SISTEMUL NERVOS

Sistemul nervos reprezintă ansamblul tuturor organelor alcătuite

predominant din ţesut nervos specializat în recepţionarea, transmiterea şi
prelucrarea excitanţilor din mediul extern sau intern. Trebuie menţionat
faptul că excitabilitatea nu este o caracteristică exclusivă a sistemului
nervos. Şi un animal primitiv, fără sistem nervos, recepţionează şi
prelucrează informaţii din mediu. Excitabilitatea este o caracteristică
generală a lumii vii.Sistemul nervos reprezintă însă acea parte strict
specializată, în urma unui îndelungat proces evolutiv, pentru a îndeplini
această funcţie. Dezvoltarea sa este îndreptată tocmai în direcţia realizării
cât mai optime a acestei funcţii.

Sistemul nervos, prin intermediul encefalului, a devenit organul conştiinţei.

Funcţionarea sa generează starea de conştiinţă, capacitatea unei fiinţe vii
de a înţelege lucrurile înconjurătoare, fiind în acelaşi timp sediul
personalităţii individului. Aceste funcţii au atins un nivel maxim la encefalul
de om. Sistemul nervos realizează legătura dintre organism şi mediu. În
acelaşi timp sistemul nervos coordonează activitatea tuturor ţesuturilor,
organelor. Ca urmare a faptului că sistemul nervos îndeplineşte aceste
două tipuri de funcţii, este împărţit, dintr-o perspectivă fiziologică, în două
componente: sistemul nervos somatic şi cel vegetativ.

Sistemul nervos somatic, sau al vieţii de relaţie, realizează integrarea

organismului în mediul ambiant. Sistemul nervos vegetativ coordonează
funcţionarea organelor interne, numindu-se şi autonom, ca urmare a
faptului că activitatea sa nu este coordonată conştient, fiind astfel
autonomă.

Din punct de vedere anatomic sistemul nervos se împarte în două

componente:

-sistemul nervos central - alcătuit din encefal şi măduva spinării.

-sistemul nervos periferic- cuprinde nervii cranieni şi cei spinali

Măduva spinării
Este un segment al sistemului nervos central situat în canalul vertebral. Se
întinde de la nivelul primei vertebre cervicale până la a doua vertebră
lombară. Se termină printr-o porţiune conică numită con medular. Are 43 -
45 cm lungime şi aproximativ 1 cm în diametru. Conul medular se continuă
cu o formaţiune filiformă numită filum terminale, care ajunge până la baza
coccisului.

Configuraţia externă:

- formă de cilindru uşor turtit antero – posterior

- prezintă curburile coloanei (cervicală, toracală, lombară)

- nu are aceeaşi grosime pe toată lungimea, prezentând regiunei mai

subţiri şi regiuni mai groase. În regiunea cervicală şi lombară prezintă câte
o umflătură. corespund funcţiei mai complexe ale măduvei de la acest nivel
anume coordonarea activităţii motorii a membrelor

- pe faţa anterioară a măduvei se află un şanţ adânc numită fisură mediană

anterioară

- pe partea posterioare se află un şanţ mai puţin adânc numită şanţ median
posterior

Măduva este împărţită în 4 regiuni:

- cervicală între vertebrele C1 – C6

- toracală C6-T9
- lombară T9-T12
- sacrală T12-L2

Din aceste regiuni pornesc 31 perechi de nervi spinali: 8 cervicali, 12

toracali, 5 lombari, 5 sacrali, 1 nerv coccigian. Fiecare segment din
măduvă, care prezintă o pereche de nervi spinali se numeşte segment
spinal.
Din cauza lipsei de corespondenţă dintre lungimea coloanei şi a măduvei şi
ca urmare a faptului că fiecare nerv părăseşte canalul vertebral prin orificiul
intervertebral corăspunzător, rădăcinil nervului spinal au o dispoziţie din ce
în ce mai oblică în regiunea lombară şi sacrală ajungând vertical.
Rădăcinile nervilor spinali din zona lombară, sacrală şi coccigiană coboară
vertical alături de fillum terminale, formând coada de cal.

Structura internă a măduvei

În centru prezintă canalul ependimar. Este alcătuită din 2 feluri de

substanţe: albă şi cenuşie.

