Caracterizarea personajului Praslea din basmul " Praslea cel voinic si

merele de aur"
de PETRE ISPIRESCU
Basmul “Praslea cel voinic si merele de aur” este un basm popular cu un subiect
simplu,actiunea sa fiind alcatuita dintr-un sir de episoade in care se povestesc
peripetiile eroului principal,reprezentand binele ,in lupta sa impotriva raului.
Praslea este personajul principal al basmului, basm in care este surprins
procesul de nastere si de formare a unei personalitati.Eroul este implicat intr-un
proces de initiere, el aparand in ipoteza fiului care nu colinda lumea in cautarea
unor fapte vitejesti,adevaratul scop fiind maturizarea.
Inca din titlul basmului, indirect, prin nume este precizat statutul personajului in
basm:Praslea,fiul cel mai mic,dornic de aventura.Adjectivul "voinic"care
insoteste numele personajului traseaza o trasatura dominanta a caracterului
personajului principal al basmului: vitejia,puterea,insusiri necesare in lupta de
restabilire a adevarului si de infruntare si eliminare a raului.
Praslea este cel de-al treilea fiu al imparatului.Numarul trei apare frecvent in
basme avand o valoare simbolica.Este numarul desavarsirii,al totalitaii,Praslea
fiind singurul capabil sa prinda hotul merelor de aur din gradina tatalui,acesta
contrar ipostazei lui de mezin.

Este caracterizat atat in mod direct , cat si indirect prin fapte , comportament
, limbaj si relatia cu alte personaje.
Fiul cel mai mic este caracterizat direct de tatal lui,la inceput ca fiind "un
nesocotit",un nechibzuit datorita lipsei lui de experienta,"un mucos" prea tanar
pentru a fi capabil de fapte pe care fratii ai mari, "atatia si atatia oameni voinici
si deprinsi cu nevoile" nu le-au putut duce la bun sfarsit.
Tanarul da dovada de modestie,el vrea doar sa incerce, fara a promite
reusita,este cuviincios,adresandu-se cu respect si cerand persmisiunea
tatalui.Imparatul cedeaza si ii da voie sa-si incerce norocul,pentru ca fiecare om
trebuie sa parcurg un drum de cunoastere si autocunoastere.
Cele mai multe dintre trasaturile eroului erau dovedita prin faptele,gesturile si
actiunile sale,fiind astfel caracterizat in mod indirect,se dovedeste a fi inteligent
si prudent cand pregateste prinderea hotului.Isi ia masuri de precautie impotriva
somnului, infingand tepuse in pamnat care sa-l trezeasca.Ranirea hotului si
"salvarea" merelor de aur nu sunt suficiene pentru Praslea.El trebuie sa mearga
pana la capat si isi asuma riscurile de orice fel ,ar interveni pe drumul spre
prinderea si pesepsirea hotului.In aceste conditii calatoria facuta pe taramul
celalalt, va fi pentru Praslea nu numai un prilej de cunoastere a lumii, a
universului exterior,ci si de aucunoastere si formare si consolidare a unor
trasaturi morale si de caracter.
Motivul calatoriei si motivul luptei, frecvent intalnite in basme,pun in antiteza,
de obicei, personaje apartinand unor lumi diferite:eroi pamantului si
zmei.Praslea, insa, trebiue sa se confrunte si pe taramul pamantenilor cu
raul,reprezentat prin frati mai mari.Gandurile lor urmaresc pierderea mezinului
pentru ca autoritatea lor este puternic amenintata.Eroul este singurul care are
curajul sa patrunda pe taramul subpamantean prin prapastia care leaga cele doua
lumi.Ca orice protagonist de basm,are de luptat cu zmeii si de fiecare data iese
victorios.Aceste infruntari sunt tot atatea etape ale formarii tanarului,ale
maturizarii lui. Faptul ca are nevoie de ajutoare dovedeste lipsa deplinei lui
maturizari. In lupta cu zmeul cel mic, cea mai dificila, Praslea esste ajutat de
corb,care ii aduce seu-putere,si de fata de imparat care ii da sa bea pentru a se
racori.
Daca la inceput fiul imparatului are trasaturi alese ale unui om din popor, pe
parcursul basmului el isi dovedeste si puterile supranaturale cu care este
inzestrat: se transforma in foc. Metamorfozarea demonstreaza putere de
lupta,confruntarea dintre bine si rau. Dupa eliberarea fetelor tinute captive intr-
un loc strain lor, impeuna cu merele de arama si argint,obtinute prin lovirea cu
biciul a palatelor zmeilor,Praslea intuiese viclesugul fratilor,leaga de franghie o
piatra pentru a verifica buna lor credinta.Ramas singur intr-o lume plina de
primejdii,eroul se dovedeste a fi viteaz si bun la suflet,salvand puii de zgripsor
de lacomia unui balaur.Personajul este recompensat pentru binefacerile lui si
readus in spatiul cunoscut,pe taramul acestuia.Da dovada de putere de sacrificiu
si de lupta, rupandu-si propia carne pentru a ajunge la capatul drumului.Este o
calatorie,inapoi, la fel de dificila si din care personajul se intoarce imbogatit.
Ajunge "trentaros" si "un om prost" dupa spusele argintarului (caracterizar direct
prin intermediul altor personaje),fiind nevoit sa faca dovada adevaratei sale
identitati.este proba cea mai grea, acea in care trebuie sa arate celorlalti cine este
el cu adevarrat,ce a devenit la capatul drumului.
Furca si closca cu puii de aur aduse fetei celei mici, il fac din nou vrednic de a fi
cu adevar,fiu de imparat.Mai matur si mai intelept,este generos in final.Nu ii
infrunta pe fraii lui ,ci lasa pedepsirea lor pe seama divinitati.Cucerirea iubirii
este pasul final in formarea fiului de imparat;nunta este incununarea succesului
Praslea intruneste atat trasaturi obisnuite fiind cinstit , curajos, modest cat si
insusiri supra-naturale dand dovada de o forta iesita din comun in lupta cu zmeii
si cu balaurul , de capcitatea de a se transforma intr-o flacara in lupta cu zmeul
cel mic si de a intelege graiul altor vietuitoare cum ar fi :corbul si zgripturoaica.
In relatia cu celalate personaje el se dovedeste modest si politicos cu tatal sau
, prevazator cu fratii sai , milos cu cei neajutorati si neindurator cu cei rai.
Praslea cel voinic este prezentat in antiteza atat cu zmeii cat si cu fratii sai ,
reusind sa invinga fortele raului.
Praslea cel voinic simbolizeaza cele mai alese calitati apreciate de poporul
nostru.
CARACTERIZAREA LUI PRÂSLEA
 Prâslea este personajul principal şi pozitiv al basmului „Prâslea cel Voinic
şi merele de Aur”, de Petre Ispirescu.

