Sunteți pe pagina 1din 10

Managementul clasei de elevi

Portofoliu

Student: Radu Bogdan Mihai


Specializarea: Calculatoare, anul III
Grupa: 4761

An universitar
2018-2019

1
1. Descrieți si exemplificați cinci roluri manageriale ale cadrului didactic și
completați în fișa postului.

Cadrul didatic trebuie să îndeplinească și rolul de manager, iar cu cât are mai multe
deprinderi în ceea ce privește competențele manageriale, cu atât rezultatele vor fi pe măsura
așteptărilor. Dacă în trecut se presupunea că rolul unui profesor este cel strict de a preda,
prezentul cere mult mai multe de la un profesor, și anume să reunească resurse materiale și
umane, să le subiectivizeze, să le adapteze conform propriului stil.

În ceea ce privește stilurile manageriale, se considerau a fi trei stiluri:

 autoritar: profesorul este cel care se impune și ia decizii, avantajul fiind implementarea
imediată a deciziilor
 democratic: elevii iau partea la tot ce înseamnă organizarea și desfășurarea activităților,
dar și profesorul se implică până se ajunge la un numitor comun
 laissez-faire: elevii sunt singurii care iau decizii, iar atmosfera este una permisivă

Datorită noii perspective a profesorului ( acesta să aibă aptitudini și cunoștiințe manageriale),


consider că cele mai importante roluri sunt:

a) PLANIFICAREA
Cadrul didactic planifică întreaga activitate de formare și educare a elevilor în funcție de
obiectivele urmărite, de ceea ce este necesar pentru a ține cont de lege, dar presupune și
adaptarea la particularitățiile clasei. Planificarea poate fi privită ca fiind un sistem decizional
cu privire la anumite obiective ce trebuie atinse prin diverse mijloace , etape, acțiuni.
Planificare înseamnă și întocmirea actelor scrise, dar nu privește doar acest lucru ci și
deciziile efective ce urmează a fi implementate în realitate.
În ceea ce privește planificarea din punct de vedere al documentelor scrise, fiecare
profesor are sarcina de a întocmii planificarea calendaristică pe unități de învățare conform
programei aflate în vigoare și aprobată de Ministerul Educației și Cercetării. Această
planificare constă în realizarea unei bune concordanțe între competențele, obiectivele și
conținutul unei anumite unități de învățare, în distribuirea corectă a materiei pe unități din
punct de vedere al succesiunii logice, dar și a timpului acordat.
Printre elementele planificării se pot enumera:
- stabilirea obiectivelor
- analiza resurselor disponibile
- activitățiile ce vor avea loc pentru realizarea obiectivelor
- împărțitea corespunzătoare în timp a materialelor,dar și a responsabilitățiilor, atât pentru
cadrul didactic, cât și pentru elevi

b) ORGANIZAREA
Cuprinde o valorificare cât mai bună a acțiunilor care să pună în valoare mijloacele
umane și materiale ale clasei de elevi. Totodată o bună organizare presupune ca fiecare să își
cunoască rolul și capacitățiile pentru îndeplinirea unor sarcini.
2
Profesorul prin însuși titulatura lui este cel aflat în poziția centrală pentru elevi pe tot
parcursul procesului de formare și este important să știe când și în ce mod să ia anumite
decizii, mai ales cum să le ia, ceea ce presupune să aibă o viziune de asamblu în tot procesul
instructiv-educativ, el fiind cel care supraveghează și îndrumă întreaga activitate.
Organizarea presupune:
- coordonare
- găsirea unui echilibru între autoritate , putere și responsabilitate
- împărțirea cerințelor

