Ghid pentru Analizarea Politicilor Publice (dupa Eugene Bardach)

Pasul 1: Definirea Problemei

Definirea problemei este un pas crucial care se face la începutul procesului de analiză a
politicilor. Definiția stabilește motivul întregului proces și este legată de un anumit
domeniu. Problema trebuie să fie tratată în concordanță cu cauzele acesteia, integrată în
contextul politic și în cel economic,. Principalul scop al unei politici este “maximizarea
bunastarii”. În cazul în care problema este prea vastă, atunci se va pune accent pe sub-
secțiunile acesteia1. Luând în calcul aceste aspecte menționate ca și material brut,
definiția problemei trebuie să fie concepută și analizată folosind datele relevante.

Există anumite elemente care trebuie să fie incluse în definiție pentru ca această să fie
cuprinzătoare. De exemplu, o abordare utilă pentru început este explicarea problemei în
funcție de ce parametri sunt depășiți și ce impact are acest lucru.. Descrierea se poate face
folosind cuvântul ,,prea” (ex. ,,prea mult....are ca rezultat...”), însotit de o explicație
suplimentară. Explicația constă în exprimarea unor parametri ce pot fi cuantificați pentru
o mai bună interpretare a magnitudinii problemei. O altă abordare este utilizarea unei
definiții evaluative care poate să aducă consens în rândul celor interesați de analiză.
Această modalitate este utilă deoarece interesele oamenilor pot modela anumite atitudini
subiective, care duc la lipsa unui consens în legătură cu probleme ce țin de standardul de
viață, încapacitatea guvernului de a-și îndeplini funcțiile de bază, aspecte discriminatorii2.
Adevăratele cauze care stau la bază problemei vor fi incluse în definiție, acestea fiind mai
bine înfățișate dacă se folosește această abordare.

Câteva reflecții finale cu privire la pasul inițial, cel de definire a problemei, trebuie să fie
expuse. În primul rând, problema nu trebuie să se suprapună nici cu cauza, dar nici cu
soluția; trebuie să existe o distincție clară între cele trei categorii pentru că relația de
cauză-efect să poată fi evidentă. În al doilea rând, cauzele problemei nu vor fi imaginate
sau presupuse, ci trebuie să reflecte originile adevărate ale problemei. În al treilea rând,
întotdeauna trebuie menținut în vizor relația de cauzalitate între probleme și surse, pentru
a evita încrucișarea problemelor adiacente. În cele din urmă, se va lua aminte la faptul că
unele concluzii legate de abordare ar putea să difere de cele imaginate inițial. Dacă în
pasul inițial, cel al definrii problemei, cele trei dimensiuni sunt considerate și aplicate
contextului, atunci se poate trece la al doilea pas.

1 Eugene BARDACH, A Practical Guide for Policy Analysis. The Eightfold Path to More Effective Problem Solving, CQ Press, Washington,
2005, pp. 1-3.
2 Bardach, pp. 3-6.

1
 Pasul 2: Strângerea dovezilor și a datelor

 Date: realități despre lume

 Informație: semnificația acordată datelor
 Dovadă: informația care afectează punctele de vedere ale oamenilor3

După ce a fost făcut primul pas, în cadrul căruia s-au făcut reflecții aspura problemei și s-
a găsit o definiție pentru aceasta, urmează partea în care se vor colecta și studia date.
Acest pas implică citirea documentelor, cercetare în biblioteci, analizarea statisticilor și a
studiilor. Întrucât este un stadiu care consumă timp, colectarea datelor trebuie să fie făcută
într-un mod inteligent, cu atenție deosebită pentru identificareadatele relevante, cele care
au potențialul de a fi transformate în informație și apoi în dovezi. Nevoia de a avea
dovezi provine din faptul că se cere evaluarea naturii problemei și a implicațiilor acesteia,
precum și analizarea particularităților și a pașilor anteriori care au fost făcuți în direcția
combaterii acesteia și momentul în care au eșuat4. Dovezile sunt foarte valoroase,
deoarece decizia care va fi luată trebuie să aibă potențialul de a genera un rezultat mai
bun decât o decizie luată în absența dovezilor. În acest sens, dovezile sunt responsabile
pentru un rezultat mai bun al politicii decât unul care ar fi avut rezultate acceptabile. În
plus, diferența dintre decizia luată în absența dovezilor și cea luată folosindu-le trebuie să
fie una palpabilă, în care să se vadă cu ușurință îmbunătățirea5.