Prâslea este mezinul familiei, fiul cel mai mic dintre cei trei fii ai
împăratului, el fiind şi cel mai isteţ, curajos şi viteaz.

Prâslea reuşeşte să-şi convingă tatăl, care îl credea încă un „mucos”, să îl

lase să păzească şi el mărul cu poame de aur, cu toate că acţiunile anterioare ale
fraţilor săi eşuaseră.

Înarmat cu răbdare şi inteligenţă, Prâslea îşi ia cu el două ţepuşe şi o carte

de citit, convins fiind că trebuie să fie ceva vrăjit la mijloc.

Rănindu-l pe furul merelor, Prâslea pleacă în căutarea acestuia, neştiind că

e vorba de un zmeu şi manifestând perseverenţă în urmarea ţelului propus.
Astfel, Prâslea va porni pe un traseu iniţiatic, un drum al cunoaşterii vieţii şi a
oamenilor, pe parcursul căruia el îşi va dovedi iscusinţa, curajul, vitejia şi
bunătatea.

Prevăzător din fire, el îşi dă seama că fraţii săi îl invidiază şi că vor să-l
omoare şi astfel el ii păcăleşte, salvându-şi viaţa.

Fire miloasă, Prâslea salvează puii zgripţuroaicei, care urmau să fie

mâncaţi de un balaur. Ca să-l recompenseze pentru fapta săvârşită, zgripţuroaica
îl aduce pe tărâmul nostru, perioadă în care Prâslea dovedeşte mult sânge rece,
tăindu-şi o bucată din pulpă pentru a hrăni zgripţuroaica, după ce carnea
pregătită în acest scop se terminase. Vindecat de aceeaşi zgripţuroaică, Prâslea
îşi continuă drumul.

Meşter iscusit, Prâslea confecţionează o furcă de aur şi o cloşcă cu puii de

aur, pe care le duce fiicei celei mici a împăratului. Recunoscând că el este fiul
cel mic, Prâslea îşi convinge tatăl că pedeapsa cea mai dreaptă pentru fraţii săi
invidioşi trebuie să le-o dea Cerul, Dumnezeu, şi astfel îl face pe împărat să nu-
şi mânjească mâinile cu sângele fiilor săi.

Pentru faptele şi calităţile sale, Prâslea a stârnit multe invidii, dar a primit
şi mulţumiri din toate părţile.