UNIVERSITATEA TRANSILVANIA din BRAŞOV

FACULTATEA DE DREPT
PROGRAMUL DE STUDII DREPT

DISCIPLINA:

INSTITUȚII DE DREPT PROCESUAL CIVIL

TEMA:

Contestația privind tergiversarea procesului civil

Anul I

BRAŞOV
- 2019-
Cuprins
INTRODUCERE................................................................................................3
Cap. I. Aspecte introductive referitoare la contestația privind tergiversarea
procesului civil......................................................................................................5
Cap. II. Subiectele contestației și ipotezele în care se poate formula aceasta....10
Cap. III. Modalitatea în care se poate formula contestația.................................13
Cap. IV. Procedura de soluționare a contestației privind tergiversarea procesului
............................................................................................................................14
III.I. Soluțiile care pot fi date contestației privind tergiversarea procesului...14
CONCLUZII.....................................................................................................16
BIBLIOGRAFIE...............................................................................................17

2
 INTRODUCERE
În primul rând, este de afirmat că instituția contestației privind
tergiversarea procesului civil reprezintă un mijloc procedural prin care părțile
din proces, respectiv reclamantul, pârâtul și terțele persoane care intervin
voluntar sau forțat în proces, precum și procurorul care participă la judecată,
invocă instanței sesizate cu judecarea cauzei încălcarea dreptului la soluționarea
acesteia într-un termen optim. Soluționarea litigiilor civile cu celeritate este un
imperativ fundamental al procedurilor moderne și al tuturor jurisdicțiilor
întemeiate pe principiile statului de drept, iar dreptul la un proces echitabil,
soluționat într-un termen optim și previzibil este reglementat de legislația
națională, astfel:
1. Art. 6 din N.C.pr.civ. prevede: Alin. (1) Orice persoană are dreptul la
judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim și previzibil, de
către o instanță independentă, imparțială și stabilită de lege. În acest scop,
instanța este datoare să dispună toate măsurile permise de lege și să
asigure desfășurarea cu celeritate a judecății; Alin. (2) Dispozițiile alin.
(1) se aplică în mod corespunzător și în faza executării silite.
2. Constituția României consacră în art. 21 alin. (3) „Părţile au dreptul la un
proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.”
3. Legea 304 din 2004 privind organizarea judiciară art. 10 „Toate
persoanele au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor
într-un termen rezonabil, de către o instanţă imparţială şi independentă,
constituită potrivit legii.”
Aceste dispoziții sunt aliniate cu legislația europeană și internațională
privind drepturile fundamentale ale omului, respectiv, drepturile civile și
politice.
Potrivit Convenției Europene a Drepturilor Omului art. 6 – Dreptul la un
proces echitabil face referire la următoarele aspecte:
Pct. 1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și
într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și
imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și
obligațiilor sale cu caracter civil, (…) Hotărârea trebuie să fie pronunțată în
mod public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe
întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al
ordinii publice ori a securității naționale într-o societate democratică, atunci
când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun,
sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță atunci când, în
împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor
justiției.

3
Pct. 3. Orice acuzat are, în special, dreptul:

a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în
mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa;
b) să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;
c) să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă nu
dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în
mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer;
d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și
audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării;
e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înțelege, sau nu vorbește
limba folosită la audiere.
Acest text poate fi invocat „(…) atât de persoane fizice, cât și de persoane
juridice – inclusiv cele de drept public -, cetățeni români sau străini, precum și
apatrizi care se găsesc sub jurisdicția Statului Român, atunci când dreptul
pretins are un caracter civil în sensul art. 6 din Convenție1.”
Este de menționat că prin intermediul contestației privind tergiversarea
procesului civil se solicită instanţei de judecată să ia măsurile legale care să
urgenteze atât activitatea sa, cât şi acţiunile părţilor din proces sau ale unor
autorităţi şi instituţii obligate de lege să faciliteze desfăşurarea activităţii în mod
operativ.
Astfel, putem afirma că această contestație reprezintă o garanție adusă
părților din proces că acțiunea lor va fi rezolvată într-un termen optim, în
funcție de circumstanțele concrete ale cauzei deduse judecății.

