Mecanisme si Politici

de Ocupare a
Factorului Munca
si de
Combatere a Somajului
 In functie de gradul de dezvoltare a economiei, de nivelul resurselor umane, de
potentialul resurselor materiale si anvergura activitatii economice, fiecare tara isi
elaboreaza programul specific al politicii de ocupare.
In cadrul politicii ocuparii, exista o serie de obiective generale ce se inscriu in
programele oricaror politici de ocupare, printer acestea amintim:
 Asigurarea locurilor de munca structural, cantitativ si calitativ- corespunzator
cerintelor profesionale, teritoriale, sectoriale, care sa permita incadrarea nivelului
ocuparii in parametrii functionali ai sistemului productive. Programele privind
asigurarea de locuri de munca trebuie sa se bazeze pe cunoasterea exacta a
potentialului economic existent atat la nivel general, cat sip e fiecare sector de
activitate, pe ramuri si subramuri, precum si in profil territorial.
 Flexibilitatea pietei muncii- prin crearea conditiilor industriale, legislative si
relationale capabile sa promoveze realizarea si adecvarea mecanismelor de
ajustare si a structurilor adaptative pe piata muncii. Flexibilitatea depaseste
rigiditatea societatii si raspunde semnalelor care vin din mediul economic si social
extern.
Dintre factorii care cer si favorizeaza flexibilitatea pietei muncii mentionam:
- procesul de internationalizare a economiilor si pietelor (expunerea
economiilor nationale concurentei deschise, fluctuatiilor ratei de schimb,
ect.)
- progresul tehnologic ( care se impune in planul resurselor umane prin
restructurari ale sistemului educational- professional si de calificare,
mutatii in interiorul interprinderilor
Dintre factorii care franeaza sau se opun flexibilizarii pietei muncii amintim:
- relatia securitetea locurilor de munca- flexibilitate sau ocupare
deplina ( adduce in discutie acceptate acu greu a riscului de pierdere a
locului de munca cu contract pe durata determinate)
- flexibilitate- precarizare a ocuparii- somaj ( eroziunea modelului
traditional de ocupare deplina, promovand formele atipice)
- flexibilitate- autoprotectie economica- protectie sociala ( modificari ale
statului ocupational si profesional ducand afectarea securitatii
ocupationale din munca).
In Romania principala problema de pe piata muncii ramane in continuare gasirea
unei solutii de protejare a locurilor de munca amenintate de diminuarea productiei
cauzate de lipsa de resurse . Tara noastra se afla inca intr-o perioada de trecere spre o
societate noua. Se impune a se realize o reforma profunda, reala a sistemului de
invatamant. Se va putea astfel promova un model al unei economii de tip educational.
Sporirea interdependentelor intre scoala, ca institutie si utilizatorii absolventilor.
Parteneriatul presupune deschiderea mai de timpuriu a unor filiere fie direct spre lumea
muncii, fie spre conyinuarea studiilor. Se simte nevoia multidisciplinaritatii educcatiei si
pregatirii profesionale. Este necesara o relansare a pregatirii postliceale de specilalitate.
 Continutul propriu-zis al educatiei si formarii profesionale, programele de
invatamant reprezinta astfel un obiectiv major, fundamental in schimbarea sistemului de
instruire a resurselor umane.

Formarea profesionala si perfectionarea continua a pregatirii in acceptiunea cea

mai completa- ca instrumente de reglare a cererii si ofertei de munca- intrunesc o serie de
calitati care ocupa un loc prioritar in cadrul politicilor active de ocupare a factorului
munca.
Acestea indeplinesc o serie de functii pe piata muncii:
 adaptarea numerica si structural calitativa a ofertei de munca la volumul si
sttructura cererii;
 reducerea costului somajului prin asigurarea unor conditii de pregatire, reocupare
si reintegrare cat mai rapida in activitate a unei parti a somerilor;
 imbunatatirea utilizarii timpului de lucru al lucratorilor .

