PROIECTAREA GENERATORULUI SINCRON

CALCULUL ELECTROMAGNETIC AL MAŞINII SINCRONE

Calculul electromagnetic are drept scop în prima etapă, stabilitatea dimensiunilor maşinii pe
baza datelor din tema de proiectare şi a solicitărilor electromagnetice recomandate, iar în a doua
etepă de calcul, parametrii şi caracteristicile tehnice obŃinute din geometria adoptată.

CALCULUL PRINCIPALELOR MĂRIMI

- Curentul nominal pe fază I N

:

= =
S •10
I I
U • 3
N F
N

- Puterea nominală P N
:

E = k •U IN E IN

k = 1,08 pentru generatoare

E

U N
U =
3
IN

- Puterea aparentă interioară :

S =k •S i E N

- Numărul de perechi de perechi de poli ai generatorului sincron unde f 1

este frecvenŃa în
Hz, iar n - turaŃia sincronă în rot/min :
1

60 • f 1
p =
n 1

- Factorul de înfăşurare k w
, de forma k B
şi coeficientul de apropiere ideală a pasului polar
α i
:

k = 0,91 ÷ 0,93 .
w

Conform figurii 1., în funcŃie de : α ,δp m şi δ τ care se alege iniŃial în următoarele

δ

limite :
 α = b = 0.5 ÷ 0,75 ( obişnuit α = 0.65 ÷ 0,75 );
p pτ p

δ = 1,5 ÷ 2,5
M δ

δ τ = 0,01 ÷ 0,03
CALCULUL DIMENSIUNILOR PRINCIPALE

Acest calcul are drept scop stabilirea diametrelor interior stator (D), exterior stator (De) şi
lungimea ideală l i , în funcŃie de care rezultă gabaritul maşinii.
Calculul diametrelor statorului se poate face prin mai multe metode.
Una din metode este folosirea curbelor din experienŃa de fabricaŃie.
Se alege din figura 2 diametrul interior D în funcŃie de S 1N şi de PILSMFN, calculăndu-se
apoi diametrul exterior.
Fig.1. Factorul K B
şi coeficientul α i pentru maşina cu polii aparenŃi
Fig.2. Diametrul interior, stator D în funcŃie de puterea inferioară Si sau PN şi de numărul de perechi
de poli
 b =1 v

l = 4 ÷ 6 cm - lăŃimea unui pachet de fier

1

l − n •b
l= δ + v v
1
n 1 v

n +1 pachete de tole cu lungimea.

v

Determinăm dimensiunile definitive ale miezului.

lδ = l + n • b Fe v v

l = (n +1 )• l
Fe v 1
'
l = lδ − n • b
1 v v

ÎNFĂŞURAREA ŞI CRESTĂTURILE STATORULUI

Ca la orice maşină electrică, înfăşurarea maşinii sincrone este cea mai importantă parte,
constituind suportul material al curentului şi tensiunii electrice. De aceea, împreună cu miezul
magnetic care este suportul material al fluxului magnetic, se mai numesc şi părŃile active ale
maşinii, iar materialele folosite (conductoarele şi tabla silicoasă) materiale active.
ConstrucŃia şi tipul înfăşurării depinde de o serie de factori dintre care o pondere însemnată o
au în special puterea, tensiunea şi tipul de protecŃie şi ventilaŃie al maşinii.
Înfăşurarea de înaltă tensiune se construieşte numai din conductor profilat. Pentru această
înfăşurare care are nc mare se pot folosi mai multe variante de dispunere a conductoarelor în
bobină şi crestătură.
IzolaŃia crestăturii (a conductorului faŃă de masă) este constituită de însăşi izolaŃia bobinei,
care are o grosime de 1,5-2 mm unilateral; acest lucru îi oferă bobinei o rigiditate mecanică
suficientă din care cauză înfăşurarea de înaltă tensiune se mai numeşte şi cu secŃii rigide sau
prefabricate.
- Numărul de crestături ale statorului :

z = 2 •m • p • g
1
crestături

în care g este numărul de crestături pe pol şi pe fază g=3.