1
A se vedea: M. Tăbârcă, Drept procesual civil, Teoria generală, Vol. I, Ed. Universul Juridic, București, 2013,
p. 42

4
 Cap. I. Aspecte introductive referitoare la contestația
privind tergiversarea procesului civil

Din punct de vedere terminologic, ca reflexie a naturii sale juridice,

legislația în vigoare uzitează termenul „contestație” cu privire la două categorii
de mijloace procedurale. În accepțiunea cea mai des intâlnită, contestația
reprezintă o cale de atac formulată fie împotriva unei hotărâri judecătorești
irevocabile (contestaţia în anulare), fie în etapa executării silite (contestația la
executare, căreia i se atribuie și caracteristicile unei acțiuni). Totodată, în
prezent, contestația poate îmbrăca forma unei acțiuni atunci când este îndreptată
împotriva unor acte sau măsuri ce aparțin autorităților sau instituțiilor publice
ori persoanelor juridice de drept privat (așa cum este cazul contestației
formulate de un angajat împotriva măsurilor dispuse de angajatorul său2).
Niciunul dintre sensurile de mai sus nu este impropriat însă contestației
privind tergiversarea procesului. Astfel, analizând analiza situațiilor în care
poate fi promovată vom încerca a determina caracteristicile acestei contestații.
Contestația privind tergiversarea procesului este reglementată în art. 522
– 526 ale N.C.pr.civ. Conform art. 522, oricare dintre părți, precum și procurorul
care ia parte la judecată, pot formula contestație prin care solicită adoptarea
măsurilor legale pentru ca încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un
termen optim și previzibil să fie înlăturată.
S-a reținut în jurisprudența CEDO că îndeplinirea condiției „termenului
rezonabil” nu se limiteză la „crearea unui sistem judiciar eficient, care să nu
permită întârzieri procedurale ori administrative” ci implică și „oferirea unor
remedii efective pentru situația depășirii duratei rezonabile a procedurilor
judiciare, conform art. 13 din Convenţie3”.
Protecţia procedurală eficientă înseamnă întotdeauna o intervenţie rapidă
pentru clarificarea unor raporturi juridice de drept substanţial. Este important ca
„sistemul juridic naţional nu doar să garanteze drepturi substanţiale, ci să se
ofere justiţiabilului şi o procedură aptă pentru ca într-un interval optim să-şi
poată valorifica aceste drepturi4”.
Ceea ce caracterizează, toate cazurile prevăzute de art. 522 din Noul Cod
de procedură civilă este pasivitatea instanţei de judecată, care are mijloacele
necesare la dispoziţie pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le
foloseşte, sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o
anumită conduită.
Contestaţia în tergiversarea procesului nu trebuie însă privită „ca o
posibilitate de sancţionare a judecătorului învestit cu soluţionarea cauzei, ci ca

2
A se vedea: https://www.juridice.ro/229205/contestatia-privind-tergiversarea-procesului-in-ncpc.html
3
A se vedea: Prof. Univ. Dr. Gabriel Boroi, Octavia Spineanu-Matei ,s.a., “Noul Cod de procedură Civilă –
comentariu pe articole”, Ed. Hamangiu, 2013, vol. I, pg. 1015
4
A se vedea: B. Ramașcanu, Conferințele Noului Cod de procedură civilă, pg. 223

