Teste de verificare a cunoştinţelor

1. Într-o sondă productivă, temperatura: 5. Diferenţa dintre componenta activă şi cea

creşte cu adancimea pasivă (de confinare) a presiunii scade
a) totdeauna; cu adancimea:
b) rar; a) da;
c) cel mai adesea. b) nu.

2. Faţă de temperatura de zăcământ 6. Anomaliile pozitive de presiune

temperatura din sondă în dreptul stratului hidrostatică sunt mai probabile:
productiv este: a) la adancimi mici;
a) mai mică; b) la adancimi medii;
b) egală; c) la adancimi mari.
c) mai mare.
7. Anomaliile pozitive de presiune
3. Conductivitatea termică a rocilor hidrostatică sunt mai frecvente decât
influentează temperatura din sondă: anomaliile negative:
a) mult; a) da;
b) puţin; b) nu.
c) deloc.
8. Timpul necesar pentru stabilirea echili
4. Presiunea litostatică creşte cu brullui dintre aparat şi mediul încon-
jurător,
adâncimea: la o anumită adâncime, este mai mare la:
a) liniar; a) manometre;
b) neliniar; b) termometre;
c) aproximativ liniar. c) nu exist a o regulă.

Teste de verificare a cunoştinţelor

1. Gazele naturale sunt alcătuite din: 8. Un pseudocomponent se

a) alcani; caracterizează prin:
b) alcani şi cicloalcani; a) masa moleculară;
c) alcani şi gaze nehidrocarburi. b) presiunea de vapori;
c) natura componenţilor.
2. Un gaz cu compozitia molară :
y1 = 80 %, y2 = 4 %, y3 = 5 %, y4 = 3 %, 9. Este mai probabil ca la o adâncime
y6 = 2 %, y7+ = 2 %, y5 = 3 %, este: mare să se descopere un zăcământ de:
a) gaz sărac; a) ţiţei;
b) gaz bogat; b) gaze;
c) gaz asociat; c) gaze cu condensat.
d) gaz cu condensat.
 10. Cele mai abundente săruri din apele
3. La aceeaşi masă moleculară, de zăcămant sunt:
cei mai volatili sunt: a) clorurile;
a) alcanii; b) sulfaţii;
b) cicloalcanii; c) carbonalţii.
c) aromatele.
11. Apele de zăcământ sunt:
4. Aslaftenele dintr-un ţiţei sunt a) neutre;
precipitate de: b) slab acide;
a) benzen; c) slab bazice.
b) alcani inferiori;
c) tetracforura de carbon. 12. Apele de zăcământ sunt în echilibru
ionic cu rocile:
5. Contrastul de compoziţie dintre a) da;
lichid şi gazele proprii este mai mare la: b) nu.
a) ţiţeiul greu;
b) ţiţeiul volatil; 13. Există tendinţa ca, la adâncimi mai mari
c) condensat. Mineralizaţia apelor de zăcământ să fie:
a) mai mare;
6. Gazele sărace sunt cele cu mai puţin: b) mai mică.
a) metan;
b) propan plus; 14. Între unităţile ppm şi val există:
c) dioxid de carbon. a) identitate;
b) analogie;
7. Prin pseudocomponent se înţelege: c) diferenţă.
a) o fraclie distilată;
b) faza unui sistem multifazic;
c) un grup de componenţi.
15. Următorii ioni sunt microcomponenli 22. La o destindere izotermă este posibilă:
negativi ai apelor de zăcământ: a) vaporizarea;
-
a) Br ; b) condensarea şi vaporizarea;
-
b) I ; c) vaporizarea şi condensarea;
--
c) SO4 . d) condensarea.

16. Criteriul de clasificare al lui Sulin 23. Într-un zăcământ de ţiţei in echilibru,
este valabil pentru: unde presiunea este mai mică decât
a) ape de zăcământ; presiunea parţială de vapori:
b) ape subterane; a) lichidul este saturat;
c) orice fel de apă. b) gazele sunt saturate;
c) ambele faze sunt saturate.
17. Apele aflate în roci cu aceeaşi vârstă au:
a) aceeaşi compoziţie; 24. Temperatura critica cea mai mare o are:
b) compoziţie asemănătoare; a) un ţiţei;
c) compoziţie diferită. b) un gaz cu condensat;
c) un gaz
18. Punctul critic al unui sistem de hidrocarburi
reprezintă presiunea şi temperatura: 25. Presiunea critică a unui sistem cu trei
a) maxime la care faza lichidă şi vaporii componenţi este cu atat mai mare, cu
mai coexistă la echilibru; cât sistemul este mai sărac în:
b) la care sistemul devine monofazic; a) componentul uşor;
c) la care proprietăţile fazei lichide b) componentul mediu;
şi ale vaporilor se identifică; c) componentul greu;
d) la care sistemul are o fraclie d) componenţi uşori şi mediu;
infinitezimala de lichid. e) componenţi mediu şi greu.

