¸

ASPECTE ALE SINTAXEI PROPOZITIEI ÎN GREACA VECHE

ISBN 978–973–125–375–6

© Copyright, 2012, Editura Universitãþii de Vest

Toate drepturile asupra acestei ediþii sunt rezervate.

Reproducerea integralã sau parþialã, pe orice suport,
fãrã acordul scris al editurii, este interzisã.

Editura Universităţii de Vest

300003 — Timiºoara, Str. Paris, nr. 1
tel./fax: 0256 592 681
email: editura@rectorat.uvt.ro
www.editura.uvt.ro
 GABRIELA RADU

¸
ASPECTE ALE SINTAXEI PROPOZITIEI
ÎN GREACA VECHE

Timişoara, 2012
 CUPRINS

Cuvânt-înainte ............................................................................................ 9

I. SINTAXA CAZURILOR .................................................................... 11

1. Vocativul ................................................................................................ 13
1.1. Vocativul cu particula  14
1.2. Vocativul fără particula  14
1.3. Vocativul separat prin alte cuvinte de particula  14
1.4. Vocativul predicativ ................................................................. 15
Exerciţii ...................................................................................................... 16

2. Nominativul .......................................................................................... 18
2.1. Nominativul ca subiect ............................................................ 18
2.2. Nominativul predicativ ............................................................ 19
2.3. Nominativul apoziţional........................................................... 20
2.4. Nominativul exclamativ ........................................................... 21
2.5. Nominativul liber ..................................................................... 22
2.6. Nominativus pendens ............................................................... 23
Exerciţii ...................................................................................................... 25

3. Acuzativul .............................................................................................. 27
3.1. Acuzativul de obiect ................................................................ 27
3.2. Acuzativul intern...................................................................... 29
3.3. Acuzativul spaţial .................................................................... 31
3.4. Acuzativul temporal ................................................................. 32
3.5. Acuzativul de relaţie sau limitativ ........................................... 33
3.6. Acuzativul adverbial ................................................................ 34
3.7. Acuzativul dublu ...................................................................... 34
Exerciţii ...................................................................................................... 37

4. Genitivul ................................................................................................ 39
4.1. Genitivul adnominal ............................................................................ 39
4.1.1. Genitivul de apartenenţă ....................................................... 39
4.1.2. Genitivul subiectiv şi obiectiv............................................... 41
4.1.3. Genitivul explicativ............................................................... 42
4.1.4.Genitivul partitiv .................................................................... 43
4.1.5. Genitivul calitativ ................................................................. 44

5
4.2. Genitivul adverbal sau complementul în genitiv ................................. 45
4.2.1. Genitivul partitiv ................................................................... 45
4.2.2. Genitivul preţului .................................................................. 47
4.2.3. Genitivul acuzării .................................................................. 48
4.3. Genitivul ablatival ............................................................................... 48
4.3.1. Genitivul separativ ................................................................ 48
4.3.2. Genitivul originii................................................................... 49
4.3.3. Genitivul de comparaţie ........................................................ 49
4.3.4. Genitivul cauzei .................................................................... 50
4.3.5. Genitivul de timp şi de loc .................................................... 50
4.4. Genitivul liber ...................................................................................... 51
4.4.1. Genitivul absolut ................................................................... 51
4.4.2. Genitivul exclamativ ............................................................. 52
Exerciţii ...................................................................................................... 53

5. Dativul ................................................................................................... 55
5.1. Dativul propriu-zis ............................................................................... 55
5.1.1. Dativul atribuirii ................................................................... 55
5.1.2. Dativul proximităţii............................................................... 56
5.1.3. Dativul interesului (Dativus commodi vel incommodi) ......... 57
5.1.4. Dativul punctului de vedere (Dativus iudicantis).................. 57
5.1.5. Dativul etic............................................................................ 58
5.1.6. Dativul posesiv ..................................................................... 58
5.1.7. Dativul de agent .................................................................... 59
5.2. Dativul instrumental ............................................................................ 59
5.2.1. Dativul instrumental propriu-zis ........................................... 59
5.2.2. Dativul sociativ ..................................................................... 61
5.3. Dativul locativ ..................................................................................... 61
5.3.1. Dativul de loc ........................................................................ 61
5.3.2. Dativul de timp ..................................................................... 62
Exerciţii ...................................................................................................... 63

II. MODURILE VERBALE ÎN PROPOZIŢIILE INDEPENDENTE..... 65

Precizări preliminarii. Aspect. Conjugare. Diatezǎ verbală ........................ 65

Modurile şi timpurile verbale ..................................................................... 68

1. Indicativul ............................................................................................. 69
1.1. Indicativul fără particula  69
 1.2.Indicativul cu particula  72
 1.2.1. Indicativul potenţial .............................................................. 72
1.2.2. Indicativul ireal ..................................................................... 73
1.2.3. Indicativul iterative ............................................................... 74
Exerciţii ...................................................................................................... 75

6
2. Conjunctivul .......................................................................................... 77
2.1. Conjunctivul volitiv ............................................................................. 77
2.1.1. Conjunctivul hortativ ............................................................ 77
2.1.2. Conjunctivul prohibitiv ......................................................... 78
2.2. Conjunctivul eventual .......................................................................... 78
2.2.1. Conjunctivul deliberativ........................................................ 78
2.2.3. Conjunctivul anticipativ ........................................................ 78
2.2.3. Conjunctivul dubitativ .......................................................... 79
Exerciţii ...................................................................................................... 80

3. Optativul ................................................................................................ 81
3.1. Optativul fără particula  81
3.1.1. Optativul cupativ .................................................................. 81
3.1.2. Optativul imperativ ............................................................... 81
3.1.3. Optativul potenţial ................................................................ 82
3.2. Optativul cu particula  82
Exerciţii ...................................................................................................... 84

4. Imperativul ............................................................................................ 86
4.1. Imperativul pozitiv sau de comandă ........................................ 86
4.2. Imperativul negativ sau prohibitiv ........................................... 87
Exerciţii ...................................................................................................... 88

5. Infinitivul ............................................................................................... 90
5.1. Infinitivul fără articol ............................................................... 90
5.2. Infinitivul cu articol ................................................................. 95
Exerciţii ...................................................................................................... 98

6. Participiul .............................................................................................. 99
6.1. Participiul atributiv .................................................................. 99
6.2. Participiul circumstanţial ......................................................... 100

Lista abrevierilor ...................................................................................... 103

Bibliografie selectivă ................................................................................. 105

7
 CUVÂNT-ÎNAINTE

Acest material se adresează cu precădere studenţilor de la facultăţile de

filologie clasică, teologie, filosofie şi istorie, în scopul înţelegerii, aprofundării
şi însuşirii elementelor de sintaxă a propoziţiei din limba greacă veche.
Lucrarea a fost împărţită în două părţi: prima parte conţine prezentarea
aspectelor fundamentale ale sintaxei cazurilor, iar cea de-a doua parte cuprinde
o expunere succintă a modurilor verbale. Fiecare capitol începe cu evidenţierea
şi clasificarea noţiunilor teoretice, probate prin fragmente ilustrative, mai ample
sau mai restrânse, de text grecesc (original şi prevǎzut cu trimiterea precisǎ la
autorul cǎruia îi aparţine). Fragmentele sunt specifice fiecǎrei situaţii
gramaticale prezentate, în parte. Exemplele au fost selectate din gramaticile
menţionate în bibliografia selectivă şi, îndeosebi, din operele autorilor greci
studiaţi în cadrul orelor de seminar şi de curs practic desfăşurate cu studenţii.
Având în vedere că materialul se adresează celor care studiază limba greacă în
etapele sale de evoluţie distincte (în special, dialectul atic şi limba ),
exemplele oferite au fost excerptate din opere aparţinând fiecăreia dintre
acestea. În finalul fiecărui capitol sunt propuse exerciţii care constau în texte de
tradus, retroversiuni şi recunoaşteri de tipuri sintactice.
Consider nimerit sǎ aduc un cuvânt de mulţumire şi recunoştinţǎ
profesorului nostru de limba greacǎ, Ion Pǎtrulescu şi, de asemenea, colegilor
Valy Ceia şi Bogdan George Ţâra ale cǎror observaţii şi sugestii au fost de un
real folos în alcǎtuirea acestei cǎrţi.

9
 SINTAXA CAZURILOR

Din cele opt cazuri ale limbii indo-europene, greaca nu a păstrat decât
1
cinci . Acestea au preluat şi funcţiile celor trei cazuri indo-europene pe care
greaca nu le-a moştenit. Instrumentalul, locativul şi ablativul2 nu şi-au păstrat
statutul de caz independent, doar câteva forme au fost conservate.3
Cazurile limbii greceşti au fost împărţite de gramaticienii germani4 în:
a). cazuri locale care exprimă relaţii spaţiale, fiind incluse aici locativul,
instrumentalul şi ablativul. Cele trei cazuri amintite nu mai au un statut
independent în limba greacă. Locativul şi instrumentalul au fuzionat cu dativul,
iar funcţiile ablativului au fost preluate de genitiv.
b) cazuri gramaticale, adică nominativul, acuzativul şi dativul, exprimând
relaţia unui nume cu celelalte părţi ale propoziţiei. Vocativul nu este considerat
un caz, ci un substantiv interjecţional.
J. Kurylowicz5 a formulat aşa numita “teorie a cazurilor”, conform
căreia cazurile se divid în două categorii6, exceptând de la această situaţie,
vocativul:
a). cazuri “gramaticale”, a căror funcţie principală este una sintactică; acestea
sunt cazuri care exprimă relaţii gramaticale: nominativul, acuzativul, genitivul
şi dativul;
1
F. Bechet noteazǎ în Istoria limbii greceşti I, Editura Universitǎţii din Bucureşti, 2012, p. 127,
cǎ acest fapt s-a datorat faptului cǎ greaca comunǎ a încercat o simplificare în raport cu
complexitatea flexiunii indo-europene.
2
Toate trei sunt cazuri concrete, aşa cum menţioneazǎ F. Bechet în lucr.cit., p. 126.
3
Cf. H. W. Smyth, Greek Grammar, Revised by Gordon M. Messing, Harvard University
Press, 1984, p. 99.
4
Karl Brugmann, Berthold Delbrūck, Grundriß der vergleichenden Grammatik der
indogermanischen Sprachen 1886-1916.
5
J. Kurylowicz (1949) “Le probleme du classement des cas”, Biuletyn PTJ 9 20-43 (reprinted
in Kuryłowicz, J., 1960, Esquisses linguistiques: Wroclaw-Kracow: Ossolineum 131–154).
6
Această diviziune a cazurilor este preluată de Silvia Luraghi, în “The evolution of local cases
and their
grammatical equivalent in Greek and Latin”, lucrare publicată în The Role of Semantic,
Pragmatic, and Discourse Factors in the Development of Case Edited by Jòhanna Baròdal
University of Bergen Shobhana L. Chelliah University of North Texas, John Benjamins
Publishing Company Amsterdam I Philadelphia, p. 284-285.

11
b). cazuri “concrete”, a căror funcţie principală este una adverbial-semantică;
cazuri care nu exprimă relaţii gramaticale: instrumentalul, ablativul şi locativul.
După H. W. Smyth7, cazurile limbii greceşti sunt cuprinse în două
grupe:
a). cazurile subiectului, adică nominativul şi vocativul;
b). cazurile predicatului, adică acuzativul şi dativul.
Genitivul poate fi circumscris şi primei categorii şi celei de-a doua.

 

7
H. W. Smyth, lucr. cit., p. 312.

12
 



1. VOCATIVUL

Reprezentând funcţiile fatică şi conativă ale limbajului8, cazul vocativ

este folosit în interpelare şi în adresarea directă. Acesta nu este considerat,
întotdeauna, un caz9 pe motivul că nu exprimă relaţii sintactice cu alte cuvinte
din cadrul propoziţiei, ci o apelare poziţionată, de obicei, la începutul
propoziţiei şi despărţită prin virgulă de restul propoziţiei. Socotind o exagerare
definirea vocativului ca un caz “lipsit de funcţie sintactică”, D. Sluşanschi îl
defineşte drept o “incidentă exclamativă liberă, cu funcţie conativă sau
fatică”10. F. Bechet precizeazǎ cǎ vocativul nu are o funcţie precisǎ, “el trebuind
sǎ fie lǎsat dupǎ flexiune”.11
 Esch., Prom. în., 3. (Hefaistos, e
datoria ta să împlineşti poruncile…)
“”, N.T., Apoc., 22, 20 (Vino, Doamne Iisuse!)

Clasificare:
1.1. Vocativul cu particula 
1.2. Vocativul fără particula 
1.3. Vocativul separat prin alte cuvinte de particula
1.4. Vocativul predicativ

8
R. Jakobson, Closing Statement: Linguistics and Poetics, în T.A. Sebcok (ed.), Style in
Language, Cambridge, Massachussets, The MIT Press, 1960, p. 355 [în româneşte de M. Nasta
în colaborare cu Matei Călinescu sub titlul Lingvistică şi poetică. Aprecieri retrospective şi
consideratii de perspectivă, în „Probleme de stilistică”, Culegere de articole, , Bucureşti,
Editura Ştiinţifică, 1964, p. 90-91.
9
L. Hjelmslev, (1935-37). La catégorie des cas; étude de grammaire générale.Aarhus:
Universitetsvorlaget. [Revised edition, 1972, edited by Eli Fischer-Jørgensen. Munich: W.
Fink.] p. 43.
10
D. Sluşanschi, Sintaxa limbii latine, vol. I, Sintaxa propoziţiei, ediţia a II-a, revăzută şi
adăugită, Editura Universităţii Bucureşti, 1994., p. 33.
11
F. Bechet, lucr. cit., p. 126.

13
1.1. Vocativul cu particula 
Acest tip de adresare, în care este prezentă o particulă moştenită din
indo-europeană, are un pronunţat caracter emfatic. Particula este, de obicei,
folosită în conversaţia obişnuită, dar poate fi aflată şi în discursurile publice. În
poezie, particula poate fi urmată de substantivul în vocativ sau de atributele
adjectivale ale acestuia. În numeroase situaţii, aşa cum se poate vedea în
exemplele prezentate, particula  este repetată (şi înaintea atributelor formei
nominale aflate în vocativ) pentru a spori efectul de emfază12:
“”, Hom., Il., 6.55 (o, prieten bun, o, Menelaos!)
Sofocl., Ai. 173. (o, măreaţă faimă!)
Sofocl., Filoct., 799. (o, nobil vlăstar!)
“N.T.,Mt., 15, 28. (o, femeie, mare este
credinţa ta!)

1.2. Vocativul fără particula 

Acest tip de vocativ este folosit în adresarea simplă. Vocativul fără
particula poate exprima mirarea, bucuria, dispreţul, ameninţarea sau
avertismentul13:
Dem. 18. 121. (auzi, Eschine?!)
“ὲ”, Plat., Gorg., 518c(omule, nu ştii
nimic despre gimnastică!)
“N.T., Mt., 9, 22. (Ai încredere,
copilă, credinţa ta te-a salvat!)
“”N.TLc., 4, 23 (doctore, vindecă-te pe tine
însuţi!)

1.3. Vocativul separat prin alte cuvinte de particula

Vocativul este adesea separat de particula amintită prin verbele
declarative, de pildă, prin formele verbale :
Plat., Banch., 174e.

12
Cf. H. W. Smyth, lucr. cit., p. 312.
13
Ibid.

14
 Vocativul poate fi despărţit de particula  printr-un verb aflat la modul
imperativ sau printr-o formulă de invocare a divinităţii:
Esch., Rugăt., 602. (o, fii sănătos, bătrâne!)
Sofocl., Ai. 371 (o, pe zei, supune-te!)

1.4. Vocativul predicativ

În poezia târzie, este întâlnită situaţia în care un adjectiv cu rol de nume
predicativ poate sta în cazul vocativ prin atracţie faţă de forma nominală aflată
în vocativ care-l separă de verbul copulativ14:
Theocr. 17. 66, (fii fericit, copile!)
“  
”, Sofocl., Filoct., 759-60 (oh, nefericitul
de tine, nefericit [eşti] cu adevărat din pricina tuturor nenorocirilor!)

14
Ibid., p. 313.

15
EXERCIŢII - 

1. Traduceţi din greacă şi identificaţi vocativele prezente în textele selectate:



Sofocl., Filoct., 759.
“
”, N.T., Fapt. Apost., 1, 24.

ὲ



” Xen., Educ. lui
Cirus, 7.2.12.

“


” (Eur., Androm. 222-225)

“
”, Sofocl., Ant., 39-40.

2. Traduceţi în limba greacǎ urmǎtoarele propoziţii:

Copile, cheamǎ-ţi pǎrintele!

Oh, netotul de mine, i-am dat crezare din nou...
Fiţi fericiţi, tineri atenieni!
Nu dai ascultare poveţelor, femeie...
Auziţi vestea, prieteni dragi!
Vai mie, nefericita!

16
3. Identificaţi tipul de vocativ din următoarele propoziţii:

Esch., Pers. 673
Xen., Educ. lui Cirus, 2.2.7
Plat., Prot., 310d
Aristof., Păsăr., 627
Plat., Prot., 330d
Sofocl., El., 86
Sofocl., Ai., 395
Xen., Educ. lui Cirus, 2.2.27
Hom., Il., 4.189
“”, N.T., Mc., 5, 7

3. Precizaţi în ce poziţie (normală sau excepţională) se află formele nominale

aflate în cazul vocativ, din exemplele prezentate mai jos:

“”, Hom., Il., 4.189.

“”, Plat., Fedr., 227a
“”, Esch., El., 167
“”, Plat., Sofist., 230c
“”, Pind., P., 2.1
“”, Plat., Fedr., 227d
“”, Hom., Od., 8.408
“”,Sofocl., Ant., 47.
“
”, Hom., Il., 1-2.



 

17



2. NOMINATIVUL

Nominativul este folosit, în principal, ca subiect al unei propoziţii cu un

predicat aflat la un mod personal, ca nume predicativ în acord cu subiectul şi ca
termen apoziţional în acord cu subiectul. Pe lângă situaţiile de întrebuinţare a
nominativului amintite mai înainte, menţionăm şi “nominativus pendens”,
nominativul denominativ şi nominativul exclamativ. Nominativul se înscrie
între casus recti15, adică între acele cazuri care nu pot avea rol de complement.