c) COMUNICAREA
Din punctul meu de vedere, comunicarea este esențială și este bine ca ea să fie
transformată în dialog ( profesor- elev, elev-profesor, elev-elev), nu să existe doar monolog
din partea profesorului deoarece acesta nu primește feedback-ul de la elevi și nu știe ce ar
trebui modificat pentru a își îmbunătății anumite puncte.
De cele mai multe ori comunicarea se face prin adresarea de întrebări și primirea unor
răspunsuri, mai ales când este vorba despre dialogul profesor-elev. În ceea ce pivește
dialogul elev-profesor, el trebuie inițiat într-un mediu deschis, care să îi ofere elevului
siguranța și ideea de constructivitate, de lămurire a anumitor situații și de consolidare a
cunoștiințelor. Adaptarea tonului potrivit situației poate schimba cu totul perspectiva cu
privire la o anumită activitate (dacă este vorba despre o activitate extra-școlară profesorul
poate fi și mai dezinvolt decât pe parcursul orelor, însă în actibitățiile educative, tonul calm
poate genera un climat nefavorabil învățatului prin crearea gălăgiei în interiorul clasei.
Ține de capabilitățiile fiecărui profesor ca acesta să creeze un climat plăcut în clasă, să
dozeze efortul

d) MOTIVAREA
După părerea mea, motivarea este cea care ar trebuit să reprezinte o dorință interioară a
fiecărui elev, însă și profesorul are un rol esențial, fiind necesar să cunoască câteva tactici de
a-i motiva pe elevi. Dintre acestea amintesc: utilizarea aprecierilor verbale și a reacțiilor
nonverbale în sprijinul consolidării comportamentelor pozitive, o relație de sprijinire chiar în
cazul unor situații mai puțin plăcute, încurajarea și manifestarea solidarității în concordanță
cu atmosfera din clasă.

e) EVALUAREA
Nu în ultimul rând consider că evaluarea reprezintă un rol managerial important. Aceasta
reprezintă masura în care scopurile și obiectivele dintr-o etapa au fost atinse prin instrumente
de evaluare sumativă, prin prelucrări statistice ale datelor recoltate și prin elaborarea sintezei
aprecierilor finale. Judecațile valorice pe care le va emite vor constitui o baza temeinica a
procesului de caracterizare a elevilor.
Evaluarea presupune câțiva pași:
 Obținerea informațiilor prin date statistice, informări periodice, analiza
documentelor elaborate de elevi
 Prelucrare datelor obținute
 Elaborarea aprecierilor – să aprecieze într-un anume fel rezultatele evaluării

3
2. Descrieți și exemplificați trei dimensiuni ale managementului clasei de
elevi.

Cadrul didactic în postura de bun manager trebuie să fie capabil să realizez


schimbări în cultura, climatul și intrucția tuturor copiilor, să se adapteze evoluției
societății actuale, să introducă noi strategii instrucționale menite să încurajeze
colaborarea, toleranța, sporirea încrederii în forțele proprii și îmbunătățirea perfomanțelor
școlare ale elevilor.
Există mai multe tipuri de dimensiuni ale managementului clasei de elevi:
ergonomică, psihologică, socială, normativă, operațională, inovatoare, dintre acestea se
vor detalia următoarele trei: ergonomică, psihologică și socială.

Dimensiunea ergonomică
Prin această dimensiune se înțelege: dispunerea mobilierului în sala de clasă,
asigurarea vizibilității și amenajarea sălii de clasă. Noile tendințe pun din ce în ce mai
mult accent pe mediul ambiental, în care elevul să se simtă relaxat, în care să aibă
suficient aer și spațiu, există o întreagă teorie a culorilor menite să faciliteze procesul de
învățare.
 Dispunerea mobilierului se poate face în diferite moduri în funcție de tipul de
lecție dorit. Accentul cade pe mobilier modular, care se poate organiza și
reorganiza în nenumărate feluri. Astfel, pentru activități strict de predare sau unde
accentul cade pe profesor, se preferă așezarea tradițională cu catedra în fața
băncilor (acestea fiind dispune pe rânduri. Dacă se doresc ore de comunicare
liberă, de exprimări de opinii, se reorganizează mobilierul, acesta având forma de
cerc, oval sau de literea U, așezare ce oferă o interrelaționare profesor-elev mai
bună.
 Vizibilitatea privește atât condițiile impuse ca lumina naturală să vină din partea
stângă a clasei, iar cea artificială să acopere în întregime suprafața clasei, cât și
așezarea din punct de vedere al particularitățiilor biologice,fizice și medicale ale
elevilor. Elevii cu deficit de vedere sau auz vor fi așezați în primele rânduri pentru
o desfășurare bună a procesului de învățare. Elevii înalți vor fi puși în ultimele
bănci pentru ca cei scunzi să aibă acces vizual la tablă/videoproiector. Dar se
recomandă și o dinamică a pozițiilor pentru a încuraja relaționarea între elevi, dar
și pentru a evita formarea micilor grupe care, de regulă, sunt gălăgioase.
 Amenajarea sălii de clasă presupune o culoare dominantă caldă, atrăgatoare, care
să nu agite, să nu obosească privirea. Se preferă câteva materiale pregătite manual
care să ilustreze atât informații științifice din aria de preocupări ale elevilor din
acea clasă, dar și activități extrașcolare: fotografii din diverse excursii, momente
de sărbătoare, un joc preferat al clasei, o formațeie preferată.