Substanţa cenuşie este alcătuită din corpi neuronali. Este situată la interior
având forma literei H sau a unui fluture cu aripile desfăcute. Prezintă două
porţiuni: laterală şi una transversală numită comisură cenuşie care le
uneşte pe cele laterale. Porţiunile laterale corespund aripilor de fluture.
Fiecare prezintă trei porţiuni sau coarne: anterior, posterior şi lateral.
Cornul anterior este mai voluminos, scurt şirotunjit, conţine neuroni
somato-motori.

Cornul posterior este subţire, lung, ascuţit, ajungând până aproape de

suprafaţa măduvei. Conţine neuroni senzitivi somatici. Coarnele laterale
conţin neuroni vegetativi simpatici. În partea anterioară a cornului lateral se
află neuroni viscero-motori, în partea posterioară vor fi neuroni viscero-
senzitivi.

Substanţa albă este format din axoni înconjuraţi de o teacă de mielină.

Majoritatea fibrelor sunt dispuse de-a lungul măduvei în fascicule
ascendente şi descendente. Cele ascendente urcă prin măduvă spre
encefal, iar cele descendente coboară dinspre encefal.

Unele fascicule sau fibre trec dintr-o parte în alta a măduvei (din dreapta în
stânga) formând comisura albă situată înaintea celei cenuşii. Substanţa
albă se împarte în trei perechi de cordoane: anterioare, posterioare,
laterale. Cele anterioare se află între fisura mediană anterioară şi cornul
anterior, cele posterioare între şanţul median posterior şi cornul posterior.

Coarnele laterale se află între cornul anterior şi cel posterior.

Nervii spinali
Nervul = mănunchi de fibre nervoase în afara sistemului nervos central

Fibra nervoasă=axon

Fibrele nervoase care alcătuiesc nervii spinali sunt atât motori cât şi
senzitive, somatice şi vegetative, deci nervii spinali sunt nervi mixşti.

Fiecare nerv spinal (31 perechi) are 2 rădăcini: una anterioară (motoare) şi
una posterioară, care prezintă ganglionul spinal (senzitivă).

Encefalul
Encefalul este partea sistemului nervos central situată în cutia craniană.

Este alcătuit din:

- trunchiu cerebral

- cerebel

- diencefal

- telencefal (creierul mare)

Trunchiul cerebral

Este format din următoarele componente:

1. bulbul rahidian,

2. puntea lui Varolio,

3. Mezencefalul
Bulbul rahidian
Este segmentul inferior a trunchiului. Între bulb şi măduvă nu există o
demarcaţie clară, bulbul numindu-se şi măduvă prelungită. Are formă de
trunchi de con, cu baza mare orientată în sus şi baza mică orientată în jos,
spre măduvă. Limita superioară a bulbului este reprezentat de şanţul
bulbo-pontin (şanţul dintre bulb şi punte).

Configuraţia externă:

Bulbul prezintă două feţe: antero – laterală şi posterioară

Faţa antero-laterală. Prezintă elementele de configuraţie externă a

măduvei astfel: fisura mediană anterioară se întinde până la şanţul bulbo-
pontin. Coarnele anterioare ale măduvei sunt mai voluminoase, dezvoltate,
numite piramide bulbare. Cordoanele laterale prezintă o ridicătură ovoidă
numită olivă bulbară.

Faţa posterioară. Canalul ependimar al măduvei rămâne nemodificat în

partea inferioară a bulbului. În partea superioară a bulbului devine
superficial şi se lărgeşte, se dilată, formând ventriculul 4 care se
conturează şi pe faţa posterioară a punţii. Prezintă pedunculii cerebeloşi
inferiori, cu ajutorul cărora se leagă de cerebel.

Structura internă:

Bulblul este alcătuit din substanţă cenuşie şi substanţă albă.