CondiŃiile de simetrie ce trebuie îndeplinite de înfăşurările trifazate indiferent de valoarea lui
g sunt următoarele :

z 1
număr par.
m •a

- pentru ca tensiunile electromotoare induse pe fază să fie egale şi defazate cu

2π m trebuie ca :

z 1
număr întreg, unde t este cele mai mare divizor comun al numărului de
m •t
perechi de poli p şi al numărului de crestături z1
t= c.m.m.d.c (90;5)= 5
- Pasul dentar al statorului :

π • D = π • 95 ,:
t1 =
z 1 90

t 1
se încadrează în limitele admise.
- Pasul înfăşurprii :

z 1
(pas scurtat).
y = ±ε
1
2 p
•

Factorul de înfăşurare k w
se determină definitiv pentru pasul y1
al înfăşurării.

k = 0,92
w

y 1
B y
=
yτ

yτ = m • g reprezintă pasul diametral al înfăşurării

Elementele înfăşurării statorului (indusului).

A. Numărul de spire pe fază

= k •U E IN
spire în care valoarea preliminară a fluxului magnetic maxim
w
4 •k • f •k •ΦB 1 w

este :

Φ = α •τ • l • Bδ
i i

B. Numărul de conductoare efective, dintr-o crestătură :

2 •m •a •w
nc =
z 1

a) determinarea definitivă a numărului real de spire pe fază:

= z •n 1 c
spire
w
2 •m •a
 b) verificarea păturii de curent :

n •I
= c N
A
a •t 1

Valoarea păturii de curent obŃinută cu ajutorul relaŃiei de mai sus trebuie să fie apropiată de
cea obŃinută din figură; ca limite orintative, se poate considera relaŃia :

0,97curbe〈 A〈1,05 Acurbe

0,97 • 440 = 426,8 A cm
1,05 • 440 = 462 A cm
426,8 A cm〈 A = 437,27 A cm〈462 A cm

A se încadrează în limitele impuse.

c) verificarea valorii maxime a inducŃiei în întrefier (în axa polului) la sarcina nominală.

Φ
Bδ =
α •τ • l
i i

în care fluxul maxim la sarcină nominală ( Φ = Φ N ), numit şi fluxul nominal (pentru

E = k •U
1 E IN
) este :

k •U E IN
Φ =
4 • K • f •w •k B 1 w

Fluxul nominal, dar la funcŃionarea în gol (pentru U IN ) este :

Φ ON
= ΦN
k E

Valoarea lui Bδ , este obŃinută cu relaŃia de mai sus ce trebuie să fie apropiată de cea
adoptată din figura 5.3.
Ca limite orientative, se poate considera relaŃia :

0,98 • Bδ 〈 Bδ 〈 1,02 • Bδ
curbe curbe

0,98 • 0,84 = 0,8232

1,02 • 0,84 = 0,8568
0,8232〈0,83999〈0,8568

Fluxul undei fundamentale pentru tensiune nominală (mărimile considerate sinusoidale)

este:
 U IN
Φ IN
=
π * 2 * f *w *k
1 w

Tipul înfăşurării şi dimensiunile crestăturii.

A – SecŃiunea conductorului efectiv de forma căruia depinde în principal tipul înfăşurării, se
determină cu relaŃia :

= I N
S cu1
a •J 1

în care J = 6,5 A mm2

1

J = (5,5 ÷7,5 ) A mm2

1
pentru U 〈1000V
B – Se alege forma conductorului profilat (dreptungiular) izolat : clasa de izolaŃie F.
Tipul constructiv al înfăşurării din bare ( nc = 5 ).
Forma crestăturii deschisă.
C – Dimensiunile conductorului şi ale crestăturii se determină în funcŃie de numărul de
conductoare de crestătură nc stabilit şi Ńinând cont de următoarele limite ale rapoartelor
constructive :

β = b = 0,4 ÷0,5 ; β = hτ = 0,1÷0,15 ; β

c
1
c
2
= h = 2,5 ÷ 6
c

t 1 bc

b = β • t = (0,4 ÷ 0,5 )• 33 = 13,2 ÷16,5mm

c 1
 Fig. 3

LăŃimea (orintativă) a conductorului:

