Analiza procesorului AMD Athlon Thunderbird

Introducere.

Procesorul AMD Athlon Thunderbird reprezinta a doua generaţie din seria

Athlon, find lansat pe data de 5 iunie 2000. Predecesorul său, procesorul Athlon
classic, sau K7, apăruse pe data de 23 iunie 1999, numele ales fiind o
prescurtare a cuvântului “decathlon”.

Ca şi mai vechile modele K5 şi K6, procesorul AMD Athlon Thunderbird

este un procesor RISC, ce transformă instrucţiunile x86 în propriile instrucţiuni
la rulare. Spre diferenţă de predecesorul său, ce se monta pe Slot A, Thunderbird
foloseşte o abordare tradiţională, PGA (pin-grid array), montarea efectuându-se
pe un lot de tip Socket A.

Frecvenţele disponibile pentru acest microprocesor au variat între 700 şi

1400 de MHz, dar principala diferenţă adusă a fost design-ul cacheului.
Cache-ul extern, de 512 kB, mai lent, a fost înlocuit de un cache intern de 256
kB. De asemenea, dacă la procesoarele anterioare conţinutul cache-ului level 1
era dublat de conţinutul cache-ului level 2, la Athlon Thunderbird, acest lucru nu
mai este valabil. Astfel, cantitatea totală de date din memoria cache accesibilă
microprocesorului a crescut, comportarea fiind similară cu cea a unei memorii
cache de level 1 impărţită în două regiuni, una mai lentă şi una foarte rapidă.
Datorită cantităţii mari de cache de nivel 1 şi a acestui design, nu au mai fost
necesare memorii cache de nivel 2 foarte performante.

Procesor Athlon Thunderbird cu o frecvenţă de 850 MHz

Descriere.

Procesorul Athlon Thunderbird este fabricat folosind o tehnologie de 180

nanometri şi conţine 37 de milioane de tranzistoare ( din care 15 milioane pentru
memoria cache level 2). Dimensiunea memoriei cache level 1 este de 128 kB,
din care 64 de kB sunt folosiţi pentru date şi 64 de kB pentru instrucţiuni.
Frecvenţa magistralei este de 200 de MHz.

Consumul de putere este între 38 şi 70 de Waţi, crescând pentru frecvenţe

de tact superioare. Voltajul la care lucrează acest procesor este de 1,75 V.

Modul de codare al modelului este următorul:

Detalii de arhitectură.

Procesorul AMD Athlon Thunderbird are o arhitectură similară

procesorului Athlon clasic, cu excepţia diferenţelor legate de memoria cache
level 2.
 Astfel, el beneficiază de 3 unităţi de decodare a instrucţiunilor x86, o
unitate de control a instrucţiunilor (ICU), 2 unităţi de programare a execuţiei, 9
şiruri pipe-line separate, instrucţiuni 3Dnow.

Unitatea de control a instrrucţiunilor poate procesa trei MacroOPs

(instrucţiuni specifice Athlon) într-un ciclu de tact. Instructiunile sunt apoi
trimise către unităţile de programare a execuţiei. Astfel, rolul ICU este practic de
buffer între decodor şi unit schedulers.

Cele două unit scheduler au roluri separate. Unul este folosit pentru
operaţii cu întregi şi calculul adreselor instrucţiunilor, iar cel de-al doilea este
folosit pentru instrucţiuni MMX, 3dNow! şi MacroOps x87.

Cele nouă pipeline-uri sunt împărţite astfel:

- 3 pentru operaţii cu întregi, având 10 etape;

- 3 pentru calculul adreselor;
- 3 pipe-lineuri cu 15 elemente, pentru instrucţiuni MMx, 3d!Now şi x87

Ultimele 3 realizează şi operaţiile în virgulă mobilă, ce în trecut erau

făcute de un coprocesor matematic.

Athlon Thunderbird beneficiază, de asemenea, de un sistem sofisticat de

predicţie de salturi. Tabelul folosit pentru branch prediction are 2048 de intrări şi
optimizează de asemenea anumite operaţii (spre exemplu, perechile
CALL/RET).

Detalii despre chipset.

Athlon Thunderbird foloseşte o magistrală de 200 de MHz. Diagrama

următoare prezintă microprocesorul, împreună cu chipsetul AMD 750:
 Magistrala de sistem leagă procesorul de NorthBridge. Northbridge-ul
realizează o interfaţă cu 3 alte magistrale: magistrala de memorie a procesorului
cu magistrala de memorie a sistemului (în acest caz, de 100 de MHz), magistrala
AGP de slotul AGP (66 de MHz) şi magistrale PCI (33 de MHz).

Magistrala de sistem ( FSB) este cea care transmite toate datele dinspre
procesor spre alte magistrale, prin intermediul Northbridge-ului. Ea conţine 3
canale independente: 13 pini pentru cereri, 13 pini pentru system-probe şi 72 de
pini pentru transfer de date (ECC, pe biţi).

Iată o schemă a arhitecturii generale a sistemului: