Cauzele care duc la violenta sunt mediul familial si cel scolar.
Conflictele din familie,
situatiile dezorganizate sau monoparenmtale, consumul de alcool, precum si gestionarea defectuoasa a clasei de elevi si a situatiilor de criza, ignorarea sau tratarea diferentiata a elevilor, abuzul de masuri disciplinare reprezinta unele dintre aceste cauze.
Strategii de prevenire a violentei in scoala:
- training pentru prevenirea violenţei în şcoală;
- medierea în şcoală: instruirea elevilor în vederea formării grupelor de elevi mediatori;
- iniţierea de parteneriate locale în vederea prevenirii violenţei în şcoală;
- promovarea unei culturi a non-violenţei printre toţi actorii implicaţi în actul eduaţional;
- organizarea de evenimente culturale şi educative, adresate tinerilor;
- încurajarea şi stimularea rezultatelor bune şi a comportamentului exemplar al elevilor;
- sprijinirea unităţilor şcolare în identificare familiilor cu risc ridicat de violenţă.
Cauze, strategii de prevenire şi tipologia conduitelor de violenţă şcolară
Cauze şi Strategii de Prevenire
Cauzele violenţei şcolare
Mediul familial: mediul conflictual, familii dezorganizate sau monoparentale, lipsa de
comunicare şi afecţiune, consum de alcool, lipsa unei minime exigenţe parentale;
Mediul şcolar: managementul defectuos al clasei de elevi şi al situaţiilor de criză,
ignorarea sau tratarea preferenţială a elevilor, abuzul de măsuri disciplinare, programa supraîncărcată;
Mediul contextual: gaşca de prieteni, schimbarea mediului;
Mediul individual: trăsăturile de personalitate, impulsivitate, teribilism, căutarea de
senzaţii, imaginea de sine scăzută, opoziţionism, instabilitate emoţională, probleme specifice adolescenţei; Tipologia conduitelor de violenţă în şcoală:
- agresiuni active fizice directe: lovirea unui coleg;
- agresiuni active fizice indirecte: lovirea unui substituit al victimei;
- agresiuni active verbale directe: înjură, ameninţă;
- active verbale indirecte: calomnia;
- agresiuni pasive fizice directe: împiedicarea producerii unui comportament al victimei;
- agresiuni pasive fizice indirecte: refuzul de a realiza o sarcină, de a da curs unei
rugăminţi;
- agresiuni pasive verbale directe: refuzul de a vorbi;