Substanţa cenuşie este situată la interior. În jumătatea inferioară a bulbului

dispoziţia este ca în măduvă, dar în jumătatea superioară nu mai este
dispusă sub formă de coloane, ci se fragmentează în grămezi de celule
nervoase care alcătuiesc nucleii bulbului. Această fragmentare are loc
datorită încrucişării fasciculelor substanţei albe. Nucleii sunt motori,
senzitivi, vegetativi şi proprii. Nucleii motori corespund coanelor anterioare
ale măduvei.
Reprezintă originea fibrelor motori care alcătuiesc anumiţi nervi cranieni.
Nucleii senzitivi corespund coanelor posterioare a măduvei. Nucleii
vegetativi corespund coanelor laterale ale măduvei. Sunt centri ai unor
reflexe vegetative. Nucleii proprii nu au echivalent la nivelul măduvei.
Substanţa albă este alcătuită din fibre ascendente, descendente şi proprii
sau de asociere, carefac legătura între diferiţi nuclei ai bulbului.

Puntea lui Varolio

Reprezintă segmentul mijlociu al trunchiului cerebral, fiind situată între bulb
şi pedunculii cerebrali. Are forma unei benzi de substanţă nervoasă, lată de
3 cm, dispusă transversal între emisferele cerebeloase. Este delimitat
inferior de şanţul bulbo-pontin, iar superior de şanţul ponto peduncular
(care o separă de pedunculii cerebrali ai mezencefalului).

Configuraţia externă:

Puntea lui Varolio prezintă două feţe: antero-laterală şi posterioară. La

nivelul feţei posterioare se obervă continuarea ventriculului 4 de pe bulbul
rahidian.

Structura internă:

Puntea lui Varolio este alcătuită din substanţă cenuşie şi substanţă albă.
Substanţa cenuşie se află la interior, formând grămezi de celule nervoase
care formează nucleii punţii.La fel ca şi în cazul bulbuli, nucleii sunt motori,
senzitivi, vegetativi şi proprii. Substanţa albă predomină din punct de
vedere cantitativ. E formată din fibre longitudinale şi transversale. Fibrele
longitudinale pot fi ascendente şi descendente. Fibrele transversale
alcătuiesc pedunculii cerebeloşi mijlocii, leagând puntea de cerebel.
Mezencefalul
Este situat între punte şi diencefal, fiind străbătut de apeductul cerebral sau
al lui Sylvius, care reprezintă un canal strâmt care leagă ventriculul 4 de
ventriculul 3.

Configuraţia externă:

Mezencefalul prezintă două feţe: antero-laterală şi posterioară.

Faţa antero-laterală reprezentat în cea mai mare parte de pedunculii

cerebrali. Aceştea sunt două cordoane de substanţă nervoasă, situate între
puntea lui Varolio şi diencefal, continuându-se spre creierul mare. Faţa
posterioară prezintă corpii sau coliculii cvadrigemeni (2 superiori şi 2
inferiori).

Structura internă:

Mezencefalul este format din substanţă albă şi substanţă cenuşie, aflată la

interior sub formă de grămezi care formează nucleii mezencefalului (motri,
senzitivi, vegetativi şi proprii). Substanţa albă este formată din fascicule
ascendente şi descendente, precum şi din fibre nervoase care leagă diferiţi
nuclei ai mezencefalului între ei.

Nervii cerebrali (cranieni)

Sunt nervi perechi şi simetrici inervând extremitatea cefalică. Suntanalogii

nervilor spinali, alcătuind împreună cu aceştia sistemul nervos periferic. La
om sunt 12 perechi de nervi cranieni, notate cu cifre romane. După funcţie
se împart în trei grupe: senzitivi, motori şi mixşti.
Cerebelul (creierul mic)
Este aşezat în loja posterioară a cutiei craniene, deasupra trunchiului
cerebral sub lobii occipitali ai creierului mare.

Configuraţia externă:

Cerebelul are formă ovoidă, cu diametrul mare dispus transversal. Prezintă

o porţiune mediană numită vermis şi două porţiuni laterale numiţi emisfere
cerebeloase. Cerebelul are trei feţe: superioară în raport cu cortul
cerebelului; inferioară în raport cu fosele cerebeloase ale occipitalului;
anterioară în raport cu trunchiul cerebral.

Feţele cerebelului sunt brăzdate de 2 feluri de şanţuri: profunde care

despart lobii şi lobulii; superficiale care separă lamelele sau foliile.
Cerebelul este împărţit de un şanţ orizontal în 2 porţiuni: superioară sau
corp al cerebelului şi inferioară sau lobul floculondular sau arhicerebral.
Corpul cerebelului are un lob anterior şi unul posterior. Cerebelul este legat
de trunchiul cerebral prin pedunculii cerebeloşi. Pedunculii inferiori leagă
cerebelul cu bulbul, cei mijlocii leaga cerebalul cu puntea, iar cei superiori
realizează legătura cu mezencefalul. Împreună cu trunchiul cerebral,
cerebelul delimitează ventriculul 4.