Clasificare:
2.1. Nominativul ca subiect
2.2. Nominativul ca nume predicativ
2.3. Nominativul apoziţional
2.4. Nominativul exclamativ
2.5. Nominativul liber
2.6. Nominativus pendens

2.1. Nominativul ca subiect

Subiectul sintactic al unei propoziţii (enunţiative sau interogative) în
care predicatul este exprimat printr-un verb predicativ se află în cazul
nominativ:
“” (Hegestratus îl vede pe om.)
Omul a venit.)
“” N.T., In., 3, 16. (căci a iubit Dumnezeu
lumea)

15
D. Sluşanschi, lucr. cit., p. 37.

18
“… 
 ” Hom., Il., 6. 2-3 (însă Atena a
venit în ţara şi în cetatea feacilor)
Plut., Banch. celor şapte în.,
Probl. VIII. 2 (întotdeauna marele zeu aplică geometria la orice)

2.2. Nominativul ca nume predicativ

O formă nominală în cazul nominativ împreună cu un verb copulativ
alcătuiesc predicatul nominal. Această formă nominală se află în acelaşi caz cu
subiectul. Cele mai comune verbe copulative în limba greacă sunt (a fi) şi
 (a deveni). Menţionăm alte verbe greceşti care servesc drept copulă
în structura predicatului nominal: (a deveni)(a
părea)(a apărea)(a fi numit)(a fi
numit)(a se întâmpla)(a fi ales)(a fi
considerat)
Thuc. 7, 28, (oraşul a devenit o fortăreaţă)
“ὲ”, Hom., Il., 6. 6 (erau mai puternici prin forţă)
“ὲ”, Dem., 59 (căci atunci
Neaira era sclavă şi hetairă)
“”, N.T., Mt., 3, 17. (Acesta este fiul meu)
“”N.T., Mt., 24.5 (eu sunt
hristosul şi pe mulţi îi vor amăgi)

Observaţii:
a) În maxime şi în proverbe, verbul copulativ este adesea omis, în special
formele de indicativ prezent, persoana a III-a singular sau plural, adică şi
16
respectiv,  :
Sofocl., Ai., 665, (lipsa darurilor din partea duşmanilor
[înseamnă] daruri);
“”, Protag. (omul [este] măsura)
“ὲ”, Pind., Olimp., 1.1 (cea mai bunǎ/preţioasă [este] apa)

16
Cf. W.W. Goodwin, Greek Grammar, New York, Copyright, 1992, p. 196.

19
“”, N.T., In., 4, 24 (Dumnezeu [este] spirit)
b) Verbul copulativ este adesea neexprimat în structura predicatului
nominal atunci când numele predicativ este exprimat prin adjective ca 
(capabil) (drept) (demn) (pregătit)  (depărtat)
sau prin adjective verbale terminate în care exprimă ideea de necesitate):
Plat. Fed., 252a, (sufletul este pregătit să slujească)
trebuie să ne supunem legii)

2.3. Nominativul apoziţional

Cuvântul care reia şi explică un alt cuvânt, de regulă un substantiv sau
un pronume, se află în cazul nominativ:
Darius, regele)
“”, N.T., Mt., 3, 1. (a venit Ioan
Botezătorul predicând…)
“”, N.T., Lc., 1. 24 (Elisabeta, nevasta lui, a
rămas însărcinată…)

Observaţii:
a) O formă nominală apoziţională în cazul nominativ care determină două sau
mai multe forme nominale se află, de regulă, la dual sau la plural17:
 Plat., Tim., 69d, (nesăbuinţa şi teama,
două sfătuitoare proaste)
b) O formă nominală în nominativ poate fi apoziţie faţă de o întreagă
propoziţie18 sau faţă de o parte a acesteia. Ca atare, explicaţia sau detalierea
unui cuvânt poate fi uneori extinsă la nivelul unor propoziţii, juxtapusă sau
legată de principală prin conjuncţii, pronume relative sau adverbe relative.

Eur., Heracl., 71, (suntem ofensaţi şi cununile (benzile) sunt
terfelite, [lucru care este] o ruşine pentru cetate);

17
Ibid., p. 200.
18
W.W. Goodwin subliniază că această situaţie este întâlnită atunci când forma nominală aflată
în raport apozitiv este îndeaproape legată ca sens de subiectul propoziţiei la care se raportează.
În alte cazuri decât acesta, forma nominală aflată în raport de apoziţie faţă de o propoziţie se
găseşte în cazul acuzativ. (vezi lucr. cit., p. 200)

20
c) Prin omiterea pronumelor sau  o formă nominală în nominativ
precedată de articol poate fi apoziţie pe lângă un vocativ:
Plat., Prot., 337c, (bărbaţi, zise, care sunteţi de
faţă…)
”, ([tu] cea cu rozele/ [tu] femeia cu rozele…)
“”, Xen., An.,
1.5.16, (Proxenus şi [voi] restul grecilor care sunt prezenţi, nu ştiţi ce faceţi)
“”, Sofocl., Ai., 89, ([tu], acela, Aiax, te
chem încă o dată!)

2.4. Nominativul exclamativ

Nominativul este folosit adesea în exclamaţii, în special în poezie:
vai mie, nefericitul!)
“” N.T., Rom., 7, 24. (O, nefericitul de mine!)
“ ”, Plat., Fedr., 227c (O, nobile [Lisias], aş fi
dorit ca el să fi scris…)
“”, Aristof., Broaşt., 652, (Un om sfânt…)
“”, Hom., Od., 20.194, (nefericitule…)
“”,  Hom., Il., 1.231,  (rege
devorator de popor, de vreme ce nu stăpâneşti asupra nimănui…)

Observaţii:
a) Nominativul exclamativ apare ca un nume predicativ într-o propoziţie cu
subiectul neexprimat:
Sofocl., Filoct., 254, (o, detestat de zei!)
b) O formă nominală în nominativ poate fi folosită într-o exclamaţie dacă
urmează unui vocativ de care este legat prin conjuncţia “şi”. Rar, poate precede
vocativul:
Xen., Educ. lui Cirus, 3.3.20, (o, Cirus şi alţi
persani!)
Aristof., Călăr., 273, (o, cetate şi popor!)
c) În adresare se foloseşte pronumele demonstrativ în cazul nominativ cu
valoare exclamativă:

21
Aristof., Viesp., 1, (tu, ce faci, Xantia?)
d) Nominativul exclamativ poate fi cerut de metru:
Eur., Rugăt., 277, (o, iubit, o, preacinstit
de Elada)

2.5. Nominativul liber

În această postură, nominativul prezintă “o imagine de sine stătătoare,
sau o înlănţuire de imagini succesive, nelegate de vreun verb personal”.19

2.5.1. Nominativul absolut

Formele nominale aflate în cazul nominativ care apar ca material introductiv20
sub forma unor titluri şi în înşiruirea unor nume de persoane sau lucruri aparţin
acestei categorii:
(Iliada)
(Oedip rege)
(Copiii lui Heracle)
(Munci şi zile)
…()
Dem. 23. 207 (689), (clădirile oraşului…asemenea intrări,
încăperi pentru corăbii, portice, Pireu)
“:ὲ”,  Plat. Sofist., 266d
(sunt de acord că există două feluri de creaţii, fiecare având două aspecte – unul
divin şi altul uman…)
“



”, Esch., Per., 33-38 (în plus, alţii, puternicul şi roditorul
Nil a trimis pe Susiscanes, Pegastagon de obârşie egipteană, puternicul
Arsames, stăpânul ţinutului sacru al Memfisului…)

19
D. Sluşanschi, lucr., cit. p. 39.
20
Cf. Daniel B. Wallace, Greek Grammar, Beyond the Basics, Copyright 1996, p. 49.

22
2.5.2. Nominativul denominativ
Nominativul poate fi folosit independent în citarea precisă a numelor de
persoane sau de lucruri care par a fi puse între ghilimele21:
Dem. 18. 88, (când vă numesc pe
voi, numesc «Statul»)
“
”, Eschine, 2.99 (când a devenit bărbat a primit porecla obişnuită de
«sicofant»)
“”, Aristof., Viesp., 1185 (ai de gând să numeşti
«şoareci şi pisici»…)

2.6. Nominativus pendens

Nominativus pendens22 este o construcţie anacolutică a cărei
caracteristică este ruperea coerenţei sintactice a frazei. În acest tip de anacolut
se vădeşte tendinţa de a începe un enunţ cu cazul nominativ (subiectul), la care
vorbitorul renunţă pe parcurs, după care îşi reconsideră exprimarea. Ca urmare,
un nume în nominativ rămâne izolat de propoziţia din care, logic, face parte.
Substantivul în cazul nominativ este aşadar subiectul logic mai degrabă decât
subiectul sintactic; nominativus pendens se află la începutul unei propoziţii,
urmat fiind de o propoziţie în care subiectul este acum înlocuit de un pronume
în cazul cerut de sintaxă. Această construcţie este, cu precădere, proprie limbii
vorbite:
ὲ      
(pentru ), Xen., An., 2.
5. 41, (Proxenos şi Menon, de vreme ce voi sunteţi binefăcătorii…i-au trimis
acolo)
“”, Plat., Apol., 21c, (vorbind cu el mi se părea…)
“ὲὲ”, Plat., Crat., 404c
(Şi Ferefata, cât de mulţi se tem de acest nume…)
“”, N.T., In., 1, 2.dar atâţia câţi a
primit, lor le-a dat autoritate)

21
Ernout-Thomas, Syntaxe latine, Paris, Klincksieck, 1964, p. 13.
22
“nominativul suspendat” (trad. din lat.)

23
“”, N.T., Fapt. Apost., 7, 40.
(căci acest Moise…noi nu ştim ce s-a întâmplat cu el)
“”, N.T., Lc.,
12, 10 (oricine va vorbi împotriva Fiului omului, i se va ierta)
“” N.T., Apoc., 3, 12 (oricine va birui, îl voi face
un stâlp)

24
EXERCIŢII - 

1. Traduceţi şi identificaţi tipul de nominativ din următoarele texte:



Plat., Apol., 21c.
Sofocl., Ai., 89.
Plat., Hip. Ma.,
281a.
Esch., Eu., 127.


2. Traduceti în limba greacă:

A fost ales general.
Aceste fapte s-au petrecut.
O, smintită femeie!
Philesius şi Lycon, aheenii…
Cetatea a ajuns neîncăpătoare.

3. Schimbaţi cazul formei nominale din exemplul de mai jos din nominativ
exclamativ în vocativ şi explicaţi opţiunea autorului pentru prima variantă.
Aristof., Broaşt., 652

4. Traduceţi textul şi precizaţi tipurile de nominativ aflate în text:









 Men. la Iohannes Stobaeus

25
“




” (Eur., Androm., 1-6)

ὲὲὲ
ὲ     
            


ὲ ”

5. Comentaţi diferenţa dintre formele nominale în nominativ şi cele aflate în

cazul vocativ:
“
”, Plat., Banch., 172a.
6. Argumentaţi de ce forma nominală aflată în raport apoziţional nu se află în
cazul nominativ:
“”, Eur. Or., 1105.

7. Precizaţi funcţia sintactică a cuvintelor subliniate:

“”, Eur., Alc., 825
“”, ibid., 327

“...
”, Eur., Med., 51-52.

26
 

3. ACUZATIVUL

Definind acuzativul drept “caz a suprafeţei afectate”, D. Sluşanschi

subliniază că acesta arată “suprafaţa asupra căreia se exercită acţiunea verbală
centrată în jurul subiectului”23. În limba greacă, acuzativul poate deţine funcţia
de obiect verbal al unui verb tranzitiv. Obiectul desemnat de acuzativ poate fi
obiectul extern al acţiunii unui verb tranzitiv, sau obiectul intern al unui verb
intranzitiv cu care acesta este strâns înrudit semantic.
Valorile principale ale cazului acuzativ pot fi astfel clasificate:
3.1. Acuzativul de obiect
3.2. Acuzativul intern (“de calificare”24)
3.3. Acuzativul de direcţie
3.4. Acuzativul extensiunii în spaţiu şi timp
3.5. Acuzativul adverbial
3.6. Acuzativul de relaţie

3.1. Acuzativul de obiect

Obiectul direct asupra căruia se răsfrânge direct acţiunea unui verb
tranzitiv se află în cazul acuzativ. Este exprimat, de obicei, prin acuzativ fără
prepoziţie:
 (săvârşim aceste lucruri).
“

”, Hom., Il., 18, 483-485
(…făuri pământul, cerul, marea, soarele neobosit şi luna plină, toate stelele…)
23
D. Sluşanschi, lucr. cit., p. 42.
24
Ernout-Thomas, lucr. cit., p. 25-27.

27
“”, N.T., Mt., 5, 46 (dacă îi iubiţi pe
cei care vă iubesc pe voi…)
“” N.T., Mc., 2, 17 (nu am venit
să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi)
“… ”, N.T., Efes., 2, 7
(ca să arate…nemărginita bogăţie a harului Său)

Observaţii:
Numeroase verbe care sunt intranzitive în alte limbi (întrucât structura lor
semantico-sintactică a cunoscut o evoluţie diferită) sunt tranzitive în limba
greacă şi pot avea un complement de obiect în cazul acuzativ25. Astfel de
categorii de verbe sunt:
a) verbele de afect (primesc acuzativul de obiect al persoanei afectate26):
(a se ruşina)(a-i plăcea) (a-i displăcea)
 (a plânge),  (a se bucura).
Eur., Ion, 1074, (mă ruşinez de cinstitul zeu)
b) verbele de mişcare compuse cu prepoziţii (fără prepoziţii aceste verbe sunt
intranzitive):
(a lupta) (a disputa)
(a merge) (a păşi peste)(a trece) 
(a omite)
(a veni)(a trece prin)(a căuta)


, Eur., Orest., 443, (trecând hotarul ţinutului))
“”, N.T., Fapt. Apost., 14, 24 (au trecut apoi prin
Pisidia)
c) verbe compuse care nu exprimă mişcarea:
 (construiesc), (aleg);
 Thuc. 5. 111. 4., (să nu râvniţi cele mai rele/nu daţi
dovadă de ambiţii prosteşti);

25
Cf. H. Smyth, lucr. cit., p. -354.
26
Cf. D. Sluşanschi, lucr. cit., p. 46.

28
d) verbe care au înţelesul “ a jura” sunt tranzitive :

 Hdt., Ist., 6. 74.1. (a jura pe apa Stixului)
 Thuc., 5. 47. 8, (a jura pe tratat)
Observaţie: în această situaţie, precizează H. Smyth27, acuzativul de obiect
poate urma după adverbele  şi : nu, pe Zeus -  
da, pe Zeus - . Un jurământ
introdus prin  este afirmativ, unul introdus prin  este negativ (exceptând
situaţia în care adverbul menţionat este precedat de  este adesea omis
când este precedat de un adverb negativ:
”, Sofocl., Ant., 758, (nu, pe Olimpul de colo)
e) verbe de adresare: :
 Hom., Il., 12. 60. (îi zise lui Hector)
f) adjectivele verbale, inclusiv cele în  şi unele substantive verbale au,
ocazional, un obiect direct în acuzativ. Aceasta construcţie înlocuieşte
obişnuitul genitiv obiectiv:
 Sofocl., Ant., 788, (nimeni nu este în stare să
scape de tine)

3.2. Acuzativul intern

Pe lângă anumite verbe, atât tranzitive, cât şi intranzitive sunt admise
forme nominale în acuzativ, de obicei strâns înrudite semantic cu verbul.
Acestea poartă numele de “acuzative interne” şi sunt, de fapt, extinderi
expresive ale acuzativului de obiect28. Pot fi clasificate astfel:

3.2.1. “Figura etimologică”, când verbul şi complementul său derivă din

acelaşi radical:

“”, Hom., Od., 3.390 (a amestecat un vas [de vin dulce])
” Sofocl., Filoct., 173 (suferă de o boală cumplită)

27
H. Smyth, lucr. cit., p. 359.
28
H. Smyth afirmă că acuzativul intern (“object effected”) este o extensie a acuzativului extern
(“object affected”) în lucr. cit., p. 355.

29
“” (sunteţi obişnuiţi să-l vedeţi
pe Socrate spunând multe nerozii)

3.2.2. “Figura sinonimică”, când verbul şi complementul său sunt legate prin
sinonimie, adicǎ aparţin aceleiaşi sfere semantice:

”, (el suferea de această boală)
“…”, Hom., Il., 7, 453 (am construit ziduri)

3.2.3. “Acuzativul conţinutului”, când complementul este mult distanţat de

verb din punct de vedere semantic, fie printr-o restrângere de înţeles, fie printr-
o lărgire de înţeles:
 Thuc. 1. 126. 5, (a câştiga o victorie olimpică)
 Esch., Agamem., 375, (a respira spiritul războiului)
Notăm observaţia lui H. W. Smyth29 cu privire la o extensiune a “acuzativului
conţinutului”; aceasta este situaţia în care acuzativul de obiect exprimă
rezultatul obţinut după ce acţiunea verbală s-a încheiat:
 Sofocl., Ant., 675, (izbăvire vor găsi)
 ibid. 794, (a stârni vrajbă)

Observaţii:
a) Un adjectiv de gen neutru poate constitui un acuzativ intern, forma nominală
pe care ar trebui să o determine acesta nefiind direct exprimată, ci implicită în
înţelesul verbului:
 în acest caz este subînţeles substantivul neutru
H. Smyth precizează că de obicei, în situaţia amintită, un
adjectiv, un pronume sau un adjectiv pronominal se comportă ca un substantiv
de gen neutru.30

b) Acuzativul intern se foloseşte chiar cu adjective:

29
H. W. Smyth, lucr. cit., p. 356.
30
Ibid.

30
 Plat. Apol.,
22e, (nefiind nici înţelept după înţelepciunea acelora, nici neştiutor după
neştiinţa lor)
 Thuc. 5. 34. 2, (dezonorat cu o asemenea dezonoare)

3.3. Acuzativul spaţial

Funcţia spaţială se numără printre cele mai importante funcţii
circumstanţiale ale acuzativului. Diferitele nuanţe ale acuzativului spaţial sunt:

3.3.1. Acuzativul de direcţie31 desemnează “ţinta către care tinde mişcarea”.

Se construieşte cu prepoziţiile: . Formele
prepoziţionale au înlocuit în mare măsură vechiul acuzativ fără prepoziţie
folosit rar în poezia atică în cazul numelor de locuri familiare ca “cetate”,
“casă”:
 Eur., Ifig. în Taur., 534, (el nu s-a întors încă acasă)
“” Eur., Med., 7, (Medeea a navigat
către turnurile pământului iolchian)
 Thuc. 6. 2, (sicilienii au trecut din
Italia înspre Sicilia)
 Xen., An., 4. 7. 18, (au ajuns la râu)
, ibid. 7. 6. 6, (vă vom conduce la ei)
 Thuc. 1. 58. 1, (preoţii trimişi la
atenieni)
, ibid. 1. 10. 14, ( armata şovăind
sub deal)

3.3.2. Acuzativul întinderii sau al spaţiului parcurs se referǎ la terenul de

desfăşurare al mişcării şi măsura în care acesta este traversat.32 Dintr-o perioadă
timpurie, această nuanţă a acuzativului spaţial a fost realizată cu ajutorul
prepoziţiilor: 

31
H. Smyth numeşte acest tip de acuzativ “acuzativ terminal”, precizând că este folosit după
verbe de mişcare pentru a exprima ţinta. (lucr. cit., p. 358)
32
Cf. H. Smyth, lucr. cit., p. 357.

