanţei lor în economia naţională, trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii: să asigure continuitatea alimentării cu energie
electrică a consumatorilor (mai ales a consumatorilor de mare importanţă), să prezinte
siguranţă în funcţionare, să asigure parametrii calitativi ai energiei furnizate şi prin modul
de funcţionare, să determine eficienţa economică a investiţiilor făcute pentru realizarea
lor.
Energia electrică este transportată la consumator pe diferite trepte de tensiune,
care sunt stabilite pe baza unor criterii tehnico-economice, ţinând seama de pierderile de
energie în reţea şi de valoarea investiţiilor. Pierderile de energie în reţea sunt direct
proporţionale cu lungimea reţelei şi cu puterea vehiculată şi invers proporţionale cu
pătratul tensiunii.
În ţara noastră tensiunile de linie din reţelele electrice de curent alternativ sunt:
0,4 kV; (6 kV); 10 kV; 20 kV; (35 kV), (60 kV); 110 kV; 220 kV; 400 kV. În paranteză
sunt trecute valorile tolerate ale unor nivele de tensiune.
După nivelul tensiunii, reţelele electrice se împart în:
- reţele de joasă tensiune (JT), cu tensiuni sub 1 kV;
- reţele de medie tensiune (MT), cu treptele de (6 kV); 10 kV; 20 kV şi (35 kV);
- reţele de înaltă tensiune (ÎT), cu treptele de (60) kV; 110 kV şi 220 kV;
- reţele de foarte înaltă tensiune (FIT) cu nivel de tensiune peste 220 kV.
Transportul şi distribuţia energiei electrice la consumatori se face prin linii electrice.
După scop, liniile electrice se împart în: linii de transport şi linii de distribuţie a
energiei electrice.
Liniile electrice de transport asigură transportul spre consumatori a unei cantităţi
mari de energie electrică. Liniile de transport pot fi: de legătură între două noduri ale
sistemului electroenergetic (asigură interconexiunea staţiilor de transformare ale
centralelor electrice) şi de transport a energiei de la un nod, la un centru de consum.
Liniile de distribuţie au o configuraţie mult mai complexă decât cele de transport
a energiei electrice. Ele vehiculează puteri mai mici, pe distanţe mai scurte şi la un număr
mai mic de consumatori.
Nu se poate face o delimitare netă, după nivelul de tensiune, între liniile de
transport şi cele de distribuţie a energiei electrice. Liniile de transport a energiei electrice
au nivelele de tensiune 400 kV, 220 kV sau chiar 110 kV, iar cele de distribuţie 0,4 kV, 6
kV, 10 kV, 20 kV mergând până la 110 kV sau 220 kV, pentru alimentarea marilor
consumatori.
Din punct de vedere constructiv, liniile electrice se împart în: linii electrice
aeriene (LEA) şi linii electrice subterane în cablu (LES). Liniile electrice aeriene sunt
utilizate în general la transportul pe distanţe mari cât şi la distribuţia energiei electrice la
mari consumatori, iar cele în cablu, sunt folosite mai ales la distribuţia energiei pe
distanţe mici şi în condiţii speciale de traseu. LES au costul mai ridicat.
2.3.2.1 Linii electrice aeriene (LEA)

Avantaje :
- sunt mult mai ieftine decat cele subterane
Dezavantaje :
- sunt supuse actiunii directe a agentilor atmosferici si poluarii
- ocupa spatii destul de mari
Elementele care compun liniile aeriene sunt urmatoarele:
A. Conductoarele prin care circula curentul electric
B. Stalpii (suportii), care servesc la sustinerea conductoarelor.
C. Izolatoarele, care servesc la izolarea conductoarelor aflate sub tensiune fata de
stalpii care le sustin.
D. Armaturile, care au diferite roluri privind prinderea si protectia conductoarelor si
izolatoarelor.
A. Conductoare electrice la LEA

