Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Golurile din arhitectura bizantină sunt definite de câteva caracteristici generale, care prin formă, construcție
și morfologie deosebesc două tipuri de ferestre :
- fereastra „înclinată” (extrovertită)
- fereastra de iluminat (introvertită)
Amplasarea și dimensiunea ferestrelor depinde și de tipologia bisericii. Putem observa că în majoritatea cazurilor bisericilor
de tip bazilică întâlnim ferestre de dimensiuni mici, amplasate grupat, sau de cele mai multe ori la o înălțime considerabilă,
astfel încât legătura vizuală cu exteriorul nu mai este una directă.
În schimb, biserica centralizată oferă o altă perspectivă. Ferestrele definesc un tip de relație stabilit pe verticală, deoarece
acestea sunt dispuse pe toată înălțimea peretelui, în mai multe registre, definind la exterior o compoziție ascendentă.
Lipsa golurilor pe fațadă, accent pus pe zona cupolei Fantă de lumină ce permite întrepătrunderea
Hagia Sophia, Constantinopol celor două spații: ceresc și pământesc
Mănăstirea Hosios Lukas, Katholikon
a. Simbolistică
Fiecare fereastră este încadrată de cele mai multe ori într-o ramă executată preponderent din cărămidă sau piatră.
Plasarea ancadramentelor are valențe simbolice deoarece situate în jurul golului, decorate cu diferite modele florale,
acestea se presupune că filtrau Lumina Divină.
Modul în care ferestrele sunt înfășurate de aceste benzi decorative, de la capătul estic al bisericii subliniază locația „Sfintei
Sfintelor”, sanctuarul bisericii, aceasta fiind marcată și de cupola ce se înalță deasupra.