Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ingrijirea Bolnavului Cu Parkinson
Ingrijirea Bolnavului Cu Parkinson
2010
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Îndrumător,
Asist.med. Nicoleta Cernătescu
Absolventă,
2010
2
MOTTO:
(A.Macedonski)
3
CUPRINS
INTRODUCERE:
- Date privind sistemul afectat de boală pag.5
CAPITOLUL I:
- Anatomia și fiziologia pag.8
CAPITOLUL II:
- Etiologie pag.15
- Anatomie patologică pag.16
- Simptomatologie pag.17
- Diagnosticul bolii pag.19
- Evoluție pag.21
- Complicații pag.22
- Tratamentul și profilaxia bolii pag.22
CAPITOLUL III: Prezentarea planului de îngrijire a bolnavilor
Cazul A - Procesul de îngrijire pag.25
- Culegerea datelor pag.25
- Analiza și interpretarea datelor pag.27
Anexa 1- Educația sanitară a bolnavilor spitalizați pag.28
Anexa 2- Investigații de laborator pag.29
Anexa 3- Tratament pag.30
Planul de îngrijire pag.31
Cazul B - Procesul de îngrijire pag.34
- Culegerea datelor pag.34
- Analiza și interpretarea datelor pag.35
Anexa 1- Recoltarea urinei pentru urocultură pag.37
Anexa 2- Investigații de laborator pag.38
Anexa 3- Tratament pag.39
Planul de îngrijire pag.40
Cazul C- Proces de îngrijire pag.44
- Culegerea datelor pag.44
- Analiza și interpretarea datelor pag.45
Anexa 1- Îngrijirea bolnavului cu febră pag.47
Anexa 2- Investigații de laborator pag.49
Anexa 3- Tratament pag.50
Plan de îngrijire pag.51
CAPITOLUL IV: pag.55
- Rolul asistentului medical în îngrijirea bolnavilor cu boala Parkinson
CONCLUZII pag.63
BIBLIOGRAFIE pag.74
INTRODUCERE
4
Date privind sistemul afectat de boală
5
evidență , să dezlănțuie , evoluția unei paralizii agitante idiopatice
.
Patogenia parkinsonismului posttraumatic este incă
nelamurită. Se poate admite că substanța neagră este sediul unor
hemoragii contuzionale primare sau suferă de tulburări circulatorii
secundare , datorită compresiunii vasculare. Totuși este greu de
înțeles cum o lovitură puternică la cap poate produce o leziune
contuzională primară în substanța neagră. Este posibil să intervină
o strangulare a trunchiului cerebral datorită edemului cerebral
care să dea prin compresiune vasculară tulburări circulatorii la
nivelul substanței negre ( Linndenberg , 1964 ).
Arterioscleroza vaselor cerebrale duce uneori la degenerări
locale , la lacune de dezintegrare , predominând la nivelul corpilor
striați . Diagnosticul de Parkinson arteriosclerotic este de obicei
destul de neprecis. Bolnavii care suferă de boala Parkinson sunt în
vârstă si pot avea leziuni arteriosclerotice care să nu fie o legatură
de cauză la efect între arterioscleroza si sindromul extrapiramidal.
O oarecare îndrumare în această privință ne-o poate da aprecierea
gradului de arterioscleroza prin palparea arterelor carotide de la
gât și la nivelul arterelor brahiale , gradul de intoleranță la efort
determinat de o eventuală insuficiență de irigare coronariană ,
gradul de modificare al arterelor retiniene , existența unei
hipertensiuni arteriale , etc .
Leziune principală se gasește in corpii striați și mai ales
in locus niger si globul palid . Blocq si Marinescu au fost primii
care au aratat că leziuni ale locusului niger ( in cazul lor un
tuberculom ) dau hipertonie musculară .
În boala Parkinson există numai o mică scădere a
concentrației noradrenalinei în substanța neagră , pe când
dopamina este foarte mult scazută .
Bolnavii cu boala Parkinson au o excreție diminuantă de
dopamina . În lichidul cefalorahidian se găsesc o scădere a
acidului glutamic si o creștere a glicocolului , serinei , tirozinei ,
cisteinei si metioninei.
6
CAPITOLUL I
7
ANATOMIA SI FIZIOLOGICĂ
Măduva spinării
8
Măduva spinării are o lungime de 45 cm la barbat si 43 cm
la femei și se prezintă ca un cilindru ușor turtit anteroposterior .
Pe secțiune transversală prezintă substanța albă dipusă central sub
forma literei H .
Substanța albă este grupată în cordoane ; între fisura
mediană și coarnele anterioare se află cordonul anterior ; între
coarnele posterioare și șanțul median posterior se află cordonul
posterior , iar între coarnele anterioare si posterioare se află
cordonul lateral.
Substanța cenușie , dispusă central , are forma literei H si
prezintă două prelungiri anterioare numite coarne anterioare ,
două prelungiri posterioare numite coarne posterioare și două
coarne laterale .
Cornul anterior conține neuroni motori , cornul posterior
conține neuroni senzitivi iar cornul lateral este asociat funcției
viscerale si conține neuroni somatomotori sau neuroni
somatosenzitivi.
Ariile corticale
A . Ariile aferente
9
- aria primară se află în girusul postcentral și paracentral ,
câmpurile 3,1,2;
- aria secundară somestazică în care se proiectează mai ales
sensibilitatea dureroasă termică .
II. Ariile vizuale sunt localizate în lobul occipital , pe
marginile și în profunzimea șanțului calcarin :
- aria vizuală primară – câmpul cortical 17 ;
- aria vizuală secundară – câmpul 18,19 .
