Romanul tradițional vs romanul modern

Romanul tradițional Romanul modern

Este adesea un roman de observație socială – Este un roman de analiză psihologică, accentul
abordează o tematică preponderent rurală sau căzând de obicei pe interioritatea eroilor. Temele
istorică (problematica pământului, viața omului sunt generate de experiențele individuale ale
din comunitatea tradițională, averea etc.) eroilor (ex: tema cunoașterii, tema iubirii, tema
intelectualului inadaptat societății în care trăiește
etc.)
Narațiune heterodiegetică (la persoana a III-a) și Narațiune homodiegetică (la persoana I) și un
un narator extradiegetic, predominant obiectiv, narator intradiegetic, preponderent subiectiv și
omniscient lipsit de omnisciență.
O construcție epică riguroasă, echilibrată și O construcție epică adeseori dezechilibrată, cu
adeseori simetrică. Timpul narațiunii respectă discontinuități, suprapunerim inconsecvențe și
înlănțuirea cronologică a evenimentelor, tehnicile inserții. Timpul narațiunii ignoră cronologia
narative utilizate fiind: înlănțuirea și alternanța. adeseori. Tehnicile narative utilizate sunt:
Subiectul este deci construit cu rigoare, inserții, retrospective, analepse, prolepse etc.
respectându-se, de obicei, momentele Subiectul este neliniar, fiind alcătuit dintr-o sumă
subiectului. de experiențe ale personajului narator.
Conflicte exterioare bine reflectate, la care se Conflicte interioare puternice, de factură
adaugă conflicte interioare. Toate conflictele se existențială, filosofică, psihologică etc.
soluționează la finalul romanului.
Personaje tipologice care au un caracter bine Personaje dilematice, inconsistente, atipice,
definit și delimitat. Personajele ne sunt cunoscute surprinse în diferite ipostaze existențiale.
din perspectiva naratorului omniscient. Caracterul personajelor nu este bine delimitat.