19. Curba de egal titlu este locul geometric 26. La sistemele de gaze cu condensat,
al punctelor în care: temperatura de zăcământ este cuprinsă
a) proprietăţile fazelor sunt identice; între temperaturile:
b) fracţa de gaz este constantă; a) critică şi a cricondenbară;
c) fracţa de lichid este constantă. b) cricondenbară şi cricondentermă;
c) critică şi a cricondentermului.
20. Diferenţa dintre "vapori" şi "gaze" este:
a) de compoziţie; 27. Ecuaţa de stare p V = Z v R T este
b) de proprietăţi; valabilă pentru:
c) nu exista nici o diferenţă. a) gaze perfecte;
b) gaze reale;
21. Transformarea lichid- vapori presupune: c) lichide;
a) o fierbere; d) gaze şi lichide.
b) o vaporizare;
c) o trecere continuă, fără fierbere.
28. Ecuaţiile "cubice" de stare (tip Van der 35. Punctul de convergenţă se confundă cu
Waals) nu pot descrie sistemele: punctul:
a) gazoase; a) critic;
b) lichide; b) cricondenterm;
c) bifazice. c) cricondenbar. (nici una)

29. Teorema stărilor corespondente spune 36. Probele de lichid şi de gaze de la

că factorul Z nu depinde de: separator se recombină:
a) masa moleculară; a) imediat după colectare;
b) starea de agregare; b) în autoclavă;
c) compoziţie. c) în laboratorul mobil.
30. Parametrii pseudoreduşi se referă la:
a) pseudocomponenţi;
b) sisteme binare;
c) subsisteme multicomponente.
31. Factorul Z al metanului depinde de:
a) presiune;
b) presiune şi temperatură;
c) presiune, temperatură şi starea de
agregare.
32. În condiţii de presiune şi temperaturi
egale există inegalităţile k1 < k2 < k3 ...:
a) pentru un sistem dat;
b) pentru sisteme apropiate;
c) pentru toate sistemele.
33. Coeficienţii de echilibru ki se definesc
pentru sisteme cu:
a) cel puţin doi componenţi;
b) cel puţin trei componenţi;
c) orice sistem.
34. Prin creşterea presiunii intr-un sistem
de hidrocarburi bifazic, fracţia de metan
din faza lichidă:
a) creşte;
b) scade;
c) nu exista o regulă.
42. Expansiunea diferenţială a ţiţeiului
înseamnă:
a) menţinerea in sistem a gazelor ieşite din
soluţie;
b) efiminarea totală şi continuă a gazelor
ieşite din soluţie;
c) eliminarea, în trepte mici de presiune a
gazelor păstrând constant volumul .
37. Transferul probelor dintr-un recipient în
altul se face cu:
a) apă dulce;
b) apă sărată;
c) mercur;
d) solvenţi.
38. Raportul de recombinare se determină
pe baza:
a) compoziţiei fazelor;
b) raţiei lichid-gaz;
c) raţiei de gaze în soluţie.
39. O probă este reprezentativă când:
a) are aceeaşi compoziţe cu fIuidul de
zăcământ;
b) are aceeaşi stare de agregare;
c) are aceleaşi valori ale presiunii şi
temperaturii.
40. Probe de fund se colectează:
a) pentru ţiţei şi gaze cu condensat;
b) numai pentru ţiţei;
c) pentru orice sistem.
41. Expansiunea în contact presupune:
a) păstrarea compoziţiei sistemului,
b) menţinerea volumului sistemului;
c) păstrarea masei sistemului.
48. Corelaţa lui Standing şi Katz pentru
factorul Z dă rezultate bune pentru:
a) gaze sărace;
b) gaze asociate;
c) gaze cu condensat;
d) toate sistemele gazoase.
 49. Densitatea gazelor naturale este
independentă de:
43. Expansiunea diferenţială a sistemelor a) parametrii de stare reduşi;