Structura internă:

Substanţa cenuşie este dispusă la periferie, formând cortexul sau scoarţa

cerebeloasă. Există substanţă cenuşie şi în interiorul celei albe formează
nucleii cerebeloşi. Cortexul cerbelos este format din 3 straturi de celule
dispuse uniform pe toată suprafaţa cerebelului. Nucleii cerebelului sunt
perechi situaţi atât în vermis cât şi în emisferele cerebeloase.

Substanţa albă este formată din 3 feluri de fibre: de asociere care leagă
diferitele zone ale substanţei cenuşii din cadrul aceleaşi emisfere,
comisurale care leagă cele două emisfere cerebeloase între ele şi fibre de
proiecţie, leagă cerebelul de alte etaje ale sistemului nervos. Fibrele de
proiecţie pot fi aferente care vin la cerebel şi eferente care pleacă de la
cerebel.
Diencefalul (creierul intermediar)

Este interpus între mezencefal şi creierul mare. Se află în prelungirea

trunchiului cerebral, sub emisferele creierului mare. Este alcătuit din mai
multe mase de substanţe nervoasă: talamusul, metatalamusul,
epitalamusul, hipotalamusul şi subtalamusul. În interiorul diencefalului se
află ventriculul 3.

Configuraţia externă:

Are două feţe: bazală vizibilă la exterior şi posterioară acoperită de

emisferele cerebrale. Faţa bazală prezintă chiasma optică care este un
cordon de substanţă albă formate din fibrele nervoase ale nervilor optici.
Tot pe faţa bazală se află şi glanda hipofiză. Faţa posterioară prezintă
epifiza sau glanda pineală sub forma unui corpuscul culcat pe coliculii
cvadrigemeni superiori.

Structura internă:

Substanţa cenuşie este dispusă la interior sub formă de nuclei, iar

susbtanţa albă la exterior.

Creierul mare(Telencefalul sau Emisferele cerebrale)

Reprezintă partea cea mai voluminoasă a sistemului nervos central, motiv

pentru care este numit creierul mare. Este împărţit în 2 emisfere cerebrale,
una dreaptă şi una stângă separate printr-un şanţ adânc numit fisură
interemisferică sau longitudinală. În partea bazală a acestei fisuri,
emisferele sunt unite printr-o lamă de substanţă albă numită corpul calos.
Configuraţie externă:

Creierul mare are formă ovoidă, cu axul mare orientat antero-posterior.

Fiecare emisferă prezintă 3 extremităţi sau poli, 3 feţe şi 3 margini.
Extremităţile sunt: anterioară (pol frontal); posterioară (pol occipital) şi
latero-inferioară (pol temporal). Feţele sunt: dorso-laterală aflată în raport
cu bolta craniană; medială orientată spre fisura interemisferică şi bazală în
raport cu baza craniului. Marginile sunt: laterală, supero-medială şi infero-
medială.

Feţele emisferelor cerebrale prezintă numeroase şanţuri numite scizuri sau

fisuri.Şanţurile adânci delimitează între ele lobi cerebrali, iar cele
superficiale delimitează circumvoluţiile sau girusurile. Astfel, având
suprafaţa cutată, creierul mare al omului este un girencefal (encefal cu
girusuri), în opoziţie cu creirul animalleor inferiare care are suprafaţa
netedă, numindu-se lisencefal.

Cele mai importante şanţuri sunt:

• şanţul lateral sau scizura lui Sylvius situată pe faţa dorso-laterală şi

inferioară.