31
, Hdt., Ist., 7. 218. 4, (au coborât muntele cu
repeziciune)
 Thuc. 2. 5. 2, (Plateea
este la 75 de stadii distanţă de Theba)
Observaţie: Aşa cum arată şi H. Smyth33, exemplele de acuzativ intern ca
 interferează cu această zonă a acuzativului
spaţial.

3.4. Acuzativul temporal

Acest acuzativ desemnează în termeni temporali ceea ce reprezintă
acuzativul spaţial. Pentru a marca diferenţa dintre dativul de timp şi genitivul de
timp, pe de-o parte şi acuzativul de timp, pe de altă parte, notăm aici observaţia
lui H. Smyth cu privire la specificul celui din urmă: “Acuzativul de timp
presupune că acţiunea verbului acoperă întreaga perioadă”.34
Nuanţe ale acuzativului temporal:

3.4.1. Acuzativul duratei are în vedere întinderea în timp a acţiunii verbale şi

se construieşte cu prepoziţii sau fără acestea:
 Xen., An., 1. 2. 6, (au rămas şapte zile)
 Hom., Il., (de la un capăt al nopţii la celălalt)
 Lys., Disc., 16. 2, (spre timpul rămas [lit]/în viitor)
, Dem. 21. 41, (pentru multe zile)
 Thuc. 3. 32, (în timpul călătoriei)

Observaţie: Durata de viaţă poate fi exprimată de acuzativul duratei cu ajutorul

formei de participiu perfect activ a verbului - :
  Plat., Apol., 17d (în vârstă de şaptezeci de ani)
“” N.T., Mt., 20, 6 (de ce aţi stat aici
întreaga zi, leneşilor?)

33
Ibid., p. 358.
34
Ibid.

32
3.4.2. Acuzativul ţintei în timp este marcat cu ajutorul prepoziţiilor  care
arată atingerea sorocului, , rar folosit, şi  care arată apropierea de
termen:
 Lys. Disc., 16. 5, (sosind la un astfel de soroc)
 Xen., Helen., 2. 4. 6, (spre ziuă)
 Thuc. 2. 92, (la apropierea nopţii)

3.5. Acuzativul de relaţie sau limitativ

Considerând acuzativul de relaţie o funcţie derivată, D. Sluşanschi
subliniază că acesta arată “pe ce se răsfrânge în plus acţiunea verbului”.35
Întrebuinţat pe lângă diferite verbe intranzitive, adjective (având sau nu o
funcţie predicativă), participii, substantive36 sau chiar propoziţii, acest tip de
acuzativ desemnează lucrul cu privire la care verbul sau adjectivul este limitat:
 Plat., Rep., 453b, (femeia se deosebeşte de
bărbat în privinţa naturii)
 Sofocl., O. R., 371, (eşti orb la
urechi, la minte şi la ochi)
 Xen., An., 2. 6. 1, (retezaţi în privinţa capetelor)
 Aristof., Pac., 935, (miei ca dispoziţie)
          Eschin. 3.
153, (în privinţa imaginaţiei, să te afli nu în tribunal, ci în teatru)
“”, Eur., Med., 8 (lovită în privinţa sufletului
de dragostea pentru Iason)
“
” proverb
“”, N.T., Mt., 27, 57 (un
om bogat din Arimateia, Iosif după nume)
“” N.T., In., 6, 10 (…bărbaţi cam 5000
ca număr)
“”, Clem. Al., Ped., 3, 11 (puri în
privinţa trupurilor, puri în privinţa sufletelor)

35
D. Sluşanschi, lucr. cit., p. 57.
36
Această situaţie este rar întâlnită, menţionează H. Smyth în lucr. cit., p. 361.

33
3.6. Acuzativul adverbial
Întrebuinţarea acuzativului ca adverb este în strânsă legătură cu cea de
relaţie, dată fiind tendinţa limbii de a folosi adjectivele neutre cu valoare
generalizatoare37. Formele de acuzativ al pronumelor de gen neutru şi cele ale
adjectivelor neutre la singular şi la plural, acuzativul adjectivelor feminine cu
elipsa substantivului şi acuzativul substantivelor au dobândit o întrebuinţare
adverbială. Unele dintre aceste forme ajung adverbe de aproximaţie, modale
sau de timp:

3.6.1. în mare măsură)  (mult),  

 (în cea mai mare parte),   (deloc),  (atât de mult), 
(într-o oarecare măsură),  (cât de cât).

3.6.2.  (într-un fel),  (în ce fel?),  (în acest
fel),  (în fiecare fel).

3.6.3. (înainte), (în primul rând),  (la

început),  (pentru viitor).
 Sofocl., Filoct., 1239, (nu doream să ascult de
la început)
“ὲ...” N.T., Mt., 6, 33 (căutaţi mai întâi
împărăţia…)
“” , Esch., Prom. înlănţ., 12 (voi sunteţi la putere de curând)

Observaţie: H. Smyth subliniază că cele mai multe dintre acuzativele

adverbiale sunt de fapt, acuzative interne (“internal object”).38

3.7. Acuzativul dublu

Anumite categorii de verbe pot avea două complemente în acuzativ. Se
poate vorbi în acest caz despre acuzativul dublu, reţinându-se observaţia că

37
Cf. D. Sluşanschi, lucr. cit., p. 58 şi H. Smyth, lucr. cit., p. 361.
38
H. Smyth, lucr. cit., p. 361.

34
unele gramatici păstrează formula “două acuzative pe lângă un verb”39. Există
numeroase combinaţii între cele două complemente:

3.7.1. pe lângă verbe având sensul de “ a face”, “a săvârşi”, “a reprezenta”, “a

numi”, “a se adresa”, “a educa” etc. este întâlnită alăturarea a două
complemente în acuzativ: primul este un acuzativ de obiect al verbului, iar
celălalt acuzativ (substantiv, adjectiv, participiu sau infinitiv) este un nume
predicativ40:
”, Xen., An., 1. 1. 2, (l-a numit pe el, general)
”, Plat., Rep., 430b, (o asemenea
putere ca aceasta eu o numesc curaj)
“”, N.T., Mt., 22, 43 (David în Duh
l-a numit pe acesta Domn)
“”, N.T., Mt., 4, 19 (vă voi face pe voi
pescari de oameni)
“
” (Tesalienii şi tebanii l-au socotit pe Filip prieten, binefăcător şi salvator)
“”, N.T., In., 4, 46 (prefăcuse apa în vin)

3.7.2. cu verbe având sensul de “a împărţi”, “ a distribui”, un acuzativ

reprezintă întregul, iar celalalt, partea41:
”, Xen., Educ. lui Cirus, 7. 5.
13, (Cirus a împărţit armata în douăsprezece părţi)

3.7.3. cu verbe având sensul de “a întreba”, “a cere”, “a învăţa”, “a lipsi”, “a

tăinui”, “a se îmbrăca”, “a se dezbrăca”, un acuzativ desemnează persoana, iar
celălalt, lucrul42:
”, Aristof., Norii, 641, ( nu asta te întreb)
39
Cf. D. Sluşanschi, lucr. cit., p. 58 şi H. Smyth, lucr. cit., p. 362.
40
H. Smyth numeşte cele două acuzative astfel: primul, “external object”, al doilea, “predicate
accusative”.(lucr. cit., p. 362)
41
Merită menţionată precizarea lui H. Smyth cu privire la acuzativul care reprezintă “partea”:
acesta este în fapt, un acuzativ intern - “a împărţi în …părţi” (cognate accusative), lucr. cit., p.
363.
42
Cf. H. Smyth, lucr. cit., p. 364.

35
 Eur., Hipol., 252, (mă învaţă numeroase
lucruri)
ὲ”, Sofocl., El., 957, (nu mai trebuie să ascund de
tine)

Observaţie: Verbele cu sensul de “a lipsi de” şi “a lua de la” primesc în greaca

timpurie (ca şi în latină) dativul persoanei:
 Hom., Il., 1. 161, (ba chiar
mă ameninţi că vei lua de la mine răsplata)

3.7.4. cu verbe având sensul de “a zice ceva despre”, “a face bine” şi “a face
rău”:
”, Plat., Crit., 48a, (nu trebuie să
luăm în considerare ceea ce mulţimea va spune despre noi)
”, Hom., Il., 16, 424, (multe nenorociri a săvârşit
troienilor)

Observaţie: forma pasivă a expresiei este şi a

expresiei  este.

3.7.5. pe lângă verbe de mişcare, de obicei, pot apărea un acuzativ al obiectului

personal şi un acuzativ circumstanţial (al ţintei, al spaţiului sau al timpului):
”, Eur., Troien., 883, (o vom trimite spre Helada)
“”, Thuc., 3. 81. 1, (trecând
corăbiile peste istmul Leucas)

36
EXERCIŢII - 

1. Traduceţi şi identificaţi tipul de acuzativ din următoarele exemple:

“”, Plat., Apol., 19c;

”, Xen., An., 1. 2. 5;
 Hom., Il., 361;
”, Thuc., 3. 114;
 Plat., Rep., 462d;
”, Xen., An., 3. 2. 20;
“”
”, Plat., Crat., 435b;
”, Plat., Protag., 309d;
”, Plat., Apol., 21a;
”, Hdt., Ist., 3. 56;
“… 
”, Esch., Prom. înlănţ., 18-19.

2. Traduceţi în limba greacă:

Am venit chiar pentru aceasta.
Jur pe Apollo că acesta este adevărul.
Aceasta este al treilea sau al patrulea an de când s-a vestit ca Filip asedia
Heraeum.
Erau aproape douăzeci la număr.
Victorioşi (sunt) în bătălia maritimă de la Salamina.
Nu încalc legile nescrise.
S-a ivit un bǎrbat colţuros la chip şi aspru la uitǎturǎ.
Apoi, s-au numit pe ei înşişi, eleni.
Mai întâi a pornit sfatul.
Şi-a trǎit traiul şi-a mâncat mǎlaiul.
Grecii au plecat pe mare timp de câteva zile.

37
3. Traduceţi textele şi precizaţi tipul acuzativelor aflate în cuprinsul lor:

ὲ






Sofocl., Trah., 153-160.

“

”, Sofocl., Ant., 55-57.

“ 
” N.T., Lc., 9.3.

“
:”, Sofocl., Ant., 45-6.

“

”, Eur., Med., 49-51.

4. Identificaţi şi comentaţi cele două acuzative de relaţie prezente în textul

următor:

“


” Eur., Her., 6-9. 
38
 


4. GENITIVUL

Genitivul este în limba greacă un caz mixt care continuă pe de-o parte,
genitivul propriu-zis indo-european (genitivul adnominal) iar pe de altă parte,
ablativul indo-european (genitivul ablatival). Pe lângă aceste întrebuinţări ale
genitivului se cuvin menţionate pe de-o parte, genitivul cerut de o anumită
categorie de verbe sau complementul în genitiv (genitivul adverbal) şi, pe de
altă parte, genitivul liber.

Clasificare:
4.1. Genitivul adnominal
4.2. Genitivul adverbal
4.3. Genitivul ablatival
4.4. Genitivul liber

4.1. Genitivul adnominal sau propriu-zis (determinantul), alăturat altui

nume (substantiv sau înlocuitor al acestuia) pe care îl determină, îl subsumează
pe acesta (determinatul) sferei sale noţionale. Relaţiile dintre un genitiv şi un
nume pe care acesta îl determină sunt variate: partiţie, posesie, materie,
conţinut, calitate, apoziţie etc.

4.1.1. Genitivul de apartenenţă desemnează apartenenţa, fie faţă de lucruri, fie

faţă de persoane:
”, Xen., An., 1. 2. 5, (expediţia lui Cirus)
“N.T., Mt., 26, 51 (sclavul mai marelui preot)

39
Observaţii:
a) Genitivul de apartenenţă, subliniază D. Sluşanschi, nu trebuie asociat cu
ideea de posesie pe care o exprimă construcţia “dativ cu esse”.43
b) Genitivul originii poate fi clasat aici:
”, Hom., Il., 2. 396, (valuri [provocate] de felurite
vânturi)
”, Dem., 20. 103, (legile lui Solon)
c) Genitivul de apartenenţă folosit cu articol de gen neutru (singular sau plural)
desemnează situaţiile, împrejurările, ţinuturile, istoria etc.:
”, Thuc., 6. 60. 4, (ceea ce-i aparţine lui lui Herma/ Hermele)
“”, Plat., Gorg., 450c, (funcţia artei)
“”, Plat., Apol., 36c, (interesele Statului)
d) Genitivul de apartenenţă înglobează şi înrudirea, desemnând relaţia fiu-
părinte, soţ-soţie sau inferior-superior44; elipsa apelativului  sau 
este obişnuită în exprimarea relaţiilor de rudenie:
“”, Thuc., 4. 104, (Thucidide, fiul lui Olorus)
“”, Sofocl., Ai., 172, (Artemis, fiica lui Zeus)
“…” N.T., Mt., 20,20 (mama fiilor lui Zebedeu)
“”, N.T., In., 21, 15 (Simon, [fiul] lui Ioan)
e) Genitivul de apartenenţă poate determina un substantiv absent în text dar
“reprezentat” de articolul său:
”, Thuc., 1. 15, (din propria lor [ţară])
f) Genitivul de apartenenţă poate urma unor cuvinte ca  sau 
dar în vorbirea cotidiană, aceste forme nominale pot fi omise. Astfel, forma
nominală în genitiv nu mai are un determinat exprimat în mod direct ci urmează
unor prepoziţii ca  şi uneori  care îi “semnifică eliminarea
convenţională”45:
”, Plat., Protag., 320a, (la [casa] Arifron)
”, Aristof., Păsăr., 84, (vin de la [casa] lui Patroclus)
g) Genitivul de apartenenţă poate îndeplini şi o funcţie de nume predicativ:

43
D. Sluşanschi, lucr. cit., p. 96.
44
Cf. H. W. Smyth, lucr. cit., p. 314.
45
D. Sluşanschi, lucr. cit., p. 97.

40
”, Plat., Protag., 316b, (Hipocrate [este al]
aparţine unei case influente)
“ὲ”, Thuc., 2. 29, (nici nu [erau] aparţineau
aceleiaşi Tracii)
h) Genitivul de apartenenţă poate exprima o proprietate, un obicei, o
caracteristică a cuiva, fiind utilizat cu un predicat nominal alcătuit din verbul
şi un nume predicativ exprimat printr-un adjectiv cu sensul de “propriu”
(exprimat sau nu):
“”,
Xen., An., 3. 2. 39, (este [propriu/obiceiul] cuceritorilor să păstreze ceea ce este
al lor şi să ia averile celor învinşi)

4.1.2. Genitivul subiectiv şi obiectiv

Acest tip de genitiv este, în fapt, tot un genitiv de apartenenţă folosit pe
lângă substantive deverbative sau substantive ce constituie baze de derivare a
unor verbe46.
Genitivul subiectiv exprimă subiectul acţiunii denumite de substantivul
determinat:
“”, Xen., An., 1. 2. 17, (teama duşmanilor = duşmanii se tem)
Genitivul obiectiv exprimă obiectul care suferă lucrarea acţiunii verbale
incluse în substantivul determinat:
“”, Thuc., 3. 54, (teama de heloţi = se tem de heloţi)

Observaţii:
a) Adesea, un genitiv obiectiv precede altă formă nominală în cazul genitiv de
care depinde47:
”, Thuc., 1.32, (cu cererea pentru alianţă/cu
cererea alianţei)
b) În traducerea genitivului obiectiv în limba română este necesară folosirea
diferitelor prepoziţii:
”, Eur., Hipol., 657, (jurăminte pe zei)
46
H. W. Smyth subliniază de asemenea, acest lucru.. (lucr. cit., p. 318)
47
Cf. H. W. Smyth, lucr. cit., p. 319.

41
”, Plat., Leg., 840c, (victorie asupra plăcerilor)
c) Genitivul obiectiv determină adesea substantive verbale care exprimă emoţii
precum: .
d) Construcţia nominală cu genitivul obiectiv poate fi substituită de cea în care un
adjectiv pronominal posesiv este alăturat unei forme nominale pe care o determină:
“”, Plat., Sofist., 242a, (de dragul tău)
“ Plat., Apol., 20e, (calomnia mea)
e) Folosirea unui adjectiv pronominal posesiv în locul unei forme nominale cu
valoare de genitiv subiectiv sau obiectiv are o nuanţă poetică:
“” (obiectiv-teama de noi) şi ” (subiectiv-teama
noastră);

4.1.3. Genitivul explicativ

Genitivul explicativ48 (genitivul apoziţional) îşi are originea în genitivul
de apartenenţă, arătând mai concret (specificând, explicând) clasa sau categoria
numelui pe care îl determină:
 Hom., Il., 5. 642 (cetatea Ilionului)

Observaţii:
a) Genitivul explicativ este folosit cu nume de oraşe şi cu alţi termeni
geografici:
“”, Hom., Od., 8. 301, (pământul Lemnosului)
”, Thuc., 4. 46. 1. (pe muntele Istone)
b) Cu , persoana sau lucrul numit cer un acuzativ de relaţie:
“”, (Cratilos după nume)
”, Plat., Crat., 383b (Hermogene după nume)
c) Genitivul explicativ poate fi folosit ca element expresiv, pe lângă nume care
au sensul foarte apropiat (identic, adesea):
“”, Hom., Il., 3. 309 (sfârşitul morţii)
“ Hes., Sc., 357 (sfârşitul morţii)

48
Cf. D. Sluşanschi, lucr. cit., p. 99: “autorul nu mai ia în primul rând în consideraţie relaţia de
apartenenţă propriu-zisă – altfel spus, sfera al cărei membru, persoana al cărei dependent se află
a fi determinantul – ci seria, clasa, categoria opozitivă de care ţine acesta.”

42
d) Genitivului explicativ îi este subsumat şi genitivul materiei, exprimând
materia din care constă un anumit lucru:
”, Xen., Helen., 4. 4. 12, (grămezi de porumb, lemn,
piatră)

4.1.4. Genitivul partitiv

Genitivul partitiv desemnează întregul asupra căruia se operează o
partiţie. Această categorie a genitivului este folosită49, de regulă, cu termeni
(determinaţi) care exprimă una sau mai multe părţi ale întregului (determinant):
“”, Thuc., 7. 27, (peltaşti dintre traci)
”, Hom., Od., 4. 305, (zeiţă printre femei)
“”, N.T., Rom., 11, 17 (câteva dintre ramuri)

Observaţii:
a) Genitivul partitiv se întâlneşte pe lângă substantive:
”, Thuc., 1.1, (o parte dintre barbari)
b) Genitivul partitiv este folosit cu adjective substantivizate şi participii:
“”, Plat., Apol., 32b, (singur printre pritani)
Uneori, dacă adjectivul se află la singular (nu obligatoriu), poate fi
folosit la neutru, acordându-se cu forma nominală  (“parte”) subînţeleasă:
”, Thuc., 4. 3, (asupra unei mari [părţi] de pământ)
Adjectivele care desemnează mărimea sau cantitatea se acordă adesea în
gen cu substantivul în genitiv, în loc de a fi întrebuinţate cu forma de neutru (ca
în cazul prezentat mai înainte). Această construcţie apare îndeobşte în proză50:
“”, Thuc., 2.56, (au prădat mare [parte] din ţară)
c) Genitivul partitiv poate fi întâlnit pe lângă adjective superlative (dar şi
comparative), purtând denumirea de “complement al superlativului”; aceste
adjective constituie termeni de referinţă, forma nominală aflată în genitiv
devenind astfel ceva unic, selectat dintr-un întreg:
“”, Xen., An., 3. 3. 11, (cei mai bătrâni dintre
generali)
49
H. W. Smyth notează că genitivul partitiv poate fi folosit cu oricare cuvânt care exprimă sau
presupune o parte (lucr. cit., p. 315)
50
Cf. H. W. Smyth, lucr. cit., p. 316.