de gaze cu condensat inseamnă: b) volumul sistemului;
a) menţinerea constantă a volumului c) compoziţa sistemului.
prin eliminarea excesului de gaze;
b) eliminarea completă a gazelor din sistem; 50. Densitatea gazelor uscate (fara apa)
c) menţinerea constantă a presiunii faţă de cea a gazelor umede este:
şi temperaturii. a) mai mică;
b) mai mare;
44. Sistemul de măsurare a presiunii c) egală.
dintr-o celulă trebuie să asigure:
a) măsurarea exactă a presiunii; 51. Vâscozitatea gazelor creşte cu
b) măsurarea presiunii fără modificarea temperatura:
volumului celulei; a) da;
c) menţinerea constantă a presiunii. b) nu;
c) nu există o regulă unică.
45. Încărcarea cu gaze a autoclavei RUSKA
se face în: 52. Coeficientul de compresibilitate al gaze-
a) camera mare; lor reale este, faţă de al gazelor perfecte:
b) camera mică; a) mai mic;
c) indiferent b) egal;
c) mai mare.
46. Sistemele gazoase pot fi descrise cu
ecuaţa de stare: 53. Coeficientul de compresibilitate
a) generală; pseudoredus are dimensiunile:
b) cubică (tip Van der Waals); a) unei presiuni;
c) toate. b) inversului unei presiuni;
c) este adimensional.
47. Autoclava RUSKA pentru gaze are:
a) trei ferestre; 54. Faţă de cea din condiţi normale, vâsco-
b) o fereastră; zitatea gazelor în condiţi de zăcământ este:
c) nici o fereastră. a) mai mare;
b) mai mică;
c) fie mai mare, fie mai mică.
55. Compoziţa gazelor influenlează 62. Din descompunerea unui criohldrat
compresibilitatea lor: rezultă:
a) mult; a) gaze;
b) puţin; b) gaze şi apă;
c) depinde de presiune; c) gaze şi gheaţă.
d) nesemnificativ.
 63. În condlţi de presiune şi temperatură
56. Factorul de volum al gazelor este: egale, formarea crlohidraţior este mai
a) subunitar; probabilă la:
b) supraunitar; a) gazele sarace;
c) nu există o regulă. b) gazele bogate;
c) gazele cu condensat;
57. Trecerea volumului de gaze de la. d) gazele sărace cu H2S;
(p, T) la (Po. To) se face prin: e) gazele bogate cu H2S.
a) multipficarea cu B;
b) Împărţirea cu B. 64. O strangulare pe o conductă determină
condiţii pentru apariţia criohidraţlor:
58. Factorul de volum B se referă la o a) favorabile;
cantitate de gaz care are: b) nefavorabile;
a) acelaşi volum; c) nu are influenţă.
b) acelaşi număr de moli; c) depinde de compozllle.
c) aceeaşi masă.
65. Compreslbilitatea apei cu gaze în
59. Pentru apariţia crlohidraţior trebuie ca soluţie, faţă de cea a api fără gaze, este:
presiunea parţlală a vaporilor de apă să fie, a) mal mică;
faţă de presiunea de vapori a criohidratulul: b) mai mare;
a) mal mare; c) deplnde de mlnerallzaţia apei.
b) mal mică;
c) egală. 66. Care este ordinea descrescătoare pentru
compresibilitatea apei, ţiţeiului şi gazelor:
60. Criohldraţii reprezintă: a) apăi, ţiţel, gaze;
a) substanţe amorfe; b) apă, gaze, ţiţei;
b) soluţii solide; c) gaze, ţiţei, apă;
c) substanţe crlstaline. d) gaze, apă, ţiţei.

61. Pentru formarea criohldraţilor, 67. Vâscozltatea apel, faţă ţiţeiulul

hldrogenul sulfurat din gaze reprezintă: în zăcământ, este:
a) un inhibitor; a) mal mică;
b) un catallzator; b) mal mare;
c) nu are influenţă. c) nu exlstă o regulă.

