-“iar cand a venit Petru in Antiohia, i-am stat impotriva pe fata”: s-a certat Petru cu Pavel?

De ce l-a
mustrat pe Petru pe fata, cand Hristos a spis ca mai intai mustrarea sa se faca intre vinovat si mustrator?
Petru nu era fricos, el nu s-a temut sa marturiseasca pe fata pe Hristos pentru ca atunci cand era
inconjurat de vrajmasi nu se temea sa marturiseasca, si se teme acum? Sa nu fie! Si nici Pavel nu ura pe
Petru ci il iubea si il cinstea. Atunci de ce la mustrat pe fata?

In vremea aceea erau doua comunitati de evrei: cei din Ierusalim care erau sub indrumarea episcopului
Iacob ruda Domnului, si cei din Antiohia; cei din Jerusalem mai pastrasera inca din obiceiurile si
prescriptiile iudaice, ca de pilda Sabatul sau circumcizia, insa cei din Antiohia nu;

Ori Petru cand era in Antiohia nu tinea obiceiurile iudaice care oricum erau anulate, insa cand veneau
iudeii din Jerusalem, din pricina slabiciunii lor, pentru a nu-I sminti, revenea la obiceiurile lor si impreuna
cu el si iudeii din Antiohia; Petru a facut aceasta pt ca voia sa ii indrepte pe cei din Jerusalem insa
treptat, nu dintr-o data; in Antiohia, Petru nu putea sa sminteasca atatia crestini proveniti din randul
paganilor, pentru niste iudei;

Si Petru si Pavel voiau sa ii schimbe pe crestinii proveniti din iudei, cei din Jerusalem, insa nu o puteau
face printr-un indemn direct, ci indirect si nevadit; mustrarea facuta de Pavel nu a fost primita de acesti
crestini din Jerusalem ci de Petru, pentru ca acesta sa aibe la randul sau sa aibe motiv sa ii mustre pe
ucenici; este mustrat Petru dar sunt indreptati ucenicii;

Petru se intelesese cu Pavel, caci daca Pavel voia sa-I indrepte vreo greseala, i-ar fi spus lui Petru in
particular; aceasta mustrare a lui Pavel este de fapt un sfat, pe care daca l-ar fi dat direct iudeilor,
acestia nu l-ar fi primit, insa “mustrand” pe Petru s-au folosit si ei de cele spuse in mustrare;