ARTICOLUL 1

1. Prezenta conventie se aplica contractelor de vinzare de marfuri intre parti care isi au sediul in
state diferite:
a) cind aceste state sint state contractante;
ARTICOLUL 7
1. La interpretarea prezentei conventii se va tine seama de caracterul sau international si de
necesitatea de a promova aplicarea sa uniforma, precum si de a asigura respectul bunei-credinte in
comertul international.

ARTICOLUL 25

O contraventie la contract savirsita de una din parti este esentiala cind ea cauzeaza celeilalte parti
un prejudiciu prin care o priveaza in mod substantial de ceea ce aceasta era in drept sa astepte de
la contract, in afara de cazul in care partea in culpa nu a prevazut un astfel de rezultat,iar o persoana
rezonabila, cu aceeasi pregatire si aflata in aceeasi situatie, nu l-ar fi prevazut nici ea.

ARTICOLUL 35
1. Vinzatorul trebuie sa predea marfuri a caror cantitate, calitate si tip corespund celor prevazute
in contract si al caror ambalaj sau conditionare corespunde celui prevazut in contract.
2. In afara de cazul in care partile au convenit altfel, marfurile nu sint conforme cu contractul decit
daca:
a) sint adecvate intrebuintarilor la care servesc in mod obisnuit marfuri de acelasi tip;
b) sint adecvate oricarei intrebuintari speciale care a fost adusa, expres sau tacit, la cunostinta
vinzatorului, in momentul incheierii contractului, in afara de cazul in care rezulta din imprejurari
ca cumparatorul le-a lasat la competenta ori aprecierea vinzatorului sau ca era rezonabil din partea
lui sa o faca;
c) poseda calitatile unei marfi pe care vinzatorul a prezentat-o cumparatorului ca esantion sau
model;
d) sint ambalate sau conditionate in modul obisnuit pentru marfurile de acelasi tip sau, in lipsa unui
mod obisnuit, intr-o maniera adecvata pentru a le conserva si proteja.
ARTICOLUL 49
1. Cumparatorul poate declara contractul rezolvat:
a) daca neexecutarea de catre vinzator a oricareia dintre obligatiile ce rezulta pentru el din contract
sau din prezenta conventie constituie o contraventie esentiala la contract; sau
b) in caz de nepredare, daca vinzatorul nu preda marfurile in termenul suplimentar acordat de
cumparator in conformitate cu paragraful 1. al art.47 (Cumparatorul poate acorda vinzatorului un
termen suplimentar, de o durata rezonabila, pentru executarea obligatiilor sale.) sau daca declara
ca nu le va preda in termenul astfel acordat.
2. Totusi, cind vinzatorul a predat marfurile, cumparatorul este decazut din dreptul de a rezolvi
contractul daca nu a facut-o:
a) in caz de predare tardiva intr-un termen rezonabil calculat din momentul in care a stiut ca
predarea a fost efectuata;
b) in cazul unei contraventii, alta decit predarea tardiva, intr-un termen rezonabil;
i) calculat din momentul in care a cunoscut sau trebuia sa cunoasca aceasta contraventie;
ii) dupa expirarea oricarui termen suplimentar acordat de cumparator in conformitate cu paragraful
1 al art.47 sau dupa ce vinzatorul a declarat ca nu-si va executa obligatiile in acest termen
suplimentar; sau
iii) dupa expirarea oricarui termen suplimentar indicat de vinzator in conformitate cu paragraful 2
al art.48 (Daca vinzatorul cere cumparatorului sa-i comunice daca accepta executarea, iar
cumparatorul nu ii raspunde intr-un termen rezonabil, vinzatorul poate sa-si execute obligatiile in
termenul pe care l-a indicat in cerere. Cumparatorul nu poate, inainte de expirarea acestui termen,
sa se prevaleze de un mijloc incompatibil cu executarea obligatiilor de catre vinzator.)sau dupa ce
cumparatorul a declarat ca nu va accepta executarea.

Un producător de echipamente medicale (unități mamografice), localizat în Italia, a încheiat un

