OMUL DRAG DE LA CATEDRĂ

VLASIE N. ELENA-VASILICA
Grădiniţa P.P.1 Caransebeş

Cariera nu înseamnă nimic, dacă nu este parte a unei vocații. Când carierele se rup de
vocație este semn de mare primejdie pentru o societate. Vocația are în ea o putere teandrică:
puterea omului de a răspunde chemării lui Dumnezeu adresată fiecăruia dintre noi prin darurile
pe care Dumnezeu le sădește în fiecare ființă."
Cel mai frumos lucru pe care îl poți primi în decursul unei zile în cadrul unei activități
este: ”- Doamna, pot să îți dau un pupic? sau -Doamna, te iubesc!”, cuvinte spune de către copii
din tot sufletul lor și le cițești în privire emoția, bucuria, sinceritatea cu care o spun. Eu,
educatoarea, trebuie să fiu în fiecare zi cu zâmbetul pe buze, bucuroasă, să vadă în mine un
spijin, un ajutor, să fie acel cineva de care au ei nevoie, atunci când sunt lăsați în grădiniță, să se
simtă ca acasă, să râdă.
Cele mai importante lucruri pe care i le poți oferi unui copil de 3-4 ani sunt îmbrățișările
din tot sufletul, încurajările permanente și pupicurile, că doar ești MAMI 2.
În accepțiunea psihologilor și a pedagogilor, cadrul didactic de la catedră trebuie să fie
prietenul tău pentru ca învățarea să fie făcută din plăcere, fără a se simți constrânși, forțați și să
nu intervină monotonia.O serie de factori educaționali contribuie la formarea tinerei generații,
dar punctul forte îl are profesorul – prima dată este EDUCATOARE, ÎNVĂȚĂTOAREA, apoi
DIRIGINTA.În societatea actuală au început să crescă exigențele față de activitatea și conduita
oamenilor în toate împrejurările, în societate și în profesie. În educatie, atitudinea și conduita
profesorului în sistemul educativ trebuie să se ridice la cota cea mai înaltă.
Părinții au început să se intereseze din ce în ce mai mult de omul de la catedră, cine este
cel care îl va întâmpina zi de zi pe copilul meu la grădiniță/școală? Oare se va comporta frumos
cu el? Îi va înțelege nevoile lui? Este deschis la comunicare atât cu copilul cât și cu părintele?
Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care trebuie să răspundem în fiecare zi
atunci când suntem la catedră și îndrumăm copiii. Faptele vorbesc, copiii sunt cartea noastră de
vizită. Un copil fericit la grădiniță va fi un copil câștigat.
 Educatoare este prima persoană din cadrul sistemului de învățământ care ajută la
dezvoltarea personalității copilului. Ea este baza piramidei de creștere și dezvoltare a micului
om. De aceea educatoarea trebuie să fie permanent instruit, calificat, să aducă inovație în
procesul instructiv educativ, să fie capabil să se integreze prin activități sociale, de ecologizare
pentru contribuind astfel la progresul societății și a fi un exemplu pentru preșcolarii din grupă.
Având rolul de îndrumător, acesta contribuie la pregătirea omului pentru viață, activitate
și creatie independentă. Profesorul are 2 roluri în școală pe care le desfășoară zi de zi: activitatea
școlară și activitatea extrașcolară. Pentru a-și îndeplini rolul, educatorul/învățătorul trebuie să fie
permanent în mijlocul preșcolarilor/elevilor, să constituie pentru fiecare dintre ei o personalitate
dinamică, entuziasmată. În viziunea lui J. H. Pestalozzi educația trebuie să ajute natura umana să
se dezvolte respectând particularitățile individuale. Rolul educației este de a stimula impulsul de
afirmare, adică de a activa dezvoltarea, de a face ca ,,ochiul să vrea să vadă, urechea să vrea sa
audă, piciorul să vrea să meargă, iar mâna să apuce...La fel inima vrea să creadă și să iubească,
spiritul vrea sa gândească”.
Educatorul/învățătorul este cel care trebuie să descopere metode și procedeele eficace în
formarea fiecărui copil în parte. Calitatea educației oferite de unitatea de învățământ depinde de
prestația pedagogică a cadrelor didactice, de atitudinea lor față de schimbare, de calitatea
metodelor interactive și procedeelor didactice practicate. Munca în educație înseamnă acumulare
de tensiune, presiune, concentrare, stres, responsabilitate pentru o clasă de 25 de preșcolari/elevi,
dar și pentru fiecare elev în parte, reponsabilitate în fiecare ora, în fiecare pauză, la fiecare
activitate extrascolară. Tactul pedagogic solicită inteligență, ingeniozitate și afectivitate în sensul
de a acționa adecvat, suplu și creator în vederea reușitei depline a actului educațional.
Educatorul/învățătorul nu uită niciodată că trebuie să zâmbească. Dacă zâmbește,
zâmbetul se va întoarce aproape mereu. Zâmbetul si râsul întaresc sistemul imunitar, apăra de
boli, inspiră idei, atrag prietenii și înfrumusețeaza viața. Am învațat în 14 ani de activitate la
catedră că generații după generații că DACĂ AI CARTE, AI ȘI PARTE. Ceea ce facem pentru
alții și pentru lumea întreaga ramâne si este nemuritor! Rămâneți implicați!
Bibliografie:
1. Cretu, T. – Psihologia copilului, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2005 1
3. Cucos, C. – Pedagogie, Editura Polirom, Iasi, 2000
5. Faber, A. ; Maylish, Elaine – Comunicarea eficienta cu copiii, acasa si la scoala, Editura
,,Curtea Veche”, Bucuresti, 2002