43
Acest tip de genitiv este extins în poezie şi este folosit după adjectivele aflate la
gradul pozitiv:
“”, Eur., Alc., 460, (o, îndrăgită printre femei)
d) Construcţie specifică vorbirii expresive, genitivul partitiv poate fi folosit cu o
formă nominală (determinatul) considerată ca un superlativ printre elemente de
acelaşi fel (rex regum, zmeul zmeilor):
 Sofocl., O. R., 464, (fapte fără nume/nespusele nespuselor)
H. W. Smyth evidenţiază frecvenţa unei asemenea construcţii în tragedie în
vederea obţinerii efectului emfatic.51
e) Genitivul partitiv52este întâlnit pe lângă pronume (la numărul singular)
nehotǎrâte şi interogative de gen neutru şi adverbe interogative cu nuanţă
spaţial-temporală:
“”, Thuc., 7. 4, (ceva din ziduri)
“”, Plat., Banch., 220a, (nimeni dintre oameni)
 (ubi terrarum?)
“”, Sofocl., El., 922, (nu ştii unde pe
pământ sau în care vis rătăceşti)
f) Genitivul partitiv este întrebuinţat şi pe lângă verbe, acestea având îndeobşte
sensul de “a fi”, “a deveni”, “a cugeta”, “a spune”, “a numi”, “a alege”:
“”, Isocr., 15. 235, (Solon a fost numit
[unul] din cei şapte înţelepţi)
“”, Dem., 1. 26, (ar fi printre ciudăţenii/ar fi foarte ciudat)

4.1.5. Genitivul calitativ

Acest tip este întrebuinţat pentru a arăta calitatea/însuşirea persoanei sau
lucrului exprimat de numele pe care îl determină.
4.1.5.1. Genitivul calităţii arată însuşirea unei persoane sau a unui lucru53:
“”, Sofocl., Ant., 114, (o aripă de albeaţa zăpezii)

51
Ibid.
52
De reţinut observaţia lui D. Sluşanschi care consideră acest genitiv mai degrabă unul
explicativ decât unul partitiv (vezi lucr. cit., p. 102).
53
Frecvent întâlnit în poezie (H. W. Smyth, lucr. cit., p. 317.)

44
4.1.5.2. Genitivul estimării (evaluării)54 se referă la aprecierea valorii unui
lucru (evaluarea intervalelor de timp, aproximarea vârstei unei persoane) printr-
o unitate de măsură:
“”, Thuc., 7. 2, (un zid de ordinul a opt stadii)
“”, Xen., Helen., 3. 2. 11, (o călătorie de ordinul a trei zile)
4.1.5.3. Genitivul preţuirii exprimă cât valorează un lucru sau o persoană (în
ultimul caz, construcţia are o valoare expresivă):
“”, Aristof., Norii, 472, (afaceri de mulţi bani)
“”, Dem., 19. 200, (un nemernic de trei bani)

4.2. Genitivul adverbal sau complementul în genitiv: pe lângă

anumite categorii de verbe, genitivul cunoaşte întrebuinţări adverbale55:

4.2.1. Genitivul partitiv

Un verb poate fi urmat de un genitiv partitiv dacă acţiunea verbală
afectează obiectul parţial. Dacă întregul obiect este afectat de acţiunea verbală,
verbul în cauză are obiectul în cazul acuzativ. Genitivul partitiv este folosit
după:
4.2.1.1. verba implendi - verbe având sensul de “a umple”, “a fi plin de” ca
      şi antonimele acestora,
verbe având sensul de “a fi lipsit de” precum   
 :
“”, Plat., Leg., 713c, (a fi plin de mândrie)
“”, Eur., Ores., 368, (m-a umplut de lacrimi)
4.2.1.2. verba memoriae – verbe având sensul de “a-şi aminti”, “a avea grijă
de” pe de-o parte, şi “a uita”, “a neglija”, pe de alta parte:


”, Men., Fragm., 8, (om fiind,
aminteşte-ţi de soarta obişnuită)
54
N. I. Barbu şi Toma I. Vasilescu se referă la acest genitiv cu numele de “genitiv al măsurii”
(N. I. Barbu, Toma I. Vasilescu, Gramatica latină, Fonetica-Morfologia-Sintaxa urmate de un
Appendix, EDP, Bucureşti, 1969, p. 184)
55
Cf. D. Sluşanschi, lucr. cit., p. 104.

45
“”, Plat., Crit., 44c, (de ce avem grija
părerii lumii?)
“”, Plat., Apol., 17a, (aproape am uitat de mine însumi)

Observaţie: dacă au complementul în acuzativ, verbele de memorie au înţelesul de

“a-şi aminti ceva în întregime”; dacă au complementul în genitiv, au sensul de “a-şi
aminti despre ceva”. Construcţia cu acuzativul este mai recentă decât cea cu
genitivul, lucru care-i conferă celei din urmă o notă arhaică.56
4.2.1.3. verba cupiendi – verbe cu sensul de “a râvni la “, “a dori”, “a se lupta
după”: , 
”, Plat., Rep., 438a, (toţi doresc ceea ce este bun)
“”, Plat., Rep., 562c, (un stat însetat după libertate)
4.2.1.4. verba potiendi – verbe având sensul de “a dobândi”, “a stăpâni”, “a
domina”, “a conduce”:
“”, Xen., An., 3. 1. 28, (a dobândit un răgaz)
“”, Plat., Menex., 239e, (stăpânea marea)
4.2.1.5. verba sentiendi – verbe având înţelesul de “a auzi”, “a simţi”, “ a mirosi”,
“a gusta”, etc.:   (a auzi),  (a asculta la),  (a
percepe),  (a auzi, a afla despre), (a înţelege 
 (a mirosi):
“”, Aristof., Acarn., 196, (mirosind ambrozia şi
nectarul)
”, Xen., An., 4. 2. 8, (auzind [sunetul] trompetei)
“”, Thuc., 4. 6, (când au aflat despre
cucerirea Pilosului)
4.2.1.6. verbe de partiţie - verbe cu sensul de “a împărţi”, “a se împărtăşi din”,
“a lua parte la”:
“” Plat., Leg., 721b, (neamul
omenesc a primit o porţie de nemurire)
“”, Thuc., 6. 39. 2, (oligarhia
ia parte la primejdii alături de cei mulţi)

56
Cf. N. I. Barbu, Toma I. Vasilescu, lucr. cit., p. 188.

46
4.2.1.7. verbe având următoarele sensuri: de “a bea”, “a mânca”, “a se bucura
de”, “a fi satisfăcut de”:
ὲ”, Theog., 962, (voi bea din altă sursă decât
din râu)
“”, Plat., Rep., 352b, (bucură-te de discurs)

4.2.2. Genitivul preţului

Genitivul preţului este folosit după verbe care au sensul de “a cumpăra”
  “a vinde” (, “a aprecia”
( “a da în schimb” . Forma
nominală care desemnează preţul pentru care cineva face sau dă ceva se găseşte în
cazul genitiv:
”, Plat., Rep., 333b, (a cumpăra sau a
vinde un cal pentru bani)
“”, Hom., Il., 6. 235, (dădu
armele-i aurite [în valoare] de-o sută de tauri pentru arme de-aramă de nouă boi)
“”, (asta este
ceea ce Filip cumpără cu toţi banii pe care îi cheltuie)
“” Plat., Gorg., 497b (întreabă despre lucruri
minore şi [vrednice] de nimic)
“ὲ”
Plat., Apol., 30a (el apreciază cel mai puţin ceea ce este cel mai de valoare şi
[apreciază] cel mai mult ceea ce este cel mai comun)

Observaţii:
a) Genitivul preţului poate fi folosit cu adjective precum  (demn de,
vrednic de) şi compuşii acestuia:
”, (este vrednic de moarte (lit.), merită moartea)
b) În limbajul juridic, evidenţiază H. W. Smyth57, expresia (în care forma
verbală este la diateza activă) “” este rostită de către tribunal
pentru estimarea pedepsei (a hotărî pedeapsa), iar expresia (în care forma

57
H. W. Smyth, lucr. cit., p. 325.

47
verbală este la diateza pasivă)  (a propune o pedeapsă)
este rostită de către acuzator:
”, Plat., Apol.,
37c, (dar să propun atunci exilul ca pedeapsă-mi? – voi [tribunalul] aţi putea
stabili pedeapsa mea la aceasta)
“”, Plat., Apol., 36b, (oricum, bǎrbatul a
propus moartea drept pedeapsă pentru mine)

4.2.3. Genitivul acuzării

Acest tip de genitiv este folosit cu verbe care exprimă o acţiune juridică
( - “a acuza”;
 (la diateza pasivă),  (la diateza pasivă),
 - “a condamna”, “a pedepsi”;
 (la diateza pasivă) - “a achita” etc.), forma nominală
aflată în genitiv desemnează crima, iar cea aflată în acuzativ, persoana acuzată:
“”, Aristof., Norii, 591, (condamnându-l pe
Cleon pentru luare de mită şi furt)
ὲ”, Plat., Eutifr., 5c, (Meletus m-a acuzat
pentru impietate)

Observaţie: Verbele menţionate mai sus pot primi adesea un acuzativ intern
( genitivul acuzării constituind determinantul acestuia:
“, Dem., 21. 32, (va fi pus sub
acuzaţia de insultă şi sub acuzaţia de calomnie)

4.3. Genitivul ablatival

4.3.1. Genitivul separativ
În forma sa cea mai concretă, genitivul separativ este folosit pe lângǎ
verbe având înţelesul de “a înceta”, “a elibera”, “a îndepărta”, “a retrage”, “a
restrânge”, “a renunţa”, “a se depărta de” etc. pentru a arăta punctul de plecare a
acţiunii exprimate de verbele menţionate, “sursa mişcării”58:

58
Cf. D. Sluşanschi, lucr. cit., p. 68.

48
”, Thuc., 3. 51, (insula nefiind departe
de uscat)
”, Aristof., Păsăr., 1200, (opreşte-te din alergat)
“”, N.T., Mt., 10, 14 (scuturaţi praful
de pe picioarele voastre)
“”, N.T., Ephes., 2, 12 (înstrăinaţi
de guvernarea lui Israel)
“”, Eur., Med., 27-8.
(neridicându-şi nici faţa, neluîndu-şi nici ochii de la pǎmânt)

Observaţii:
a) Genitivul separativ este folosit cu o nuanţă privativă59 (poate fi folosit în
locul acuzativului de obiect) pe lângă verbe având sensul de “a lipsi de”, “a
priva de”:
“ὲὲ”, Dem., 29. 3, (acest om
m-a jefuit de întreaga moştenire)
“”, Eur., Alc., 43, (mă vei lipsi deci de al
doilea leş?)
b) În proză, genitivul separativ poate urma verbelor de mişcare cu prefixe. În
poemele homerice însă, este folosit genitivul terminat în , de exemplu
, .

4.3.2. Genitivul originii

Acesta arată originea unei persoane pe lângă verbe exprimând originea
ca .
“”, Pind., Nem., 5. 45, (începând cu
Zeus, au slăvit-o pe Thetis)
“”, Plat., Protag., 328c, (a naşte fii din părinţi)

4.3.3. Genitivul de comparaţie

Genitivul de comparaţie reprezintă genitivul ablatival într-o formă
abstractă şi arată lucrul sau persoana cu care se face comparaţia. Genitivul de
59
În latină, ablativus inopiae.

49
comparaţie este folosit lângă verbe cu sensul de “a depăşi”, “a fi inferior”, “a se
deosebi de” etc.:
”, Plat., Menex., 237d, (omul îi
depăşeşte pe ceilalţi în agerime)
“ὲ”, Aristof., Norii, 503, (nu te vei deosebi de
Chaerephon deloc)

Observaţie: genitivul de comparaţie poate fi cerut de prepoziţiile

 care apar în compunerea a numeroase verbe:
“”, Thuc., 2. 62, (a întrece duşmanul în energie)

4.3.4. Genitivul cauzei60

Acastǎ valoare a genitivului este întâlnitǎ la forme nominale folosite cu
verba affectum, de exemplu, “a admira”, “a se mira”, “a urî”, “a simţi milă”, “a
se înfuria”, “a dezaproba”, “a se răzbuna pe”, “a invidia”, “a lăuda” etc.
“ὲ”, Sofocl., El., 1027, (te invidiez
pentru/din cauza prudenţa ta, te urăsc pentru/din cauza laşitatea ta)
“”, Eur., Ifig. în Aul., 1371, (este drept să
lauzi străinul pentru/din cauza entuziasmul său)

4.3.5. Genitivul de timp şi de loc

Genitivul de timp desemnează timpul în care o acţiune are loc. Spre
deosebire de acuzativul de timp, forma nominală în genitiv se referă la o
porţiune din timp:  (ziua (noaptea),  (la
amiază (după amiază),  (seara),  (în vară),  (în
iarnă),  (în primăvară),  (în toamnă(în viitor).
“”, Xen., An., 7. 4. 14, (s-a întâmplat în[tr-o parte] a zilei)
“ὲὲ”, Hdt., Ist., 3.
117, (în timpul [întregii] ierni, plouă, dar în[tr-o parte] a verii au nevoie de apă)

60
H. W. Smyth notează că genitivul cauzei este doar în parte ablatival, fiind într-o mare măsură
un genitiv propriu-zis (lucr. cit., p. 331).

50
Observaţii:
a) Genitivul de timp poate exprima timpul scurs de la momentul iniţial al
acţiunii exprimate de verb sau timpul scurs până în momentul în care acţiunea
exprimată de verb va avea loc:
“ὲ”, Plat., Gorg., 448a, (de
mulţi ani nimeni nu mi-a pus o nouă întrebare)
“”, Xen., An., 1. 7. 18, (regele nu va lupta
până-n zece zile)
b) Genitivul de timp poate exprima o parte determinată de timp în care ceva are
loc, dativul de timp specifică un moment clar într-o perioadă de timp dată, în
vreme ce acuzativul de timp exprimă întreaga extensiune a timpului de la
început până la sfârşit:
“ὲὲ

”, Thuc., 4. 130, 1 (în ziua următoare, atenienii au cucerit partea din
faţă a cetăţii şi au pârjolit pământul întreaga zi, în vreme ce trei sute de
scioneeni s-au retras în cursul următoarei nopţi)
Genitivul de loc desemnează locul în care o acţiune are loc. Folosirea
acestui caz este mai frecventă în poezie decât în proză:
“
”, Hom., Od., 21. 107, (o femeie
… de felul celor care nu există acum pe pământ aheean, nici la sfântul Pylos,
nici la Argos, nici la Mycene)

Observaţie: genitivul de loc este folosit în proză atică în câteva expresii ca:
 (a merge înainte) sau:
”, Thuc., 4. 47, (ei îi zoreau
pe drum pe aceia care rămâneau în urmă)

4.4. Genitivul liber poate fi aflat cu valoare independentă în două variante:

4.4.1. Genitivul absolut
Genitivul absolut este o construcţie alcătuită dintr-un participiu în
genitiv, acordat cu un nume sau un pronume în genitiv care nu se găseşte în

51
propoziţia principală. Genitivul absolut, ca alte participii circumstanţiale poate
exprima timpul, cauza, condiţia, concesia etc.
4.4.1.1. timpul:
“”, Xen., An., 3. 3. 1, (acestea fiind zise, s-au
ridicat)
4.4.1.2. cauza:
“       ”, Xen.,
Econom., 4. 2, (datorită slăbirii trupului, şi spiritul este mai slab)
4.4.1.3. concesia:
“     ”, Xen., An., 1. 3. 10, (deşi a
trimis după mine, nu vreau să merg)
4.4.1.4. condiţia:
“”,
Dem., 9. 76, (dacă aceste măsuri ar fi luate, sunt de părere că chiar şi acum
situaţia noastră s-ar putea schimba)
Alte observaţii se găsesc în paginile referitoare la modul participiu.

4.4.2. Genitivul exclamativ

Acesta apare în limba vorbită, provenind din formulări eliptice
(determinatul fiind eliminat, forma nominală în genitiv rămâne suspendată):
“”, Aristof., Călăr., 144, (O, Poseidon, ce meserie!)
”, Aristof., Norii, 153, (O, rege
Zeus, ce agerime a minţii!)
Observaţie: În această construcţie este exprimată, în fapt, o apreciere, o
judecată, mai ales dacă genitivul exclamativ este însoţit de un adjectiv.61

61
Cf. N. I. Barbu, Toma I. Vasilescu, lucr. cit., p.192.

52
EXERCIŢII - 

1. Traduceţi şi precizaţi tipurile de genitiv din următoarele exemple:

“”, Xen., An., 7. 2. 17;

“”, Aristof., Adun. fem., 524;
“ὲ”, Plat., Crit., 43b;
“”, Hom., Il., 5. 222;
“”, Sofocl., Filoct., 919;
ὲὲ”, Thuc., 6. 36;
“”, Xen., An., 3. 1. 37;
“”, Thuc., 1. 3;
 ”, Hom., Il., I. 219;
“”, Plat., Apol., 20b;
“”, Thuc., 2. 67;
“”, Xen., An., 2. 6. 7;
“”, Thuc., 1. 81;
“”, Hdt., Ist., 3. 145;
”, Plat., Menex., 246e;
“”, Dem., 8. 70;
“”, Xen., An., 3. 1. 3;
”, Xen., An., 4. 4. 21;
“”, Dem., 18. 104;
”, Aristof., Adun. fem., 46;
“”, Plat., Apol., 21e
“”

2. Traduceţi textul, identificaţi şi comentaţi genitivele întâlnite în textele de mai

jos:

“

” Eur., Med., 17-19.

53
“
ὲ


ὲ
”,
Xen., An., 3.2.4.