5
un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situaţiile în
care chiar instanţa cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile
necesare pentru asigurarea soluţionării procesului într-un termen rezonabil5”.
Tot astfel, în scopul asigurării previzibilităţii duratei procesului, art. 238
alin. (1) obligă judecătorul cauzei ca la primul termen de judecată la care părţile
sunt legal citate să facă, după ascultarea părţilor, o estimare a duratei necesare
pentru cercetarea procesului, ţinând cont de împrejurările cauzei, astfel încât
procesul să fie soluţionat într-un termen optim şi previzibil, consemnând această
evaluare în încheiere.
În ceea ce priveşte caracterele contestaţiei privind tergiversarea
procesului, trebuie precizat că aceasta constituie o procedură specială, de sine-
stătătoare, neintrând în categoria căilor de atac.
Prin Încheierea din 25 aprilie 2013 Curtea de Apel Braşov - Secţia
contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia privind tergiversarea
procesului formulată de reclamantă ŞI cu privire la dosarul civil nr. 158/64/2013
al Curţii de Apel Braşov.
Pentru a ajunge la această soluţie Curtea de Apel a reţinut următoarele:
La data de 4 aprilie 2013, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Braşov,
sub nr. 158/64/2013, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta
Stan Ioana .
La data de 5 aprilie 2013, în condiţiile art. 200 al Noul Cod de Procedură
Civilă, s-a procedat la verificarea cererii de chemare în judecată sub aspectul
îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 194-197 Noul Cod de Procedură Civilă.
Instanţa de judecată a constatat că din cererea de chemare în judecată,
prin prisma dispoziţiilor art. 194 NCPC lipsesc: codul numeric personal al
reclamantei, nu este identificat numele şi prenumele reprezentanţilor pârâţilor
(persoană ce figurează ca decan al Baroului Braşov, respectiv UNBR), nu s-a
depus la dosar răspunsul oferit la plângerea prealabilă adresată UNBR la data de
26 martie 2013. De asemenea, nu au fost depuse toate dovezile pe care se
sprijină cererea .
Prin urmare, a dispus prin rezoluţie, conform art. 200 al. 2 Noul Cod de
Procedură Civilă, comunicarea acestor lipsuri, cu menţiunea de a fi complinite
în termen de 7 zile de la primirea comunicării (termenul fiind scurtat din cauza
naturii cererii - ordonanţa preşedinţială).
Conform dovezii de înmânare aflată la fila 19 din dosar, adresa emisă de
instanţa purtând menţiunile de mai sus, a fost comunicată reclamantei la data de
8 aprilie 2013, în condiţiile art. 155 şi art. 161 din Noul Cod de Procedură
Civilă.
La data de 9 aprilie 2013, reclamanta a depus la dosarul cauzei o
precizare, pentru a complini toate cerinţele stabilite de instanţa de judecată .
La data de 10 aprilie 2013, s-a dispus prin rezoluţie, potrivit art. 201 Noul
Cod de Procedură Civilă, comunicarea cererii de chemare în judecată pârâţilor,
5
A se vedea: Decizia nr. 5313 din 17 mai 2013, disponibilă în variantă electronică la axnews.ro