Pasul 3: Construirea Alternativelor

 Alternative: opțiuni de politici, metode alternative de a acționa, strategii

alternative de intervenție în vederea soluționării unei probleme sau a diminuării
impactului acesteia6.

La acest punct al analizei, este de preferat să incepem de la mai multe idei pentru a fi
posibilă modelarea lor în diverse alternative care vor conduce la soluția optimă. Un bun
punct de plecare îl reprezintă considerarea alternativelor expuse de actori cheie, cum ar fi
spre exemplu cele ale membrilor societății civile, propuneri ale instituțiilor sau ale
politicienilor. Un al doilea pas poate fi inventarea unor alternative noi, creative,
superioare celor existente, ținând cont de contextul social, care poate fi afectat de alegeri,
schimbări în sectorul afacerilor sau în bugetele instituțiilor sau agențiilor, sau schimbări
demografice7. O a treia posibilitate poate fi considerarea alternativelor în funcție de cum

3 Bardach, pp. 10.

4 Bardach, pp. 10.
5 Bardach, 11-13.
6 Bardach, pp. 15
7 Bardach, pp. 15-17

2
 pot afecta situația, precum și imaginarea unei relații de cauză-efect pentru a avea o mai
bună imagine a rezultatelor date de acțiuni diferite8. În urma studierii acestor probleme, ar
trebui să fie posibilă stabilirea mai multor alternative, care reprezintă modalități
echivalente de rezolvare a problemei.

În consecință, dacă la început vom avea trei sau patru alternative, unele vor putea fi lăsate
de o parte, unele vor fi modificate, iar altele vor putea fi suprapuse. Este util să se facă
comparații între alternativele de bază, și de abia apoi să se facă comparații între variante
subsidiare ale alternativelor.

Pasul 4: Alegerea Criteriilor

 Criterii: sunt folosite pentru a analiza rezultatele fiecărei alternative ale unei
politici în funcție de care produce cel mai acceptabil rezultat. Implică tratarea
fiecărei alternative în funcție de potențialul propriu. Un criteriu evaluativ
apreciază efectele alternativelor, nu alternativele însele9.

Eficiența este un criteriu care investighează problema în funcție de eficacitatea costurilor

și de beneficiile alternativei. Această abordare duală a criteriului este bazată pe eficiența
costurilor pentru a trata resursele și rezultatele ca și scopuri fixe, în timp ce analiza cost-
beneficiu folosește și o scală pentru a înfățișa rezultatele10. Criteriul „eficiență”, deși sună
ca și depinzând numai de aspectele financiare, nu poate fi utilizat solitar, ci în combinație
cu altele, pentru a stabili relația dintre resursele economice și modul în care afectează
bunăstarea societății. Astfel sunt analizate rezultatele economice și se acordă atenție și
cetățeanului. Aceasta poate fi considerată ca o limitare, iar unii ar putea să se refere la
faptul că pentru ca o politică să fie utilă cetățenilor, aceștia sunt nevoiți să plătească, sau
pot aduce în discuție faptul că o politică ce nu afectează direct cetățeanul este inutilă. Din
acest motiv, poate fi spus că aduce în discuție și dimensiunea etică în care se poate
identifica modul în care efortul și resursele investite într-un proiect afectează publicul
beneficiar.

Pasul 5: Proiectarea Rezultatelor Fiecărei Alternative

Atunci când lucrăm în pregătirea unei politici, unul dintre pașii importanți pe care îi vom
face este evaluarea rezultatelor. În acest moment, anumite alternative care pot fi urmate

8 Bardach, pp. 18.

9 Bardach, pp. 26.
10 Bardach, pp. 27-29.

3
 pentru a finaliza obiectivul sunt prezente și ele vor trebui să fie analizate pentru a se
identifica cea optimă. În acest sens, trebuie să se țină cont de faptul că politica ține de
îmbunătățiri viitoare și că unele aspecte ar putea suferi modificări după implementare,
pentru a putea funcționa spre bunăstarea părților interesate. Este de asemenea important
că un procent de 51% de încredere acordată nu garantează și susținerea celorlalți, până
când procentul de 100% este atins11. Derivat de la acestea, un nivel mare de realism
trebuie să fie menținut, și nu atât de mult optimism, întrucât tot ceea ce funcționează în
planurile de pe hârtie trebuie să fie transpus în parctică, unde există posibilitatea intâlnirii
unor obstacole.

Din acest motiv este important să se facă proiecții ale rezultatelor pe care fiecare
alternativă le poate produce. O analiză riguroasă a trendurilor poate fi utilă, pentru că
acestea din urmă arată felul în care are loc evoluția unei probleme, și poate să arăte și
anumite explicații referitoare la cauzele problemei.