68. Umiditatea gazelor în zăcământ, 75. Solubilitatea reclprocă a fazelor

faţă de cea în condlţii normale, este: lichld şi vaporl este mai mare cand
a) mal mică; slstemul conţine numai:
b) mal mare; a) hidrocarburi;
c) nu exista o regulă. b) alcanl;
c) molecule asemănătoare.
69. Faţă de preslunea inţială de zăcământ,
preslunea punctulul de rouă este:
a) mal mică;
b) mal mare.
70. Prin comprimarea izotermă a sistemului
apă - gaze, volumul apel:
a) scade;
b) creşte;
c) ramâne constant.
71. Factorul Z referitor la gazele cu
condensat se defineşte pentru:
a) faza gazoasă;
b) faza lichidă;
c) faza gazoasă şi faza lichidă;
d) ambele faze deodată.
72. Exploatarea unul zăcământ de gaze cu
condensat se apropie de expanslunea:
a) în contact;
b) dlferenţială;
c) mlxtă.
73. Prin destinderea unul slstem de gaze
cu condensat, volumul total este mal
mare în cazul expansiunii:
a) în contact;
b) diferenţiale;
c) mixte.
74. Contrastul de compoziţie dintre gaze şi
lichidul condensat este minim:
a) la începutul condensăril;
b) la sfârşitul condensării.
82. Raţia de gaze în soluţie a două ţiţeiuri,
volatil şi greu, se aseamănă prin:
a) valoare numerică;
b) curba de variaţie cu presiunea;
c) definiţie.
76. La condiţii apropiate de cele critice,
solubilitatea reciprocă a fazelor este:
a) foarte mare;
b) mare;
c) mică;
d) foarte mică.
77. Raţia de gaze în soluţie este maximă
la presiunea:
a) de început a vaporizării;
b) de început a condensării
c) de sfarşit a vaporizării.
78. Gazele sărace sunt mal solubile în:
a) ţiţei greu;
b) ţiţei volatil;
c) condensat.
79. Gazele asociate (ieşite din soluţie)
conţin molecule grele:
a) deloc;
b) în cantitate mică;
c) în cantitate nesemnificativă.
80. Raţia de gaze în soluţie este
de natura:
a) unui coeficient de solubilitate;
b) unei concentraţii;
c) unei fracţii volumice.
81. Raţia de gaze în soluţie a două ţiţeiuri,
volatil şi greu, se aseamănă prin:
a) valoare numerică;
b) curba de variaţie cu presiunea;
c) definiţie.
90. La ţiţeiurile grele, densitatea normală a
gazelor ieşite din soluţie, la diferite presiuni
este:
a) constantă;
b) mare la presiune mare şi invers;
c) mică la presiune mare şi invers.
83. Factorul de volum b este:
a) subunitar; 91. Densitatea ţiţeiului la p < Piv creşte
b) supraunitar; datorită:
c) fie subunitar, fie supraunitar. a) compresibilităţii;
b) ieşirii gazelor din soluţie;
84. O valoare mare a factorului b indică: c) ambelor.
a) o compresibilitate mare a lichidului;
b) o cantitate mare de gaze dizolvate; 92. Vascozitatea ţiţeiului la p < piv creşte
c) o densitate mică a lichidului. din cauza:
a) ieşirii gazelor din soluţje;
85. Factorul de volum b se definefite în b) compresibilităţi ţiţeiului;
raport cu expansiunea de tip: c) ambelor.
a) în contact;
b) diferenţală; 93. Faţă de condiţiile normale, în zăcământ
c) mixtă. tensiunea superficială a ţiţeiurilor este:
a) mai mare;
86. Prin trecerea ţiţeiului din zăcământ b) mai mică;
în rezervor, volumul lui: c) depinde de condiţile (p, T).
a) scade;
b) creşte; 94. Exploatarea unui zăcământ de ţiţei se
c) uneori scade, alteori creşte. apropie cel mai mult de o expansiune:
a) diferenţjală;
87. Produsul dintre factorul b şi volumul b) mixtă;
de ţiţei mort are o semnificaţe fizică precisă: c) în contact.
a) da;
b) nu. 95. Faţă de cel al ţiţeiului, factorul
de volum al apei este:
88. Între factorii de volum b şi u există: a) mai mic;
a) asemănare; b) mai mare;
b) identitate; c) depinde de compoziţa sistemului.
c) identitate la p < Piv;
96. Vâscozitatea apelor de zacamânt
89. La p < Piv , influenţa ieşirii gazelor din depinde, în cea mai mare masură, de:
soluţe faţă de cea a compresibilităţii: a) presiune;
a) mai mare; b) temperatură;
b) mai mică. c) mineralizaţie.
 Teste de verificare a cunoştinţelor