6
stabilind termen pentru depunerea întâmpinării 15 zile (termen redus din cauza
naturii cererii - ordonanţa preşedinţială).
Conform dovezilor de înmânare aflate la dosar adresele emise de instanţa
purtând menţiunile de mai sus, au fost comunicate pârâţilor la data de 12 aprilie
2013, respectiv 15 aprilie 2013, în condiţiile art. 155 şi art. 161 Noul Cod de
Procedură Civilă.
Prin urmare, Curtea de Apel a apreciat că termenul pentru depunerea
întâmpinărilor expiră la 29 aprilie 2013, respectiv 5 mai 2013.
La data de 16 aprilie 2013, reclamanta a depus la dosar o cerere prin care
a solicitat ca judecata cauzei să se facă fără citarea părţilor, potrivit art. 996 alin.
3 Noul Cod de Procedură Civilă (indicat eronat de reclamantă), data fiind
urgenţa extremă a cazului, precum şi fără a mai aştepta punctul de vedere al
pârâţilor.
La data de 17 aprilie 2013, s-a făcut menţiune pe cererea reclamantei, de
către judecătorul cauzei, că procedura este cu citarea părţilor, potrivit art. 998
alin. 1 şi 2 Noul Cod de Procedură Civilă.
Cererea reclamantei a fost analizată în raport cu dispoziţiile art. 998 alin.
1 şi 2 Noul Cod de Procedură Civilă.
Curtea de Apel a avut în vedere şi dispoziţiile art. 201 alin. 5 Noul Cod de
Procedură Civilă în sensul că în procesele urgente, termenele prevăzute la alin.
(1) - (4) pot fi reduse de judecător în funcţie de circumstanţele cauzei.
De asemenea, Curtea de Apel a mai constatat că legea prevede
posibilitatea ca ordonanţa să se judece şi fără citarea părţilor, nefiind o cerinţă
obligatorie a legii, imperativă (raportat la verbul ``a putea``, folosit de legiuitor).
Ţinând seama de acest aspect, judecătorul cauzei a apreciat că cererea
reclamantei nu este întemeiată şi că nu se impune ca judecata cauzei să se facă
fără citarea pârâţilor şi fără întâmpinare, deoarece la data cererii reclamantei,
procedura scrisă era deja pornită, respectându-se termenele stabilite de lege şi
comunicându-se actele către pârâţi.
S-a mai reţinut că nu există urgenţa pretinsă de reclamantă pentru a se
proceda la soluţionarea cauzei chiar fără citarea părţilor. O atare măsură este o
măsură extremă ce trebuie luată doar când există o urgenţă deosebită, având în
vedere că aduce atingere drepturilor procesuale ale pârâţilor.
În consecinţă, instanţa de judecată a constatat că dispoziţiile art. 998 alin.
2 Noul Cod de Procedură Civilă nu sunt incidente, procedura în prezenta cauză
fiind continuată cu citarea pârâţilor şi respectarea drepturilor procesuale ale
acestora şi cu depunerea întâmpinării.
Afirmaţiile reclamantei privitoare la dispariţia dosarului de pe sistemul
ECRIS sau tergiversarea cauzei pentru a se aştepta soluţia instanţei penale cu
privire la o plângere împotriva procurorului din aceeaşi cerere au fost
considerate ca fiind făcute cu vădită rea-credinţă, urmând a fi analizate cu
ocazia desfăşurări procesului şi a pronunţării hotărârii.

7
 Reclamanta, la data de 24 aprilie 2013, a formulat contestaţie privind
tergiversarea procesului, potrivit art. 522 Noul Cod de Procedură Civilă.
Instanţa a reţinut că potrivit acestui text de lege, oricare dintre părţi,
precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care,
invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi
previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie
înlăturată.
Curtea de Apel a constatat că reclamanta nu a indicat care dintre cazurile
prevăzute de art. 522 NCPC se regăsesc în speţa de faţă.
Împotriva Încheierii din 25 aprilie 2013 contestatoarea a formulat
plângere, în temeiul dispoziţiilor art. 524 alin.5 din NCPC.
În motivarea plângerii se susţin următoarele:
- dosarul nr.158/64/2013 nu mai putea fi vizualizat pe site-ul Curţii de
Apel Braşov;
-obiectul cererii fiind ordonanţa preşedinţială care poate fi dată „chiar în
aceeaşi zi” conform dispoziţiilor art.998 alin.(2) fraza a II-a, dispariţia dosarului
de pe site după 5 zile de la depunerea înscrisurilor solicitate prin adresa din 5
aprilie reprezintă tergiversare;
-din conţinutul încheierii a aflat că la data de 10 aprilie s-au comunicat
înscrisurile către pârâţi, şi totodată s-a stabilit termen pentru depunerea
întâmpinării;
- potrivit art.998 alin.( 1), fraza a II-a NCPC ..întâmpinarea nu este
obligatorie";
-urgenţa nu se apreciază prin prisma rapidităţii cu care te adresezi
instanţei pe cale de ordonanţă preşedinţială ci prin rapiditatea cu care trebuie
rezolvat un caz grabnic, fără a aprecia asupra fondului;
- chiar dacă n-ar fi existat art.52 din statutul profesiei, ridicarea
suspendării pentru a da posibilitatea unei persoane să-şi obţină mijlocele de trăi
este un caz grabnic, susceptibil de a fi rezolvat pe calea ordonanţei
preşedinţiale;
-suspendarea dispusă prin decizia nr. 58/26 01.2011 este nelegală pentru
ca Legea nr 51 /1995 dispune că avocatul este de drept suspendat după trei luni
de neplată, dar Baroul Braşov în mod intenţional nu a dispus suspendarea în
mod legal, ci a lăsat-o să acumuleze datoria (aparent, a fost „indulgent” ca şi
judecătoarea care a pronunţat încheierea din 25.04 2013) şi în aceeaşi zi în care
a emis decizia de suspendare, s-a luat decizia unei alte acţiuni disciplinare;
-această contestaţie a fost introdusă odată cu intrarea în vigoare a NCPC
pentru a fi un instrument de garanţie şi prevenţie a respectării dispoziţiilor art.6
alin.(I) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Examinând cauza şi Încheierea atacată în raport cu actele şi lucrările

dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte
constată că prezenta plângere este neîntemeiată.

8
Cap. II. Subiectele contestației și ipotezele în
care se poate formula aceasta

9
 Subiectele contestației sunt reglementate la art. 522 alin. 1 N.C.pr.civ.,
respectiv pot uzita de aceasta „oricare dintre părți, precum și procurorul care
participă la judecată”.
Calitatea procesuală activă recunoscută procurorului în această materie
(fără a distinge între diferitele forme de participare în procesul civil) este
justificată de poziţia acestuia de participant la procesul civil, care reprezintă
interesele generale ale societăţii, printre care celeritatea procedurii reprezintă un
element esenţial al ordinii de drept, în sensul art. 130 din Constituţie.
Similar oricărui mijloc procedural care intră în conţinutul acţiunii civile,
partea (reclamant, pârât, intervenient) „va trebui să justifice interesul utilizării
contestaţiei, în condiţiile bine cunoscute, respectiv interesul să fie personal,
născut şi actual6”.
Credem că în această materie, condiţia ca interesul să fie unul născut şi
actual are un înţeles aparte, mai ales dacă avem în vedere şi dispoziţiile art. 33
teza a II-a NCPC, conform cărora „(…) chiar dacă interesul nu este născut şi
actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept
subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente
şi care nu s-ar putea repara”.
Luând drept exemplu o acţiune în evacuare, şi pârâtul dintr-un astfel de
proces (căruia temporizarea soluţionării cauzei aparent îi profită, deoarece, până
la pronunţarea hotărârii, el beneficiază de locaţiunea în cauză) „poate uza de
această procedură, întrucât este “interesat” de pronunţarea unei soluţii în
procesul respectiv, prin tranşarea în mod „optim şi previzibil” a disputei
juridice7”.
Situaţiile în care partea poate uza de această procedură sunt prevăzute în
art. 522 alin. (2) N.C.pr.civ. Motivele de formularea contestaţiei privind
tergiversarea procesului pot fi grupate astfel:
- nesocotirea de către instanţă a unor termene legale imperative,
- nerespectarea unor termene judecătoreşti de către părţi,
- nerespectarea unor termene judecătoreşti de către terţi şi neluarea de către
instanţă a măsurilor legale,
- neîndeplinirea unui act de procedură.
Conform art. 522 alin. (2) NCPC, contestaţia în tergiversarea procesului
se poate face în următoarele cazuri:
1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de
pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără
rezultat;
2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces
trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă
instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute
de lege;
6
B. Ramașcanu, op.cit, pg. 235
7
Ibidem