III. Ariile auditive sunt localizate la nivelul lobului
temporal :
- aria auditivă primară situată în girusul temporal superior , în
câmpurile 41,42 ,
- aria auditivă secundară corespunde câmpurilor 42 si 22 .
IV. Aria gustativă este situată în partea inferioară a girusului
postcentral în câmpul 43.
V. Aria vestibulară situată în lobul parietal , în câmpul 2.
VI. Aria olfactivă este situată în cortexul piriform , aria
entorinală , câmpul 28 și regiunea periamigdaliană .
B. Ariile eferente
10
II. Căile extrapiramidale își au originea mai ales în aria
premotorie 6 ;ele alcătuiesc un sistem polisinaptic.
Suprafața de origine a căilor extrapiramidale reprezintă
85% din totalitatea cortexului motor. Aceste fascicule
își au originea în cortexul frontoparietotemporal. Astfel
iau naștere:
● Fasciculul frontopontin Arnold , care își are originea în
aria premomotorie – câmpurile 10,9,8,45,46 . Acest
fasciculse termină în punte , unde face sinapsă cu neuronul
pontocerebelos . El intervine în mișcările fine.
● Fasciculul parietotemporopontin Turck – Meynert , care
are originea în girușii postcentral , temporal superior , lobul
parietal superior – câmpurile 3,1,2,22,5,7. Acest fascicul
ajunge la punte , face sinapsă cu neuronul pontocerebelos ,
nucleul dințat , talamus , scoarța cerebrală. Acest fascicul
controlează cerebelul în execuția mișcărilor voluntare.
● Fibrele corticotalamice au origine in câmpurile: 4, 6, 8, 9,
10, 11.
● Fibrele corticostriate au originea în câmpurile 4, 8. ajung
la câmpul nucleului caudat și putamen.
● Fibrele corticohipotalamice au originea în câmpurile 6, 8,
10, 47, 45, spre corpii mamilari , hipotalamusul posterior ,
nucleul paraventricular. Căile extrapiramidale care trec prin
striat.
Striatul , în întregime , se prezintă ca o stație
importantă pentru funcționarea corectă a sistemului
locomotor. Defecțiunile lui funcționale dau o
simptomatologie caracteristică la om , canstând mai ales din
rigiditate și din tremurături , mai ales la membre. În mod
normal , striatul asigură funcționarea normală , caracteristică
prin suplețe și coordonare exactă a grupelor musculare
sinergice și antagoniste , prin legătura lui cu nucleul ventro –
lateral talamic și prin aceasta cu scoarța premotorie. Dar
funcționarea normală a striatului depinde la rândul ei de
cantitatea de mediator chimic (DOPA – amina) pe care o
poate fuziona substanța neagră a menzecefalului. Ea trimite
axoni la tot striatul , nucleul caudat , puntamen și globus
pallidus.
11
Substanța neagră este un centru motor
extrapiramidal. Are forma unei coloane de substanță
cenușie , arcuată ușor pe secțiunile frontale. Este situată
anterior de nucleul roșu.
Structural prezintă doua portiuni :
- porțiunea reticulată care este bogată în fier și lipsită de
pigment melanic;
C. Ariile de asociație
12
motorii , nici senzitive , dar împreună cu aria specifică
funcționează ca un tot.
Ariile de asociație conțin centrii de coordonare și de
integrare a masajelor venite de la talamus. Lezarea acestor arii
duce la tulburări în ceea ce privește relațiile spațiale cu mediul
înconjurator.
Emoțiile și afectivitatea omului sunt provocate prin
intermediul organelor de simț . Acestea duc la manifestări ca
frica , bucuria , tristețea. Acești centrii sunt situați mai ales în
cortexul prefrontal și aria cingulară.
Corpul striat
13
Claustrum este o bandă subțire de substanță cenușie , cu
direcție sagitală între scoarța lobului insulei puntamen.
Aferențele corpului striat vin de la talamus , prin fibrele
talamostriate , la nucleul caudat și puntamen precum și de la
scoarța cerebrală din ariile senzitive și motorii .
Eferentele corpului striat se îndreaptă spre globusul pallidus
, ansa lenticulară și fascicolul lenticular către regiunea
subtalamică .
Funcțiile corpului striat :
- controlează reflexele de extensie și de flexie , modulează
activitatea tonica fundamentală realizând echilibrul;
- controlează tonusul de atitudine în timpul mersului ,
actionează asupra cortexului motor și controlează activitatea
motrică corticală , contribuind la inițierea mișcării voluntare
și a adaptării automate și semiautomate a gesturilor care o
însoțesc ;
- are o stație de releu între cortexul de asociație și regiunile
corticale , în care este stocată experiența senzorială.
14
CAPITOLUL II.
ETIOLOGIA ȘI ANATOMOPATOLOGIA
PARKINSONISMULUI
II.1. ETIOLOGIE
15
2.2 ANATOMIA PATOLOGICĂ
16
hipocampul , neuronii corticali , ganglionii simpatici și
parasimpatici , nucleul amigdaloid și alte structuri anatomice.
2.3 SIMPTOMATOLOGIE
17
mers , membrele superioare sunt semiflectate , lipsite de balans
iar bolnavul se mișcă ” în bloc ” , trunchiul și capul sunt aplecate
înainte. În clinostatism în pat , bolnavul păstrează un timp capul
ridicat de pe pernă prin anteflexia capului.
Pe lângă anomaliile de postură , bolnavul pierde reflexele
compensatorii necesare restabilirii echilibrului. Postura
influențează și mersul care se face cu pași mici , ce se pot accelera
progresiv , ca și când aleargă după propriul centru de greutate.
c. Tremorul
18
Contrar tremurăturii senile , tremurătura parkinsoniană nu
interesează decât excepțional capul. La începutul bolii ,
tremurăturile sunt mai puțin ample și se reduc mai ușor prin
mișcările voluntare , dar devin cu timpul tot mai ample și
împreună cu rigiditatea reprezintă principala cauză de
invaliditate.
