Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
a)PREDAREA
Predarea, ca latura a procesului de invatamant,include toate activitatile instructive
educative conduse de profesor, inclusive cele care privesc formarea calitatilor psihice
Au fost elaborate numeroase teorii ale invatarii. Vom retine doar doua, mai
semnificative : invatarea simpla, de tip conditionat, si invatarea complexa, cognitiva,
constienta.
a). Adeptii psihologiei clasice au formulat teza dupa care procesul de insusire a
conceptelor se produce prin trecerea de la datele perceptiei (furnizate direct pe calea
simturilor ) la prelucrarea acestora, prin care se ajunge la generalizarea lor pentru o
intreaga categorie (clasa )de obiecte sau fenomene.
In sens larg, insusirea cunostintelor presupune trecerea de la examinarea faptelor,
datelor brute la generalizari sau principii, de la datele perceptiei la notiuni, definitii etc.
Cercetarile mai noi in acest domeniu, efectuate de reputati psihologi, au aratat limitele
acestor teorii. Observatia lor consta in aceea ca didactica traditionala se bazeaza pe
imprimarea imaginilor in mintea elevului, pe copiile pe care le lasa perceperea
obiectelor si fenomenelor in mintea copiilor. Ei sustin ca o asemenea conceptie asupra
cunoasterii, a formarii notiunilor este simplista, nu corespunde realitatii. ( Hans Aebli,
Didactica psihologica,Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,1980 )
Cum se constata, scoala lui Piaget considera actiunea concreta drept 'izvor si mediu al
inteligentei', trasatura esentiala a gandirii logice fiind aceea de a fi operativa, adica de a
prelungi actiunea, interiorizand-o in plan mintal.
'Operatiile nu sunt altceva decat produsul interiorizarii si al coordonarii actiunilor astfel
incat fara activitate nu ar putea exista o intelegere autentica' ( Jean Piaget ).
J.Piaget nu neaga importanta imaginii in invatare, dar nu-i atribue locul central.
Imaginea este un suport al gandirii care, simbolizand operatiile , face posibila evocarea
lor interioara. Intre perceptie si notiune exista o stransa legatura ; perceptia constitue
baza de plecare pentru insusirea notiunilor. Dar pe masura ce notiunile isi imbogatesc
continutul prin intermediul actiunii, rolul perceptiei este diminuat. Are loc, dupa cum
se vede, o negare a perceptiei de catre notiune, accentul cazand pe actiune.
Procesul de invatare trebuie sa insemne pentru elev mai intai efectuarea unor actiuni
concrete, care se structureaza si se interiorizeaza, devenind operativ logice, abstracte.
Acest proces de interiorizare a actiunilor se realizeaza printr-o succesiune de
transformari, care presupun trecerea prin anumite stadii ( etape ).
Astfel, de exemplu, 'schema operatorie' de adunare ( operatie aritmetica ) nu rezulta
dintr-o simpla percepere a unor obiecte ; ea nu este inscrisa in obiecte concrete ca atare
( betisoare, bile etc ), ci in actiunea cu aceste obiecte. Prin urmare nu fotografierea
acestor obiecte furnizeaza operatia adunarii, ci activitatea copilului cu ele.
Scopul major al evaluarii consta in oferirea unor informatii care permit adoptarea
celor mai pertinente (dupa anumite criterii) decizii educationale.
Din definitia notiunii de evaluare rezulta ca actul evaluativ poate fi realizat prin
trei operatii de baza: masurare, apreciere, decizie.
Aceasta depinde in cea mai mare masura de nivelul conducerii stiintifice a procesului de
invatamant adica de activitatea profesorului prin asigurarea calitatii cunostintelor si prin
dirijarea activitatii de invatare, astfel incat elevul sa fie angajat cat mai integral in acest
proces. concrete se 'interiorizeaza', transformandu-se in operatii, abstracte ( mintale ).
2.FUNCTIILE EVALUARII
a) Functia educativa. Este functia cea mai specifica si mai importanta a evaluarii, care
urmareste stimularea (dinamizarea) obtinerii de performante in pregatirea elevilor, ca
urmare a influentelor psihomotivationale si sociale ale rezultatelor ce le obtin prin
evaluare. Indeplinirea functiei educative necesita constientizarea rezultatelor evaluarii
in situatiile succesului, insuccesului si mediocritatii scolare; este cunoscut ca succesul
scolar bucura, ofera satisfactie, sporind rezultatele la invatatura; de asemenea,
insuccesul scolar supara, determina insatisfactie, dar daca este constientizat ca fiind
corect si obiectiv si acesta poate dinamiza inlaturarea nereusitei la invatatura.
b)Functia selectiva.
d)Functia cibernetica sau de feed-back (de reglaj sau autoreglaj). Analizind finalitatile
invatamintului - rezultatele pregatirii elevului, evidentiate de apreciere si notare, deci a
iesirilor, din care se stabileste marimea de corectare a intrarilor, se stipuleaza optimizarea
procesului de predare - invatare, aplicindu-se principiul feed-back-ului. Procesul de
invatamant integreaza doua activitati: actul transmiterii sau comunicarii de informatie,
actul receptarii si insusirii acesteia. Profesorul trebuie sa-si dea seama despre rezultatele
activitatii de predare, sa obtina informatii despre modul de receptare a datelor oferite,
despre dificultati si lacune in asimilare. O asemenea informatie feed-back trebuie sa aiba
un caracter sistematic si continuu pentru a inchide ciclul predarii si al invatarii.
Pe de alta parte, elevul are nevoie de validarea corectitudinii notiunilor si rationamentelor
insusite, de corectarea greselilor.
Notam de asemenea ca exercitiu, repetitia fara cunoasterea rezultatelor, fara un moment
de verificare si evaluare, nu asigura progresia invatarii. Repetitia lipsita de indici de
performanta poate valida erori instalate inca la inceputul secventei de invatare. Reglarea
procesului de instruire presupune functionarea continua a "conexiunii inverse'.