3. Traduceţi în limba greacă astfel încât forma nominală subliniată să fie în

următoarea situaţie:

3.1. genitiv subiectiv: “…aşa va fi şi venirea Fiului omului” N.T., Mt., 24, 27.
3.2. genitiv obiectiv: “Aveţi credinţă în Dumnezeu” N.T., Mc., 11, 22.
3.3. genitiv descriptiv: “Şi se apropia praznicul Azimelor, care se cheamă
Paşti”. N.T., Lc., 22.1.
3.4. genitiv de apartenenţă: “…lovind pe sluga arhiereului” N.T., Mt., 26.51.
3.5. genitiv partitiv: “Iar pe altul dintre apostoli n-am vaăzut”, N.T., Galat.,
1.19.
3.6. genitiv apoziţional: “Şi cetăţile Sodomei şi Gomorei…”, N.T., 2 Petru, 2.6.
3.7. genitivul sursei sau originii: “ascultarea care vine din credinţă”, N.T., Rom.,
1.5.
3.8. genitivul materiei: “…petec dintr-o stofă nouă”, N.T., Mc., 2.21.

4. Traduceţi textul, identificaţi formele nominale cu funcţia de genitiv de timp

şi convertiţi-le, pe rând, în dative de timp şi în acuzative de timp62:

“”, Xen., Hel.,

1.6.28.
“
”, Xen., An., 4.7.20.

62
Vezi categoria menţionatǎ la 4.3.5.

54



5. DATIVUL

Dativul este un caz sincretic, sub această denumire fiind grupate trei
vechi cazuri indo-europene, dativul propriu-zis, locativul şi instrumentalul.
Valoarea principală a dativului se fundamentează pe ideea că acest caz se
aplică, în primul rând, persoanelor (şi nu lucrurilor) pe care le ia “drept criteriu
de orientare, de referinţă”63.

Clasificare:
5.1. Dativul propriu-zis
5.2. Dativul instrumental
5.3. Dativul locativ

5.1. Dativul propriu-zis

5.1.1. Dativul atribuirii (obiectului indirect)
Principala funcţie a dativului este de a arăta cui i se atribuie un anume
64
obiect. Dativul este folosit pe lângă următoarele categorii de verbe:
5.1.1.1. verbe cu sensul de “a da” - , “a furniza” - , “a
distribui” – 
“”, Xen., An., 1.1.10, (Cyrus îi dă lui plata
pentru şase luni)
“”, N.T., In., 4, 10 (şi ţi-ar fi dat ţie apă vie)
“…” N.T., Lc., 1, 13 (şi femeia ta îţi
va naşte ţie un fiu…)

63
D. Sluşanschi, lucr. cit., p. 83.
64
H. W. Smuyh insistă asupra faptului că, spre deosebire de genitiv şi acuzativ care, de regulă,
modifică un singur membru al unei propoziţii, cazul dativ este folosit ca modificator al unei
propoziţii întregi (lucr. cit., p. 338)

55
5.1.1.2. verbe având înţelesul (prin analogie cu verbele amintite mai sus – “a
trimite vorbă”) de “a spune”, “a prezenta”, “a ruga”, “a promite”:
“     ”, Xen., An., 1. 4. 11, (le
porunceşte să spună aceste lucruri soldaţilor)
“”, ibid., 1. 7. 18, (îţi promit zece talanţi)
5.1.1.3. verbe cu sensul de “a sfătui” (, “a avertiza”,
“a interzice”  “a contrazice” , “a fi în divergenţă cu
cineva” :
“”, Plat., Rep., 339a, (îmi interziceai
să răspund)
“”, Thuc., 6. 8, (i-a sfătuit pe atenieni astfel)

5.1.2. Dativul proximităţii

Dativul proximitǎţii este folosit pe lângă următoarele categorii de verbe:
5.1.2.1. verbe cu sensul de “a se apropia”, “a ieşi în cale”
(
arată cui îi revine un eveniment sau o stare:
“”, Plat., Apol., 20a, (s-a întâmplat să-i ies înainte lui
Kalias)
5.1.2.2. verbe având înţelesul de “a (se) uni”, “a se asocia”:
“”, Men., 274, (asociindu-te celor răi, tu
însuţi vei ajunge rău)
5.1.2.3. verbe cu sensul de “a se plasa după”, “a veni pe urmă” 
 ):
“”, Thuc., 2. 35. 3, (trebuie să urmez obiceiului)
5.1.2.4. verbe care exprimă acordul (  
) sau dezacordul (   
):
“”, Thuc., 5. 55.1, (zise că faptele nu se
află în acord cu vorbele)
5.1.2.5. verbe exprimând stări emoţionale faţă de cineva (plăcerea, durerea,
mânia, tristeţea, ruşinea etc):
”, Plat., Apol., 23c, (sunt furioşi pe mine)

56
”, Aristof., Călăr., 696, (sunt amuzată
de ameninţări, râd de pălăvrăgeala lui)

5.1.3. Dativul de interes (dativus commodi vel incommodi)65

Acest dativ arată persoana sau lucrul în avantajul sau dezavantajul
cărora ceva este săvârşit. De reţinut observaţia lui D. Sluşanschi care subliniază
că acest tip de dativ este întrebuinţat pe lângă verbe având sensuri din ce în ce
mai abstracte (de mişcare sau de stare)66:
“”, Sofocl., Ai., 1366, (orice om trudeşte pentru [în
favoarea] el însuşi)
”, Xen., An., 1. 1. 9, (altă oştire era ridicată
pentru el)
”, Thuc., 2. 12, (aceasta zi
va fi pentru greci începutul unor mari nenorociri)
“ ”, N.T., Lc., 2, 10 (care va fi pentru tot poporul)

5.1.4. Dativul punctului de vedere (Dativus iudicantis)

Dativul punctului de vedere desemnează persoana din al cărei punct de
vedere este apreciată sau nu o judecată:
“ὲὲ
”, Plat., Teetet, 152d, (după cum îmi par mie lucrurile, tot aşa sunt pentru
mine; şi după cum [îţi par] ţie, tot aşa sunt pentru tine)
“”, Sofocl., Ant., 470, (mă fac vinovată de
prostie doar [după judecata] unui prost)

Observaţie: un participiu în cazul dativ (fără a fi prezent ca determinare pe

lângă un nume sau un pronume) este adesea folosit pentru a exprima imprecis
persoana care judecă:
“ ὲ       ”, Thuc., 2. 49, (din
punctul de vedere al celui/unuia care a atins suprafaţa, corpul nu era foarte cald)

65
N. I. Barbu şi Toma I. Vasilescu subsumează acest dativ categoriei de dative slab legate de
verbe (lucr. cit., p. 195).
66
D. Sluşanschi, lucr. cit., p. 85.

57
 5.1.5. Dativul etic
Acest tip de dativ este o construcţie secundară derivată din dativul de
interes67 care aparţine limbajului familiar şi care deţine o nuanţă expresivă, prin
care se apelează la folosirea pronumelor de persoana I şi a II-a pentru a se
asigura menţinerea interesului persoanei cu care se vorbeşte:
“”, Sofocl., O. C., 81, (o, copile, mi-a plecat
străinul?)
”, Plat., Rep., 546d, (tinerii ţi-or creşte mai
puţin cultivaţi)
Observaţie: Uneori, dativul etic este numit şi dativ de simpatie (dative of
feeling)68. Este preferabilă distincţia între cele două, căci dativul etic arată
persoana interesată în acţiunea verbului prin folosirea doar a persoanei I şi a II-
a, în vreme ce dativul de simpatie arată persoana în detrimentul căreia se
săvârşeşte acţiunea verbală şi care stârneşte astfel, simpatia; în acest caz e
folosită persoana a III-a a pronumelui.

5.1.6. Dativul posesiv (Dativul cu esse)

Dativul posesiv deţine o evoluţie sintactică deosebită, după cum
evidenţiază D. Sluşanschi, fiind o construcţie în care, pentru a exprima ideea de
posesie, este folosit verbul “a fi” (, în locul
verbului “a avea”. În această situaţie, numele posesorului este în dativ iar
obiectul posedat în nominativ (verbul “a fi” se acordă cu nominativul în număr
şi persoană):
ὲὲ Thuc., 1. 86, (alţii au
averi, noi avem buni aliaţi)
“”, Plat., Crit., 45c, (am prieteni acolo)
“”, N.T., Lc., 2, 11 (nu mai era loc de
găzduire pentru ei)

Observaţie: În ce priveşte expresia , numele propriu este pus în

acelaşi caz cu :

67
Cf. D. Sluşanschi, lucr. cit., p. 87.
68
Acest fapt surprinde la H. W. Smyth, lucr. cit., p. 342-343.

58
“”, Plat., Protag., 315e, (am crezut
că am auzit că numele lui era Agaton)

5.1.7. Dativul de agent arată persoana care a săvârşit sau trebuie să

săvârşescă acţiunea şi se foloseşte pe lângă verbe ale diatezei pasive (îndeobşte,
perfectul şi mai mult ca perfectul)69 sau pe lângă adjective verbale în  şi
:
“]”, Thuc., 1. 51, (corăbiile nu erau
văzute de corcireeni)
“”, Xen., An., 1. 7.4 (invidiat de cei de acasă)

5.2. Dativul instrumental reprezintă vechiul caz instrumental indo-

european şi se distribuie în două subtipuri: dativul instrumental propriu-zis şi
dativul sociativ sau comitativ.

5.2.1. Dativul instrumental propriu-zis

Acesta arată instrumentul (nivelul concret) prin care este realizată o
acţiune, preţul unui lucru70, cauza şi modul (niveluri abstracte ale
instrumentalului propriu-zis) în care este îndeplinită o acţiune:
5.2.1.1. instrumentul, unealta71 sau mijlocul72 (în special în poezie):
“”, Thuc., 4. 34. 1, (atacau cu
pietre, cu săgeţi şi cu suliţe)
”, Sofocl., Filoct., 1393, (a convinge prin vorbe)
5.2.1.2. preţul este exprimat, de obicei, prin folosirea genitivului. Construcţia
în dativ este rară şi apare îndeobşte în poezie:
“ὲ”, Eur., Med., 232, (mai
întâi trebuie să cumpărăm un soţ la un preţ uriaş [cu un exces de bani])

69
H. W. Smyth precizează că dativul de agent este rar folosit cu alte timpuri verbale decât cele
precizate mai sus (lucr. cit., p. 344)
70
Dativul preţului arată banii sau suma plătită, prin urmare arată instrumentul sau mijlocul prin
care se face plata.
71
Cf. N. I. Barbu, Toma I. Vasilescu (cu privire la ablativul instrumental propriu-zis), lucr. cit.,
p. 205.
72
Opţiunea denumirii este găsită la H. W. Smyth în lucr. cit., p. 346.

59
5.2.1.3. cauza este exprimată prin dativ, îndeosebi pe lângă verbe “affectum”;
H. W. Smyth diferenţiază două tipuri de cauză73: una externă care exprimă
ocazia, alta internă care exprimă motivul:
“”, Aristof., Norii, 1355, (mă ruşinez
din cauza greşelilor de dinainte)
“”, Thuc., 8. 84, (murind din pricina bolii)
“…”, Sf. Grig. De Naz., Cuv., 49 (s-a aprins de mânia/ din cauza
mâniei)

Observaţie: numeroase forme de dativ de cauză pot fi adverbializate:


5.2.1.4. modul, felul în care se desfăşoară acţiunea poate fi exprimat prin dativ:
“”, Xen., An., 1. 7. 4, (vor înainta cu un strigăt puternic)
5.2.1.5. măsura - dativul de măsură folosit pe lângă adjective la comparativ şi
alte expresii comparative defineşte măsura în care un lucru se deosebeşte de
altul (unitatea de măsură):
“”, Hdt., Ist., 6. 106, (Grecia a
devenit mai slabă printr-o celebră cetate)
”, Plat., Fed., 101a, (dacă
spui că cineva este cu un cap mai înalt sau mai scund)
5.2.1.6. relaţia este cea mai abstractă nuanţă a dativului instrumental propriu-
zis. Această utilizare a dativului apare îndeosebi pe lângă adjective şi verbe
intranzitive74:
“         ”, Eur.,
Androm., 141, (sunt mulţumită în privinţa avuţiilor, dar în ce priveşte
nenorocirile, după cum vezi, nu sunt mulţumită)
”, Thuc., 5. 43, (un bărbat încă tânăr în privinţa vârstei)

Observaţie: unele forme de dativ instrumental pot ajunge adverbializate ca:



73
Ibid., p. 348.
74
H. W. Smyth precizează că adesea acuzativul de relaţie este echivalent dativului de relaţie.
(lucr. cit., p. 348)

60
 5.2.2. Dativul sociativ sau comitativ75
Dativul sociativ marchează însoţirea/asocierea persoanelor sau lucrurilor
personificate în realizarea acţiunii verbale. Dativul sociativ poate fi cerut de:
5.2.2.1. verbe semnificând asocierea prietenească:
“
”, Thuc., 4. 11, (lacedemonienii atacau zidurile şi cu forţele de uscat şi
cu corăbiile)
“”, Xen., An., 3. 2. 8, (a ajunge la prietenie cu ei)
5.2.2.2. verbe desemnând apropierea ostilă ():
”, Plat., Rep., 444b, (o revoltă a
unei părţi a sufletului împotriva întregului)
“”, Thuc., 5. 55, (el zise că vorbele
nu sunt de acord cu faptele)
5.2.2.3. verbe cu sensul de “a însoţi”, “a urma” ( cu dativul,  cu
genitivul):
”, Plat., Rep., 474c, (a urma conducătorului)

5.3. Dativul locativ reprezintă vechiul caz indo-european şi defineşte

plasarea în spaţiu şi plasarea în timp.76

5.3.1. Dativul de loc

Dativul de loc arată locul în care se petrece o acţiune şi este întâlnit fără
prepoziţie în poezie. În proză, se pun în cazul dativ de loc doar numele proprii:
“”, Hom., Od., 11. 188, (rămâne la ţară)
” (bătălia de la Maraton), 

Observaţie: numeroase adverbe sunt forme locative propriu-zise77:



75
Cf. H. W. Smyth, lucr. cit., p. 349.
76
Sistemul de cazuri locale a fost astfel structurat de Silvia Luraghi, lucr. cit., p. 301:
Locaţie Direcţie Sursa
Interior  dativ  acuzativ  genitiv
Proximitatea 
Dativ acuzativ genitiv
77
Cf. H. W. Smyth, lucr. cit., p. 350.

61
5.3.2. Dativul de timp fără prepoziţie (îndeobşte, în poezie) este folosit pentru
a exprima timpul precis, data exactă (zi, noapte, lună, an, festival) la care
evenimentul a avut loc. În proză, pe lângă dativul de timp poate fi întâlnită
prepoziţia  sau o formă nominală cu valoare atributivă:
“, Hom., Il., 23. 151, “”, Sofocl., O. R., 1138, “”, Hom., Od.,
15. 34
”, Plat., Rep., 354a (la [festivalul] din Bendis)
“”, Plat., Apol., 19a, (să mă curăţ
de calomnie într-un timp atât de scurt)

62
EXERCIŢII - 

1. Traduceţi şi precizaţi tipuurile de dativ întâlnite în următoarele exemple:

“”, Thuc., 1. 117;

“”, Plat., Lys., 211c;
“”, Xen., An., 1. 4. 11;
“”, Hom., Il., 1. 45;
”, Xen., An., 3. 2. 11;
“”, Thuc., 7. 84;
“”, Plat., Crit., 50d;
“”, Sofocl., El., 313;
“”, Aristof., Păsăr., 445;
“ὲ”, Hdt., Ist., 1. 34. 2;
”, Xen., An., 1. 9. 8;
“ἶ”,
Plat., Gorg., 522d
“”, Plat., Apol., 30a
“
”, Pind., P. 1.95-6.
”, Sofocl., O.R., 595.
“”, N.T., Efes., 1.2
“”, Hom., Il., 8.

2. Traduceţi textele şi comentaţi dativele întâlnite:

“


.” Sofocl., Ant., 469

“ὲ
ὲ

63


”, Thuc., 2. 47. 5

“
      
  ” N.T., Rom., 12, 7-9.

“ ”,
N.T., Efes., 1.3

“



Sofocl., Ant., 11-14

“

”, Sofocl., Ant., 26-28.

3. Traduceţi textele din Xenofon, identificaţi dativele de timp şi treceţi-le în

cazul acuzativ de timp:

“
”, Xen., Hel., 1.6.27.
“”, Ibid., 1.6.28.

64
 SINTAXA VERBULUI

PRECIZĂRI PRELIMINARII
În limba greacă, verbul este determinat de următoarele categorii
gramaticale: aspect, conjugare, diateză, mod, timp, persoană, gen (parţial) şi caz
(parţial).
ASPECTUL
Verbul cunoaşte trei valori aspectuale78 care descriu înfăţişarea
desfăşurării acestuia79, valori moştenite din indo-europeană: momentană,
durativă şi finită.
CONJUGAREA
În limba greacă, verbele sunt cuprinse în una dintre următoarele două
conjugări: tematică sau în - şi atematică sau în –.
DIATEZA
Potrivit terminologiei lui Dionysius Trax (170 î.Hr.–90 î.Hr.), în limba
greacă, diatezele, în număr de trei (poartă următoarea
denumire: activă pasivă - şi medie – 

DIATEZA ACTIVĂ exprimă o acţiune realizată de un autor indicat prin

subiectul gramatical al propoziţiei:
(merg), (spăl).
(tatăl îşi iubeşte copiii).
Verbele active sunt fie tranzitive (acţiunea verbului se răsfrânge asupra unui
obiect):(lovesc băiatul), fie intranzitive (acţiunea verbului nu se
răsfrânge asupra unui obiect direct): (soarele străluceşte).
78
Constantine R. Campbell insistă asupra ideii de a evita definirea aspectului în sens temporal
(Verbal Aspect, the Indicative Mood and narrative: Soundings in the Greek of the New
Testament, Peter Lang Publishing, Inc., New York, 2007, p. 10.
79
Cf. D. Sluşanschi, lucr. cit., p. 127.
80
“διαθέσεις εἰσὶ τρεῖς, ἐνέργεια, πάθος, μεσότης· ἐνέργεια μὲν οἷον τύπτω, πάθος δὲ οἷον
τύπτομαι, μεσότης δὲ ἡ ποτὲ μὲν ἐνέργειαν ποτὲ δὲ πάθος παριστᾶσα, οἷον πέπηγα διέφθορα
ἐποιησάμην ἐγραψάμην.”, în Dionysus Trax, Textus: Dionysios Thrax, in: Grammatici Graeci
I,1, ed. G. Uhlig, Lipsiae 1883, Bibliotheca Augustana, WEB.

65
Observaţii:
a) Verbele care exprimă starea ca (“a trăi”) sau(“a înflori”, “a
prospera”) au o natură intranzitivă, iar verbe ca (“dau”)
sau(“duc”, “port”) au o natură tranzitivă.
b) Înţelesul verbului în propoziţie conferă acestuia calitatea de tranzitiv sau
intranzitiv. Distincţia dintre verbele tranzitive şi cele intranzitive reprezintă o
convenţie gramaticală, nefondată pe o diferenţă naturală. Astfel, acelaşi verb
poate fi şi tranzitiv şi intranzitiv:
- (“conduc” sau “mărşăluiesc”), întrebuinţarea intranzitivă provenind
adesea din omisiunea obiectului direct: /(a conduce calul
sau carul).
- când este folosit cu adverbe: (este bine),/(săvârşesc
bine/rău)
- în mod absolut, când este omis obiectul nedefinit: (a fi un
învingător)(a fi vinovat).