Dimensiunea psihologică

Cunoașterea acestei dimensiuni structurale asigură respectarea particularitățiilor


psihologice ale elevilor, mai ales în vederea stabilirii capacității de muncă a elevilor cu
4
care se lucrează pentru a cunoaște, respecta și dezvolta capacitățile individuale ale
elevilor.
Există două moduri de concretizare cu privire la această dimensiune: capacitatea
de învățare și trăsăturile de personalitate.
Capacitate de învățare presupune cunoașterea stadiului dezvoltării psihologice a
copiilor, concepția spre învățare și asimilare, analiza logico-cognitivă a conținutului de
învățat, pentru a se putea stabili momentul optim când elevii pot lua contact cu sarcina de
învățare.
Problema voinţei este foarte importantă în cadrul educaţiei morale. Elevii înţeleg
de obicei fundamentul bun al regulilor stabilite de părinţii şi educatorii lor şi acceptă
principiile morale dar, dacă voinţa lor nu este suficient de puternică, la un prim şoc, la un
prim obstacol, va apărea abandonul. Voinţa, reprezintă din punct de vedere psihologic,
capacitatea fiinţei umane de a depăşi obstacole care o împiedică atingerea unui obiectiv
fixat. Exemplu: Un elev care are înclinații lingvistice-artistice, va da mai mult randament
dacă este pus să creeze decât dacă este pus să rezolve exerciții la matematică.

Dimensiunea socială
De-obicei se asociază clasa de elevi cu un grup social, având în vedere
caracteristicile acestora, cum ar fi :
- Dimensiunea clasei sau numărul de elevi din care se compune
- Interacțiunile care se creează între membrii grupului clasei
- Scopurile comune ale grupului
- Structura grupului
- Compoziția și organizarea
Comunicarea, raportul dintre informație, circulația acesteia și dinamica grupului,
reprezintă cheia succesului în relația cu clasa. Dialogul permanent, adaptarea limbajului
la nivelul de înțelegere al elevilor, selectarea celor mai bune căi de transmitere a
mesajelor, folosirea limbajului verbal, cât si nonverbal. Îndrumarea, orientarea elevilor pe
drumul cunoașterii prin inter¬venții punctuale, adaptate situațiilor concrete, prin sfaturi și
recoman¬dări care să susțină comportamentele și reacțiile elevilor, reprezintă o sarcină
foarte importantă a dascălului.
Spre exemplu, un cadrul didactic trebuie să fie capabil să interacționeze cu copii
proveniți din diferie medii sociale și culturale, cu diferite personalități, să își adapteze
limbajul în așa fel încât să fie înțeles de toți.
Noua societate îl are pe elev în centru, iar profesorul este într-o continuă
transformare, adaptare în vederea îmbunătățirii continue a performanțelor.

5
3. Prezentați un exemplu din cariera voastră de elevi, referitor la modul în
care un profesor a manageriat o situație disciplinară.

Un exemplu referitor la managementul situațiilor disciplinare o reprezintă managementul