La constructia liniilor aeriene se folosesc conductoare metalice neizolate (sau izolate
in cazul
LEA joasa tensiune). Acestea trebuie sa aiba o rezistenta electrica cat mai mica, pentru a
nu avea pierderi mari de energie datorita incalzirii lor, sa aiba o rezistenta mecanica
mare, pentru a nu se rupe atunci cand sunt supuse la eforturi mecanice mari, si sa fie cat
mai ieftine.
Conductoarele se confectioneaza in general din cupru, aluminiu sau aliaje ale
acestora cu alte metale. Aluminiul are o rezistivitate electrica mai mare si o rezistenta
mecanica mai scazuta decat cuprul, dar este mai ieftin. Cuprul este un material deficitar
si de aceea tendinta actuala este de a-l inlocui pe cat posibil cu aluminiul. Conductoarele
neizolate pentru LEA se fabrica din mai multe fire dispuse in straturi concentrice,
straturile succesive se rasucesc in sens contrar. Datorita aspectului lor se mai numesc si
conductoare funie. Sunt mult mai flexibile decat conductoarele monofilare si prezinta o
siguranta sporita datorita faptului ca ruperea unui singur fir, sau chiar a catorva fire nu
conduce la ruperea conductorului.
Conductoarele de aluminiu se construiesc numai multifilare. Pentru marirea
rezistentei mecanice a conductoarelor de aluminiu, au fost create conductoare formate
dintr-o inima din fire de otel peste care sunt impletite firele de aluminiu. Acestea sunt asa
numitele conductoare de otel-aluminiu, foarte mult intrebuintate in momentul de fata.
La liniile electrice aeriene de joasa tensiune se folosesc si conductoare izolate, asa
numitele conductoare torsadate (mai multe conductoare izolate sunt rasucite impreuna si
sunt fixate pe stalpi fara izolatoare sau sunt fixate pe console prinse de zidul cladirilor,
eliminand in felul acesta izolatoarele si chiar stalpii).
B. Stalpii LEA
Liniile de foarte inalta tensiune impun folosirea stalpilor de metal (de otel), liniile de
inalta
tensiune se construiesc pe stalpi de beton, metal sau de lemn, iar liniile de joasa tensiune
pe stalpi de beton sau lemn.
Pentru marirea rezistentei mecanice, stalpii de beton se armeaza cu sarme sau
bare metalice. O mare raspandire au capatat-o stalpii de beton armat centrifugat. Au
inceput sa apara si stalpi din mase plastice armate cu fibre de sticla pentru linii de joasa
tensiune si iluminat public.
Stalpii se planteaza de obicei in fundatii de beton. Stalpii de beton di de lemn de
dimensiuni reduse se planteaza si direct in pamant, intr-o groapa in care se pune si pietris,
pietre ( fundatie burata ) penru o fixare mai buna si scurgerea apei.
Pentru a nu putrezi, stalpii de lemn se impregneaza cu anumite substante, cum
sunt creozetul, gudronul, care distrug microorganismele din lemn.
Pentru ca liniile electrice sa ocupe cat mai putin spatiu, se construiesc stalpi pe
care se pot monta doua, patru sau chiar mai multe circiute, din punct de vedere electric,
fiecare din acestea functioneaza independent, constituie linii separate.
Unii stalpi sunt construiti doar pentru a sustine greutatea conductoarelor,
izolatoarelor si armaturilor, acestia se numesc stalpi de sustinere. Altii sunt construiti
pentru a se realiza intinderea conductoarelor, acestia se numesc stalpi de intindere. La
capatul liniei exista intotdeauna un stalp de intindere, se mai numeste si stalp terminal.
Portiunea de linie cuprinsa intre doi stalpi de intindere formeaza un panou al
liniei electrice iar aceea dintre doi stalpi oarecare formeaza o deschidere . Se mai
construiesc si stalpi de colti, care se monteaza in locurile in care linia isi schimba
directia, si stalpi speciali pentru cazuri deosebite ( traversari de rauri, trecerea peste
obstacole inalte)
Distanta intre linia dreapta care uneste punctele de sustinere a conductorului pe
doi stalpi invecinati si punctul cel mai de jos al acestuia, masurata pe verticala, se
numeste sageata conductorului. Stalpii trebuie sa fie suficient de inalti pentru ca, tinand
seama si de sageata, conductoarele sa nu se apropie de pamant, constructii, la o distanta
care ar putea sa fie periculoasa.
Trebuie avut in vedere ca pe timp calduros, din cauza dilatarii conductoarelor,
acestea se lasa in jos si segeata lor creste.
C. Izolatoarele LEA
Materialul cel mai des folosit la constructia izolatoarelor, atat pentru linii cat si pentru
statii, aparatajul de inalta tensiune, transformatoare, autotransformatoare, este portelanul.
La constructia liniilor aeriene se mai folosesc si izolatoare de sticla In ultima vreme tot
mai des se utilizeaza izolatoarele compozit datorita calitatilor electrice si mecanice ale
acestora. La linii foarte inalte se folosesc lanturi de izolatoare. Ele au marele avantaj ca
atunci cand se deterioreaza un izolator, sau chiar mai multe, lantul poate functiona in
continuare, asigurand izolarea si sustinerea conductorului. De asemenea, se pot inlocui
numai izolatoarele deteriorate din lant, ceea ce reprezinta un avantaj economic.
Izolatoarele folosite in aer liber au pe suprafata niste nervuri sau seamana cu un teanc
de palarii puse una peste alta. In acest fel o descarcare electrica care s-ar produce pe
suprafata izolatorului, intre capetele acestuia, ar fi silita sa parcurga un traseu mai lung
sau sa sara prin aer intre nervuri cea ce ingreuneaza producerea descarcarii. Din cauza
acestor forme se vorbeste de fustele izolatorului sau palariile izolatorului.
Pentru protejarea izolatorilor la capetele acestuia se monteaza adesea niste inele
metalice sau niste armaturi care au forma unor coarne de unde si numele de coarne de
protectie.
D. Armaturile LEA
Reprezinta echipamentul auxiliar al liniilor electrice aeriene si sunt alcatuite din ;
- suporturi de izolatoare
- console
- cleme de intindere conductoare
- cleme de innadire mecanica a conductoarelor
- piese suport izolatoare rigide
- tije prelungitoare
- armaturi de protectie impotriva arcului electric
2.3.2.2 Linii electrice subterane in cabluri LES