10
 Condiţia de admisibilitate a acestui caz de contestaţie este aceea ca
instanţa să nu fi luat faţă de participantul cu comportament dilatoriu măsura
legală care se impunea. Astfel, în cazul în care nu s-a respectat termenul
judecătoresc de către participanţi, instanţa trebuia să aplice o amendă judiciară
în condiţiile art. 187 sau să dispună aducerea martorului cu mandat de aducere
etc.
3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost
obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori
alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării
procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care
nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;
4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un
termen optim şi previzivil prin neluarea măsurilor stabilite de lege, sau prin
neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură
necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură
ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.
Celeritatea procedurii este indisolubil legată de ideea de termen în cadrul
căruia legea impune ca părţile să îndeplinească actele de procedură sau să
utilizeze diversele mijloace procedurale care intră în conţinutul acţiunii civile.
Disciplinarea activităţii procesuale prin fixarea termenelor impune, în egală
măsură, ca şi instanţele de judecată să respecte acele termene stabilite de lege,
înăuntrul cărora anumite activităţi trebuie realizate.
Pentru judecata în primă instanţă, termenele pentru finalizarea unei
proceduri sunt reglementate de art. 201 – referitor la fixarea primului termen de
judecată la cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei prevăzute de alin. (1) al
aceluiaşi articol; art. 64 – care stabileşte un termen de 24 ore pentru înaintarea
dosarului instanţei competente pentru soluţionarea căii de atac împotriva
încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie; art. 132 alin. (3)
– referitor la înaintarea „de îndată” a dosarului instanţei competente în cazul
admiterii excepţiei de necompetenţă; art. 138 alin. (3) – care impune trimiterea
„de îndată” a dosarului primei instanţe învestite, dacă se admite excepţia de
litispendenţă; art. 524 alin. (5) – care prevede ca dosarul să fie înaintat „de
îndată” instanţei competente pentru soluţionarea plângerii împotriva încheierii
de respingere ca neîntemeiată a contestaţiei privind tergiversarea procesului.

În cadrul căilor de atac, termenele pentru finalizarea unei proceduri sunt

reglementate de: art. 475 alin. (2) – referitor la fixarea primului termen de
judecată în apel – cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei preşedintelui instanţei
de apel; art. 493 alin. (2), care stabileşte că depunerea raportului privind
admisibilitatea în principiu a recursului trebuie să aibă loc în cel mult 30 de zile
de la repartizarea dosarului (la Înalta Curte de Casaţie şi de Justiţie); art. 520
alin. (12) – referitor la soluţionarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a

11
sesizării prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în cel mult 3 luni
de la data învestirii.
În materia executării silite, un termen pentru finalizarea procedurii este
prevăzut de art. 665 alin. (2) în materia cererii de încuviinţare a executării silite,
care ar trebui soluţionată în maximum 7 zile de la înregistrare.
Doctrina „admite unanim că scopul decăderii este tocmai asigurarea
celerităţii procesului, care se poate realiza prin cele două funcţii ale acestei
sancţiuni – preventivă şi sancţionatorie8”.

Cap. III. Modalitatea în care se poate formula

contestația

8
A se vedea: G. Boroi, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, Ed. All Beck, Bucureşti, 2001, vol. I, pg.
273.

12
 Contestația privind tergiversarea procesului poate fi formulată atât în
scris, prin depunerea acesteia la instanța care are competența de a soluționa
procesul în legătură cu care este formulată, cât și verbal, în ședință, contestația
fiind apoi consemnată alături de motivele prezentate de parte, în încheierea de
ședință.
Contestația va fi apoi soluționată de către completul care deține
competența de a soluționa cauza în legătură cu care este formulată contestația de
îndată sau în termen de maxim 5 zile, fără citarea părților.
Contestația nu va suspenda soluționarea cauzei și aceasta poate fi retrasă
oricând până la soluționarea sa, însă retragerea acesteia nu va mai permite
reiterarea sa.
În situația în care completul de judecată consideră contestația ca fiind
întemeiată, va pronunța o încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac și va
dispune astfel adoptarea măsurilor necesare pentru înlăturarea situației care a
determinat tergiversarea judecății.
În cazul în care completul de judecată consideră contestația ca fiind
neîntemeiată, va respinge contestația printr-o încheiere împotriva căreia
contestatorul poate formula plângere în termen de 3 zile de la comunicare.
Este util de știut că legea sancționează, prin art. 526 al Codului de
procedură civilă, contestația sau plângerea formulată cu rea-credință, prin
obligarea autorului său la plata unei amenzi judiciare cuprinsă între 500 și 2000
lei, precum și la plata despăgubirilor pentru repararea prejudiciului cauzat prin
fornularea contestației sau a plângerii, la cererea persoanei interesate.
Legiuitorul reglementează modul de stabilire a relei-credinţe la art. 526
alin. 2 NCPC, stabilind două criterii în acest sens, respectiv „caracterul vădit
nefondat” al cererilor sau „orice alte împrejurări” care pot conduce la concluzia
că exercitarea cererii a fost întreprinsă „în alt scop decât acela pentru care legea
o recunoaşte”. Opinăm că aceste criterii „circumscriu o largă sferă de situaţii
procesuale, dintre care unele pur subiective (interpretări), urmând a fi apreciate
raportat la particularităţile fiecărei cauze9”.

