UNIVERSITATEA ROMÂNO – AMERICANĂ. FACULTATEA DE DREPT.

CUPRINS
1. NOȚIUNEA DE CETĂȚENIE. .......................................................... 2
2. EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE CETĂȚENIE A UNIUNII
EUROPENE. .......................................................................................... 2
2.1 Tratatul de la Maastricht (TUE) ..................................................... 2
2.2 Tratatul de la Amsterdam (TA) ...................................................... 3
2.3 Tratatul de la Nisa .......................................................................... 3
3. CETĂȚENIA EUROPEANĂ. ........................................................... 4
3.1 Noțiune. ....................................................................................... 4
3.2 Drepturile prevăzute. ...................................................................... 4
3.3 Avantajele cetățeniei europene. ...................................................... 5
4. Concluzii. ............................................................................................ 6

1
UNIVERSITATEA ROMÂNO – AMERICANĂ. FACULTATEA DE DREPT.

1. NOȚIUNEA DE CETĂȚENIE.
Cetățenia este apartenența legală a unei persoane fizice la un stat. Regulile care sunt
legate de cetățenie, se aplică pe cât posibil asupra persoanelor juridice. O persoană poate
avea mai multe cetățenii. O persoană care nu are cetățenia nici unui stat se spune că este apatrid,
în timp ce cel care trăiește la frontierele de stat a cărui statut teritorial este nesigur, este cel de la
punctul de frontieră. 1

Profesorul Charles Rousseau a dat următoarea definiție: ”Cetățenia este legatura politică
și juridică permanentă dintre o persoană fizică și un anumit stat. Această legatură se exprimă
prin totalitatea drepturilor și obligațiilor reciproce dintre o persoană și statul al cărui cetățean
este, și mai mult, este o legătură juridică specială reflectată pe plan intern, păstrată și
prelungită oriunde s-ar găsi persoana în statul de origine, în alt stat, pe mare sau cosmos”

Potrivit concepției propuse de Aristotel, cetățeanul se definea prin participarea la funcțiile

judiciare și la cele publice în general. In dreptul pozitiv, cetățenia continuă să desemneze
calitatea juridică ce permite unei persoane să ia parte la viața statului, bucurându-se de drepturi
civice și politice și fiind supusă, în schimb, anumitor obligații cum ar fi votul obligatoriu sau
serviciul militar.

Astfel, cetățenia este acea legătură permanentă politică și juridicăce se realizează între un
individ persoană fizică și statul pe al cărui teritoriu locuiește.

Cetățenia, în dreptul obiectiv, apare ca instituție politică, pe când în dreptul subiectiv, ca

o condiție juridică. Prima accepțiune face referire la definiția adusă termenului de cetățenie,
aceea că reprezintă un ansamblu de norme juridice ce reglemetează raporturile sociale care stau
la baza asigurării plentitudinii drepturilor și obligațiilor prevăzute de constituție. Raportat la
aceasta acceptiune, I. Deleanu, afirma, prin prisma complexității instituției, fiind parte a
dreptului constituțional, faptul că, cetățenia este o expresie a suveranității politice, care prin
aceasta stabilește statutul juridic al cetățenilor săi.

În dreptul subiectiv, cetățenia apare ca o condiție juridică, situație rezultată din raporturile
juridice statornicite între o persoană fizică și stat, ce determină apatenența acestuia la statul al
cărui cetățean este.

2. EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE CETĂȚENIE A UNIUNII EUROPENE.

2.1 Tratatul de la Maastricht (TUE)

Prima reglementare cu privire la cetăţenia Uniunii a fost introdusă de TUE (Tratatul de la
Maastricht) în cadrul TCE (Partea a doua, în art. 17-22, TUE) care prevede expres că „se

1
Coplan. David. “Introduction: From empiricism to theory in African border studies.” Journal of Borderlands Studies.

2
UNIVERSITATEA ROMÂNO – AMERICANĂ. FACULTATEA DE DREPT.

instituie o cetăţenie a Uniunii” şi continuând cu precizarea ,,este cetăţean al Uniunii Europene

orice persoană care are cetăţenia unui stat membru”. Cetăţenia Uniunii Europene completează
cetăţenia naţională, fără a se substitui acesteia, făcând posibilă exercitarea unora dintre drepturile
cetăţeanului Uniunii pe teritoriul statului membru în care îşi are rezidenţa (şi nu numai în ţara din
care provine, cum se prevedea anterior TUE).

O declaraţie anexată la Tratatul asupra Uniunii Europene (TUE) precizează că ,,cetăţenia

unui stat membru va fi determinată numai prin referire la legislaţia naţională a statului membru
respectiv”. Prin urmare, revine fiecărui stat membru să indice care persoane sunt cetăţenii săi.
Prin acest tratat Uniunea Europeană respectă drepturile fundamentale, aşa cum acestea sunt
garantate prin Convenţia europeană a drepturilor omului şi rezultă din tradiţiile constituţionale
comune ale statelor membre, ca principii generale ale dreptului comunitar (art. 6 alin. 2).