comportamentului tulburant instalat la nivelul relațiiei dintre un elev și profesori.
Din clasa a 5-a, am avut doi colegi tare năzdrăvani, cu simțul umorului, cu o energie
debordantă, cu o creativitate fără margini și care reușeau să creeze din orice un joc sau o situație
amuzantă, zâmbetul lor era molipsitor astfel încât în jurul lor se crea o stare de binedispunere.
Totul ar fi fost bine din perspectiva profesorilor, dacă acest comportament ar fi fost doar pe
perioada pauzelor, nu apărea niciun fel de conflict sau discuție în raportul elevi-profesori. La
început, profesorii au abordat strategia de ignorare și amânare, din motivația că vor înceta din
propria inițiativă cei doi elevi care ajunseseră să dernajeze un colectiv mai larg ( în principal
colegii aflați în băncile din fața sau din spatele băncii lor).
Profesorii, mai ales cei ce erau mai în vârstă nu toleau un astfel de comportament menit
să pertube întreaga clasă. Aceștia au trecut la admonestarea verbală blândă, astfel că la sfârșitul
anumitor ore, profesorii îi luau de-o parte pe cei doi, remarcând diversele întâmplări de
întrerupere a activitățiilor din clasă din cauza gălăgiei. Următoare măsură, a fost de-ai muta pe
cei doi din penultima bancă în prima bancă, forțându-i să apeleze la bunul simț al elevilor datorat
poziționării mai apropiate de catedră, implicit mai aproape de profesor. S-a observat o
îmbunătățire a situației, cei doi controlându-și mai mult ieșirile, momentele de umor, pe
parcursul orelor începând să fie din ce în ce mai liniște.
Diriginta a apelat și ea la admonestarea verbală, la cererea profesorilor. Însă ea a fost cea
care a apelat și la propunerea soluției de a vorbii cu părinții pentru a vedea dacă au un
comportament similar acasa, unde fiecare este singur sau comportamentul este datorat dispunerii
lor în aceeași bancă. Dar, cei doi colegi au promis că vor înceta, fără a fi necesară înștiințarea
părinților și își vor remedia singuri comportamentul.
Așadar, chiar dacă cei doi colegi păreau năzdrăvani și de nestăpânit, totuși în cazul lor
admonestarea verbală a avut succes și rezultat, cei doi corectându-și comportamentul, în timpul
orelor fiind mai liniștiți, cerându-și scuze și față de elevi. Sunt fericită că i-am avut colegi pentru
ca simțul lor umoristic nu-l voi uita niciodată.

6
4. În calitate de profesor debutant elaborează un scenariu sau o strategie
prin care să facilitezi implementarea celor patru tipuri de relații la
nivelul clasei de elevi.

Tipuri de relaţii interpersonale în clasa de elevi:


• relaţii de intercunoaştere
• relaţii de intercomunicare
• relaţii socio-afective (afectiv-simpatetice)
• relaţii de influenţare.

Relații de intercunoaștere
Derivă din nevoia psihologică de a dispune de unele informaţii cu privire la celălalt, la
felul lui de a fi, la personalitatea acestuia. Cu cât informaţiile de care dispune un cadru didactic
la un moment dat despre elevi săi şi, un anumit elev despre ceilalţi colegi, sunt foarte diverse şi
consistente, cu atât universul dinamic al interacţiunilor respective este mai viguros. Când
informaţiile sunt mai limitate, şansele instaurării neîncrederii şi a suspiciunii între parteneri sunt
mai ridicate. Elementul central, începutul şi sfârşitul acestui tip de relaţii interpersonale, îl
constituie imaginea partenerilor unul despre celălalt şi despre ei înşişi.

Relații de intercomunicare
Apare ca o rezultantă a ceea ce resimt oamenii, copiii, atunci când intră în interacţiune,
nevoia de a se informa reciproc, de a face schimb de informaţii, de a comunica. Clasa ca univers
al comunicării, prin excelenţă, constituie pentru elevi un univers deschis provocărilor
informaţionale, cu schimburi de mesaje, cu aprecieri frecvente şi intense la adresa situaţiei
procesului de intercomunicare din interiorul grupului

Relații socio-afective
Este rezultatul intervenţiei unei nevoi de tip interpersonal ce are în vedere schimbul de
emoţii, sentimente şi structuri de tip afectiv- simpatetice, creionându-se astfel un nou tip de
relaţii interpersonale, relaţii afectiv-simpatetice, care presupun relaţii de simpatie şi antipatie, de
preferinţă şi de respingere reciproca între membri clasei de elevi.
Din punct de vedere structural, emoţiile (ca fundamente ale relaţiilor afectiv-simpatetice)
au tendinţa de a se combina între ele, în mod atât de intim , încât nu exista posibilitatea de a le
separa între ele. Prin aportul experienţei socio-interacţionare, ele se alipesc stărilor de conştiinţa
şi creează impresia de armonie sau de conflict între anumite părţi ale personalităţii. Aceasta
imagine interioara este proiectata de foarte multe ori sub forma unor "goluri personale" care
solicita în plan exterior o completare, o complementaritate, în plan relaţional.