Cap. IV. Procedura de soluționare a contestației

privind tergiversarea procesului

9
A se vedea: https://www.juridice.ro/255935/contestatia-privind-tergiversarea-procesului-instrument-de-
preventie-si-garantie-a-respectarii-dispozitiilor-art-6-alin-1-din-conventia-europeana-a-drepturilor-omului.html

13
 În ceea ce priveşte procedura de soluţionare a contestaţiei, trebuie reţinut
faptul că partea interesată poate formula contestaţia în scris sau verbal în faţa
instanţei, care are obligaţia să o consemneze în încheiereade şedinţă. Instanţa
este obligată să o soluţioneze de îndată sau în cel mult 5 zile de la înregistrarea
cererii sau formularea ei verbală. Judecata se face fără citarea părţilor.
Având un caracter incidental, contestaţia este de competenţa instanţei în
faţa căreia a intervenit unul dintre motivele prevăzute de art. 522 alin. (2) pct. 1-
4 NCPC. Dat fiind că scopul acestei instituţii este acela de a accelera procedura
în curs, prin luarea de către instanţă a măsurilor necesare pentru a remedia
încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi
previzibil, nu credem că soluţionarea contestaţieide către aceeaşi instanţă
(complet) ar ridica, a priori, îndoieli cu privire la lipsa de imparţialitate a
judecătorului chemat să „cenzureze” propriile omisiuni.
La un nivel teoretic, „raţiunile care au stat la baza consacrării
incompatibilităţilor şi a cazurilor de recuzare/abţinere nu se regăsesc în figura
juridică a contestaţiei pentru tergiversarea judecăţii, pentru a justifica atribuirea
competenţei de soluţionare în favoarea unui complet diferit decât cel în faţa
căruia se desfăşoară litigiul pendinte”10.

IV.I. Soluțiile care pot fi date contestației privind tergiversarea

procesului

Sub aspectul soluţiilor care se pot pronunţa, dacă motivul invocat de parte
din cele prevăzute de art. 522 alin. (2) pct. 1-4 NCPC este întemeiat, instanţa va
pronunţa o încheiere de admitere prin care ia de îndată măsurile necesare
înlăturării situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii (de exemplu,
motivarea şi comunicarea hotărârii, efectuarea publicaţiilor în procedurile
reglementate de art. 1.051 etc.). Încheierea de admitere nu este supusă vreunei
căi de atac şi se motivează în termen de 5 zile de la pronunţare. Contestatorului i
se comunică, spre informare, o copie a încheierii.
Încheierea de respingere se pronunţă în situaţia în care cererea este, în
mod vădit, neîntemeiată. Calea de atac se exercită prin intermediul plângerii,
formulată în termen de 3 zile de la comunicare. Se observă că sunt reglementate
termene foarte scurte, ceea ce denotă că legiuitorul a ţinut cont de
recomandările instanţei europene ca însuşi „recursul efectiv”, în sensul art. 13 al
Convenţiei, să se desfăşoare într-un termen rezonabil.
Este important ca instanţa ierarhic superioară, admiţând plângerea
împotriva încheierii de respingere a contestaţiei, să dispună ca instanţa să
îndeplinească actul de procedură sau să ia măsurile legale necesare, arătând care
sunt acestea, şi să stabilească, atunci când este cazul, un termen pentru

10
A se vedea: https://e-juridic.manager.ro/articole/codul-de-procedura-civila-contestatia-privind-tergiversarea-
procesului-art-521-art-526-11495.html

14
îndeplinirea lor. Totuşi, aceasta „nu trebuie să dea îndrumări sau dezlegări
asupra unor probleme de fapt sau de drept care să anticipeze modul de
soluţionare a pricinii pe fond”11.