= b −b
c iz
bcu
n rcomdpelatimeacrestatura

unde b
iz
- grosimile totale ale izolaŃiilor jocului, istmului şi penei pe lăŃime
b = 4,3
iz

Din STAS 2873 – 68 se alege

 b = b nrcondpelant + b
c cu iz

h = h nrcondpeinalt.crestaturii + h
c1 cu iz

D – Verificări necesare :
a) Verificarea încadrării în limitele, a inducŃiei în jurul statorului

=
Φ
BJ '
1
2 •k •I Fc Fc
•h
J1

în care

' D −D −
c
h J 1 = hJ 1 = 2
h c

k Fc
= 0,95 (coeficient de împachetare), pentru tabla de 0,5 mm grosime, laminată la rece cu
cristale neorientate şi izolată cu peliculă fină de lac.

b) InducŃia aparentă maximă în dinte (la baza acestuia).

'
= t • I • Bδ 1 1
B d 1 max
k • I •b
Fc Fc 1d max

unde lăŃimea maximă a dintelui este :

b d 1 min
= t1 − bc

c) Valoarea exactă a densităŃii de curent ( după definitivarea dimensiunilor conductorului şi

crestăturii)
= I N
J 1
a •S cu1

d) Se calculează rapoartele definitive :

β =b c1

t 1

β =h c1
1
τ
β = h c1
2
b c1

5 CALCULUL LĂłIMII ÎNTREFIERULUI

 La maşina sincronă, mărimea întrefierului δ se determină astfel încât să aibă o anumită
reactanŃă sincronă longitudinală xd ; de valoarea acesteia depinde stabilitatea statică a maşinii;
capacitatea de suprasarcină, curentul de scurtcircuit în regim permanent şi dimensiunile
înfăşurării de excitaŃie.
În cazul în care δ este mai mare, reactanŃa sincronă este mai mică şi deci M max şi I k sunt
mari.
De obicei pentru maşinile normale cu poli aparenŃi :

x = 1÷1,6u.r.
d

x = 1,3u.r.
d

LăŃimea întrefierului :

0,36 •10 • A •τ
−4

δ =
k (x − xδ )• Bδ
'
d 1

în care xδ = 0,08 ÷ 0,15u.r. - reactanŃa de scăpări pe fază care se estimează iniŃial în limitele de
mai sus.

xδ = 0,12u.r.
'
k - coeficient ce Ńine seama de creşterea tensiunii magnetice a întrefierului datorită existenŃei
întrefierului parazitar de îmbinare dintre polii şi jugul rotor.

k = 1,05 ÷1,1 pentru jugul rotorului din hotel.

'

6. DIMENSIONAREA CIRCUITULUI MAGMETIC

• Dimensionarea rotorului
a) Dimensiunile piesei polare
- Diametrul exterior al rotorului

D = D − 28
I

- LăŃimea piesei polare

b = d •τ
p p

unde d p
= 0,74 s-a impus mai sus.
În cazurile practice este suficient să se adopte
 δ M /δ
= 1,5 ÷ 2,5

δ M /δ
=2

implică ca :

δ M
= 2δ =

rezultând raza de formă a polului :

=
D
R p
8 • D (δ −δ )
2
M
+ 2
b p

- ÎnălŃimea piesei polare

2
'
2 bp
h =h +R p p p
−
R p −  
 2

h = 0,6 ÷ 2cm ; h = 1,5cm valoarea impusă din condiŃiile mecanice.

' '
în care p p

• Dimensiunile polului
- lăŃimea polului :

=
σ •Φ
b m
k •I •B
F m m

în care coeficientul de scăpări δ se determină cu relaŃia :

=1 + k σ •
35 • δ
σ 2
τ
unde k σ = 7 pentru h = 3 p

- lungimea polului :

I m
= I σ + 2cm

InducŃia în miezul polului B = 1,6T ; B = 1,5 ÷1,6T ; k

m m Fcm
= 0,97 pentru tole de tablă de
1 – 2 mm grosime din care se vor face polii, reprezintă coeficientul de împachetare a polului.
- înălŃimea polului :

h m
= (1,05÷1,15 )• b m
 Valoarea definitivă a înălŃimii polului hm se determină pe cale grafică, la scară, după
dimensionarea înfăşurării de excitaŃie (ansamblul general secŃiunea transversală).
- înălŃimea jugului rotorului