Anul 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
Total 12758 45640 65458 45858 45298 49074 61479 70763 79295
Someri 10460 37432 49470 25478 22794 20409 23575 27157 30559
Cursuri 3663 31665 49082 31330 32403 34515 40391 46045 56103
Organizate
Incadrati 1256 6970 8070 6453 6030 6975 5357 4853 6935
In
Activitate

Tabel: Persoane cuprinse in cursuri de calificare ri recalificare in perioada 1991-1998

Cauzele sunt multiple:

 limitele legislatiei in vigoare in ceea ce priveste organizarea, finantarea;
 slaba prospectare si cunoastere a cererii de munca de catre Directia de
Munca si Solidaritate Socila;
 forta redusa de atractie a meseriilor si profesiilor oferite pt calificare;
 ineficientele in planul orientarii profesionale, a indrumarii spre meseriile si
profesiile cu un potential mai mare de utilizare a factorului munca.
Preconizatele modificari structurale vor induce pe termen mediu si lung mutatii
esentiale in structurile occupational- profesionale concomitant cu modernizarea structurii
economice si cerintele integrarii in structurile europene. Flexibilitatea functionala a pietie
muncii prin mecanismele formarii si perfectionarii factorului munca ramane o prioritate a
pietei muncii la frontiera dintre conceptiile si mecanismele de gestionare a acesteia.
Dincolo de arsenalul de mecanisme sau instrumente care sunt proprii pitei muncii
sau apartin altor tipuri de piata, in fiecare tara trebuie sa existe o politica nationala bazata
pe scenario care aproximeaza tendintele si raspunde simultan, atat restructurarii de produs
a economiei, cat si nivelului de mentinere si generare a noilor locuri de munca.
 Cresterea economica asigura imbunatatirea echilibrului structural si functional
intre cererea si oferta totala de bunuri si servicii. Dar motorulcresterii economice il
constituie ansamblul factorilor economici si umani utilizati la un moment dat de societate
in evolutia sa. Cei mai pregnanti sunt urmatorii:
 sporirea increderii agentilor economici in conditiile accentuarii procesului
de relansare economica care va influenta in mod direct nivelul si structura
investitiilor;
 accelerarea procesului de ajustare a productiei si in principal a celei
industriale pentru sustinerea reala a modificarilor structrurale ale cererii
interne si a cererii de ssporire a competitivitatii economiei romanesti;
 cresterea in ritm sustinut a ofertei totale de bunuri si servicii insotita de
cresterea accentuate a valorii adaugate in ramurile furnizoare ale acestora.
Revitalizarea creditului pe termen lung, eliminarea creditelor neperformante,
recapitalizarea bancilor- concomitant cu asigurarea cadrului juridic pentru cresterea si
dezvoltarea pietei capitalului, promovarea si sprijinirea participarii capitaluilui strain la
realizarea unor obiective de investitii in special in sectoarele prioritare ale economiei, fac
posibila cresterea resursselor in aceasta etapa marcata inca de incertitudini si de
instabilitate economica.
Trecerea de la descentralizare, privatizare, autonomie locala s.a. pune populatia
totala si ocupata sau in varsta de munca in situatii diferite. Astfel nu este sufficient a vorbi
numai de protectie sociala globala, a proceda la acordare unui ajutor de somaj si a indexa
salariile fara a cunoaste in profunzime problemele teritoriale ale ocuparii. In fiacre
entitate territorial- administrative exista o anumita structura social-economica a carei
fiabilitate si viabilitate este extreme de diferentiata.
Se trece de la planul unic la mii de piete.
In Romania nu a existat o politica economica coerenta, constructiva care sa se
bazeze pe realitati, care sa cunoasca si sa aprecieze la justa valoare relatia dintre
potentialul economic si sistemul social.
Politicile de ocupare se manifesta sub doua forme: active si pasive.
Politicile pasive, pornind de la un nivel de ocupare ce se considera dat, cauta
solutii pentru valorificarea excedentului de resurse de munca. In tara noastra politicile
passive detin ponderea cea mai ridicata in totalul fondului de somaj, dar ajutorul de somaj
si alocatia de sprijin sunt relative generoase fata de cele din celelalte tari in tranzitie , in
special perioada in care sunt acordate. Se considera ca acest gen de politica este
nestimulativa pentru someri, in sensul ca acordarea pe termen lung a unui ajutor de somaj
poate duce le schimbarea modelului de consum si permite adaptarea la un nivel de trai
inferior.
 Un alt aspect al politicilor passive de ocupare il reprezinta raportul dintre ajutor
de somaj si salariul mediu, element considerat decisive in formarea optiunii de intrare pe
piata muncii sau de ramanere in somaj. Valoarea raportului este foarte riducata, ea
genereaza o reducere drastica a niveluilui de trai in randul celor lipsiti de un loc de
munca.