DIATEZA MEDIE arată că acţiunea este săvârşită de subiect şi, totodată este
suferită de acesta: (mă spăl). Diateza medie presupune “o puternică
implicare a subiectului în acţiunea verbală”.81

Observaţii:
Se distinge între:
a) Diateza reflexivă medie reprezintă o acţiune realizată de subiect care se
răsfrânge în mod direct asupra sieşi -  sau pentru sine, în interesul
său - (a-şi procura), (a se proteja împotriva),
(a-şi lua), (a-şi procura).
b) Diateza reciprocă medie cu un subiect exprimat printr-o formă nominală
aflată la numărul dual sau la numărul plural poate reda o acţiune reciprocă.
Reciprocitatea este reprezentată, din punct de vedere formal, de dual sau de
plural: (ei se luptă), (ei se încurajează unii pe alţii).
c) Diateza deponentă medie desemnează adesea o acţiune care cere pentru
îndeplinirea sa capacitatea mentală sau fizică a subiectului: (a

81
D. Sluşanschi, lucr. cit., p. 126.

66
sări),(a zbura),(a dansa),(a dori),(a
asculta),(a blama),(a considera),(a jeli).

DIATEZA PASIVĂ nu a fost moştenită din limba indo-europeană. Dan

Sluşanschi insistă asupra faptului că diateza pasivă derivă din cea medie. Acesta
adaugă: “…pasivul, dezvoltare secundară a mediului prin polarizare faţă de
diateza activă, arată înglobarea totală a subiectului într-o acţiune pe care nu tot
el o conduce, ci se află pe mâna unui agent exterior”82. Diateza pasivă este
rezultatul folosirii formelor medii şi a formelor active intranzitive în sens pasiv.
Astfel, formele medii servesc şi diatezei pasive, iar
între forma activă de aorist intranzitiv şi cea de aorist pasiv  nu
este o diferenţă esenţială.

Observaţii:
a) Obiectul direct al unui verb activ poate ajunge subiect al unuia pasiv iar
subiectul unui verb activ poate deveni agent (subiect logic) în construcţia pasivă
şi este exprimat, de regulă, printr-o formă nominală aflată în cazul genitiv şi
precedată de prepoziţia :
“”Xen. Hel. 2, 3, 15 (dacă cineva a fost cinstit de
popor)
b) Perfectul şi mai mult ca perfectul diatezei pasive pot avea un dativ de agent:
“”Isoc. 8, 39, (multe leacuri au fost
descoperite de vraci)
“”Thuc. 1, 51, (corăbiile nu fură văzute
de corcireeni)
c) Câteva forme active intranzitive sunt folosite ca pasive ale altor verbe:
 (a avantaja) -  (a fi avantajat)
 (a cuvânta) -  (a fi numit)
 (a ucide) -  (a fi ucis)
 (a persecuta) - (a fi persecutat)

82
Ibid., p. 127.

67
 MODURILE ŞI TIMPURILE VERBALE

Există patru83 moduri personale în limba greacă: indicativul,

imperativul, conjunctivul şi optativul. Infinitivul, socotit al cincilea mod
(nepersonal) este o formă nominală, un substantiv verbal, aşa cum participiul
este un adjectiv verbal (formă nominală).

 

83
“ἐγκλίσεις μὲν οὖν εἰσι πέντε, ὁριστική, προστακτική, εὐκτική, ὑποτακτική, ἀπαρέμφατος”
în Dionysus Trax, Textus: Dionysios Thrax, in: Grammatici Graeci I,1, ed. G. Uhlig, Lipsiae
1883, Bibliotheca Augustana, WEB.

68
 


1. INDICATIVUL

Un verb aflat la indicativ prezintă o acţiune sau o stare ca un fapt cert, real
şi adevărat. Dan Sluşanschi menționează că vorbitorul întrebuinţează indicativul
pentru a reprezenta acţiunea ca reală, “indiferent de gradul ei adevărat de
realitate”84.

Clasificare:
1.1. Indicativul fără particula 
1.1.1. Indicativul declarativ şi interogativ
1.1.2. Indicativul ca obligaţie neîmplinită
1.1.3. Indicativul ca dorinţă neîndeplinită
1.1.4. Indicativul hortativ şi prohibitiv
1.2.Indicativul cu particula 
 1.2.1. Indicativul potenţial
1.2.2. Indicativul ireal
1.2.3. Indicativul iterativ

1.1. Indicativul fără particula 

1.1.1. Indicativul declarativ şi interogativ este modul folosit în propoziţii

enunţiative, afirmative sau negative, şi în propoziţii interogative, directe
(vorbitorul exprimă o întrebare în mod precis, cu privire la un fapt real):
84
D. Sluşanschi, lucr. cit., p. 131.
85
H. W. Smyth evidenţiază că prezenţa particulei menţionate limitează înţelesul modurilor cu
care este folosită, respectiv a indicativului, folosit în propoziţii regente şi a subjonctivului,
folosit în propoziţii subordonate.. (lucr. cit., p. 398)
86
A. F. Ştef notează: “Există în greacă o particulă, un cuvinţel fără sens lexical, înzestrat însă cu
valoare gramaticală: pus pe lângă o temă verbală, îi schimbă acesteia modalitatea sau îi imprimă
o anumită modalitate: potenţială, ireală şi eventuală.” (A. F. Ştef, Manual de greacă veche,
Humanitas, Bucureşti, 1996, p. 232).
87
La Homer.

69
 - scrie
 - nu a scris/nu scrie
 - va scrie
 - a scris
 - ce aţi scris?
 - a scris acest lucru?
 - cum vă purtaţi!
“”, N.T. Lc., 8, 5 (ieşit-a semănătorul…)
“”, N.T. Mt., 27, 11 (eşti regele iudeilor?)

1.1.2. Indicativul ca obligaţie neîmplinită – exprimă realitatea necesităţii şi a

posibilităţii, nu a faptului: adică, acţiunea exprimată de verb nu este realizată,
însă există posibilitatea sau necesitatea realizării ei.
În cazul în care indicativul imperfect al expresiilor impersonale
desemnând obligaţia, posesia, necesitatea sau posibilitatea   

) este urmat de un infinitiv rezultă că acţiunea verbului nu
a fost realizată:
“”, Thuc. 6. 78.4 (ar fi
fost de aşteptat ca voi…să ne fiţi alături în luptă, nu aşa neînsemnat, ca
acum…).
”, Plat., Eu. 304d (ar fi fost vrednic de ascultat).
“…
…”, Thuc., 3.29.1 (peloponezienii din patruzeci de corăbii la
care ar fi trebuit să ajungă repede, zăboveau pe drum)
“”, Eur., Alc., 633 (tu ar fi trebuit să-
mi împărtăşeşti durerea, atunci când eram pe moarte)
“…
”, Plat., Apol., 34a (şi pot să-ţi menţionez pe mulţi alţii, dintre
care, Meletus, măcar pe unul ar fi trebuit să ni-l aducă martor)
“”, Hdt., Ist., 3.67
(căci nu era prudent pentru el să spună că îl ucise-se pe fiul lui Cirus).

70
“”, Aristof., Norii, 963
(mai întâi, trebuia ca nimeni sǎ nu fi auzit vocea unui copil rostind [ceva])
1.1.3. Indicativul ca dorinţă nerealizabilǎ:
O dorinţă (referitoare la prezent sau la trecut) care nu poate fi realizată,
este exprimată prin timpurile secundare ale indicativului cu  sau  
(forma negativă ). Imperfectul se referă la timpul prezent, iar aoristul la
timpul trecut88:
“”, Eur., El. 1062, (de-ai fi avut o mai bună
înţelegere).
“”, Eur., Alc., 1072 (de-aş fi avut o atât de mare
putere)
“ Aristof., Norii, 24 (de i-ar fi
lovit ochii cu o piatrǎ, mai întâi)
“
”, Aristof. Pac., 1068-9 (de ți-ar
ajunge plămânii, nu la fel de fierbinți, precum carnea instigatorule!)
“
”, Sofocl., El., 1021-2 (de-ai fi avut o
asemenea voinţǎ când a murit tatǎl...)

Observaţii:
a) O dorinţă prezentă sau trecută nerealizatǎ poate fi exprimată, de asemenea,
cu ajutorul formei de aorist a verbului  urmată de infinitivul
prezent sau aorist. Negaţia folosită este :
“”, Xen., An. 2. 1. 4, (de-ar fi trăit Cirus/ Cirus trebuia să fi
trăit)
“
”, Hom., Il., 3.173-4 (de m-ar fi plăcut haina moarte, atunci când
l-am urmat pe fiul tău)
“”, Hdt., Ist., 3.65.2 (am vǎzut
în vis o apariţie, de n-ar fi vǎzut-o nimeni)

88
Cf. H. W. Smyth, lucr. cit., p. 402.

71
“”, Sofocl., Filoct., 969, (de n-aş fi părăsit
niciodată Scyros)
“
”, Hom., Il., 3.173-4 (de-aş fi murit de moarte nǎprasnicǎ, atunci
când l-am urmat pe fiul tǎu)
b) Dorinţa nerealizată poate fi exprimată şi cu ajutorul formei verbale
 urmată de infinitiv:
ὲ”, Aristof., Broaşt., 866 (n-aş fi vrut sǎ mǎ
lupt aici )

1.1.4. Indicativul hortativ şi prohibitiv

În dialectul atic (colocvial), şi cu indicativul viitor
exprimă comanda sau interdicţia; întrucât viitorul are întotdeauna o nuanţă de
probabilitate, situaţia menţionată aici (viitorul indicativului) exprimă valori
modale (de îndemn sau de interdicţie):
“”, Aristof., Norii, 1177, (aşadar, acum, [vezi] de mǎ
poţi salva)

1.2. Indicativul cu particula 

1.2.1. Indicativul potenţial

Timpurile trecute ale indicativului cu aoristul şi imperfectul
(mai puţin comun) - exprimă o acţiune posibilă, probabilă, care depinde de
circumstanţe şi condiţii din trecut89. Astfel, în vreme ce  (indicativ aorist)
se traduce în limba română prin “el a venit”,  (indicativ aorist cu
particula ) se traduce prin “el ar fi putut veni” (în anumite circumstanţe
trecute):
“”Thuc. 7. 55, (pe care ei n-ar fi putut să o aştepte).
“”Dem. 9. 68, (pentru cine ai fi aşteptat ca
aceste lucruri să se întâmple?)

89
Ibid., p. 402.

72
“”, Dem., Filip., 18.225
(ceea ce nimeni nu a ştiut dinainte sau s-ar fi aşteptat sǎ audǎ rostit azi)
“”, Hom., Od., 10.84 (atunci omul
neadormit ar avea plată îndoită…)
“”, Aristof., Broaşt., 1022
(oricine l-a vǎzut, ar fi putut îndrǎgi sǎ fie un bǎrbat fioros)
“”Xen., Educ. lui Cirus, 7. 1. 38, (cineva ar fi putut şti)
“”Hom., Il., 4. 421 (teama l-ar fi putut
cuprinde chiar pe un om cu inima tare)
“         
”, Xen., Educ. lui
Cirus, 8.1.33 (tu nu ai fi aflat niciodatǎ pe cineva furios care sǎ strige sau sǎ
batjocoreascǎ prin râs, însǎ vǎzându-i pe ei, ai fi considerat cǎ-şi fǎceau un scop
din a duce o viaţǎ nobilǎ.)

1.2.2. Indicativul ireal

Timpurile alcătuite cu augment ale indicativului însoţite de particula
exprimă un fapt care ar fi putut avea loc în trecut, însă nu s-a realizat, deci
ireal:
“”, Hom., Il., 3, 41 (şi mult ar fi fost un câştig/”mult ar
fi fost mai cu cale”90)
“ὲ
”, Aristof., Călăr., 1276-7 (n-
aş menţiona numele unui prieten [aşa cum o fac] 
“……
”, Plat., Fed., 63b (căci dacă nu aş fi crezut aş greşi [dar nu
greşesc])
“” Sf. Ioan Hrisostomul,
Despre preoţie, 3. (dacă ar fi avut teamă de schimbarea [lucrurilor], n-ar îndura
schimbarea [lucrurilor])

90
Homer, Iliada, traducere în metrul original de George Murnu, Studiu introductiv şi note de D.
M. Pippidi, Ediţie definitivă, Bucureşti, 1967, Editura pentru Literatură Universală, p. 51.

73
Observaţii:
a) indicativul imperfect cu particula  exprimă contrazicerea unei acţiuni
continue din prezent sau din trecut; aoristul exprimă contrazicerea unei acţiuni
momentane, cu precădere în trecut (rar la prezent), iar mai mult ca perfectul
exprimă contrazicerea unei acţiuni încheiate, cel mai adesea, în prezent (rar la
trecut).91
b) Modalităţile de traducere românească sunt precizate de F. Ştef: indicativul
aorist însoţit de particula modală se traduce, în româneşte, prin optativul perfect
sau indicativul imperfect, nu prin indicativul perfect simplu/compus ca în cazul
indicativului aorist fără particula modală menţionată.92

1.2.3. Indicativul iterativ

Imperfectul şi aoristul indicativului cu  exprimă o acţiune repetată în
trecut sau una care se desfăşoară în mod obişnuit (post-homeric):
“”, Plat., Apol., 22b (i-am întrebat pe ei…)
“ὲ”, Hdt., Ist., 4. 130 (perşii
au venit şi au luat turmele [ca de obicei]…)
“…
”, Xen., An., 1.9.19 (în plus, ori de câte ori a văzut pe
cineva…producând un venit, niciodată nu l-a lipsit de el, ci întotdeauna i-a dat
mai mult)
“
”, Thuc., 7.71.3(de vreme ce câţiva şi-au văzut prietenii victorioşi, au prins
curaj…)
“
”, Aristof., Norii., 854-5 (dar orice
aş fi învăţat de fiecare dată, obişnuiam să uit imediat, de-a lungul anilor)

91
Cf. B.Gildersleeve, Syntax of Classical Greek from Homer to Demosthenes, p. 429..
92
F. Ştef, lucr. cit., p. 233.

74
EXERCIŢII - 

1. Precizaţi care sunt formele verbale la indicativ şi tipul de indicativ cǎruia îi

aparţin:
“[…]
”, Pind., P., 3.1-3
“
”, Hom., Od., 5.308-9
“
”, Hom., Il., 4. 315-6
“
”, Dem., 3.17
“ὲ ”, Plat.,
Gorg., 453d.“”, Eur., Androm., 1135
“
”, Hom., Il., 16.638-9
“”, Xen., An., 1.5.
“
:”, Sofocl., Filoct., 443
“ὲ ὲ
ὲὲ
”, Hdt., Ist., 1.196

2. Traduceţi propoziţiile urmǎtoare în limba greacǎ:

Vine bucuros de fiecare datǎ.
Peţitorii aduc daruri, de obicei.
Au fǎcut copiii asta?
Nu aş fi declarat aceasta, dacǎ nu vedeam cu ochii mei.
Ei ar fi putut ajunge pe munte, însǎ nu au fǎcut-o.
Atunci vezi de poţi câştiga disputa.
Ar fi de dorit ca zeii sǎ te ajute.
Cum aţi ajuns la corǎbii?

75
3. Identificaţi în textul dat o formǎ de indicativ ca dorinţǎ neîndeplinitǎ93,
argumentaţi folosirea acestui mod verbal şi traduceţi textul:

“




”, Eur., Med., 1-6.

4.Traduceţi textele în funcţie de context, observând faptul cǎ unele forme

verbale sunt identice şi la indicativ şi la conjunctiv sau imperativ:


“ἶἶ  ”, N.T., Mt., 11. 3.
“ὲ
”, . N.T., Mt.,
24. 43.
“
”, N.T., Mt., 26.45.
“ὲ
”, N.T., 1 Cor., 6. 4.
“καί

”, N.T., Fapt. Apost., 25. 24.

 

93
Vezi pag. 61.

76
 


2. CONJUNCTIVUL

Conjunctivul94 cunoaşte două funcţiuni principale:

2.1. Conjunctivul volitiv
2.1.1. Conjunctivul hortativ
2.1.2. Conjunctivul prohibitiv
2.2. Conjunctivul eventual
2.2.1. Conjunctivul deliberativ
2.2.2. Conjunctivul anticipativ
2.2.3. Conjunctivul dubitativ

2.1. Conjunctivul volitiv exprimă o acţiune volitivă, intenţionată.95 Acest

tip de conjunctiv cunoaşte mai multe nuanţe:

2.1.1. Conjunctivul hortativ

Conjunctivul hortativ (prezent sau aorist) este folosit pentru a exprima
un îndemn, o cerere sau o propunere. Negaţia folosită este :
“”Plat., Prot., 314b (să mergem acum şi
să-l ascultăm pe bărbat).
“”, N.T., Evr.,
10.22 (Sǎ ne apropiem cu inimǎ curatǎ, întru plinǎtatea credinţei)

Observaţii:
a) Uneori subjonctivul hortativ este precedat de :
“”Xen., Educ. lui Cirus, 5. 5. 15 (hai să considerăm…)

94
Modul conjunctiv era numit subjonctiv (subiunctivus) de către gramaticii antici datorită
faptului că era folosit adesea în subordonate. Cf. H. W. Smyth, lucr. cit., p. 403 şi N. I. Barbu,
Toma I. Vasilescu, lucr.cit., p. 236.
95
Se traduce, de obicei, prin conjunctivul românesc.

77
b) De obicei este folosită prima persoană (plural) a conjunctivului hortativ.
Această situaţie compensează lipsa întrebuinţării primei persoane a
imperativului96.

2.1.2. Conjunctivul prohibitiv (a doua şi a treia persoană a aoristului)

este folosit pentru a exprima interdicţia sau o poruncǎ negativǎ. Negaţia folosită
este :
“ὲ”Xen. An., 5. 4. 19 (nu-ţi pierde curajul!)

Observaţie: La poeţii dramatici, folosirea negaţiei cu conjunctivul la

persoana a doua exprimă o puternică interdicţie:
“”Aristof., Norii, 367 (nu vorbi prostii!)

2.2. Conjunctivul eventual exprimă o acţiune eventuală.

2.2.1. Conjunctivul deliberativ

Conjunctivul deliberativ (prezent sau aorist) exprimǎ o nehotǎrâre sau o
deliberare. Acesta este folosit în situaţii specifice, în care vorbitorul se întreabă
(prima persoană a verbului) ce să facă sau să spună:
“”Eur., Med., 1271 (ce să fac? Unde să plec?)