1. Zăcământul de hidrocarburi cuprinde: 9. Silicea se găseşte în rocile colectoare

a. roci colectoare; mai ales sub formă de:
b. roci colectoare şi protectoare; a. cuarţ primar;
c. roci colectoare şi acvifer; b. cuarţ secundar;
d. roci colectoare, protectoare, hidrocarburi c. opal şi calcedonie.
şi apă.
10. Dintre mineralele carbonatice cel mai
2. Între rocile colectoare, cele mai frecvent este:
frecvente sunt: a. calcitul;
a. rocile detritice; b. magnezitul;
b. rocile carbonatice. c. dolomitul

3. În rocile colectoare predomină: 11. Fierul se găseşte în rocile carbonatice

a. mineralele carbonatice; sub formă de:
b. silicea; a. carbonat de fier;
c. mineralele argiloase; b. soluţie solidă;
d. nu este o regulă. c. nu se găseşte.

4. Rocile protectoare trebuie să aibă: 12. Mineralele carbonatice se găsesc în

a. porozitate nulă; rocile colectoare sub formă de:
b. permeabilitate absolută nulă; a. granule;
c. permeabilitate efectivă pentru b. ciment;
hidrocarburi nulă c. material de precipitaţie.

5. Pentru o acumulare de hidrocarburi este 13. Rocile carbonatice sunt:

importantă: a. roci colectoare;
a. porozitatea; b. roci protectoare;
b. permeabilitatea; c. ambele.
c. volumul de pori.
14. Reacţiile de culoare sunt utile pentru:
6. Inerția chimică cea mai mare o au: a. identificarea mineralelor carbonatice;
a. mineralele argiloase; b. dozarea mineralelor carbonatice.
b. mineralele carbonatice;
c. silicea. 15. Într-o operație de acidizare se
scontează pe dizolvarea:
7. Silicea se dizolvă în apă: a. calcitului;
a. da; b. calcitului şi dolomitului;
b. nu. c. sideritului.

8. Cuarţul este dizolvat de: 16. Pentru preîntâmpinarea reacțiilor

a. acidul fluorhidric; secundare, pH-ul soluției în cursul
b. hidroxidul de sodiu; acidizării trebuie să fie mai mică decât:
c. acidul carbonic. a. 7;
d. acidul acetic b. 5;
c. 3.
17. Efectul de blocare şi efectul de acidizare 25. Schimbul ionic conduce la:
sunt: a. transformarea mineralului;
a. asemănătoare; b. alterarea mineralului;
b. contrare; c. echilibrarea încărcării electrice a
c. nu există o regulă. mineralului.

18. Dintre proprietățile rocilor carbonatice, cea 26. Prezenţa mineralelor dizolvate în apă:
mai importantă este: a. favorizează umflarea;
a. disocierea termică; b. inhibă umflarea;
b. dizolvarea chimică; c. favorizează dispersia;
c. existența fisurilor. d. inhibă dispersia.

19. Mineralele argiloase se caracterizează prin: 27. Umflarea mineralelor argiloase se produce:
a. inerţie chimică ridicată; a. lângă sondă;
b. rezistenţă mecanică ridicată; b. în tot zăcământul;
c. o solubilitate ridicată în apă. c. nu este o regulă.

20. Particulele de minerale argiloase din 28. Dispersia argilelor este efectul:
rocile colectoare sunt sub formă : a. hidratării;
a. lamelară; b. umflării;
b. aciculară; c. schimbului ionic.
c. granulară.
29. Rocile colectoare conţin minerale
21. Capacitatea de hidratare şi cea de argiloase în proporţie de:
umflare a mineralelor argiloase sunt: a. < 5%;
a. independente; b. < 10%;
b. interdependente. c. < 15%.

22. Coeficientul de umflare al mineralelor 30. Prezenţa mineralelor argiloase în

argiloase este: rocile colectoare are efecte:
a. subunutar; a. predominant pozitive;
b. supraunitar; b. predominant negative;
c. depinde de mineral. c. numai pozitive;
d. numai negative.
23. Umflarea caolinitului, a illitului
şi montmorillonitului sunt, în ordine: 31. Compoziția granulometrică se
a. crescătoare; caracterizează prin:
b. descrescătoare; a. curba de frecvență;
c. întâmplătoare. b. curba cumulativă;
c. coeficientul de neuniformitate.
24. Capacitatea de schimb ionic este cea
mai mare la: 32. Compoziția granulometrică şi analiza
a. montmorillonit; granulometrică au semnificație:
b. illit; a. identică;
c. caolinit; b. diferită;
d. clorit. c. asemănătoare.
33. Compoziţia granulometrică arată:
a. mărimea granulelor
b. uniformitatea granulometrică;
c. natura mineralogică a granulelor.
34. Metoda cernerii şi a sedimentării sunt:
a. complementare;
b. incompatibile;
c. principial asemănătoare.
35. Porozitatea matricială şi cea fisurală:
a. se exclud;
b. coexistă.
36. Porozitatea absolută, porozitatea
efectivă şi cea dinamică sunt în ordine:
a. crescătoare;
b. descrescătoare;
c. întâmplătoare.
37. Pentru o rocă colectoare de hidrocarburi
prezintă importanță maximă:
a. porozitatea absolută;
b. porozitatea efectivă;
c. porozitatea secundară.
38. Procesul de litificare are ca efect:
a. micşorarea porozităţii;
b. mărirea porozității.
39. Valoarea porozităţii depinde de:
a. dimensiunea granulelor;
b. aşezarea granulelor;
c. uniformitatea granulometrică.
40. Efectul de scădere a porozităţii cu
adâncimea este:
a. unul moderat;
b. unul accentuat;
c. niciunul.
41. Mineralele argiloase influenţează
porozitatea unei roci colectoare:
a. în mod pozitiv;
b. în mod negativ;
c. depinde de tipul de rocă.
42. Suprafața specifică cea mai mare o au:
a. gresiile;
b. nisipurile;
c. argilele.
43. Ordinul de mărime al suprafeţei
specifice a rocilor colectoare este:
a. zeci de m2/m3;
b. sute de m2/m3;
c. zeci de mii de m2/m3.
44. Cimentarea al unui nisip duce la:
a. creşterea suprafeţei specifice;
b. scăderea suprafeţei specifice;
c. depinde de natura cimentului.
45. Dimensiunea granulelor rocii fictive
are influență asupra:
a. porozității ;
b. permeabilității absolute;
c. suprafeței specifice.
46. Porul reprezintă spațiul dintre:
a. două ramificații succesive;
b. două modificări importante de secțiune;
c. a sau b.
47. Distribuția porilor pe dimensiuni
se determină prin:
a. injecția de mercur;
b. analiza microfotografică (QTM);
c. ambele.
48. Indicele de dificultate se referă:
a. la forma porilor;
b. la dimensiunea porilor.
49. Între distribuţia granulometrică
şi cea poromeritică există:
a. similitudine;
b. asemănare;
c. se referă la acelaşi lucru.
50. Neuniformitatea poromeritică se referă :
a. la forma porilor;
b. la dimensiunea porilor;
c. la ambele.
51. Între porozitatea şi distribuţia 57. Permeabilitatea matricială este,
poromeritică există: față de cea fisurală:
a. asemănare; a. mai mare;
b. identitate; b. mai mică;
c. diferenţă de principiu. c. nu este o regulă.

52. Dimensiunile porilor 58. Permeabilitatea absolută

şi cele ale granulelor rocii fictive: a unei roci depinde de:
a. sunt în legătură directă; a. natura rocii;
b. sunt independente. b. natura fluidului care curge;
c. ambele.
53. Compresibilitatea mai mare o are:
a. volumul de pori; 59. Porozitatea şi permeabilitatea absolută
b. volumul de minerale sunt:
a. dependente;
54. Microgradientul de presiune depinde de: b. independente;
a. macrogradientul de presiune; c. proporționale.
b. forma şi dimensiunea porului;
c. forma şi dimensiunea porilor vecini. 60. Neuniformitatea granulometrică
influențează:
55. Influența cea mai mare a. porozitatea;
asupra permeabilității absolute o are: b. permeabilitatea absolută;
a. porozitatea; c. nici una din ele.
b. dimensiunea porilor;
c. suprafața specifică. 61. Permeabilitatea absolută se definește când:
a. curge o singură fază;
56. Prezența mineralelor argiloase are b. în pori există o singură fază;
influență mare asupra: c. în pori există două faze, iar una curge.
a. porozității;
b. permeabilității absolute;