=
σ •Φ
hJ 2
2 • I F • BJ cm 2

unde :

I J = I + (10 ÷ 20 )cm
2
m

B = 1,2 ÷1,4 dacă jugul este din oŃel turnat sau împachetat din tole de oŃel
J2

B = 1,4T
J2

- diametrul interior al rotorului

D = D − 2 (δ + h + h + h
ir p m j2
)
Din motive mecanice se ia pentru cuplul nominal, din STAS 3432/1-74.

M N
= 956 • P N
n
1

În funcŃie de aceasta se determină diametrul maxim al arborelui care este cu 20 – 30 % mai

mare şi care este chiar Dir
7. CALCULUL ÎNFĂŞURĂRII DE EXCITAłIE

Calculul înfăşurării de excitaŃie se face similar ca la maşina de c.c. cu excitaŃie separată.

Spre deosebire de maşina de c.c. însă, la maşina sincronă normală înfăşurarea de excitaŃie, care
se află pe rotor, este solicitată şi la acŃiunea forŃei centrifuge. De aceea construcŃia înfăşurării de
excitaŃie trebuie să fie destul de rigidă ca să nu există deformaŃii în funcŃionare sau să nu apară
fenomenul de măcinare al izolaŃiei, datorită vibraŃiilor posibile în exploatare şi deci pericolul
străpungerii mai ales faŃă de masă.
SecŃiunea conductorului înfăşurării de excitaŃie este dată de relaŃia :

pFeN • I
S ce = 1,1 •
emed
p• v
U e

2
în care p v
este rezistivitatea materialului pentru conductorul de excitaŃie, în Ωmm / m , la
0
temperatura V( C ).
Pentru clasa de izolaŃie F şi V=140 ° C (pentru a se lucra acoperitor).

p ≈ 1,48 • p
140 20
U e
- tensiunea de excitaŃie :

U = U = (24÷80 )V
e eN
pentru bobine din bare îndoite pe muchie.
U = 50V
e

1,1 – reprezintă un factor de acoperire al diferitelor erori ce s-ar putea strecura în calculul lui
FeN (peste majorarea dată mai sus).
Ie med – lungimea medie a spirei de excitaŃie, în (m).

I emed 2
= (I −2b)+π (b +2δ +0,1b)
m
'
m iz

b – lăŃimea bobinei care se poate estima astfel :

b (
= 1,1,1 )b − b
p m
=
2
Conform STAS 2873-78 ⇒ b=36 mm: a=1,06 mm; deoarece în cadrul acestor limite se ia
conductor între (36-45) m.
δ iz = 0,25 ÷ 0,3cm - grosimea izolaŃiei faŃă de pol;
= I m + 2∆p
'
I m

Din STAS 2873-78 luăm conductor 1,06 x 36 ‚ 39,7 mm.

R – raza de îndoire pe muchie care se ia constructiv, însă care, din motive tehnologice (pentru a
nu se îngroşa muchiile) trebuie să îndeplinească condiŃiile :
2

R ≥ 0,05 • b
a
R = bm + δ iz
2

Curentul de excitaŃie :

Ie = Sce • Je
2
Unde : Je = (2,5 – 4) A mm
Numărul de spire pe un pol al înfăşurării de excitaŃie :

= F eN
W e
2I e

Valoarea exactă a curentului de excitaŃie la sarcină nominală :

= F eN
I eN
2W e
 Curentul excitaŃiei la funcŃionarea în gol :

Iε = U MON
0
2W e

Tensiunea de excitaŃie :

U e
= Rev • I eN

unde

2 pW • I emed
R ev
= p• e

S ce

Tensiunea nominală de excitaŃie :

U eN
= U e + ∆U pe

Puterea de excitaŃie nominală :

P eN
= U eN • y
en

Tensiunea de excitaŃie la funcŃionarea în gol :

U eON
= U eO + ∆U pe

Re - reprezintă rezistenŃa de excitaŃie la 50 C

o
v a