Este de 3 – 8 ciclii pe secundă și se manifestă pe parcursul
menținerii unei posturi; are tendința de a dispare în mișcarea
voluntară. Este accentuat de oboseală , anxietate , efort
intelectual și diminuă în repaus , în somn și relaxare. Se poate
limita la un singur membru – la debutul bolii , la un hemi corp și
ulterior va cuprinde toate membrele , capul , buzele , mentonul ,
limba. Tremorul este simptomul cal mai puțin influențat de
tratament dar se consideră că formele clinice în care este
predominant , au evoluția cea mai lungă și mai puțin severă. De
multe ori tremorul este simptomul inițial al bolii.
Pe măsura ce tulburările se accentuează , apar și alte
modificări: scrisul devine tot mai mic , vocea este mai slabă ,
vorbire monotonă , șoptită.
Între semnele clinice secundare ale bolii menționăm
tulburări respiratorii , sfincteriene , constipații.
Tulburările cognitive pot duce în timp la demență la 30%
din cazuri.
Tuburările de somn pot consta în somnolență diurnă cu
inversare de ritm veghe – somn. Stări depresive dezvoltă 50 – 70
% din bolnavi. Sunt mai obișnuite însă , modificări ale
personalității , bolnavii devenind posaci , egoiști , ursuzi ,
acestea având carecter reacțional la dificultățile create de boală.
Tulburările vegetative duc la sialoree , seboree : alții pot
avea suferințe senzitive de tip parestezii , senzație de rece ,
dureri în membre.
2.4 DIAGNOSTIC
19
trunchiului , de o încetinire a mersului. De la început apare deja
un fenomen al roții dințate , o exagerare e flexelor de postură.
Investigațiile paraclinice nu aduc informații importante
pentru diagnostic. Acestea pot fi însă utile pentru diagnosticul
diferențial , dificil mai ales în fazele incipiente ale bolii , astăzi
având la dispoziție CT și RMN.
Diagnosticul diferențial
20
tulburări ale metabolismului cuprului și de prezența inelului
Keyser-Fleischer ;
◘ cu unele tumori cerebrale ale bazei creierului în originea
corpilor striați cu semne hipokinetice –hipertonice , dar evoluția
este mult mai scăzută , se instalează relativ repede semnele de
hipertensiune intracraniană , rareori se intâlnește faciesul rigid ,
tipic , al bolii Parkinson ; există de multe ori cel puțin la început ,
un hemisindrom parkinsonian ;
◘ unele tumori ale lobului frontal pot să dea un tablou clinic cu
hipominie , hipokinezie , lipsită de inițiativă , care să semene cu
un sindrom parkinsonian de debut ;
◘ traumatisme craniene , care pot produce o tremurătură și un
sindrom hipertonic cu sechelă imediată , dar există tendința de
retrocedare a simptomelor și nu este justificată atribuirea unei boli
Parkinson unui traumatism cranian suferit cu mulți ani înainte ;
◘ intoxicația acută cu monoxid de carbon produce un sindrom
parkinsonian , de obicei insoțit de dependență ;
◘ intoxicația cronică cu mangan , de obicei profesională , dă
după mulți ani de zile un sindrom parkinsonian care este însă de
obicei însoțit de semne piramidale sau de o mielopatie subacută .
Administrarea în doze mai mari și timp îndelungat a
fenotiazinelor poate produce un sindrom parkinsonian cu crize
oculogice și mișcări spasmodice involuntare , ca de exeplu
retracția capului și potruzia limbii.
Diagnosticul bolii Parkinson degenerativ , se mai face cu
parkinsonismul postencefalic și cu parkinsonismul arteriosclerotic
.
2.5. EVOLUȚIE
21
parkinsonieni sunt invalidați total sau morți . Se pare că la cei la
care boala a început cu tremurături , progresează mai încet . Boala
Parkinson scurtează durata vieții ( Hoehb si Yahr , 1957 ). Cu tot
aspectul dramatic al tremurăturii , ea incapacitează pe bolnav mai
puțin decât rigiditatea . Trebuie ținut seama de faptul că toate
simptomele sunt mai grave când bolnavul este într-o situație de
tensiune emoțională decât atunci când se află în mediul lui
obișnuit și în condiții obișnuite de viață .
2.6. COMPLICAȚII
2.7. TRATAMENT
22
agresivitate. Fenomenele secundare apar de obicei la doze mai
mari de l-dopa după tratament de mai lungă durată. Dacă apar
chiar la doze mai mici se recomandă asocierea cu alți agenți
dopaminergici ca amantadina sau bromocriptina . Se consideră că
evoluția pe termen lung a bolii nu este influențată de tratamentul
cu l-dopa , chiar precoce luat. Degenerescența celulelor migrale
continuă și după câțiva ani , perioadele de eficiență a
medicamentului sunt tot mai scurte și la 80% din pacienți apar
diskineziile ca și fluctuații ale răspunsului la medicament sau
fenomen ”on-off ” . Frecvent și impredictibil , pacientul trece în
decurs de câteva minute de la o stare de relativă mobilitate la o
imobilitate completă , akinezie , hipotonie , care durează de la 30
min la câteva ore , și care nu este ameliorată de următoarea doză
de l-dopa . Cauza este cunoscută deși episoadele ”off” s-au
corelat cu nivelul scăzut al concentrației de l-dopa plasmați .