Observaţie: conjunctivul deliberativ poate fi înlocuit printr-o construcţie cu

sau şi infinitivul sau prin adjective verbale în –plus verbul:
“ὲ”Sofocl., Trah., 390 (să aşteptăm?
Ori ce trebuie să facem?)
“”Aristof., Pac., 922 (ce trebuie să facem?)

2.2.2. Conjunctivul anticipativ (conjunctivul homeric) este adesea strâns

înrudit cu indicativul viitor şi se referă, prin anticipare, la un eveniment viitor97:

96
Cf. H. W. Smyth, lucr. cit., p. 404.

78
“ὲ”Hom. Il., 1. 262 (încă n-am văzut
asemenea bărbaţi şi nici nu-i voi mai vedea).

Observaţie:
Conjunctivul cu  în propoziţii independente este folosit la Homer.
Negaţia folosită este :
“”Hom., Il., 1. 184 (dar în această situaţie o voi lua
pe Briseis).

2.2.3. Conjunctivul dubitativ (prezentul) cu  poate exprima o aserţiune

dubitativă, o îndoială (adesea cu o notă ironică, aflată îndeosebi la Platon98), iar
dacă e însoţit de exprimă o negaţie dubitativă:
“ὲ” Plat., Gorg., 462e ([mă tem] să nu fie
prea grosolan pentru a spune adevărul).
“”Plat., Meno, 94d (să fie virtutea un lucru de
predat?)

97
Ibid., p. 405.
98
Ibid., p. 404.

79
EXERCIŢII- 

1. Traduceţi şi identificaţi formele de conjunctiv din următoarele propoziţii:

“”, Hom., Il., 1. 158.

“”, Eur. Med., 129-130

“


”, Eur., Med., 187-189.
“”, Sofocl., Ant., 45.

2. Traduceţi şi precizaţi valoarea sintacticǎ/tipul sintactic a(l) conjunctivelor

aflate în propoziţiile date:

“”, N.T., In., 19. 15.

“
N.T.,Mt., 6. 31.

“ἶ”, N.T., In., 3. 7.

“μεριμνήσ
”, N.T., Mt., 6. 34.

“

”, N.T., Evr., 12. 1.

“
”, N.T., In., 4. 7. 
80
 

3. OPTATIVUL
3.1. Optativul fără particula 
3.1.1. Optativul cupitiv
3.1.2. Optativul imperativ
3.1.3. Optativul potenţial
3.2. Optativul cu particula 

3.1. Optativul fără particula 

3.1.1. Optativul cupitiv
Optativul cupitiv99 este folosit în propoziţii independente pentru a
exprima o dorinţă, sub foma unei rugăminţi sau a unei urări. Negaţia este :
“”Sofocl., Ai., 550 (o, copile, de-ai fi mai
norocos decât părintele tău).

Observaţii:
a) Adesea, optativul cupitiv este precedat de  sau de (poetice):
“”Sofocl., El., 126 (de-ar pieri…)
“ ”, Hom., Od., 1. 47 (aşa să piară
oricine ar face astfel de fapte)
b) Optativul cupitiv poate exprima o dorinţă neîmplinită referitoare la viitor:
“”Eur., Hec., 836 (de-aş fi avut glas în
braţele mele)

3.1.2. Optativul imperativ exprimă o comandă sau un îndemn:

Xen., An., 3. 2. 37 (să conducă Chirisophus!)

99
Acest tip de optativ este numit alteori, optativ deziderativ. Preferăm denumirea de “optativ
cupitiv” în vederea evitării confuziei cu optativul deziderativ alcătuit cu particula 

81
3.1.3. Optativul potenţial (fără ) poate fi aflat la Homer şi în poezia târzie
de formă mai timpurie:
“ὲ”Hom., Il., 19. 321 (căci n-aş putea
îndura ceva mai rău)
“”Eur., Hipol., 1186 (mai repede decât poate cineva să
spună).
Observaţie: optativul fără  este, de asemenea, folosit în propoziţii finale, în
construcţii exprimând teama, după timpuri secundare, în apodoza propoziţiei
condiţionale, în propoziţii relative şi ca substituent al indicativului sau
conjunctivului în discursul indirect, după timpuri secundare.

3.2. Optativul cu  – optativul potenţial exprimă acţiuni potenţiale.

Negaţia este :
Plat., Prot., 345b (un
om rău nu poate niciodată deveni rău, căci el este rău întotdeauna)

Observaţii: Optativul potenţial are multe nuanţe:

a) posibilitatea:
“”, Eur., Andr., 85 (ai putea găsi multe
pretexte, căci femeie eşti).
b) “certitudinea ideală” (realizarea viitoare a unui fapt prezent – prin folosirea
prezentului şi aoristului) :
”, Plat., Rep., 444d (virtutea
deci, se pare, va fi un fel de însănătoşire a sufletului).
c) optativul deziderativ100 sau al urbanităţii101 indică o dorinţă exprimată cu
prudenţă sau cu amabilitate. Se foloseşte şi în construcţia -
velim:
”, Plat., Apol., 19a (aş vrea [mi-ar plăcea]
ca acesta să fie rezultatul).
“”, Plat.,
Eut., 3a

100
Cf. H. W. Smyth, lucr. cit.,p. 408.
101
Cf. F. Ştef, lucr. cit., p. 290.

82
d) optativul imperativ exprimă o comandă, un îndemn sau o cerinţă:
“ὲ”, Sofocl., Ant. 444 (tu pleacă oriunde
doreşti)
e) optativul interogativ exprimă o întrebare reală sau deliberativă:
“, Sofocl., El., 450 (unde pot să fie
străinii/unde se află ei?)
“”, Sf. Ioan Hrisost., Despre preoţie, 3 (cum poate să ni se
întâmple aceasta?)
“”, Sf. Grig. De Naz., Cele cinci cuv. teol., 48 (cum
aş putea înfăţişa…)

83
EXERCIŢII – 

1. Traduceţi textul şi identificaţi optativele aflate în cuprinsul acestuia:

“





ὲ
ὲ” Dem., Polyk., 29-37.

2. Traduceţi în greacă şi precizati opţiunea pentru modul verbal:

Cum aş putea îndura asemenea faptă?

De-aş avea răspunsul…
Ar vrea ei destule lucruri.
Aşa să păţească orice om de teapa asta!
De-ai cunoaşte destinul...
3. Traduceţi textele din tragedia Medeea de Euripide şi motivaţi folosirea
fiecărui optativ aflat în text:
“

” Eur., Med., 143-145
“
”, Eur., Med., 163-164
“”, Eur., Med., 176-177.

4. Identificaţi şi analizaţi optativele întâlnite în greaca Noului Testament:

“
”. N.T., Lc., 1.38.

84
“
”. N.T., Lc., 6.11.
“
N.TFapt. Apost., 17, 27.

5. Traduceţi textele din tragedia Antigona de Sofocle şi precizaţi tipul de optativ

folosit:

“
”, 69-70.
“






”, 499-500.

“
”, 504-5.

85
 

4. IMPERATIVUL

Imperativul este folosit pentru exprimarea unei porunci, a unei urări, a

unei rugăminţi etc.
4.1. Imperativul pozitiv sau de comandă
4.2. Imperativul negativ sau prohibitiv

Imperativul este folosit pentru a exprima o comandă, o cerere, o

rugăminte sau o interdicţie.
De vreme ce imperativul se referă la acte ce vor avea loc în viitor, acesta
este considerat prima expresie/secvenţă verbală102; timpul prezent al imperativului
diferă de timpul aorist în privinţa aspectului, nu a momentului acţiunii. Pentru a
exemplifica cele menţionate mai înainte, prezentăm două scurte exemple din Noul
Testament; primul exemplu în care imperativul este la aorist ( se referă la o
singură acţiune (“dă astăzi”), în vreme ce, în al doilea exemplu, în care imperativul
se află la prezent (, acesta se referă la o acţiune repetată:
A. “” NT., Mt., 6, 11 (dă-ne
nouă astăzi pâinea…)
B. “”, N.T., Lc, 11, 3
(pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă în fiecare zi).

4.1. Imperativul pozitiv sau de comandă

Acest tip de imperativ exprimă cerinţe, rugăminţi, îndemnuri etc. În
îndemnuri, imperativul este precedat adesea de  forme verbale de
imperativ ele însele care au ajuns interjecţii:
“”Xen., Apol., 14 (hai, ascultaţi!)
“”Plat., Crat., 385b (hai, spune-mi!)

102
D. Sluşanschi numeşte imperativul un “mod-fosilă”. (lucr. cit., p. 130)

86
“”, (cunoaşte-te pe tine însuţi!)

Observaţii:
a) imperativul poate fi folosit în presupuneri pentru a exprima o concesie.
Acesta este imperativul permisiv sau ipotetic:
“”Plat., Banch., 201c (presupune că asta este aşa
cum spui).
b) este folosit îndeosebi prezentul sau aoristul imperativului;

4.2. Imperativul negativ sau prohibitiv

Particula  cu imperativul prezent (persoana a II-a şi a III-a) exprimă
prohibiţia:
“”Hdt., Ist., 1.9.1 (fii curajos, Gyges, şi nu te
teme!).
“”Sofocl., Ai., 1180 (nimeni să nu te clintească!)
“”, N.T., Lc., 2, 10 (nu vă temeţi!)
“” Eur., Med., 63 (Ce este, bătrâne, nu
refuza să vorbeşti!)
Observaţie: Pentru persoana I103 este folosit conjunctivul, iar pentru persoana a
III-a, în proză, este preferat conjunctivul aorist. Imperativul aorist este rar
folosit pentru a exprima prohibiţia.

103
“Persoana I este rxclusă per se, o adresare către sine aducând – în reprezentarea dialogului
interior – propriu spirit” (ibid.)

87
EXERCIŢII – 

1. Precizaţi tipul de imperativ aflat în următoarele exemple:
“”, N.T., Mt., 7.1.
“” N.T., Fapt. Apost., 28.26.
“
”, N.T., Mt., 6. 9-10.
“” N.T., Lc., 8.8.
“” N.T., Mt., 6.16.
“” N.T., Mc., 11.23.
“” N.T., In., 11.34.
“
Sofocl., Ant., 49-50.

2. Traduceţi în limba greacǎ:

Scrie cuvintele înţelepte ale profesorului!

Nu înceta să te rogi!
Răspundeţi rapid întrebărilor profesorului!
Nu striga în templu!
Mergeţi şi aduceţi cǎrţile în salǎ!
Fii învingǎtor în luptǎ!
Hai, pǎrǎsiţi ţinutul acesta!
Azi sǎ veniţi la judecatǎ!

3. Traduceţi şi substituiţi imperativele prin forme de conjunctiv:

“





88

Eur., Med., 98-104.

“:”, Sofocl., Ant., 83.

“
”, Ibid. 98-9.
4. Traduceţi propoziţiile şi comentaţi diferenţa dintre valorile imperativelor
aflate în text:

“

 ”, N.T., Efes., 4. 26-27.
“

” N.T., Efes., 4.31-32.

89
 

5. INFINITIVUL
5.1. Infinitivul fără articol
5.2. Infinitivul cu articol

Infinitivul dă nume acţinunii verbale, este aşadar un substantiv verbal104,

de aici rezultând dublul său caracter, ca substantiv şi ca verb:
Dacă este însoţit de articol, infinitivul este un substantiv întrucât poate
fi subiectul sau obiectul unui verb, poate fi declinat la toate cazurile (cu
excepţia vocativului) şi poate fi precedat de prepoziţii.
Infinitivul este, de asemenea, un verb, întrucât, având timpuri, poate
exprima stadiile diferite ale acţiunii verbale (acţiune momentană, continuă sau
finită), poate avea un subiect sau un predicat, poate avea un obiect în genitiv, în
dativ sau în acuzativ, poate fi modificat de adverbe.


5.1. Infinitivul fără articol ca substantiv

5.1.1. Infinitivul cu funcţie de subiect.

Infinitivul poate fi subiectul în nominativ al unui verb la un mod
predicativ (în special verbe impersonale sau expresii impersonale: (este
necesar)(pare corect)(trebuie)(este posibil)(este în
puterea cuiva)   (este potrivit)  (se întâmplă)
(este drept)(este just)(este posibil).
“ὲ”Sofocl., El., 639 (nu se cuvine a
dezvălui totul)

104
D. Sluşanschi numeşte infinitivul “un nume verbal” (lucr. cit., p. 124)

90
“”, Eur., Alc., 1078 (este uşor a te ruga
decât a îndura şi a fi puternic)
“”,Plat., Rep.,
8.555c (nu e posibil a onora bogăţia şi, în acelaşi timp, a câştiga prudenţă)
“”, Thuc., 1.5.2. (lumea asta [locuitorii ei] împlineşte
cu succes…)
“       ”,Hom., Il., 2.453 (războiul
le era mai dulce decât întorsul pe ape)
“         ”, Plat., Teet.,
187e.căci e mai bine să termini o sarcină mică cu succes decât o problemă
majoră în mod imperfect)
Observaţie: De obicei, după şi urmează construcţia acuzativ cu
infinitiv.

5.1.2. Infinitivul cu funcţie de nume predicativ este folosit cu verbul :

     Plat., Th., 209e (a învăţa
este/înseamnă a dobândi cunoştinţe)

5.1.3. Infinitivul cu funcţie de apoziţie pe lângă un substantiv, un pronume

sau un adverb:
“”Hom., Il., 12, 243 (o prezicere
este cea mai bună, a lupta pentru ţara noastră)

5.1.4. Infinitivul cu funcţie de obiect direct sau infinitivul suplimentar este

folosit pentru a explica sau pentru a completa o expresie incompletă, fie aceasta
un verb, un echivalent verbal, un adjectiv sau un substantiv105.

5.1.4.1. Infinitivul cerut de verbe:

Orice verb al cărui înţeles este incomplet în sine poate fi completat de
un verb la infinitiv. Deşi nu este posibilă o listă exhaustivă a acestor verbe care
primesc infinitiv suplimentar, totuşi vom enumera câteva dintre acestea; de

105
D. Sluşanschi precizează că infinitivul pe lângă anumite adjective sau substantive este o
construcţie sintactică derivată din infinitivul ad-verbal. (lucr. cit.,p. 137)

91
pildă, verbecare exprimă dorinţa (), voinţa
(, comanda (ultimele trei cu
sensul de comandă, sfatul (, încercarea (,
intenţia (, abilitatea () şi antonimele acestora. Tot aici
trebuie amintite verbele care au următoarele înţelesuri: “este potrivit” (),
şi “este necesar” (. Negaţia folosită este .
“”Hdt., Ist., 6. 100, (plănuiau să părăsească
cetatea)
“”Plat., Gorg., 457e, (mă tem să te resping)
“”Xen.,
Hel., 6. 3. 12, (regele a emis un ordin scris să fie liberi toţi cetăţenii din Grecia)
Observaţie: nu se traduce “regele a scris că toţi cetăţenii din Grecia sunt
liberi”;
“
”, Sofocl., El., 345-6 (alege deci: fie a
fi imprudentǎ, fie a uita de cei dragi)  
“ὲ”Sofocl., El., 639, (nu este potrivit a
dezvălui totul)
“ὲ”Eur., Hercules furens,? 78, (muritorul
nu trebuie să aibă gânduri înalte)
5.1.4.2. Infinitivul determinat de adjective serveşte la completarea
înţelesului acestora, în special, al celor desemnând abilitatea, potrivirea,
capacitatea (şi a opuselor acestora) şi, în general, al celor corespunzătoare,
semantic, verbelor (enumerate mai sus) care au infinitivul drept obiect.
“”, Xen. An. 1. 2. 21, (un drum
impracticabil pentru o armată ca să intre)
“”, Sofocl, Ant., 1173, (vrednici să moară)
5.1.4.3. Infinitivul determinat de substantive:
“”, Plat., Apol., 42a, (dar este acum timpul să pleci)
“”, Plat., Lach., 187c, (copiii
tăi sunt aproape la vârsta de a fi educaţi)
“”, N.T., Lc., 8, 8 (cine are urechi de auzit să audă)
Observaţie: Infinitivul prezent arată scopul.

92
 5.1.4.4. Infinitivul determinat de adverbe (acelaşi rol ca la 5.1.4.2.):
“”, Xen., Educ. lui Cirus, 8. 3. 5, (cel mai frumos de cunoscut)

5.1.5. Infinitivul epexegetic sau limitativ este adăugat (ca un acuzativ

limitativ) la verbe intranzitive (în poezie, în special), la adjective şi la
substantive (rar):
“”, Plat., Om. pol., 302b, (o cârmuire mai puţin
grea să trăieşti sub ea)
“”, Plat., Leg., 656d, (o minune chiar şi la ascultat)
“”Hom., Il., 6, 460, (el a fost cel mai bun în luptă)
Observaţie: tot aici se încadrează infinitivul (cu sau fără sau ) după un
comparativ cu (decât):
“”, Sofocl., O.T., 1293, (o boală prea grea de
îndurat)

5.1.6. Infinitivul de scop106 este folosit, în special, după verbe cu înţelesul

următor:”a merge”, ”a da”, “a se încrede”, “a alege”, “a lua”, “a primi”, “a
trimite”, “a aduce” etc.
“”, Hom., Od., 6. 130 (mergem să)
“       ”, Xen.,
An., 5. 2. 1, (a lăsat jumătate din oştire în urmă să păzească tabăra)
Observaţie: pentru a exprima scopul, verbul , deşi redundant, este adesea
adăugat. Această construcţie apare, de numeroase ori, la Homer şi la Herodot
(9.20, 5.25.1, 7.154.3).
“”, Thuc., 2.13.1 (au renunţat la acestea spre a fi
proprietate publică)

5.1.7. Infinitivul independent (ca predicat în propoziţii principale)

5.1.7.1. Infinitivul idiomatic este folosit într-o mare varietate de fraze
parenteticale pentru a limita aplicarea unei singure expresii sau a unei
propoziţii.

106
“Derivarea morfologică iniţială a infinitivului explică tendinţa lui veche de a exprima ţinta;
el apare cu acest rol pe lângă verbe de mişcare…” (ibid., p. 135).