7
Relații de influențare
Clasa de elevi ca un univers socio-relaţional complex dezvoltă o varietate de relaţii şi
interacţiuni din care elevul deprinde o serie de norme şi valori pe care le dezvolta pe termen
lung. Această deprindere, internalizare sau chiar învăţare sociala este dependenta de funcţionarea
unor factori de supradeterminare ai comportamentului social.
A fi un cadru didactic performant înseamnă a fi o prezenţă semnificativă atât în viata
obiectiva cât şi în viata subiectiva a elevilor.

Opinia mea
Dacă voi practica această profesie, îmi doresc în calitate de profesor debuntant, poate chiar
dirigintă, să ofer mediul prielnic creării unui colectiv unit, însă este absolut necesar ca elevii să
se cunoască între ei, în caz contrar, ne vom cunoaște împreună.
Fiind o persoană tânără și energică, imi doresc să realizez excursii, drumeții, activități extra-
școlare pentru a uni clasa și a putea avea o relație de întraajutorare și prieteni cu elevii, dar
bazată pe respectul reciproc. Îmi doresc o atmosferă cât mai liberă, cât mai apropiată de elevi,
astfel încât ei să găsească o prietenă, nu o persoană căreia să se subordoneze.
Un alt lucru elementar pe care aș dori sa-l fac este crearea unui climat favorabil în care elevii
să poată să-și exprime opiniile și sentimentelor lor în mod deschis și sincer, iar eu la rândul meu
să-mi pot împărtăși ideile și opiniile în discuțiile și activitățile clasei.
Alte strategii de coeziune a clasei pe care le-as aborda ar fi:
- Împărțirea sarcinilor de lucru, responsabilizarea colectivului
- Recunoșterea și menționarea publică, de fiecare dată, a celor care au contribuit cu ceva-
oricât de puțin la desfășurarea cu succes a unor activități ale clasei
- Schimbul de roluri: elevii să poată deveni profesori pentru 5-10 minute, să ajute la buna
desfășurare a activității clasei
- Oferirea constantă de feedback-uri din partea lor pentru a îmi putea îmbunătății strategia
și propriul stil pedagogic

8
5. Prezentați strategia de soluționare a unui caz real sau imaginar a unei
crize educaționale la nivelul unui elev sau a unei clase de elevi.

Cunoașterea elevilor din partra cadrului didactic are loc într-o manieră mult mai detaliată
atunci când acesta interacționeză cu fiecare în parte, atunci când elevul se simte liber să se
manifeste așa cum crede el, când crede că nimeni nu-l vede, acționând în mod liber, în urma
impulsurilor venite pe moment. Situațiile de criză fac parte din componentele naturale ale
oricărei clase funcționale.

Situația: Voi ilustra și detalia cazul în care subiectul este elevul Flavius (F).
Ilustrez caracteristicile unei situații de criză în modul următor:
- întâmplarea este instantanee, a apărut brusc, ceea ce a suprins cadrele didactice și
părinții elevului, din cauza apariției bruște nu a existat putinţa anticipării prin predicţii
- consider că a afectat sistemul informațional, deoarece în prima fază a crizei, nu știa
nimeni de ce a început elevul să lipsească de la școală doar la anumite ore și de ce notele
îi scădeau într-un mod linear, profesorii nu au știut ce se întâmplă deoarece elevul F era
un elev silitor care frecventa zilnic școala, exceptând astfel cazurile de îmbolnăvire, avea
note mari la majoritatea materiilor
- a generat o oarecare stare de conflict deoarece în timp ce eu, ca dirigintă, încercam să
rezolv enigma, apăreau tot felul de zvonuri care afectau climatul pozitiv al clasei
- în final s-a dovedit că situația de criză avea un caracter inedit, diferit de standardele de
normalitate: elevul F și-a descoperit vocația și își manifesta interesul doar în acea sferă a
materiilor (mai exact pe latura umanistă, cu toate că el este eleva la o clasă cu profil real,
specializarea științe ale naturii).