1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999

42,9 29,6 28,0 35,8 30,2 29,6 39,1 32,3 34,6

Tabel: Raportul dintre ajutorul de somaj si salariul mediu in perioada 1991-1999

Politicile active de ocupare reprezinta ansamblul de masuri luate de autoritatile

publice pentru a se asigura o cat mai mare mobilizare a ofertei de munca in vederea unei
adaptari imbunatatite la exigentele aparatului productiv, dezvoltarea capitalului uman,
cresterea eficientei functionarii pietii muncii.
In tarile dezvoltate, cresterea importantei politicilor active pentru combaterea
somajului in defavoarea masurilor passive a fost determinate de actiunea concomitenta a
cel putin trei factori:
 necesitatea cresterii eficientei cheltuielior destinate protectiei sociale a somerilor
in conditiile unei presiuni crescande asupra fondurilor provenite din bugetul de
stat;
 utilizarea exclusive a unor masuri passive in tratarea somajului prezinta
dezavantajele pentru activitatea agentilor economici deoarece conduce direct la
mentinerea unei cote relative ridicate a contributiei la asigurarile sociale si la
rigidizare a ofertei de munca;
 ritmul alert al scimbarilor tehnologice impuine o mobilitate accentuate a
cunostintelor profesionale.
Politicile active se realizeaza, in principal, prin subventii pentru crearea de noi
locuri de munca si prin politici de formare. Crearea de noi locuri de munca poate fi
facilitate de scutirea de taxe fiscale si sociale, prime, credite sau dobanzi reduse.
In vederea realizarii practice a politicilor active de ocupare, mecanismele de
promovare a ocuparii factorului munca se grupeaza in doua mari categorii:
1. Mecanisme de sustinere a echilibrelor macroeconomice, in care se
include:
 Relansarea investitiilor pentru crearea de locuri de munca;
 Credite pentru investitii productive cu dobanzi reduse;
 Sporirea capacitatii de retinere a factorului munca in activitati
utile;
 Extinderea si sprijinirea initiativelor locale;
 Scutirea si reducerea de impozite si taxe pentru agentii economici
care creeaza locuri de munca si mai ales pentru somerii care se
lanseaza in activitati economice;
 Subventionarea, pentru o perioada limitata, a unei parti a costului
salarial pentru agentii economici care creeaza noi locuri de munca
 sau angajeaza someri asigurarea prin lege a unor facilitate si
stimulente specifice unor domenii economice avand in vedere lipsa
de capital, riscul si rezervele fortei de munca de a se angaja in
activitati productive pe cont propriu;
 Promovarea unor sisteme de salarizare in care salariul sa reprezinte
pretul muncii si instrumentul reglarii cereriisi ofertei de munca a
unor forme de participare a salariatilor la profit, capabile sa asigure
o flexibilitate crescuta a salariilor si a factorului munca;
 Dimensionarea marimii ajutorului de somaj si a modalitatilor de
plata ale acestuia, astfel incat sa garanteze un minimum de venit,
dar totodata sa stimuleze participarea la munca.

2. Mecanisme de echilibrare, de flexibilizare a pietei muncii, aplicabile la

nivel microeconomic, in care se include:
 Dezvoltarea invatamntului, a formarii profesionale;
 Strategii de formare si recalificare in vederea investitiei
profesionale a noilor veniti pe piata muncii, reocuparii si reintegrarii in
activitatea economica a somerilor;
 Formarea profesionala initiala printr-o corelatie mai stransa cu
evolutia previzibila a pietei muncii, sub aspectul structurii
occupational- profesionale si de calificare;
 Dezvoltarea, pe baza unor studii ale pietelor muncii locale, a
unor lucrari de utilitate publica ce pot oferi locuri de munca, temporare
sau contracte pe durata determinate, unor effective de populatie
neocupata, inclusiv someri;
 Amenajarea duratei muncii in diferite formule convenabile sub
aspectul ocuparii si flexibilizarii pietie muncii: munca cu timp partial,
partajul locului de munca, trecerea de la reglementarea duratei
saptamanale a muncii la cea trimestriala, lunara ssau anuala;
 Incurajarea si sprijinirea- prin diferite modalitati, altele decat
diferentele de salarii- a mobilitatii factorului de munca (teritoriale,
profesionale);
 Participarea pe baza de contracte ferme intre firme la realizarea
unor lucrari in strainatate, permitandu-se astfellibera circulatie a fortei
de munca.
 Bibliografie:

1. Sârbovan Marina,“ Politici de ocupare in Romania. Piata muncii”, cap. 5.2

Mecanisme si politici de ocupare a factoruluil munca si de combatere a somajului,
Editura Orion, Bucureşti, 1997
2. M. Stanescu, O. Pieptea- “ Politica Ocuparii in Polotici economice. Concepte,
instrumente, experimente”, Editura Economica, Bucuresti, 1997, p. 395-426
3. Anual Statistic al Romaniei, CNS, 1997, 1999, 2000
4. Fl.M. Pavelescu- “ Politicile active ale pietei fortei de munca in Raporturi de
munca”, nr.7/1997