1. Cum influenţează rata dobânzii investiţiile?

Rata dobânzii şi volumul investiţiilor se află

într-un raport invers proporţional. Astfel,
dacă rata dobânzii creşte, un individ este mai
degrabă tentat să depună banii la bancă decât
să-l investească într-o firmă, ceea ce înseamnă
că investiţiile scad. Pe de altă parte, rata
dobânzii este costul împrumutului din care pot
fi finanţate investiţiile. Dacă creşte rata
dobânzii, finanţarea investiţiilor devine mai
costisitoare, iar investiţiile scad.
Foarte important este raportul dintre rata
dobânzii şi profitului generat de o investiţie.
Atâta timp cât rata profitului este mai mare
decât rata dobânzii, investiţia rămâne mai
profitabilă decât un depozit bancar şi ea va fi
realizată. Dacă rata profitului este mai mică
decât rata dobânzii, investiţia nu va fi realizată.
2. Cum este influenţat consumul de raportul
dintre bunurile prezente şi bunurile
viitoare?
Bunurile prezente sunt acelea pe care le putem
consuma în prezent cu venitul pe care îl avem.
Bunurile viitoare sunt cele care le-am putea
consuma în viitor cu partea economisită din
venit. Dacă puterea de cumpărare a banilor
scade, cu o sumă economisită în prezent putem
cumpăra mai puţine bunuri şi servicii în viitor.
Din acest motiv, creşte consumul prezent.
Altfel spus, dacă se anticipează o creştere a
preţuri1or în viitor consumul prezent creşte.
În schimb, o creştere a ratei dobânzii face ca o
sumă economisită în prezent să poată cumpăra
mai mult în viitor ceea ce înseamnă că
determină reducerea consumului prezent.
3. Cum este influenţat consumul de
modificarea aşteptărilor cu pri vire la
raportul dintre venitul actual şi venitul
viitor?
În cazul în care individul anticipează o creştere
a venitului în viitor, el va consuma mai
mult în prezent. Dacă dimpotrivă anticipează o
reducere a venitului, el consumă mai puţin,
pentru a face faţă acestei reduceri viitoare.
4. De ce dacă într-o ţară se economiseşte
foarte mult se poate ajunge la o criză de
supraproducţie?
Aşa cum am învăţat, venitul se împarte în
consum şi economii. Dacă economiile
sunt prea mari, se consumă mai puţin.
Economiile se transformă în mod necesar în
investiţii. Investiţiile la rândul lor conduc la o
producţie mai mare de bunuri şi servicii.
Dar dacă scade consumul, o parte din sporul
producţiei nu se vinde, cresc stocurile şi vom
avea supraproducţie. În mod normal firmele îşi
 vor restrânge activitatea şi vom asista la
ceea ce Keynes a numit paradoxul
economisirii: creşterea economiilor conduce la
reducerea venitului.
5. Este posibil ca nivelul consumului să
depăşească nivelul venitului?
Da, dacă venitul este insuficient pentru a
acoperi nevoile elementare. Astfel, dacă
venitul unei persoane scade suficient de mult
pentru a nu mai acoperi aceste nevoi, consumul
nu mai poate să scadă. Diferenţa dintre consum
şi venit va fi acoperită din economii, din
ajutoare sociale sau din alte surse.
6. Ce înseamnă că banii sunt lichiditate prin
excelenţă?
Gradul de lichiditate exprimă rapiditat ea şi
costurile cu care un bun se transformă
în alte bunuri economice. Banii au cel mai înalt
grad de lichiditate pentru că sunt acceptaţi
în tranzacţii în condiţii de risc şi costuri
minime pentru deţinătorii lor. Altfel spus,
transformaţi cu uşurinţă 5000 de lei într-o
pâine, fără să riscaţi să fiţi refuzat de brutar,
sau să pierdeţi ceva. În schimb, dacă plătiţi
pâinea cu un cec bancar, nu riscaţi nimic, dar
plătiţi suplimentar comisionul băncii.
7 . Ce deosebire există între mijloc de
schimb şi mijloc de plată?
Delimitarea dintre cele două funcţii ale banilor
este adesea greu de realizat; de altfel
numeroase lucrări consideră că nu există nici o
diferenţă între cele două funcţii. În
general, vom considera că banii îndeplinesc
funcţia de mijloc de schimb când mijlocesc
vânzarea-cumpărarea imediată.
Cele mai frecvente situaţii în care banii sunt
mijloc de plată sunt:
- sunt cedaţi fără a primi ceva în schimbul
lor; de exemplu, se plătesc impozitele;
- servesc la stingerea unor obligaţii: de
exemplu, aţi pierdut cartea unui coleg şi i-o
plătiţi pentru a vă achita de obligaţia de a i-o
retuma;
-se plătesc salariile; pentru că cei care
muncesc în firme sunt oamenii, plata
salariilor apare ca o stingere (lichidare) a
obligaţiilor firmei către angajaţii săi; desigur
însă că ea poate fi privită şi ca o cumpărare
de către firmă a factorului de producţie
muncă;
- se restituie creditele; atunci când ne
împrumutăm de la bancă pentru a ne
cumpăra o maşină, suntem obligaţi ca, în
timp, să restituim băncii creditul, iar această
obligaţie este stinsă (dispare) prin plata
sumelor de bani reprezentând creditul
contractat.