ETAPELE DE INTERVENȚIE

1. Identificarea și cunoaștere situației de criză


Am remarcat în calitate de dirigintă faptul că elevul F avea din ce în ce mai multe absențe
(chiar dacă pe unele a reușit să le motive medical), la aceleași materii, respectiv la cele ce țin
de partea reală (matematică, fizică, chimie), efectul fiind totodată și scăderea notelor. După
două săptămâni în care am observat că situația se agravează, că numărul de absențe crește,
am decis să am o discuție cu el, doar noi doi între patru ochi pentru a nu fi afectat de posibila
judecată a colegilor.
Mi-a motivat faptul că și-a descoperit vocația, că literatura universală îl atrage în mod
deosebit și că în locul orelor de științe reale a mers la bibliotecă pentru a studia. Cu toate
acestea, colegii din jur au răspândit zvonuri că el a căzut într-o depresie și că de-asta lipsește,
că preferă să stea singur în majoritatea timpului.

2. Etiologia
Totuși pentru a fi sigură că motivul absențelor este doar cel evocat de elev, am luat
legătura cu părinții acestuia, ei au confirmat că petrecea multe ore citind, însă nu le-a dat mai

9
multe detalii, însă atitudinea lui este aceeași cu cea de dinainte, doar o perspectivă mai largă
asupra lucrurilor se observă în comportamentul lui ca fiind diferit față de cel anterior.

3. Decizia
Discuția între mine (dirigintă) și elev au avut un efect benefic, elevul înțelgând că nu
mereu facem doar ceea ce ne dorim, ci este nevoie să ne supunem regulilor, în cazul de față
nu avem posibilitatea să alegem materiile la care să participăm la ore, iar toți elevii au
obligația să participe la toate materiile.

4. Program de intervenție
Având în vedere situația, se va acorda un timp elevului pentru a se vedea dacă își va
remedia comportamentul și va participa la ore, fără a mai absenta fără un motiv întemeiat. Se
va discuta și cu colegii pentru anihilarea ideii că suferă de depresie.

5. Punerea în practică a intervenției


Primul a fost purtarea discuției cu elevul, discuție care a aflat motivul absentismului și a
diminuării notelor, discuție în care i s-a explicat că este bine să aibă pasiuni, să vrea să își
îmbogățească cunoștiințele într-un anumit domeniu, însă cu adevărat poate face acest lucru
dupa liceu deoarece la examenul național de baccalaureat îi sunt necesare și alte cunoștiințe. I
s-a explicat că regulile trebuie respectate de toți elevii, dacă va continua să absenteze i se va
scădea notea la purtare din această cauză și poate chiar va ajunge în pragul corigențelor.
Următorul pas a fost discuția cu părinții care m-a liniștit pentru ca motivul invocat de
elev este unul real, că nu încearcă să benefieceze de acest pretext, iar el de fapt să
săvârșească alte nelegiuri. De asemenea, s-au demonstat zvonurile apărute, cele legate de o
drepesie în care s-a aflat elevul.
După o lună de la aceste discuții s-a observat că numărul de absențe a scăzut, chiar dacă
notele au crescut doar cu 1 punct la fiecare materie, se observă o remediere a situației.

6. Controlul
Pe perioada acestei luni, a existat o comunicare între mine și părinți pentru a fi siguri că
există un alt motiv ascuns.
Elevul chiar mi-a adresat câteva întrebări pentru că am aflat că îndrăgim aceeași scriitori.
Colegii i-au cerut scuze pentru crearea zvonurilor absolute
Elevul s-a înscris în grupul de literatură a școlii, unde beneficiează de îndrumare
corespunzătoare și de susținere în această direcție.

7. Evaluarea
Elevul F a acceptat intervenția dirigintei și sprijinul ei, totodată a înțeles și o parte din
sfaturile date de aceasta. Este de apreciat că elevul a fost sincer și adevăratul motiv a fost cel
destăinuit de acesta. Elevul F a acceptat ajutorul dirigintei și scuzele colegilor care au
răspândit zvonuri false.

10