► Agoniști dopaminergici
Bromocriptina este un derivat de ergotină care stimulează
receptorii dopaminergici . S-a folosit concomitent cu scăderea
dozei de l-dopa , cu 30% până la 50% în cazurile dificil de tratat
care prezentau diskinezii sau episoade de ”on-off” . Doza inițială
este de 2,5 mg /zi si crește progresiv câteva săptamâni . Ca efecte
secundare apar grețuri , vărsături , hipotensiune posturală , stări
confuzive si halucinații .
Pergolid sau lisurid este tot un derivat de ergotină , folosit
ca adjuvant la cazuri care nu răspund satisfăcător la l-dopa .
► Medicația anticolinergică
A fost mult timp folosită ca terapie inițială , pentru a
contrabalansa predominanța sistemului cholinergic cauzată de
deficitul de dopamină . Structural sunt analoge atropinei , aceasta
fiind folosită de la început sub formă de picături . În prezent
există o serie de anticolinegice de sinteză ca: Artane , Cogetin ,
Akinetin și Biperiden. Se administreză în doză crescândă până la
doza maxim tolerată când apar tulburări toxice. Efectele
secundare constau în: edeme ale picioarelor , insuficiență cardiacă
congestivă , libedo reticularis , retenție urinară , halucinații
vizuale.
► Selegenine ( Eldepryl )
23
Inhibitor de monoaminoxidina B ( IMAO ). Este astăzi larg
utilizată în formele incipiente de boală Prkinson , având efectul de
a inhiba degredarea metabolică intracerebrală a dopaminei. Se
pare că întârzie progresiunea bolii în fazele incipiente ale ei. Doza
este o tabletă de 5 mg de 2 ori pe zi până când simptomele se
accentuează și se introduce și L- dopa.
Nu se asociază cu medicația antidepresivă.
► Alți agenți terapeutici
Propranololul mai este recomandat și astăzi în formele
tremorigene.
Apomorfina , stimulator al receptorilor dopaminergici se
poate folosi împreună cu domperidone ca antivomitiv în
episoadelo on-off. Poate provoca diskinezii și nu mai este larg
folosită.
Antidepresivele se folosesc în depresiile secundare din boala
Parkinson dar cu precauție.
► Tratamentul chirurgical
Are două obiective: să suprime anumite semne clinice
îndeosebi tremorul și să compenseze deficitul de dopamină.
S-a practicat palidotomia , înlocuită ulterior de talamotomia
ventrolaterală , ambele efectuate unilateral , de partea opusă
semnelor clinice. Talatomia a ameliorat tremorul controlateral de
90% în unele statistici , și a diminuat rigiditatea fără a influența
bradikinezia.
Trasplantul de țesuturi catecolamine s-a efectuat cu țesut de
suprarenală de fetus de 8-10 săptămâni , implantat în utamen-
caudat. De acea , s-a efectuat și implant de celule nigrice
( substanță neagră ) fetale , umane.
Investigațiile legate de utilitatea acestor metode sunt încă în
desfășurare.
24
CAPITOLUL III
3.1 Cazul A
Procesul de îngrijire
1. Culegerea datelor :
a) Date relativ stabile:
- Informații generale : Pacientul P.G. , are 63 ani , sex
masculin , stare civilă căsătorit
- Caracteristici individuale : rasă albă , naționalitate română ,
religie catolică , pensionar
- Gusturi și obiceiuri personale : fumează 6-7 țigări pe zi ,
consumă ocazional cafea și alcool , alimentație bogată în
grăsimi , comportament social adecvat .
- Evenimente biografice :bolile infecțioase ale copilăriei , 2
intervenții chirurgicale ( apendicectomie în 1977 și
colecistectomie în 1990 )
- Evenimente fizice și reacționale :grupa sanguină A2 , Rh + ,
nu prezintă alergii medicamentose sau de altă natură , nu a
fost transfuzat .
b) Date variabile :
Starea fizică :
-TA 130/90 mmHg
- P 80 bătăi/min
- R 16/min
- T 36,9 ͦ C
25
- Inălțimea 1,70 m
- Greutatea 65 kg
- Micțiuni normale
- Nu prezintă reacții alergice
- Somn alterat
- ROT nemodificate
- Apetit păstrat
- Țesut musculo-adipos :slab
- Bradikinezie și hipokinezie
- Facies inexpresiv , hipomimic
- Tremor amplu la nivelul membrelor
Condiții psihosociale :
- pensionar
- comunicativ
- integrat în familie și societate
- acceptă greu situația în care se află
26
2. Analiza și interpretarea datelor
a) Dimensiunea biofizică
Manifestări de independență
- TA 130/90 mmHG
- P 80 bătăi/min
- R 16/min
- T 36,9 ͦ C
- Apetit păstrat
- Nu este alergic la medicamente , polen , praf .
Manifestări de dependență
- somn alterat
- rigiditate musculară
- tremor al extremitatilor
b) Dimensiunea psihosocială
Manifestări de independență
- statut social bine definit
- relații familiale armonioase
Manifestări de dependența
- acceptă greu tremorul și tulburările de somn
c) Dimensiunea spirituală
Manifestări de independență
- practică religia
Manifestări de dependență
27
- cunoștințe insuficiente despre boală
ANEXA 1
Cazul A
28
6. Explică bolnavului importanța informării de către acesta
asupra modificarilor care apar în intensitatea simptomelor bolii
pentru care a fost internat , simptomelor noi de însănătoșire :
- educă bolnavul spre a nu dezinforma privitor la evoluția
clinică ;
- verifică datele transmise de către bolnav .
7. Întelegera de către bolnav a masurilor de profilaxie pe care
trebuie să le respecte pentru prevenirea complicațiilor
8. Respectarea regulamentului de ordine interioară a spitalului –
se explică bolnavului ce îl interesează direct din regulamentul
unității , privind consumul de toxice (alcool , tutun ) , contactul cu
aparținătorii.