8. Cum influenţează încrederea populaţiei
în moneda naţională puterea de
cumpărare a banilor?
Dacă populaţia este convinsă că moneda
naţională îşi va păstra valoarea relativ
stabilă, ea va utiliza respectiva monedă
pentru tranzacţii, pentru economisire şi ca
etalon al valorii. În schimb, dacă populaţia
anticipează scăderea valorii banilor, ea va
"fugi" de moneda naţională.
Aceasta înseamnă că va încerca să
transforme imediat încasările în moneda
naţională în bunuri cu valoare stabilă, cum ar
fi monedele altor ţări, aurul sau alte bunuri.
Datorită acestui comportament al oamenilor,
moneda naţională va deveni "abundentă" în
comparaţie cu alte bunuri, ceea ce îi va
reduce valoarea. Fenomenul este evident în
cazul cursului de schimb al valutelor. Astfel,
dacă românii nu mai au încredere în leu, ei
încearcă să-şi păstreze economiile sub formă
de valută şi chiar să schimbe între ei bunuri
prin intermediul valutei. În consecinţă ei cer
mai multă valută pe piaţă, să spunem dolari,
şi concomitent oferă mai mulţi lei. Pentru că
majoritatea doreşte dolari şi oferă lei, cursul
leului scade ceea ce echivalează cu reducerea
puterii de cumpărare a leului.
9. De ce crearea unor rezerve importante
de valută este o condiţie pentru trecerea la
convertibilitate?
Pentru că această rezervă permite economiei
să răspundă constant la cererea de monedă
străină a unităţilor economice care deţin
moneda naţională. Cum cererea de valută
provine în primul rând de la importatori,
rezerva de valută minimă s-a estimat a fi cea
care acoperă 5 - 7 luni de importuri. Dacă, de
exemplu, în urma unei recesiuni mondiale
severe, exporturile României din care se
încasează valută s-ar reduce foarte mult,
rezerva de valută ar permite achitarea
obligaţiilor externe care decurg din importuri
sau din împrumuturi. În absenţa acestei
rezerve, s-ar produce cel puţin un fenomen
economic nefast pentru economie: valuta ar
deveni foarte rară pe piaţă, cursul său ar
creşte extrem de mult, iar moneda naţională
s-ar "prăbuşi". În plus, rezerva valutară poate
fi utilizată de către banca centrală pentru a
menţine un curs relativ constant al monedei
naţionale, prin mecanismul cererii şi ofertei
pe piaţa valutară. Dacă moneda naţională
scade prea mult, banca centrală poate
interveni prin creşterea ofertei de valută, iar
dacă moneda creşte prea mult, banca centrală
poate să cumpere valută de pe piaţă,mărindu-
şi în acest fel rezerva valutară.
10. De ce operaţiunile la termen sunt
speculative?
Pentru că aceste operaţiuni nu au acoperire,
adică cel care vinde nu are titlurile în
momentul încheierii tranzacţiei şi, în general,
cel care cumpără nu are toţi banii ci numai o
sumă privită ca o garanţie.
Atenţie! Aceste operaţiuni sunt legale şi nu
se concretizează în înşelarea
cumpărătorului de către vânzător sau invers.
Ambii agenţi economici îşi asumă în mod
conştient riscul de a pierde, prin intuirea
greşită a evoluţiei cursului.
11. De ce bursa sustrage sume de bani
activităţii reale («bani fierbinţi»)?
Pentru că ea utilizează sume mari de bani
doar în scopuri speculative. Cu alte cuvinte,
banii antrenaţi în operaţiunile speculative
sunt sustraşi activităţii economice reale,
investiţiilor în mijloace de producţie.
12. De ce bursa favorizează procesul de
concentrare a capitalului ?
Pentru că, dacă o firmă doreşte să preia
controlul altei firme, are posibilitatea să
cumpere de pe piaţa financiară acţiunile
firmei respective. În acest fel, prin
preluarea
controlului, se formează pe piaţa unui bun
mari firme (capitalul se concentrează în
câteva
mări firme).
4. Cum influenţează rata dobânzii cursul
titlurilor ?
Atunci când deţinem o sumă de bani pe
care nu dorim să o consumăm, avem mai
multe posibilităţi: să depunem banii la
bancă, să cumpărăm titluri financiare, să-
i schimbăm în valută etc. Vom cumpăra
titluri financiare numai dacă sperăm să
obţinem mai mult de pe urma lor decât
dobanda bancară. Dacă rata dobânzii
creşte, suntem mai tentaţi să depunem
banii la bancă, deci nu mai cumpărăm
titluri, ceea ce antrenează o
reducere a cererii de titluri şi, implicit a
cursului titlurilor. Deci, între rata
dobânzii şi cursul titlurilor financiare
relaţia este negativă. De altfel, cursul
minim de ofertă al unei obligaţiuni (C) se
calculează: C = D/d', în care D este
cuponul obligaţiunii, iar d' este rata
dobânzii.