CONCLUZII

Analizând instituția contestației privind tergiversarea procesului civil de-a

lungul tratării prezentei teme, se ajunge la concluzia că aceasta reprezintă un
11
A se vedea: http://www.revistadrepturileomului.ro/assets/docs/2016_1/NRDO%202016_1_soldea.pdf

15
mijloc procedural prin care părțile din proces, respectiv reclamantul, pârâtul și
terțele persoane care intervin voluntar sau forțat în proces, precum și procurorul
care participă la judecată, invocă instanței sesizate cu judecarea cauzei
încălcarea dreptului la soluționarea acesteia într-un termen optim.
Se poate afirma că acest termen optim înăuntrul căruia trebuie să fie
soluționat un proces civil, reprezintă un element ce înlătură într-o oarecare
măsură pasivitatea instanței cu privire la cererile cu care a fost învestită. De
asemenea, putem menționa că, această contestație oferă totodată o garanție
părților că acțiunea lor civilă va fi rezolvată cu celeritate, înlăturând
consecințele neplăcute a unor întârzieri și amânări.
Putem observa că, prin intermediul contestației privind tergiversarea
procesului civil se solicită instanţei de judecată să ia măsurile legale care să
urgenteze atât activitatea sa, cât şi acţiunile părţilor din proces sau ale unor
autorităţi şi instituţii obligate de lege să faciliteze desfăşurarea activităţii în mod
operativ. Astfel, se asigură o rezolvare corectă, eficientă și într-un termen
rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată.
Putem afirma însă, că procedura contestaţiei privind tergiversarea
procesului, deşi utilă, trebuie utilizată cu măsură deoarece în contextul actual,
al unei încărcări excesive a instanţelor judecătoreşti şi de „pronunţată
instabilitate legislativă, care generează periodic valuri de procese”, iniţierea
unei astfel de proceduri trebuie să reprezinte o excepţie, iar nu regulă, spre a
preîntâmpina o şi mai mare îngreunare a activităţii magistraţilor.
Un număr însemnat de asemenea contestaţii ar genera o imposibilitate a
respectării tuturor termenelor procesuale, prin adăugarea şi a celor reglementate
pentru soluţionarea contestaţiei ori a plângerii propriu-zise şi generând un
veritabil blocaj în activitatea instanţelor de judecată.

BIBLIOGRAFIE

16
Doctrină
 Mihaela, Tăbârcă, Drept procesual civil, Teoria generală, Vol. I, Ed.
Universul Juridic, București, 2013
 Prof. Univ. Dr. Gabriel Boroi, Octavia Spineanu-Matei ,s.a., “Noul Cod
de procedură Civilă – comentariu pe articole”, Vol. I, Ed. Hamangiu,
2013,
 Beatrice, Ramașcanu, Conferințele Noului Cod de procedură civilă,
material realizat în cadrul proiectului româno-elveţian "Asistenţă pentru
consolidarea capacităţii instituţionale în domeniul formării judecătorilor
şi procurorilor pentru aplicarea noilor coduri" , Bucureşti, 2015
 Gabriel, Boroi, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, Ed. All
Beck, Bucureşti, 2001

Jurisprudență
 Decizia nr. 5313 din 17 mai 2013, disponibilă în variantă electronică la
axnews.ro

Legislație
 Convenția europeană a drepturilor omului
 Legea nr. 134/2010 republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 247 din
10 aprilie 2015

Webografie
- https://www.juridice.ro/229205/contestaţia-privind-tergiversarea-
procesului-in-ncpc.html
- https://www.juridice.ro/255935/contestaţia-privind-tergiversarea-
procesului-instrument-de-preventie-si-garantie-a-respectarii-dispozitiilor-
art-6-alin-1-din-conventia-europeana-a-drepturilor-omului.html
- https://e-juridic.manager.ro/articole/codul-de-procedura-civila-
contestaţia-privind-tergiversarea-procesului-art-521-art-526-11495.html
- http://www.revistadrepturileomului.ro/assets/docs/2016_1/NRDO
%202016_1_soldea.pdf

17