Pionierii UE

Următorii lideri vizionari au inspirat crearea Uniunii Europene în care trăim astăzi.
Fără energia și motivarea lor, nu ne-am putea bucura de acest spațiu de pace și
stabilitate cu care ne-am obișnuit.
Luptători din rezistență, avocați sau parlamentari, pionierii UE au fost un grup
eterogen de oameni care împărtășeau același ideal: o Europă unită, pașnică și
prosperă.
Pe lângă pionierii prezentați mai jos, multe alte persoane au construit și inspirat
proiectul european. Această secțiune dedicată pionierilor UE este, prin urmare, în
continuă evoluție.

1945 - 1959
O Europă pașnică - începuturile cooperării
Uniunea Europeană a fost creată pentru a se pune capăt numărului mare de
războaie sângeroase duse de țări vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea
Război Mondial. Începând cu anul 1950, țările europene încep să se unească, din
punct de vedere economic și politic, în cadrul Comunității Europene a Cărbunelui
și Oțelului, pentru a asigura o pace durabilă. Cele șase țări fondatoare sunt
Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Țările de Jos. Anii 1950 sunt
marcați de Războiul Rece dintre Est și Vest. În Ungaria, manifestările de protest
din 1956 îndreptate împotriva regimului comunist sunt reprimate de tancurile
sovietice. În 1957, Tratatul de la Roma pune bazele Comunității Economice
Europene (CEE), cunoscută și sub denumirea de „piața comună”.

1960 - 1969
O perioadă de creștere economică
Anii 1960 sunt benefici pe plan economic și datorită faptului că țările UE
încetează să mai aplice taxe vamale în cadrul schimburilor comerciale reciproce.
Ele convin, în aceeași perioadă, să exercite un control comun asupra producției
de alimente. Întreaga populație beneficiază, acum, de suficiente alimente și în
curând se înregistrează chiar un surplus de produse agricole. Luna mai a anului
1968 a devenit celebră datorită mișcărilor studențești care au avut loc la Paris.
Multe dintre schimbările apărute la nivelul societății și al comportamentului vor
rămâne apoi asociate cu așa-numita „generație '68”.

1970 - 1979
O comunitate în creștere - primul val de extindere
Danemarca, Irlanda și Regatul Unit aderă la Uniunea Europeană la 1 ianuarie
1973, numărul statelor membre ajungând, astfel, la nouă. Deși de scurtă durată,
brutalul război arabo-israelian din octombrie 1973 provoacă o criză energetică și
probleme economice în Europa. Ultimele dictaturi de dreapta din Europa iau
sfârșit odată cu căderea regimului Salazar din Portugalia, în anul 1974 și cu
moartea generalului Franco în Spania, în 1975. Prin intermediul politicii sale
regionale, UE începe să transfere sume foarte mari pentru crearea de locuri de
muncă și dezvoltarea infrastructurii în zonele mai sărace. Crește influența
Parlamentului European asupra afacerilor europene – în 1979, pentru prima oară,
cetățenii europeni pot alege membrii acestuia prin vot direct. Lupta împotriva
poluării se intensifică în anii 1970. UE adoptă norme de protecție a mediului și
introduce, pentru prima dată, principiul „poluatorul plătește”.

1980 - 1989
Schimbări majore – căderea zidului Berlinului
Sindicatul polonez Solidarność („Solidaritatea”) și liderul său, Lech Walesa, devin
celebri în Europa și în lume în urma grevelor personalului de pe șantierul naval
Gdansk, din vara anului 1980. În 1981, Grecia devine cel de-al 10-lea stat
membru al UE, fiind urmată, cinci ani mai târziu, de Spania și Portugalia. În 1986
este semnat Actul Unic European. Este vorba despre un tratat care pune bazele
unui vast program pe șase ani, destinat soluționării problemelor legate de libera
circulație a mărfurilor în UE, dând astfel naștere „pieței unice”. 9 noiembrie 1989
este data unei schimbări politice majore: cade zidul Berlinului și, pentru prima
dată după 28 de ani, se deschid granițele dintre Germania de Est și cea de Vest.
Acest lucru conduce la reunificarea Germaniei, care are loc în octombrie 1990.

1990 - 1999
O Europă fără frontiere
Odată cu căderea comunismului în Europa Centrală și de Est, țările europene
devin vecini și mai apropiați. În 1993, pieței unice i se adaugă cele „patru
libertăți”: libera circulație a mărfurilor, serviciilor, persoanelor și capitalurilor. În
acest deceniu s-au semnat încă două tratate: Tratatul de la Maastricht privind
Uniunea Europeană (1993) și Tratatul de la Amsterdam (1999). Oamenii devin
preocupați de protecția mediului și de luarea unor măsuri comune în materie de
securitate și apărare. În 1995, UE primește trei noi membri: Austria, Finlanda și
Suedia. Un mic sat din Luxemburg, Schengen, dă numele său acordurilor care le
vor permite treptat europenilor să călătorească fără a li se verifica pașapoartele la
graniță. Milioane de tineri pleacă la studii în alte țări cu ajutorul UE. Comunicarea
se face din ce în ce mai ușor, pe măsură ce încep să fie folosite telefoanele
mobile și internetul.

2000 – 2009
O nouă extindere
Euro este noua monedă de schimb pentru mulți europeni. Din ce în ce mai multe
țări adoptă moneda euro. Data de 11 septembrie 2001 devine sinonimă cu
„Războiul împotriva terorii” după ce trei avioane de linie sunt deturnate și
îndreptate către clădiri din New York și Washington, iar un alt avion deturnat se
prăbușește pe un câmp. Țările din UE își intensifică cooperarea în lupta împotriva
criminalității. Diviziunile politice dintre estul și vestul Europei sunt, în sfârșit,
înlăturate, odată cu aderarea la UE, în 2004, a nu mai puțin de 10 noi țări, urmate
de Bulgaria și România în 2007. O criză financiară lovește economia mondială în
septembrie 2008. Tratatul de la Lisabona este ratificat de toate statele membre
ale UE, înainte de a intra în vigoare în 2009. Acesta pune la dispoziția Uniunii
Europene instituții moderne și metode de lucru mai eficiente.
2010 – prezent
Un deceniu dificil
Criza economică globală lovește puternic Europa. UE ajută mai multe țări să facă
față dificultăților și pune bazele așa-numitei „uniuni bancare” pentru a face
sectorul bancar mai sigur și mai fiabil. În 2012, Uniunea Europeană primește
Premiul Nobel pentru Pace. În 2013, Croația devine al 28-lea stat membru al UE.
Schimbările climatice reprezintă în continuare un subiect important, iar liderii
politici convin să reducă emisiile poluante. La alegerile europene din 2014, în
Parlamentul European sunt aleși mai mulți deputați eurosceptici. În urma anexării
Crimeii de către Rusia, se stabilește o nouă politică de securitate. Creșterea
extremismului religios în Orientul Mijlociu și în diferite țări și regiuni ale lumii
conduce la tulburări și războaie care determină numeroase persoane să-și
părăsească țara și să încerce să se refugieze în Europa. UE se confruntă nu doar
cu dilema gestionării fluxului de migranți, ci și cu mai multe atacuri teroriste.