ANEXA 2
Cazul A
INVESTIGATII DE LABORATOR
N
DATA R. ANALIZA CERUTĂ VALORILE VALORI
CR PACIENTULUI NORMALE
T
18.03. 1 Hemoglobina 15g% 14-15 g %
2010
2 Leucocite 6000/mm3 6000-8000
mm3
3 Ionograma sanguină
Na + 137mEq/l 135-145mEq/l
K+ 3,5 Eq/l 3,5-5 Eq/l
Ca++ 5mEq/l 4,75-
Cl- 95mEq/l 5,25mEq/l
95-110mEq/l
4 Glicemie 90mg% 60-110mg%
5 Lipide totale 750mg /dl 550-750mg/dl
6 TG 100mg/dl 30-140mg/dl
7 Colesterol total 200mg/dl 120-260mg/dl
8 GOT 16U/I 2-20U/I
9 GPT 12U/I 2-16,5U/I
10 Creatinină 1mg% 0,4-1,2mg %
11 Uree 20mg% 20-40mg%
12 Examen sumar de urină și
sediment urinar
Albumina Absent Absent
Corpi cetonici Absent Absent
29
Glucoza Absent Absent
Hematii 3/câmp 1-4/câmp
Leucocite 2-4/câmp sub 10/câmp
ANEXA 3
Cazul A
TRATAMENT
30
Cazul A
Plan de îngrijire
31
Diagnostic de nursing: Tranzit intestinal normal , micțiuni
normale;
Gradul de dependență: Independent.
●Data: 18-24 Martie 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a se mișca și de avea o bună
postură;
Diagnostic de nursing: P. Dificultate de a se mișca ; E.
Bradikinezie , hipokinezie , hipertonie , tremor; S. Mers cu pașii
mici;
Gradul de dependență: ½ Dependent;
Obiective: Mobilizarea bolnavului;
Intervenții – Autonome: Îi explic bolnavului importanța mișcării
pentru prevenirea complicațiilor pulmonare și renale cât și pentru
menținerea unui tranzit intestinal normal și redobândirea
încrederii în forțele proprii.
Evaluare: Bolnavul constată că mobilizarea calmează durerile
musculare profunde și printr-un efort de voință se poate deplasa.
● Data: 18-24 Martie 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a dormi și de a se odihni;
Diagnostic de nursing: P. Dificultate de a dormi; E. Depresia; S.
Dificultate la adormire , treziri frecvente nocturne;
Gradul de dependență: ½ Dependent;
Obiective: Pacientul să fie odihnit , cu tonusul fizic și psihic bun;
Intervenții – Autonome: Urmărim și observăm perioadele de
somn –veghe , comportamentul bolnavului.
Intervenții – Delegate: Îi administrez Diazepam 1 tabletă seara;
Evaluare: Ultimile 48 de ore pacientul are un somn odihnitor cu
scurte perioade de trezire.
● Data: 18-24 Martie 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca;
Diagnostic de nursing: Oboseală fizică;
Gradul de dependență: Independent.
● Data: 18-24 Martie 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a-și menține temperatura
corpului în limite normale;
Diagnostic de nursing: 36,8 ͦ C – 37,2 ͦ C;
Gradul de dependență: Independent.
● Data: 18-24 Martie 2010
32
Nevoia fundamentală: Nevoia de a fi curat , îngrijit , de a-și
proteja tegumentele;
Diagnostic de nursing: P. Dificultăți în efectuarea mișcărilor ; E.
Tremorul membrelor superioare și rigiditate musculară; S. Igienă
precară;
Gradul de dependență: ½ Dependent;
Obiective: Menținerea curată a tegumentelor și mucoaselor.
Bolnavul să nu devină sursă de infecție nosocomială;
Intervenți - Autonome: Ajut pacientul la efectuarea toaletei
cavității bucale , să se pieptăne și să se îmbrace;
Evaluare: Îmbunătățirea igienei personale.
● Data: 18-24 Martie 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a evita pericole;
Diagnostic de nursing: Boală necunoscută , stare emoțională;
Gradul de dependență: ¼ Dependent.
● Data: 18-24 Martie 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a comunica cu semenii;
Diagnostic de nursing: Comunicativ;
Gradul de dependență: Independent.
● Data: 18-24 Martie 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a acționa după credința și
valorile proprii;
Gradul de dependență: Independent.
● Data: 18-24 Martie 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a avea o ocupație;
Diagnostic de nursing: P. Incapacitate; S. Teamă , durere;
Gradul de dependență: ½ Dependent.
● Data: 18-24 Martie 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a se recrea;
Diagnostic de nursing: Astenie;
Gradul de dependență: ½ Dependent;
Obiective: Discutăm despre boală și îi explic importanța receerii
și a odihnei. Faforizez odihna pacientului prin suprimarea surselor
care determină disconfortul.
● Data: 18-24 Martie 2010
Nevoia fundamentală: (educație sanitară) Nevoia de a învăța , de
a descoperi;
33
Diagnostic de nursing: P. Lipsa de cunoștinte despre boală; E.
Educația sanitară deficitară; S. Acceptă greu boala;
Gradul de dependență: ½ Dependent;
Obiective: Pacientul să-și însușească cunoștințe despre boală;
Intervenții – Autonome: Explorez nivelul de cunoștițe ale
pacientului despre boală. Motivez importanța acumulării
cunoștințelor despre boală.
Evaluare: La examinare pacientul își cunoaște boala și
tratamentul.