Avantaje :
- siguranta mai mare in exploatare
- nu prezinta pericol de atingere directa a partilor sub tensiune pentru oameni si
animale
- nu ocupa spatii mari
- nu strica aspectul estetic al locurilor pe unde trec
Dezavantaje :
- pretul de cost ridicat
- defectele cablurilor sunt mai greu de localizat si remediat
Retelele electrice subterane sunt folosite pentru distribuirea energiei electrice in
orase. O retea electrica subterana cuprinde urmatoarele elemente componente:
- cablurile electrice
- cutiile de innadire (mansoane , mufe )
- cutiile de derivatie
- cutiile terminale
Dupa tensiunea pentru care sunt construite cablurile pot fi :
- de joasa tensiune
- de medie tensiune
- de inalta tensiune
- de foarte inalta tensiune
Dupa numarul de conductoare, care sunt de cupru sau aluminiu, ele pot fi cu un
singur conductor si cu doua, trei, patru sau mai multe.
Dupa izolatia de baza a conductoarelor, cablurile sunt de mai multe tipuri :
- cu izolatie din hartie impregnata
- cu izolatie din mase plastice
- cu izolatie din cauciuc (la retele de 0.4 kV)
2.3.3 Rolul curentului continuu in transportul si distributia energiei
electrice.
Motorul de curent continuu are marele avantaj ca turatia sa poate fi reglata

foarte usor, in mod continuu si in limite destul de mari. De asemenea, el poate dezvolta
un cuplu mare la pornire si la turatii reduse, lucru foarte important atunci cand motorul
porneste cu o sarcina mare, cum este cazul in transporturi. De aceea, la tranvaie
troleibuze, metrou, locomotive electrice se intrebuinteaza motoare de curent continuu.
Curentul continuu este intrebuintat, de asemenea, pentru alimentarea majoritatii
aparatelor de automatizare si reglaj, aparatelor electronice, proceselor de electroliza si
pentru incarcarea bateriilor de acumulatoare. Curentul continuu necesar se obtine prin
redresarea cerentului alternativ, cu ajutorul redresoarelor.
In unele cazuri, el se obtine centralizat, in statii sau puncte de redresare, de unde
apoi este distribuit la consumatori la distante nu prea mari, printr-o retea de curent
continuu. In cazul tranvaielor, troleibuzelor, exista una sau mai multe statii de
redresare, care alimenteaza in diverse puncte reteaua de curent continuu din care
vehiculele iau energia necesara functionarii. Pentru troleibuze se folosesc doua
conductoare, pentru tranvaie si locomotive electrice un singur conductor, cel de al doilea
fiind perechea de sine.
Alimenterea locomotivelor electrice se face in curent alternativ monofazat, la
tensiune inalta ( 27500 V ), care este transformata la tensiunea necesara si redresata in
curent continuu cu ajutorul unor transformatoare si dispozitive de redresare montate chiar
in locomotiva.
Pentru alimentarea cu curent continuu a dispozitivelor de automatizare, comanda
control si reglaj, unde se cere o mare siguranta in functionare, se folosesc de obicei
baterii de acumulatoare care functioneaza in paralel cu un redresor de incarcare
alimentat de la reteaua de curent alternativ.

