Comunicare interpersonală și consiliere profesională

Subiecte:

1. Definiţi caracteristicile comunicării interpersonale în contextul științelor comunicării

Comunicarea interpersonală
Se realizează între două sau mai multe persoane aflate însituaţii de
proxemitate spaţială, discursul fiecăruia fiind destinat în totalitate interlocutorilor. Unul
dintre cele mai frecvente obiective ale comunicării interpersonale sunt: a
persuada interlocutorul, a descoperi trăiri, emoţii, sentimente, a satisface diferite
nevoi psihologice, adomina, a impune, a conduce, a influenţa, a cunoaşte interlocutorul, a
informa ceva etc. Comunicarea interpersonala ajuta persoana sa-i cunoasca pe ceilalti, cat si
pe sine.
Comunicarea interpresonala directa presupune initierea de contacte personale
nemijlocite si interactive între oameni, pe cînd cea interpersonala indirecta are nevoie de
mijloace si tehnici secundare de punere în contact uman (scrierea, înregistrarile magnetice
sau transmisiile prin unde sau fibra optica).

2. Explicați trăsăturile caracteristice ale grupului

Forsyth (2006) defineste grupul pe baza a patru caracteristici fundamentale :

1. apartenenta la grup, care implica interactiuni interpersonale centrate pe aspecte legate de
sarcina pe care grupul o are de indeplinit, precum si pe aspecte socio-emotionale;
2. existenta unei structuri a grupului , conturata injurul unui sistem normativ si a unuia de
roluri care ghideaza interactiunile interpersonale ;
3. emergenta coeziunii, ce se refera la fortele atractiei interpersonale care unesc grupul;
4. dezvoltarea identitatii sociale a membrilor grupului pe baza apartenentei lor la acest
agregat social.

De Visscher (2001 b) face o analiza critica a definitiilor propuse in psihologia sociala

de orientare francofona pentru grupuri. Astfel, el identifica urmatoarele caracteristici ale
grupurilor sociale restranse:
l. Un grup social restrans este definit intotdeauna in relatie cu o unitate de timp si de
loc ;
2. Existenta grupului presupune o semnificatie, o ratiune de a fi si de a ramane
impreuna impartasita de membrii grupului, chiar daca aceasta nu implica existenta unor
obiective individuale similare sau a unui trecut comun, a unei motivatii sau a unor experiente
comune si nici intentia de asociere.
 3. Membrii grupului vor impartasi o soarta comuna (vor trai evenirnente sau
experiente comune).
4. Grupul presupune cunoasterea reciproca intre membrii sai (fiecare membru al
grupului ii cunoaste si este cunoscut de catre ceilalti).
5. Grupul este o entitate perceputa astfel atat de catre membrii grupului, cat si de catre
alte persoane din exterior.
6. Membrii grupului se pot implica in relatii de comunicare verbala si nonverbala,
care stau la baza procesului de influenta sociala ( existenta unor procese directe de
interactiune individuala exclude anonimatul si depersonalizarea, caracteristice fenomenelor
de masa, si induce stabilirea unor legaturi afective intre membrii sai).
7. Grupul trebuie sa existe pentru o perioada suficient de indelungata, pentru a permite
aparitia unor forme de organizare cum sunt relatiile de status si rol sau sistemul normativ al
grupului.