Cazul B
Procesul de îngrijire
1. Culegerea de date:
b) Date variabile
Starea fizică:
- TA 120/90 mmHg
- P 80 bătăi/min
34
- R 16/min
- T 37 ͦ C
- Înălțimea 1,77 m
- Greutatea 68 Kg
- Urineză spontan , polakiurie , disurie
- Constipație
- Alergic la penicilină
- Somn alterat
- Apetit păstrat
- Țesut musculo-adipos: slab reprezentat
- Bradikinezie , rigitate musculară , tremor al degetelor
membrelor superioare
Condiții psihosociale:
- pensionar
- comunicativ
- integrat în familie și societate
- acceptă greu boala și tratamentul de lungă durată
35
a) Dimensiunea biofizică
Manifestări de independență:
- TA 120/90 mmHg
- P 80 bătăi/min
- R 16/min
- T 37 ͦ C
- Apetit păstrat
Manifestări de dependență:
- somn alterat
- rigiditate musculară
- tremorul degetelor membrelor superioare
- bradikinezie
- constipație
b) Dimensiunea psihosocială
Manifestări de independență:
- statut social bine definit
- relații familiale armonioase
Manifestări de dependență:
- acceptă greu necesitatea tratamentului prelungit
c) Dimensiunea spirituală
Manifestări de independență:
- practică religia
Manifestări de dependență:
- cunoștințe insuficiente despre boală
36
ANEXA 1
Cazul B
Pacientul urineză:
- aproximativ 10 ml pentru depistarea cantitativă a
mocroorganismelor condiționat patogene;
- aproximativ 30-50 ml pentru depistarea microorganismelor
deosebite ( bacil Koch ).
Se elimină primul jet de urină care are rolul de a spăla
uretra de flora saprofită existentă la acest nivel după care , fără a
37
întrerupe jetul de urină , se prinde într-un recipient steril volumul
necesar de urină (jetul mijlociu). Proba recoltată se trimite imediat
la laborator sau se păstreză la + 4 ͦ C până la momentul prelucrării.
Aspirația suprapubiană este singura metodă de prelevare
pentru depistarea bacteriilor anaerobe în urină și este cea mai
eficientă metodă de evitare a contaminării uretrale a probelor.
Pregătirea pacientului constă în hidratare per os și instruirea de a
se abține de la micțiune până când la palparea regiunii
suprapubiene apare necesitatea micțiunii urgente. Regiunea
suprapubiană este pregătită prin epilare și decontaminare cu
alcool iodat după care medicul va aborda vezica urinară prin
puncție deasupra simfizei pubiene cu o seringă de 10 ml la care
este adaptat un ac pentru puncție.
ANEXA 2
Cazul B
IVESTIGAȚII DE LABORATOR
DATA NR. ANALIZA CERUTĂ VALORILE VALORI
CRT PACIENTULUI NORMALE
17.04. 1 Hemoglobina 15g% 14-16g%
2010
2 Leucocite 8000/mm³ 6000-8000mm³
3 Ionograma sanguină
Na + 140mEq/l 135-145mEq/l
K+ 3,5Eq/l 3,5-5Eq/l
Ca + 5mEq/l 4,75-5,25mEq/l
Cl - 95mEq/l 95-110mEq/l
4 Glicemie 70mg% 60-110mg%
5 Lipide totale 600mg/dl 550-750mg/dl
6 TG 100mg/dl 30-140mg/dl
7 Colesterol total 180mg/dl 120-260mg/dl
8 GOT 16U/I 2-20U/I
9 GPT 12U/I 2-16,5U/I
10 Creatinină 1 mg% 0,4-1,2mg%
11 Uree 20mg% 20-40mg%
38
12 Examen sumar de
urină și sediment
urinar Absent Absent
Albumină Absent Absent
Corpi cetonici Absent Absent
Glucoză
ANEXA 3
Cazul B
TRATAMENT
39
17.04.2010 1 Amantadină p.o. 3x100mg/zi
CAZUL B
Plan de îngrijire
40
Intervenții – Autonome: Ajut pacientul să se alimenteze și să se
hidrateze corespunzător.
● Data: 17-22 Aprilie 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a elimina;
Diagnosti de nursing: P. Dificultate de a se mișca; E. Constipația
S. Meteorism abdominal;
Gradul de dependență: ¼ Dependent;
Obiective: Să asigur un tranzit intestinal normal;
Intervenții – Autonome: Promovez un regim alimentar care să
asigure un tranzit intestinal normal;
Intervenții – Delegate: Îi administrez Dulcolax 1 tabletă seara la
culcare.
Evaluare: După 24 ore tranzitul intestinal s-a normalizat;
● Data: 17-24 Aprilie 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a se mișca si de avea o bună
postură;
Diagnostic de nursing: P. Dificultate de a se mișca; E.
Bradikinezie , hipokinezie , hipertonie , tremor; S. Mers cu pașii
mici;
Gradul de dependență: ½ Dependent;
Obiective: Mobilizarea bolnavului:
Intervenții – Autonome: Îi explic bolnavului importanța mișcării
pentru prevenirea complicațiilor pulmonare și renale cât și pentru
menținerea unui tranzit intestinal normal și redobândirea
încrederii în forțele proprii.
Evaluare: Bolnavul constată printr-un efort de voință se poate
deplasa.
● Data: 17-24 Aprilie 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a dormi și de a se odihni;
Diagnostic de nursing: P. Dificultate de a dormi; E. Depresie; S.
Dificultate la adormire , treziri frecvente nocturne;
Gradul de dependență: ½ Dependent;
Obiective: Pacientul să fie odihnit , cu tonusul fizic și psihic bun;
Intervenții – Aautonome: Urmărim și observăm perioadele de
somn-veghe , comportamentul bolnavului;
Intervenții – Delegate: Îi administrez Diazepam 1 tabletă seara;
Evaluare: Ultimile 48 ore pacientul are un somn odihnitor cu
scurte perioade de trezire.