contract cu o societate comercială cu sediul în Louisiana, SUA, la 25 ianuarie 1993 conform căruia
compania americană avea drepturi exclusive de distribuție pentru produsele companiei
italiene. Echipamentele au fost livrate în 1996, și au fost confiscate de către FDA (Food and Drug
Administration) din SUA deoarece nu respectau standardele de siguranță relevante sau nu a dovedit
o astfel de conformitate. A apărut un litigiu cu privire la cine a purtat obligația de a se asigura că
echipamentul Giotto a respectat regulamentele privind siguranța guvernamentală a Statelor Unite,
în special Bunele practici de fabricație (GMP) pentru reglementarea dispozitivelor medicale.
Aplicând CISG, tribunalul a confirmat evitarea contractului de către solicitantul american din cauza
încălcării contractului și a obligat vânzătorul italian să plătească despăgubiri. O astfel de revizuire
a unei hotărâri arbitrale se poate referi doar la anumite domenii; pârâtul a pretins că decizia
pronunțată împotriva acestuia a avut loc din cauza unei "încălcări vădite a dreptului internațional
privind vânzările", în special a CISG și a deciziei Curții Supreme din Germania din 8 martie 1995,
pe care pârâta sa bazat ca precedent.
Curtea federală, prin revizuirea sentinței arbitrale, a trebuit să decidă dacă tribunalul arbitral a
dovedit în aplicarea CISG o "încălcare evidentă a legislației internaționale privind
vânzările". Pentru a face acest lucru, a trebuit să judece importanța și conținutul deciziei citată a
Curții Supreme a Germaniei în cazul cu midii din Noua Zeelandă. Prin urmare, instanța a tratat
decizia germană ca precedent și a considerat că BGH (Curtea Supremă Germană) sa bazat în
principal pe standardele de drept public din țara vânzătorului, dar a recunoscut și trei
excepții. Tribunalul Districtual a identificat aceste excepții ca:
"(1) dacă legile și reglementările publice ale statului cumpărătorului sunt identice cu cele aplicate
în statul vânzătorului;
"(2) dacă cumpărătorul a informat vânzătorul cu privire la aceste reglementări sau
"(3) dacă, datorită" circumstanțelor speciale ", cum ar fi existența sucursalei unui vânzător în statul
cumpărătorului, vânzătorul știa sau ar fi trebuit să știe despre reglementările în cauză."
Tribunalul arbitral și-a bazat decizia asupra celei de-a treia excepții și, prin urmare, a considerat că
bunele practici de fabricație (BPF) pentru reglementările privind dispozitivele medicale sunt
relevante pentru determinarea conformității produselor. Tribunalul districtual nu a considerat că
aceasta este o încălcare a CISG "și legea așa cum a fost formulată de Curtea Supremă
Germană". Mai degrabă, a considerat tribunalul arbitral că a analizat cu atenție decizia germană și
și-a bazat în mod corect decizia pe excepție, mai degrabă decât pe regula formulată de BGH.
Semnificația hotărârii
Decizia instanței federale - precum și decizia arbitrală - merită atenție din mai multe motive.
- Pe de o parte, prin aplicarea standardelor țării cumpărătorului pentru determinarea conformității
mărfurilor, instanța federală a decis că tribunalul arbitral a decis fondul contrar regulii generale
pronunțate în decizia BGH. Interesant este și faptul că o încălcare fundamentală a contractului
(articolul 25 CISG) a fost preluată fără discuții suplimentare, justificând o evitare a contractului
conform art. 49 CISG. În fine, legea vânzărilor a fost, fără discuții ulterioare, aplicată livrărilor în
cadrul unui contract de distribuție.
- Pe de altă parte, decizia instanței federale americane este remarcabilă deoarece tratează o hotărâre
judecătorească străină ca precedent sau, cel puțin, drept "autoritate" și tratează, astfel, o lege
internațională uniformă similară cu cea americană - -înțeles - luarea în considerare a deciziilor
statelor vecine în temeiul dreptului comun (american). Cu alte cuvinte, a tratat CISG ca un fel de
drept comun internațional, aplicarea și dezvoltarea cărora este în mâinile instanțelor tuturor
națiunilor parte la Convenție, care trebuie, prin urmare, să ia în considerare deciziile luate în alte
țări - în acest caz, "legea așa cum este formulată de Curtea Supremă Germană".
[Curtea Supremă germană și-a bazat decizia pe faptul că "... este ... opinia dominantă în literatură,
pe care această instanță o adoptă ca a ei, că îndeplinirea unor standarde speciale stabilite de dreptul
public în țara cumpărătorul sau utilizatorul nu poate fi în general așteptat de la vânzător. " Potrivit
mai multor opinii din literatura de specialitate (citată de Curtea Supremă Germană), standardele
stabilite prin legea publică în țara vânzătorului ar trebui luate în considerare în evaluarea
conformității mărfurilor în conformitate cu art. 35 alin. (2) lit. (b) CISG numai dacă cumpărătorul
a făcut cunoscut vânzătorului despre acestea și sa bazat sau a avut motive să se bazeze pe expertiza
vânzătorului sau dacă standardele erau cunoscute sau ar fi trebuit să fie cunoscute vânzătorului din
cauza unor circumstanțe speciale .