• Şanţ central sau scizura lui Rolando situată pe faţa dorso-laterală şi

medială

• Şanţ calcarin pe faţa medială a părţii posterioare

• Şanţul parieto-occipital sau scizura perpendiculară pe faţa medială şi

dorso-laterală

• Şanţul cingulum pe faţa medială paralel cu corpul calos

Lobii emisferelor cerebrale sunt numiţi după oasele cutiei craniene cu care
se află în raport. Fiecare emisferă este împărţită prin şanţurile mai adânci
în patru lobi: frontal în raport cu osul frontal situat înaintea şanţului central;
parietal în raport cu osul parietal; temporal în raport cu osul temporal situat
sub şanţul lateral; occipital în raport cu osul occipital. Fiecare lob prezintă
mai multe circumvoluţiuni delimitate de şanţurile cele mai superficiale.
Pe faţa bazală a emisferelor cerebrale se află bulbul şi tractul olfactiv. Pe
faţa inferioară a lobului frontal se află cel mai vechi segment al creierului
mare, anume creierului olfactiv care prelucrează informaţiile legate de
miros. Creierul olfactic are suprafaţă netedă fără circumvoluţii, alcătuied
paleocortexul.

Structura internă:

Creierul mare este alcătuit din substanţa cenuşie şi albă.

Substanţa cenuşie este dispusă la suprafaţa formând scoarţa cerebrală

sau cortexul cerebral, dar este prezentă şi la baza emisferelor, unde
alcătuieşte nucleii bazali sau corpul striat. Scoarţa cerebrală este alcătuită
din neuroni de tip, formă şi mărimi diferite, dispuşi pe mai multe straturi
repartizate neuniform. În afară de celulele nervoase, scoarţa mai
conţinenevroglii, fibre nervoase şi vase sangvine.

Sistemul nervos

Sistemul nervos vegetativ

Este format la fel ca cel somatic dintr-o parte centrală şi una periferică.
Partea centrală este alcătuită din neuroni vegetativi situaţi în trunchiul
cerebral şi măduvă, alcătuind nucleii sau centrii nervoşi vegetativi. Partea
periferică formează ganglioni vegetativi, fibre nervoase şi plexuri. Toate
fibrele nervoase care părăsesc măduva şi trunchiul cerebral fără să
inerveze musculatura scheletică aparţin sistemului nervos vegetativ.
Fibrele eferente vegetative nu inervează direct organele efectoare. Fibrele
vegetative care părăsesc măduva şi trunchiul cerebral fac sinapsă cu
neuronii din ganglionii vegetativi periferici. Ele se numesc fibre
preganglionare. Fibrele care părăsesc ganglionii se numesc
postganglionare distribuindu-se la organele pe care le inervează (ganglionii
= grupare de corpi neuronali situaţi în afara sistemului nervos central).

După funcţia pe care o îndeplineşte, sistemul nervos vegetativ se împarte

în două componente: sistem nervos vegetativ simpatic şi sistem nervos
vegetativ parasimpatic.

Sistemul nervos vegetativ simpatic

Porţiunea centrală este alcătuită din neuronii vegetativi situaţi în coarnele

laterale ale măduvei spinale, toracale şi lombare unde formează centrii
nervoşi vegetativi simpatici.

Porţiunea periferică este alcătuită din neuroni vegetativi situaţi în ganglionii

simpatici latero-ventrali şi în ganglionii simpatico-viscerali. Ganglionii
simpatici latero-ventrali sunt situaţi de-o parte şi alta a coloanei formând 2
lanţuri ganglionare. Ganglionii simpatici viscerali se află aproape de
organele pe care le inervează. La om sunt trei ganglioni mai importanţi:
ganglionul celiac, ganglionul mezenteric superior şi ganglionul mezenteric
inferior.

Sistemul nervos vegetativ parasimpatic

Porţiunea centrală este alcătuită din neuronii vegetativi ai trunchiului

cerebral şi ai măduvei sacrale. Aceşti neuroni sunt grupaţi în nuclei
vegetativi parasimpatici. Nucleii vegetativi parasimpatici din trunchiul
cerebral sunt: nucleul accesor al nervului oculo-motor din mezencefal;
nucleul lacrimal şi salivator superior din punte; nucleul salivator inferior;
nucleul dorsal al vagului din bulb. În măduva sacrală se află centrul vezico-
spinal al micţiunii, centrul ano-spinal şi centrul genito-spinal. Porţiunea
periferică este alcătuit din neuroni vegetativi grupaţi sau nu în ganglionii
viscerali parasimpatici. Aceştia sunt situaţi periferic, în imediata vecinătate
sau în pereţii organelor pe care le inervează.