41
● Data: 17-24 Aprilie 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca;
Diagnostic de nursing: Oboseală fizică și psihică;
Gradul de dependență: ¼ Dependent;
Intervenții – Autonome: Ajut pacientul la efectuarea toaletei
cavității bucale , să se pieptăne și să se îmbrace;
Evaluare: Îmbunătățirea igienei personale.
● Data: 17-24 Aprilie 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a fi curat , îngrijit , de a-și
proteja tegumentele;
Diagnostic de nursing: P. Dificultăți în efectuarea mișcărilor; E.
Tremorul membrelor superioare și rigitatea musculară; S. Igiena
precară;
Gradul de dependență: ¼ Dependent;
Obiective: Menținerea curată a tegumentelor și mucoaselor.
Bolnavul să nu devină sursă de infecție nosocomială.
● Data: 17-24 Aprilie 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a-și menține temperatura
corpului în limitele normale;
Diagnostic de nursing: 36,6-37 ͦ C
Gradul de dependență: Independent.
● Data: 17-24 Aprilie 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a evita pericole;
Diagnostic de nursing: Boală necunoscută , stare emoțională;
Gradul de dependență: ¼ Dependent.
● Data: 17-24 Aprilie 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a comunica cu semenii;
Diagnostic de nursing: Comunicativ;
Gradul de dependență: Independent.
● Data: 17-24 Aprilie 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de acționa după credința și
valorile proprii;
Gradul de dependență: Independent.
● Data: 17-24 Aprilie 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a avea o ocupație;
Diagnostic de nursing: P. Incapacitate; S. Teamă , durere;
Gradul de dependență: ½ Dependent.
● Data: 17-24 Aprilie 2010
42
Nevoia fundamentală: Nevoia de a se recrea;
Diagnostic de nursing: Astenie;
Gradul de dependență: ½ Dependent;
Obiective: Discutăm despre boală și îi explic importanța recreerii
și a odihnei . Favorizez odihna pacientului prin suprimarea
surselor care determină disconfortul.
● Data: 17-24 Aprilie 2010
Nevoia fundamentală: ( educație sanitară) Nevoia de a învăța ,
de a descoperi;
Diagnostic de nursing: P. Lipsa de cunoștințe despre boală; E.
Educația sanitară deficitară; S. Acceptă greu boala și tratamentul
de lungă durată;
Gradul de dependență: ½ Dependent;
Obiective: Pacientul să-și însușească cunoștințele despre boală;
Intervenții – Autonome: Explorez nivelul de cunoștințelor
pacientului despre boală. Motivez importanța acumulării
cunoștințelor despre boală;
Evaluare: La externare pacientul își cunoaște boala și
tratamentul.
43
3.3 Cazul C
Procesul de îngrijire
1. Culegerea de date
b) Date variabile :
Starea fizică :
44
- TA 140/90mmHg
- P 90 batai/min
- R 20/min
- T 39 ͦ C
- Înălțimea 1,76 m
- Greutatea 61kg
- ROT nemodificate
- Urinează spontan
- Somn alterat , cefalee
- Apetit păstrat
- Țesut musculo-adipos: slab reprezentat
- Bradikinezie , rigiditate musculară , tremor al degetelor
membrelor superioare
- Rinoree, tuse seacă ,obstrucție nazală , examen obiectiv al
aparatului respirator fără elemente patologice
Condiții psihosociale:
- pensionar
- comunicativ
- integrat în familie și societate
- acceptă greu boala și tratamentul de lungă durată
Bolnavul P.P. în vârstă de 56 ani , pensionar , cu domiciliul
în judetul Vaslui , localitatea Stanilești , se internează în data de
16.05.2010 în secția de Neurologie pentru invesțigatii și
tratament.
Pacientul a fost diagnosticat în urmă cu un an , cu boala
Parkinson , iar în prezent se află sub tratament cu Madopar
3x500mg/zi și Propranolol 3x40mg/zi.
La internare , pacientul prezintă tremor al membrelor
superioare , bradikinezie , rigiditate musculară , constipație ,
insomnie , cefalee , rinoree , obstrucție nazală , tuse seacă , febră
, frisoane.
În urma examenului clinic și paraclinic la diagnosticul de
boală Parkinson se asociază și diagnosticul de traheobronșită
acută.
Antecedente personale patologice includ bolile infecțioase
ale copilăriei , pneumonie virală în 1971 , bronhopneumonie în
1983 , hipertensiune arterială din 1997.
45
Este pensionar și locuiește împreună cu soția , într-o casă.
a) Dimensiunea biofizică
Manifestări de independență:
- TA 140/90mmHg
- P 90 bătăi/min
- R 20/min
- T 39 ͦ C
- Apetit păstrat
Manifestări de dependență:
- somn alterat
- rigitate musculară
- tremor al membrelor superioare
- bradikinezie
- febră , rinoree , obstrucție nazală , cefalee
b) Dimensiunea psihosocială
Manifestări de independență:
- statut social bime definit
- relații familiale armonioase
Manifestări de dependență:
- acceptă greu necesitatea tratamentului prelungit
c) Dimensiunea spirituală
Manifestări de independență:
- practică religia
Manifestări de dependență:
- cunoștințe insuficiente despre boală
46
ANEXA 1
47
- urmarește în permanență mucoasa bucală (care se deshidratează
repede) , asigurând și igiena cavitații bucale ;
2.Asigurarea bolnavului cu lichidele necesare pentru prevenirea
deshidratării:
- se îngrijește să comande ceai pentru rehidratarea permanentă a
bolnavului;
- administrează acestuia cantitați necesare , la intervale regulate ,
după necesități ;
-observă în permanență simptomele clinice care însoțesc febra (în
acest scop masoară pulsul , frecvența respiratorie , observă
culoarea tegumentelor si comportamentul bolnavului ,
înregistrează hipertonia majoră și anunță medicul ).