2.2 Tratatul de la Amsterdam (TA)

Prin Tratatul de la Amsterdam (semnat în 1997, intrat în vigoare în 1999), ca o garanţie a
recunoaşterii cetăţeniei Uniunii, se reafirmă faptul că Uniunea Europeană este întemeiată pe
principiile libertăţii, ale respectului drepturilor şi libertăţilor fundamentale, precum şi ale statului
de drept, principii comune tuturor statelor membre; respectul drepturilor omului fiind o condiţie
a apartenenţei unui stat la Uniune (art. 49 TUE). Aceste principii formează, în acelaşi timp, şi
patrimoniul comun de valori enunţat de statutul Consiliului Europei şi de Convenţia europeană a
drepturilor omului6 . De asemenea, TA prevede că Uniunea respectă atât drepturile fundamentale
garantate prin Convenţia europeană a drepturilor omului, semnată la Roma în 1950, cât şi cele
rezultate din tradiţiile constituţionale comune ale statelor membre ca principii generale ale
dreptului comunitar. Ca o completare a drepturilor cetăţenilor Uniunii prevăzute prin TUE, se
recunoaşte acestora, prin TA, dreptul la informaţie. Astfel că orice cetăţean european şi orice
persoană fizică sau juridică, având sediul într-un stat membru, are dreptul la accesul
documentelor Parlamentului European, ale Consiliului Uniunii Europene, în limita raţiunilor de
interes public sau privat (art. 21 alin 3 TCE).

2.3 Tratatul de la Nisa

Angajamentul Uniunii faţă de drepturile fundamentale şi valorile democratice consacrate
în convenţiile menţionate anterior a fost reafirmat, în mod oficial, la 7 decembrie 2000, când a
fost proclamată oficial Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene14 de către
Parlamentul European, Consiliu şi Comisia cu ocazia Conferinţei Interguvernamentale (CIG)
asupra Tratatului de la Nisa. Carta a fost adaptată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg (cu o zi
înainte de a fi semnat Tratatul de la Lisabona). Toate dispoziţiile menţionate anterior, de la
intrarea lor în vigoare, au fost urmate de directive, în marea lor majoritate deja transpuse în

3
UNIVERSITATEA ROMÂNO – AMERICANĂ. FACULTATEA DE DREPT.

sistemele juridice ale statelor membre, care au influenţat semnificativ domenii importante ale
vieţii politice şi juridice europene2

3. CETĂȚENIA EUROPEANĂ.

3.1 Noțiune.
Cetățenia Uniunii Europene (UE) a fost introdusă de Tratatul de la Maastricht (semnat în
1992, intrat în vigoare din 1993). Cetățenia europeană este complementară cetățeniei naționale și
conferă drepturi, cum ar fi dreptul de a vota în alegerile europene, dreptul la libera circulație și
dreptul la protecție consulară din partea ambasadelor altor state UE.

Noțiunea de cetățenie europeană implică faptul că cetățenii Uniunii Europene

beneficiază, prin prisma acestei calități, de aceleași drepturi care sunt acordate, în mod tradițional
propriilor cetățeni în ordinea juridică internă, drepturi ce corespund, aproape în totalitate cu ceea
ce în anii 1975-1985 erau numite drepturi speciele, rezervate cetățenilor statelor membre ale
Comunității.

3.2 Drepturile prevăzute.

Cetăţenia Uniunii Europene oferă drepturi cetăţenilor statelor membre şi consolidează
protecţia intereselor acestora. Tratatul de la Maastricht instituie 5 categorii de drepturi
supranaţionale, complementare cetăţeniei naţionale:

- Dreptul la libera circulaţie, dreptul la sejur, de stabilire, dreptul la muncă şi studiu în celelalte
state membre ale Uniunii. Legislaţia Uniunii stabileşte însă numeroase condiţii pentru exercitarea
acestor drepturi. Pentru un sejur mai lung de 3 luni este necesar un certificat de sejur. Intrarea pe
teritoriul altui stat membru nu poate fi interzisă decât din raţiuni de securitate şi sănătate publică,
iar interzicerea trebuie justificată (art.18 al TCE);
- Dreptul de vot şi dreptul de a candida la alegerile pentru Parlamentul european şi la alegerile
locale în statul de rezidenţă, în aceleaşi condiţii cu cetăţenii statului respectiv (art.19 al TCE);
- Dreptul de a beneficia pe teritoriul unui stat terţ (stat care nu este membru al Uniunii Europene)
de protecţie consulară din partea autorităţilor diplomatice ale unui alt stat membru, în cazul în
care ţara din care provine nu are reprezentanţă diplomatică ori consulară în statul terţ respectiv
(art.20 al TCE);
- Dreptul de petiţie în faţa Parlamentului european (art.21 al TCE);

2
Directiva 2004/38/CE privind dreptul la libera circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii
Uniunii Europene şi membrii familiilor, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 şi de abrogare a
Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE şi
93/96/CEE; Directiva 93/109/EC (6 decembrie 1993) privind detalii legate de exercitarea dreptului de vot şi a
dreptului de a candida în alegerile Parlamentului european pentru cetăţenii Uniunii Europene ce au rezidenţa în alt
stat decât cel a cărui naţionalitate o au.