93
- verbe de declaraţie:      (a zice astfel);  
  (a vorbi simplu, concis);     
 (a vorbi în general); (a vorbi în numele zeului);
“ὲ”, Plat., Apol., 17a (nici un cuvânt
adevărat, pot să spun, n-au rostit)
- expresii cu :(cu voie, intenţionat)   
 (atât cât este îngrijorat)(în prezent);
“”, Plat., Fedr., 252a (nu este separat intenţionat)
- alte expresii: (în opinia mea, aşa
cum îmi pare mie)(atât cât ghiceşte) (a
compara)(după cum se aude)(aproape, tot
dar);
“”, Plat.,
Eutid., 274b (căci Ctesipos, după cum îmi pare mie, s-a întâmplat să fie aşezat
la distanţă de Clinias)

5.1.7.2 Infinitivul exclamativ poate fi folosit în locul persoanei a doua a

imperativului. Acest infinitiv este folosit mai mult în poezie decât în proză şi
are subiectul în nominativ.
Observaţia 1: cu particulă negativă, infinitivul exprimă prohibiţia şi este
specific dialectului ionic.
“”, Hom., Od., 11. 441 (nu fii niciodată
îngăduitor cu soţia ta)
Observaţia 2: infinitivul folosit în locul persoanei a treia a imperativului apare
în limbajul juridic, adică în legi, tratate sau proclamaţii şi nu depinde, în mod
necesar, de verbul principal, dar poate depinde adesea de  (a fost votat că)
care poate fi exprimat într-o propoziţie anterioară sau subînţeles:
“ὲ”, Thuc., 5. 18 (şi tratatul să continue 50
de ani)
Observaţia 3: infinitivul, folosit în locul persoanei a treia a imperativului, cu
subiectul în acuzativ apare rar când există o elipsă a unui cuvânt ca (dă) sau
(mă rog):

94
“”, Hom., Il., 7. 179 (Tată Zeus, [dă]
să cadă fie Aiax, fie fiul lui Tydeus)
5.1.7.3. Infinitivul deziderativ, având subiectul în acuzativ, poate fi folosit în
locul optativului deziderativ, de obicei, ţinând cont de aceeaşi elipsă ca la
observaţia 3:
“”, Hdt., Ist., 5.105 (oh, Zeus, să-
mi fie dat mie să-i pedepsesc pe atenieni)
5.1.7.4. Infinitivul retoric cu subiectul în acuzativ este folosit adesea pentru a
exprima surpriza sau indignarea107:
“”, Sofocl., Ai., 410 (o, nefericita
de mine, un om bun să spună astfel de vorbe!)

5.2. Infinitivul cu articol

Când infinitivul este însoţit de articol, caracterul său de substantiv
devine mai distinct, în vreme ce nu-şi pierde nimic din atributele sale de verb.
Infinitivul cu articol, ca oricare substantiv, îndeplineşte funcţiile părţilor de
propoziţie; poate fi aflat cu funcţia de subiect sau obiect verbal:
“”, Hom., Od., 20. 52, (a avea grijă este, de asemenea, o
problemă)
De asemenea, infinitivul cu articol se poate declina. La poeţii tragici
apare rar folosirea infinitivului în genitiv sau dativ, iar la Tucidide şi
Demostene toate patru cazurile sunt folosite frecvent. Negaţia folosită în cazul
infinitivului cu articol este . Infinitivul cu articol poate indica timpul (după
verbe de declaraţie sau de cugetare) sau poate fi fără timp.

5.2.1. Infinitivul cu articol în nominativ

“”, Plat., Gorg., 483c, (aceasta este greşit judecată)
“”, Aristof., Viesp., 1253 (un lucru rău [e] băutul)
“”,
Thuc., 1. 41, (faptul că peloponezienii n-au venit în ajutorul lor v-a îndreptăţit
să-i pedepsiţi pe samieni)
107
D. Sluşanschi notează că acesta are o valoare analogă infinitivului exclamativ. (lucr. cit., p. 137)

95
“
”, Plat., Alc., B.143eatunci, se pare cǎ ignorarea a ceea ce este bun şi a ignora
ceea ce este cel mai bun, este un lucru rǎu.)
“”, Sofocl., El., 770 (a da naştere este/înseamnǎ [o
putere] teribilǎ)

5.2.2. Infinitivul cu articol în genitiv este folosit pentru a limita

înţelesul substantivelor, adjectivelor si verbelor.
5.2.2.1. adnominal:
“”, Thuc., 7. 84. 2, (au fost împinşi…de dorinţa
de a bea)
5.2.2.2. partitiv:
“”, Thuc., 4, 34, (obţinând cea mai mare
cantitate de curaj)
5.2.2.3. după un comparativ:
“”, Men., Mon., 387, (pentru cei tineri,
tăcerea este mai bună decât prea multă vorbărie).
5.2.2.4. de scop (în special cu negaţie şi folosit, de obicei, cu  şi ):
“”, Thuc., 1,
4, (Minos stârpea pirateria pentru a-şi asigura sieşi cât mai mult câştig)
5.2.2.5. genitiv absolut:
ὲ
”, Thuc., 3. 12, (de vreme ce puterea de atac este mereu în mâinile lor, astfel, în
mâinile noastre ar trebui să zacă puterea de respingere a acestuia)
5.2.2.6. după prepoziţii:
“”, Dem., 18. 26, (înainte de luarea jurămintelor)

5.2.3. Infinitivul cu articol în dativ este folosit cu:

5.2.3.1. verbe, adjective şi adverbe:
“”, Plat., Fed.,
71c, (există ceva opus vieţuirii, precum [e] dormitul, stării de veghe?)
“”, Plat., Rep., 5.468e, (în acelaşi timp cu cinstirea…)
5.2.3.2. după prepoziţii:

96
“ὲ”, Sofocl., Ai., 553, (pentru că viaţa este
foarte dulce, în cazul în care nu eşti conştient de nimic)
“”, N.T., Lc., 8, 5 (şi semănând el…/pe când semăna…)
Observaţie: infinitivul prezent articulat şi precedat de prepoziţia exprimă o
propoziţie temporală. (cum poate fi constatat din exemplele date)

5.2.4. Infinitivul cu articol în acuzativ:

5.2.4.1. obiect:
“”, Plat., Gorg., 522e, (nimeni nu se teme
de actul morţii)
5.2.4.2. după prepoziţii:
“”, Thuc., 1. 41, (ei sunt indiferenţi
la toate în comparaţie cu victoria)
“”, N.T., Lc., 8, 6 (deoarece n-avea…)
Observaţie: infinitivul prezent articulat şi precedat de prepoziţia exprimă
cauza;
5.2.4.3. după verbe şi expresii verbale care de obicei primesc un infinitiv
simplu:
“”, Sofocl., Ant., 1105, (mă dau bătut în a
săvârşi…).
5.2.4.4. după adjective:
“”, Sofocl., El., 1030, (viitorul este
lung pentru a decide aceasta/este timp suficient înainte pentru a decide asta)
5.2.4.5. epexegetic:
“”, Sofocl., Filoct., 1252, (nici prin forţa ta
nu sunt convins să acţionez)
5.2.4.6. construcţie absolută:
“”, Plat., Rep., 7. 521a (când îndatoririle şi
legea devin…)

97
EXERCIŢII – 

1. Traduceţi propoziţiile şi identificaţi tipul de infinitiv prezent în următoarele
exemple:

“ ” N.T. Rom., 12.15.

“” N.T., Lc., 13.31.
“”, N.T., Mt., 5.17.
“”, N.T., Lc., 19.5.
“”, N.T., Lc., 24.26.
“”, N.T., Mt., 11.1.
“”, N.T., Mt., 13.3.

2. Comparaţi infinitivele cu articol cu cele fără articol şi precizaţi în ce constă

deosebirea:

“
”, Esch., Prom., înlănţ., 750-1
“”, Thuc., 1.22.1
“
”, Hom., Il., 2.5-6
“ὲ”, Plat., Eutifr., 3c
“”,
Dem., 1.23.

3. Să se observe contrucţia infinitivului cu articolul  şi să se precizeze în ce

caz este subiectul:

“
”, Sf. Ioan Hrisost., Despre preoţie, 4.

98
 

6. PARTICIPIUL

6.1. Participiul atributiv

6.2. Participiul circumstanţial

Participiul () este verb, pe de-o parte şi adjectiv, pe de altă

108
parte . Este o formă verbală pentru că arată diferenţele de diateză şi de timp,
poate avea un obiect în aceleaşi cazuri (genitiv, dativ, acuzativ) ca formele
finite, poate fi modificat de adverbe şi poate primi particula , reprezentând
cu indicativul, sau cu optativul. Este o formă nominală pentru că este
flexibil, admite un articol înaintea lui, urmează legile acordului ca celelalte
adjective, dar, spre deosebire109 de adjectiv, participiul reprezintă o calitate în
acţiune.
Participiul cunoaşte trei întrebuinţări:
- atributiv
- circumstanţial
- suplimentar

6.1. Participiul atributiv

Participiul atributiv, cu sau fără articol, califică un substantiv; la fel ca
celelalte adjective, se acordă cu substantivele pe care le determină:
“ὲ”, Hom., Il., 21, 518 (zeii care trăiesc veşnic/zeii nemuritori)
108
“μετοχή ἐστι λέξις μετέχουσα τῆς τῶν ῥημάτων καὶ τῆς τῶν ὀνομάτων ἰδιότητος.
παρέπεται δὲ αὐτῆι ταὐτὰ ἃ καί τῶι ὀνόματι καὶ τῶι ῥήματι δίχα προσώπων τε καὶ
ἐγκλίσεων.” în Dionysus Trax, Textus: Dionysios Thrax, in: Grammatici Graeci I,1, ed. G.
Uhlig, Lipsiae 1883, în Bibliotheca Augustana, www.hs augsburg.de/~harsch/graeca/
Chronologia/S.../apo_arg0.html
109
“Deosebirea dintre participii şi adjective: participiul exprimă o circumstanţă de timp, cauză,
mod etc., limitată la un singur moment, pe când adjectivul exprimă o calificare cu caracter
permanent, de durată. (N. I. Barbu, Toma I. Vasilescu, lucr. cit., p. 264).

99
Observaţii:
a) Substantivul cu care participiul atributiv se acordă poate fi omis. În acest caz,
participiul (cu articol) se comportă ca un substantiv:
“”, Thuc., 5, 64, (au pretins
acelora dintre arcadieni care le erau aliaţi);
b) Participiile neutre sunt adesea folosite substantival:
“” (îndatoriri);
c) Neutrul singular al participiului prezent cu articol este folosit ca substantiv
abstract (în special de Sofocle şi de Tucidide), acolo unde, de obicei, este folosit
infinitivul cu articol:
“” (teama) faţă de infinitivul articulat, “”, Thuc., 1. 36. 1.
d) Participiul devine uneori atât de total un substantiv, încât primeşte un obiect
în genitiv, în locul unuia în acuzativ:
“”, Dem., 18. 28, (micile avantaje ale
Statului) în comparaţie cu “”, (era avantajos pentru
stat)unde participiul este folosit ca un nume predicativ.

e) Un participiu şi substantivul pe care îl determină corespund adesea unui

nume verbal cu genitivul sau unui infinitiv cu articol:
“”, Thuc., 6. 3, (după întemeierea Siracuzei)110
“”, Thuc., 3. 20, (au
suferit de la distrugerea recoltei);

6.2. Participiul circumstanţial

Participiul circumstanţial este adăugat (fără articol) unui nume pentru a
exprima circumstanţele în care o acţiune are loc. Prin urmare, participiul
circumstanţial califică principalul verb al propoziţiei; de obicei, astfel de
participii au rolul unei subordonate adăugate verbului principal prin conjuncţii
desemnând timpul, condiţia, modul, cauza etc. Participiul circumstanţial nu

110
Cf. post urbem conditam

100
are articol. În acord cu un nume şi articolul acestuia, participiul circumstanţial
stă înainte de articol sau după nume.
Participiul circumstanţial are două construcţii principale, fiecare fiind
echivalentă în înţeles, unei subordonate111 de timp, de condiţie, de cauză etc.

111
Având în vedere rolul participiilor de a substitui propoziţii subordonate, situaţiile sintactice
ale acestui mod nu vor fi prezentate in acest curs.

101
 Lista abrevierilor
Aristof., Acar. = Aristofan, Acarnienii
Aristof., Ad. fem. = Aristofan,
Adunarea femeilor
Aristof., Av. = Aristofan, Avere
Aristof., Broaşt. = Aristofan, Broaştele
Aristof., Călăr. = Aristofan, Călăreţii
Aristof., Lisistr. = Aristofan, Lisistrata
Aristof., Norii = Aristofan, Norii
Aristof., Pac. = Aristofan, Pacea
Aristof., Păsăr. = Aristofan, Păsările
Clem. Al., Ped. = Clement
Alexandrinul, Pedagogul
Dem., Polyk. = Demostene, Polykles
Esch., Cei şapte = Eschil, Cei şapte
contra Tebei
Esch., Eu. = Eschil, Eumenidele
Esch., Pers. = Eschil, Perşii
Esch., Prom. înlănţ. = Eschil,
Prometeu înlănţuit
Esch., Rugăt. = Eschil, Rugătoarele
Eur., Alc. = Euripide, Alcesta
Eur., Andr. = Euripide, Andromaca
Eur., Hec. = Euripide, Hecuba
Eur., Her. = Euripide, Heracle
Eur., Hip. = Euripie, Hipolit
Eur., Ifig. în Aul. = Euripide, Ifigenia
în Aulida
103
Eur., Ifig. în Taur. = Euripide, Ifigenia
în Taurida
Eur., Ion = Euripide, Ion
Eur., Med. = Euripide, Medeea
Eur., Troien. = Euripide, Troienele
Hdt., Ist. = Herodot, Istorii
Hes., Sc. = Hesiod, Scutul lui Heracle
Hom., Il. = Homer, Iliada
Hom., Od., = Homer, Odiseea
Lys., Disc., = Lysias, Discursuri
Men., Frag. = Menander, Fragmente
N.T., Mc. = Noul Testament, Marcu
N.T., Mt.= Noul Testament, Matei
N.T., Lc= Noul Testament, Luca
N.T., In.= Noul Testament, Ioan
N.T., Fapt. Apost. = Noul Testament,
Faptele Apostolilor
N.T., Efes. = Noul Testamnt, Efeseni
N.T., Rom., = Noul Testament, Romani
N.T., 2 Petru = Noul Testament, 2
Petru
N.T., Apoc. = Noul Testament,
Apocalipsa
Pind., Nem. = Pindar, Nemeenele
Pind., P. = Pindar, Piticele
Plat., Alc. = Platon, Alcibiade
Plat., Apol. = Platon, Apologia lui
Socrate
Plat., Banch. = Platon, Banchetul
Plat., Crat. = Platon, Cratilos
Plat., Crit. = Platon, Criton
Plat., Eu. = Platon, Eumenide
Plat., Eutid. = Platon, Eutidemos
Plat., Eutif. = Platon, Eutifron
Plat., Fed. = Platon, Fedon
Plat., Fedr. = Platon, Fedros
Plat., Gorg. = Platon, Gorgias
Plat., Lach.= Platon, Laches
Plat., Lys. – Platon, Lysis
Plat., Menex. = Platon, Menexenos
Plat., Om. pol. – Platon, Omul politic
Plat., Prot. = Platon, Protagoras
Plat., Rep. = Platon, Republica
Plat., Sofist. – Platon, Sofistul
Plat., Th. = Platon, Teatet
Plat., Tim. = Platon, Timaios
Plut., Banch. celor şapte înţel. =
Plutarh, Banchetul celor şapte
înţelepţi
104
Sf. Grig. De Naz., Cele cinci cuv. teol.,
= Sfântul Grigore de Nazians, Cele
cinci cuvântări teologice
Sf. Ioan Crisost., D. pr., = Sfântul Ioan
Crisostomul, Despre preoţie
Sofocl., Ai. = Sofocle, Aiax
Sofocl., Ant. = Sofocle, Antigona
Sofocl., El., = Sofocle, Electra
Sofocl., Filoct. = Sofocle, Filoctet
Sofocl., O.C. = Sofocle, Oedip la
Colona
Sofocl., O.R. = Sofocle, Oedip rege
Sofocl., Trah., = Sofocle, Trahinienele
Thuc. = Tucidide
Xen., An. = Xenofon, Anabasis
Xen., Banch. = Xenofon, Banchetul
Xen., Educ. Lui Cir. = Xenofon,
Educaţia lui Cirus
Xen., Econom. = Xenofon,
Economicos
Xen., Hel. = Xenofon, Helenica
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Autenrieth, G., A Homeric Dictionary, Translated by Robert P. Keep Revised by Isaac

Flagg, Norman and London University of Oklahoma Press, 1958, Copyright.
Bechet, Florica, Istoria limbii greceşti I, Editura Universitǎţii din Bucureşti, 2012.
Benveniste, E., Problèmes de linguistique générale, Paris, I, 1966.
Bers, V., Greek Poetic Syntax in the Classical Age, Yale University Press, 1984.
Blass, Friedrich & Albert Debrunner, A Greek Grammar of the New Testament and
Other Early Christian Literature. Chicago 1961: The University of Chicago
Press.
Buck, Charles D., The Greek Dialects. Chicago 1955: The University of Chicago
Press.
Chantraine, P. Dictionnaire étymologique de la langue grecque2. Paris, 1999.
Chantraine, P., Grammaire homerique, 2 vol., Paris, 1958.
Gildersleeve, Basil L., Syntax of Classical Greek from Homer to Demosthenes, New
York. American Book Company. 1900.
Goodwin, W. W., Greek Grammar, New York, 1992.
Green, Samuel G., A Brief Introduction to New Testament Greek, London, The
Religious Tract Society, 1911.
Henry, V., Précis de Grammaire Comparée du grec et du latin, Paris, Hachette, 1984.
Liddell and Scott, Greek-English Lexicon, Oxford, 1991. at the Clarendon Press.
Meillet, A., Aperçu d’une histoire de la langue grecque, Paris, 1930.
Monro, D. B., A Grammar of the Homeric Dialect, Oxford, 1891.
Nunn, H.P.V., A Short Syntax of New Testament Greek, Cambridge University Press,
1913.
Palmer, Leonard, The Greek Language, Atlantic Heights, NJ: Humanities Press, 1960.
Pharr, Clyde, Homeric Greek - A Book For Beginners, Revised by John Wright,
Copyright, 1920.
Rijksbaron, A., The Syntax and Semantics of the Verb in Classical Greek, Amsterdam,
1994.
Rutherford, W. Gunion, First Greek Grammar Accidence, Macmillan and Co., Limited
St. Martin’s Street, London, 1912.
Rutherford, W. Gunion, First Greek Grammar Syntax, Macmillan and Co., Limited St.
Martin’s Street, London, 1912.

105
Seymour, Thomas D., Introduction to the Language and Verse of Homer, Boston,
Published by Ginn & Company, 1886.
Sir William Smith, A First Greek Course, Revised Edition, London, John Murray,
Albemarle Street, 1909.
Smyth, H. W., Greek Grammar, Harvard University Press, 1984.
Sihler, A. L., New Comparative Grammar of Greek and Latin, Oxford University
Press, 1995.
Strong, James NT Greek in a Nutshell An Outline of Greek Grammar, Kindle Edition.
Ştef, A-F., Manual de greacă veche, Bucureşti, Humanitas, 1996.
Ştef, A.-F., Sintaxa structurală a limbii vechi greceşti, Bucureşti, T.U.B., ed. 2, 1986.
Thompson, F. E., A Syntax of Attic Greek, London, New York and Bombay, 1907.
Wallace, D. B., Greek Grammar beyond the Basics – an exegetical syntax of the New
Testament, Copyright, 1996.

106