Pasul 6: Confruntarea Compromisurilor

După completarea pasului anterior, este timpul să aflăm ce alternativă este mai potrivită
pentru a duce la capăt obiectivul propunerii. Rare sunt cazurile în care o alternativă
„domină” clar celelalte alternative prin producerea unui rezultat mai bun în funcție de
fiecare criteriu. Cel mai des se va întâlni nu acest caz ideal, ci unul în care sunt necesare
compromisuri între agenții. În acest moment trebuie determinată relația
„acțiune=>rezultat” sau relația „resursă=>rezultat”. Trebuie să fie luat în calcul ceea ce
este mai important pentru public, fie că este acțiunea sau utilizarea unei anumite resurse
pentru a obține rezultatul dorit, dar trebuie în orice caz să se afle care dintre cele două este
mai relevant. De multe ori ajută folosirea banilor ca și unitate de măsură12. Dacă
compromisurile sunt legate de aspecte non-materiale, abstracte, atunci pot fi folosite
estimări cantitative.

Acum se va începe un proces de „curațare”, anume va începe restrângerea în jurul

alternativei celei mai potrivite. Acest pas se poate face prin eliminarea alternativelor care
sunt dominate de altele în mod clar ca si prim pas. Apoi se vor compara criteriile din
cadrul alternativelor și se va stabili modul în care criteriile din cadrul unei alternative
domină criteriile din cadrul altei/altor alternative. Criteriile care pot fi depășite de altele
mai potrivite vor fi lăsate de o parte sau eliminate complet. Se pot folosi și referințe
pentru a ajuta comparațiile13. După ce se fac aceste schimbări, forma alternativei care va

11 Bardach, pp. 36.

12 Bardach, pp. 47,48.
13 Bardach, pp. 47,48.

4
 fi cea mai folositoare pentru îndeplinirea obiectivului ar trebui să se contureze, și să fie
evident felul în care criteriile folosite în vederea obținerii rezultatului vor depăși
obstacolele. Acest proces de „curățare” este unul foarte important, deoarece se creionează
clar direcția în care se va merge în abordarea problemei. Odată ce au rămas numai
variantele productive ale alternativelor, se pot face decizii eficiente.

Pasul 7: Decizia

Acesta este punctul analizei în care o decizie ar trebui să fie ușor de luat. Dacă nu este,
înseamnă că argumentele și compromisurile nu sunt suficient de clare. Politicile trebuie să
fie suficient de solide și să aibă argumente suficient de puternice pentru a putea convinge,
începând chiar cu analistul. Deși decizia finală nu îi revine analistului, acesta trebuie să
fie el însuși convins de validitatea celor expuse, astfel punându-se în evidență coerența,
corectitudinea și utilitatea procesului de analiză. Prin parcurgerea etapelor și verificarea
corelațiilor făcute până la momentul de fată se verifică fluiditatea argumentelor, legăturile
logice existente între cauze, problemă și efecte. În plus, și solutia oferită trebuie să
reprezinte o metoda directă și clară de rezolvare a problemei. După aceasta trebuie
convins și cel care va lua decizia legată de folosirea unei alternative. Acest lucru implică
și faptul că nu trebuie să fie cerute clarificări majore sau să existe incertitudini referitoare
la compromisuri, sau probleme la nivel de implementare. Dacă apar astfel de probleme,
înseamnă că estimările nu au fost suficient de dezvoltate și că unii din pași precedenți au
fost omiși sau nu au fost tratați cu rigoarea necesară14.

Pasul 8: Expunerea Procesului

În acest stadiu proiectul ar trebui să fie pregătit să treacă de testul prezentării unui public
fie că acesta este un client sau un colectiv. Etapa expunerii trebuie să cuprindă explicații
pertinente și care să permită o înțelegere bazată pe urmărirea logicii argumentației. În
acest punct al procesului, după ce analiza a fost făcută și soluțiile conceptualizate, se pot
folosi diferite modalități de expunere pentru a înfățișa chestiunile abordate și etapele care
au dus la concluzia finală. Expunerea argumentelor trebuie să țină cont de structura care a
fost folosită, stadiile parcurse se pot detalia în diverse secțiuni care nu vor divaga de la
cadrul general al problemei. Se pot folosi grafice și prezentări pentru o ilustrare cât mai
clară. Expunerea procesului trebuie să reflecte pașii care au fost parcurși până în
momentul de față și să permită o înțelegere fără echivoc a acestora și a argumentelor.

14 Bardach, pp. 52.