4
UNIVERSITATEA ROMÂNO – AMERICANĂ. FACULTATEA DE DREPT.

- Dreptul de a apela la Ombudsman-ul european (Avocatul Poporului) pentru examinarea

cazurilor de administrare defectuoasă din partea instituţiilor şi organismelor comunitare (atr.21 al
TCE).
Drepturile fundamentale şi valorile democratice sunt respectate în statele membre ale Uniunii
Europene, acestea fiind semnatare ale unor texte, precum Convenţia Europeană a Drepturilor
Omului (1950), Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948), Carta Socială Europeană
(1962) sau Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor (1996).

3.3 Avantajele cetățeniei europene.

Cetățenia europeană aduce cu ea un set de drepturi, care valorificate într-un mod corect,
ajută la dezvoltarea celor care au dobândit-o. Uniunea Europeană își dorește să promoveze
valorile umaniste si progresiste, dar și să garanteze că ființa umană este stăpânul, ci nu victima
schimbărilor majore care au avut loc la nivel global. Neputând fi satisfacute doar prin
intermediul mecanismelor de piață, dar mai ales impuse in mod unilateral,Uniunea Europeană
pledează, pentru nevoile cetățenilor membrii, pentru acea viziune a omenirii, a acelui model de
societate susținut de majoritatea dintre aceștia. Pe lângă patrimoniul bogat de valori, cu care
europenii se mândresc, valori printre care se regăsesc și drepturile omului, solidaritatea socială,
libertatea întreprinderii, distribuirea echitabilă a roadelor creșterii economice, dreptul la un
mediu protejat, respectarea diversității curturale, lingvistice și religioase și o sinteză armonioasă
a tradiției și a progresului.

În contextul globalizării, avantajul este dat și de faptul că nucleul deja constituit la nivel
european poate coopera cu restul statelor din afara Uniunii Europene pentru a realiza un schimb
mai usor atât la nivelul economic, cât și la nivelul social, prin aceasta, dându-se posibilitatea
firmelor transnaționale si transeuropene de a realiza investiții în orice parte a Europei și a
beneficia de facilitățile oferite de Uniune, de asmenea și PIB-ul anumitor state din Europa pot
crește prin contribuția acestor firme transnaționale.

Pe plan social, obiectivele Uniunii Europene, ce îmbracă forma unor avantaje, sunt
reprezentate de asigurarea păcii, respectul pentru demnitatea umană, democrație, libertate,
egalitate, respectarea drepturilor omului și ale minoritățilot, dar și asigurarea bunului trai al
cetățenilor săi. De asemenea, și asigurarea pieței interne fără garanție cu liberă concurență, a
unității moetare (o dezvoltare bazată pe creșterea economică, stabilitate financiară, progres
social), și a coeziunii economice și sociale.

5
UNIVERSITATEA ROMÂNO – AMERICANĂ. FACULTATEA DE DREPT.

4. Concluzii.
Uniunea Europeană (UE) este o uniune politică și economică a 28 de state
membre situate în principal în Europa. Are o suprafață de 4.475.757 km2 și o populație estimată
de aproximativ 513 milioane. UE a dezvoltat o piață unică internă printr-un sistem standardizat
de legi care se aplică în toate statele membre. Politicile UE vizează asigurarea liberei circulații a
persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalurilor în cadrul pieței interne, adoptarea legislației în
domeniul justiției și afacerilor interne și menținerea unor politici comune privind
comerțul,] agricultura pescuitul și dezvoltarea regională. Pentru călătoriile în spațiul Schengen,
controlul pașapoartelor a fost eliminat

Conferind forţă juridică Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, adoptată la

7 decembrie 2000 la Nisa, adaptată de Consiliul European la 12 decembrie 2007 la Strasbourg,
se întăreşte încrederea cetăţenilor statelor membre – prin recunoaşterea drepturilor, libertăţilor şi
principiilor – în prerogativele pe care cetăţenia Uniunii Europene le-a dezvoltat începând cu
Tratatul de la Maastricht, din anul 1993. În sprijinul acestei preocupări, în vederea consolidării
drepturilor cetăţenilor Uniunii, Uniunea aderă, prin Tratatul de la Lisabona, la Convenţia
europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, document de mare
importanţă juridică, care face din aceste drepturi, fundamentul cetăţeniei Uniunii Europene.

6
UNIVERSITATEA ROMÂNO – AMERICANĂ. FACULTATEA DE DREPT.

Avantajele acordării cetățeniei

europene

Hoha Andrada-Cătălina – Grupa 713

7
UNIVERSITATEA ROMÂNO – AMERICANĂ. FACULTATEA DE DREPT.