Evoluţia sa artistică, în ciuda libertăţii la care tinea si in numele careia refuza sa se supuna capriciilor pietei, trebuie

privită totuşi în contextul social al vremurilor sale. In Olanda, secolul XVII este o perioada in care in general clasa
medie este cea care cumpara operele de arta si dicteaza directia acesteia, iar acesti cumparatori manifestau o sete
deosebita pentru scene care depictau aspecte din viata de zi cu zi si orasele natale. Dacă primele pânze ale lui
Vermeer prezintă subiecte mitologice, precum “Diana înconjurată de nimfe” sau biblice, cum e cazul lui “Hristos în
casa Martei si a Mariei”, intr-un final artistul este nevoit să accepte că, într-un orăşel protestant cum era Delft,
tablourile cu teme biblice nu-şi găseau cumpărători prea uşor. Astfel, artistul îşi îndreaptă interesul spre pictura
intimă, pictând scene din viaţa cotidiană, în interioare laice, ridicând acest gen pe culmi nemaiatinse până atunci.
Extraordinarele picturi ale lui Vermeer, cu subtile jocuri de lumina si textura, definesc Varsta de Aur a Olandei.

"Priveliste din Delft" (1660 - 1661), este incoronarea spritului artistic al lui Vermeer. Parte din colectia permanenta
a Muzeului Mauritshuis din Haga, nu exista nici o fotografie si putine sanse ca vor exista in viitor care sa redea
aceasta pictura in adevarata sa grandoare. Contemplarea originalului e singura experienta revelatoare. "Priveliste
din Delft" este cea mai mare pictura a lui Vermeer si alaturi de "Straduta" sunt singurele doua tablouri ale maestru-
lui care surprind lumea exterioara. In centrul picturii, la dreapta turnului cu ceas dar ascunsa ochiului nostru, se
afla casa lui Vermeer. Tabloul surprinde primele ore ale diminetii, nori negrii inca mai acopera cerul dar razele
soarelui lumineaza deja zidul galbui. Cateva momente mai incolo, tabloul ar fi fost surprins intr-u cu totul alta
lumina...

Paharul de vin Femeie la fereastra Femeie cu un colier de perle

Primele sale tablouri — în comparație cu operele de mai târziu — au un format mai mare și reprezintă scene
religioase sau istorice. Vermeer pictează și două tablouri cu vederi din orașul său natal: Vedere din Delft (1660) și
Străduța (1657-1658).

Cele mai multe tablouri cu fete tinere sau femei mature au un caracter narativ, în relație cu instrumente muzicale
sau obiecte casnice. Unele dintre ele au caracterul unui portret, cum ar fi Femeie citind o scrisoare la fereastră
(1657) sau Fata cu un cercel de perlă (1665), unul din cele mai cunoscute și mai populare tablouri ale lui Vermeer.
Forța de expresie a acestei picturi, armonia culorilor, lumina magică corelată cu o anumită subtilitate caracteris-
tică sculpturilor, chipul radiant al modelului cu privire întrebătoare dovedesc măiestria absolută a pictorului.

Pe lângă tablourile sale realiste, Vermeer pictează și două tablouri alegorice, în care personifică teme abstracte
prin simboluri: Alegoria credinței (1671) și Alegoria picturii (sau În atelier, 1673). În „Alegoria picturii” este reprez-
entat un atelier, pe masă se află o carte — simbol al înțelepciunii — și o mască — ca simbol al sculpturii. Perso-
najul principal este un pictor în timpul lucrului, văzut din spate, păstrându-și astfel anonimitatea. Ca model
servește o femeie tânără, într-o rochie albă, cu o coroană de frunze pe cap, reprezentând probabil muza Clio,
protectoarea istoriei.

Jan Vermeer a fost la timpul său un precursor al principiilor compozițiilor configurative. Structura geometrică a
tablourilor joacă un rol important. Folosirea efectelor de lumină dau impresia unor scene în aer liber, nefolosind
niciodată tonuri închise în redarea umbrelor.