Curs Electrician

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Electrician

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS

1.1. Notiuni de electrotehnica .

Înţelegerea fenomenelor electrice şi magnetice care caracterizează funcţionarea

1.1.1. Curentul electric

1.1.1.1 Intensitatea curentului electric

Raportul dintre sarcina totală Q transportată printr-o suprafaţă şi intervalul de timp t

1.1.1.2 Densitatea curentului de conducţie

1.1.2 Legea conservării sarcinii electrice

1.1.3 Legea conducţiei electrice

Într-un punct arbitrar dintr-un mediu conductor omogen densitatea curentului de

Legea conducţiei electrice este o lege de material.

Rezolvare. Ne vom referi la un conductor filiform, de lungime l, secţiune transversală S

1.1.4. Legea transformării energiei în conductoarele parcurse de curenţi

iar puterea corespunzătoare este

1.2 Curentul continuu.

Puterea si energia electrica consumate de catre un receptor se exprima prin aceleasi

Legile curentului electric alternativ sunt mai complexe comparativ cu cele de la

Curentul capacitiv va fi in mod similar exprimat astfel:

În cazul particular al unei mărimi alternative sinusoidale date de ,

Se poate scrie deci:

Figura 4 - Reprezentarea grafică a calculului valorii efective

Diagramă vectorială, fazorială, a mărimilor sinusoidale i si u

Fixam directia si sensul vectorului care reprezinta tensiunea.Odata acestea

Un sistem trifazat de tensiuni alternative sinusoidale, poate fi privit ca reuniunea

Figura 5 - 3 surse monofazate alternative sinusoidale

Figura 6 - Sursă trifazată alternativă sinusoidală

Figura 7 - Sursă trifazată alternativă sinusoidală şi ochiurile corespunzătoare

• Aplicând Teorema a II-a a lui Kirchhoff pe ochiul verde se obţine

• Aplicând Teorema a II-a a lui Kirchhoff pe ochiul albastru se obţine

Înlocuind expresiile tensiunilor , şi , rezultă:

Tensiunile dintre conductoarele de fază constituie un sistem trifazat de echilibrat

nul şi este în avans cu faţă de acesta.

Figura 8 - Diagrama fazorială a tensiunilor de fază şi de linie ale unui sistem

au valoarea eficace de (tensiuni de linie).

Figura 9 - Reprezentarea tensiunilor de fază şi de linie ale unui sistem trifazat

Tensiunile , şi sunt tensiuni de fază, iar tensiunile , şi sunt

tensiuni de linie; primele au valoarea eficace , celelalte au valoarea eficace .

In sistem electric trifazat formulele aprofundate pentru o prima intelegere in

Ia=I cosφ ; Ir=I sinφ .

Iar puterea reactiva Q in circuitul respectiv va fi: Q=UIr=Uisinφ.

Energia activa si energia reactiva vor fi egale cu puterile

S=UI deci S ² =P² + Q²

Puterea activa se masoara in wati (W) sau in kilowati (kW),megawati (MW)

Cosφ=P(Puterea activa) / S(Puterea aparenta)

. Factorul de putere este deci egal cu cosinusul unghiului de defazaj intre

P=3 Uf I cosφ=√3 U I cosφ

Q=3 Uf I sinφ ; S=3 Uf I

Spre exemplu , puterea aparenta nominla Sn a unui generator trifazat cu

2.1 Producerea energiei electrice

Producerea energiei electrice reprezinta procesul de

2.1.1 Surse de energie primara

2.1.1.1 Categorii de surse primare de energie

Tabelul 2.1 Modul de acoperire a cererii mondiale de energie primara,

În conformitate cu previziunile Agentiei Internationale de Energie,

Tabelul 2.2 Participarea formelor de energie primara la

2.1.2 Situatia energetica a României

2.1.2.1 Consumul de resurse primare de energie

Tabelul 2.3 Structura consumului de energie primara al României, %

Fig. 2.5 prezinta evolutia previzionata a consumului de resurse

Fig. 2.5 Consumul previzionat de energie primara al României în

România dispune de cantitati însemnate de lignit, 80 % dintre

Figura 2.6 Modul de acoperire a consumului de energie primara al

Tabelul 2.7 Rezervele certe recuperabile de combustibili fosili ale