1. Înălţimea de ascensiune capilară 10. Tensiunea interfacială este mică dacă:

depinde numai de: a. fluidele sunt asemănătoare;
a. dimensiunea capilarului; b. fluidele sunt foarte diferite.
b. forma capilarului;
c. tensiunea interfacială. 11. Tensidele au un efect de:
a. micşorare a tensiunii interfaciale;
2. De-a lungul unui por diferenţa capilară b. mărire a tensiunii interfaciale;
de presiune este: c. depinde de natura fluidelor.
a. constantă;
b. variabilă; 12. Efectul NaOH asupra tensiunii interfaci-
c. nu este o regulă. ale depinde de indicele de aciditate:
a. da;
3. Constanta capilară este de dimensiunea: b. nu;
a. unei arii; c. uneori da, alteori nu.
b. unei presiuni;
13. Unitatea de măsură pentru
4. Faza de interfaţă apare între fluidele: tensiunea interfacială este:
a. miscibile; a. Pa s;
b. parţial miscibile; b. N/m;
c. nemiscibile. c. J/m2.
5. Mărirea ariei interfeţei necesită: 14. Diferenţa capilară de presiune este
a. aplicarea unei forţe concentrate; mai mare dacă curbura interfeţei este:
b. aplicarea unei forţe distribuite; a. mai mare;
c. consum de cnergie. b. mai mică;
c. nu depinde de curbură.
6. Presiunea a două fluide separate
de interfaţă este: 15. Presiunea în faza umezitoare este,
a. egală dacă interfaţa este plană; faţă de presiunea în faza neumezitoare:
b. diferită dacă interfaţa este curbă; a. mai mare;
c. egală dacă interfaţa este curbă. b. egală;
c. mai mică.
7. Tensiunea interfacială depinde
de temperatură: 16. Unghiul de contact se referă la un:
a. deloc; a. sistem bifazic;
b. puţin. b. sistem trifazic;

8. Tensiunea superficială a unui lichid 17. Unghiul de contact măsurat

în zona critică este: în faza umezitoare este:
a. mare; a. ascuţit;
b. mică; b. drept;
c. foarte mică. c. obtuz.

9. Prin coalescenţa a două picturi de lichid: 18. Efectul Jamin influenţează curgerea:
a. se consumă energie; a. pozitiv;
b. se eliberează energie; b. negativ;
19. Histereza de udare depinde numai de: 27. Dezlocuirea fazei neumezitoare
a. natura rocii; dintr-un dublet de pori creează dop în:
b. natura fluidelor; a. porul mai fin;
c. viteza de curgere. (nici unul) b. porul mai grosier;
c. ambele.
20. Constricţa amplifică histereza de udare:
a. mereu; 28. Îmbibarea liberă a unui dublet de pori
b. uneori; duce la formarea unui dop în:
c. niciodată. a. porul mai fin;
b. porul mai grosier;
21. Starea de saturaţie are semnificaţia: c. niciunul.
a. mulţimea coeficienţilor de saturaţie;
b. distribuţia fazelor în pori; 29. Distribuţia pendulară este specifică:
c. ambele. a. apei;
b. ţiţeiului;
22. Scăderea saturaţiei în ţiţei din zăcământ c. fazei umezitoare;
este compensată de creşterea : d. fazei neumezitoare.
a. saturaţiei în gaze;
b. saturaţiei în apă; 30. Saturaţia ireductibilă în apă
c. saturaţiei în gaze sau în apă; a unei roci depinde de:
d. saturaţiei în gaze şi/sau în apă. a. indicele de udare;
b. prezenţa mineralelor argiloase;
23. Saturaţia ireductibilă pentru faza c. distribuţia porilor pe dimensiuni;
umezitoare este, din punct de vedere d. indicele structural de dificultate.
statistic, faţă de cea în fază neumezitoare:
a. mai mare; 31. Extinderea zonelor de tranziţie
b. mai mică; în zăcămintele neexploatate depinde de:
c. nu este nici o legătură. a. distribuţia poromeritică;
b. tensiunea interfacială;
24. Saturaţia ireductibilă reprezintă c. capacitatea de udare;
o constantă în raport cu: d. diferenţa de densitate dintre fluide.
a. tipul de rocă;
b. natura fluidelor; 32. Există zone de tranziţie apă-ţiţei:
c. ambele. (nici unul) a. totdeauna;
b. dacă apa este faza umezitoare;
25. Microcapcanele capilare se referă la :
a. faza umezitoare; 33. Apa coexistă cu hidrocarburile:
b. faza neumezitoare; a. numai în zona de tranziţie;
c. ambele. b. în tot zăcământul;
 c. numai dacă apa este faza umezitoare.
26. Faza umezitoare este stabilă:
a. în constricţii; 34. Saturaţia remanentă în ţiţei
b. între constricţii; este faţă de saturaţia ireductibilă:
c. în porii fini; a. mai mare;
d. în porii grosieri. b. mai mică;
c. nu există o relaţie.

35. Curba de presiune capilară se trasează: 43. Mineralele argiloase

a. pentru tot domeniul de saturaţii; sunt udate preferenţial mai ales de:
b. într-un domeniu limitat de saturaţii; a. apă;
c. depinde de variaţia saturaţiei. b. ţiţei;
c. gaze.
36. Contrastul mare de umidivitate gene-
rează diferenţe capilare de presiune: 44. Heterohidrocarburile cresc
a. mari; umidibilitatea rocii pentru:
b. mici; a. apă;
c. nu depinde de umidivitate. b. ţiţei;
c. gaze.
37 .Aria de sub curba
de presiune capilară este de natura: 45. Metodele lui Cuiec şi USBM pentru
a. unei energii; determinarea umidibilităţii rocilor sunt:
b. unei saturaţii; a. asemănătoare;
c. unei presiuni. b. principial diferite.

38. Efectul contrastului de umidivitate 46. Legea lui Darcy descrie

şi cel al dimensiunii porilor asupra curgerea eterogenă:
curbelor de presiune capilară este: a. bine;
a. asemănător; b. foarte bine;
b. contrar; c. incomplet.
c. depinde de tensiunea interfacială.
47. Procesul de fragmentare a fazelor
39. Indicele de udare (IU) şi are, asupre curgerii, un efect
unghiul de contact (θ) sunt: a. pozitiv;
a. proporţionale b. negativ;
b. interdependente c. nul.
c. independente
48. Condiţia ca o fază fluidă să fie imobilă
40.Capacitatea de udare a rocilor depinde de: în porii unei roci este:
a. natura mineralogică a rocii; a. saturaţia să fie mică;
b. natura fluidelor; b. faza să fie continuă;
c. ambele. c. faza să fie discontinuă.

41. Silicea este udată preferenţial 49. Pentru ca o interfaţă să avanseze într-
cu precădere de: un por, presiunea motoare trebuie să fie
a. apă; faţă de diferenţa capilară de presiune:
b. ţiţei; a. mai mare;
c. gaze. b. egală;
c. nu este o regulă.
42. Mineralele carbonatice
sunt udate preferenţial mai ales de: 50. Curgerea unui dop printr-un por
a. apă; opune rezistenţă la curgere:
b. ţiţei; a. numai dacă faza este umezitoare;
c. gaze. b. numai dacă faza este neumezitoare;
c. totdeauna;
51. Un por opune rezistenţă 54. Permeabilitatea efectivă este,
la pătrunderea unei interfeţe: faţă de permeabilitatea absolută:
a. numai dacă faza este umezitoare; a. mai mică;
b. numai dacă faza este neumezitoare; b. mai mare;
c. totdeauna. c. mai mică sau egală.
52. Permeabilitatea efectivă 55. Permeabilitatea relativă depinde
se referă la curgerea: de saturaţie şi de capacitatea de udare
a. monofazică; într-o măsură:
b. bifazică; a. mare;
c. trifazică. b. moderată;
c. mică.
53. Permeabilitatea relativă şi
permeabilitatea efectivă sunt: 56. Prezintă un umăr curba de
a. proporţionale; permeabilitate relativă pentru faza:
b. interdependente. a. neumezitoare;
b. umezitoare ;
c. nici una.