48
bailor reci în cazul în care temperatura bolnavului nu a scăzut în
mod corespunzator în urma metodelor aplicat
ANEXA 2
INVESTIGAȚII DE LABORATOR
DATA NR.CRT ANALIZA CERUTĂ VALORILE VALORI
PACIENTULUI NORMALE
16.05.201 1 HEMOGLOBINA 15G% 14-16g%
0
2 LEUCOCITE 8300/mm³ 6000-8000
mm³
3 IONOGRAMA
SANGUINĂ
Na+ 140mEq/l 135-145mEq/l
K+ 3,5Eq/l 3,5-5 Eq/l
Ca++ 5mEq/l 4,75-5,25mEq/l
Cl- 95mEq/l 95-110mEq/l
49
12 Examen sumar de urină
și sediment urinar
Albumina Absent Absent
Corpi cetonici Absent Absent
Glucoză Absent Absent
Hematii 3/câmp 1-4/câmp
Leucocite 3/câmp Sub 10/câmp
13 EMG Raportul Raportul
M/H =3/1 M/H=4/l
14 EEG Activități theta
difuze în
regiunile fronto-
temporale
15 Rx-pulmonar Fără modificări
16 VSH 10 mm/oră 1-5mm/oră
17 PROTEINA C + -
REACTIVĂ
18 FIBRINOGEN 260 U 62,2-250U
ANEXA 3
Cazul C
TRATAMENT
50
3x40mg/zi
3 Diazepam p.o 1cp seara
4 Ampicilină p.o 2x250mg la 6 ore
5 Algocalmin p.o 3x1cp/zi
6 Bixtonim Instilații nazale 3x2pic/zi
24.05.201 1 Madopar p.o 3x500mg/zi
0-
26.05.201
0
2 Propranolol p.o 3x1cp/zi
3x40mg/zi
3 Diazepam p.o 1cp seara
CAZUL C
Planul de îngrijire
51
Intervenții – Delegate: Instilații nazale cu Bixtonim;
Evaluare: În următoarele 48 ore se constată ameliorarea
respirației nazale.
● Data: 16-24 Mai 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a se alimenta și hidrata;
Diagnostic de nursing: P. Dificultate de a se alimenta și de a se
hidrata; E. Tremorul membrelor superioare; S. Aport caloric și
hidric insuficient;
Gradul de dependență: ½ Dependent;
Obiective: Să asigur un aport alimentar corespunzător cantitativ
și calitativ vârstei și greutății ideale. Să asigur o hidratare optimă;
Intervenții – Autonome: Ajut pacientul să se alimenteze și să se
hidrateze corespunzător.
● Data: 16-24 Mai 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a elimina;
Diagnostic de nursing: Micțiuni frecvente;
Gradul de dependență: ¼ Dependent.
● Data: 16-24 Mai 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a se mișca și de a avea o bună
postură;
52
Intervenții – Autonome: Urmărim și observăm perioadele de
somn-veghe , comportamentul bolnavului;
Intervenții – Delegate: Îi administrez Diazepam 1 tabletă seara;
Evaluare: Ultimile 48 de ore pacientul are un somn odihnitor cu
scurte perioade de trezire.
● Data: 16-24 Mai 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca;
Diagnostic de nursing: Oboseală fizică și psihică;
Gradul de dependență: ¼ Dependent;
Intervenții – Autonome: Ajut pacientul la efectuarea toaletei
cavității bucale , să se pieptăne și să se îmbrace;
Evaluare: Îmbunătățirea igienei personale.
● Data: 16-24 Mai 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a fi curat , îngrijit , de a-și
proteja tegumentele;
Diagnostic de nursing: P. Dificultate în efectuarea mișcărilor; E.
Tremorul membrelor superioare și rigitate musculară; S. Igienă
precară;
Gradul de dependență: ¼ Dependent;
Obiective: Menținerea curată a tegumentelor și mucoaselor.
Bolnavul să nu devină sursă de infecție nosocomială.
● Data: 16-24 Mai 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a-și menține temperatura
corpului în limite normale;
Diagnostic de nursing: P. Febră; E. Infecție acută a căilor
respiratorii; S. Febră , temperatura 39 ͦ C ;
Gradul de dependență: ½ Dependent;
Obiective: Pacientul să aibă o temperatură corporală normală;
Intervenții – Autonome: Administrez lichide în cantitate mare ,
regim alimentar bogat în glucide și sărac în lipide. Aplicarea unor
comprese reci;
Intervenții – Delegate: Algocamin 3x1tb/zi;
Evaluare: În următoarele 48 de ore temperatura corporală revine
la valori normale.
● Data: 16-24 Mai 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a evita pericole;
Diagnostic de nursing: Boală necunoscută , stare emoțională;
Gradul de dependență: ¼ Dependent.
53
● Data: 16-24 Mai 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a comunica cu semenii;
Diagnostic de nursing: Comunicativ;
Gradul de dependență: Independent.
● Data: 16-24 Mai 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a acționa după credința și
valorile propii;
Gradul de dependență: Independent.
● Data: 16-24 Mai 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a avea o ocupație;
Diagnostic de nursing: P. Incapacitate; S. Teamă , durere;
Gradul de dependență: ½ Dependent.
● Data: 16-24 Mai 2010
Nevoia fundamentală: Nevoia de a se recrea;
Diagnostic de nursing: Astenie;
Gradul de dependență: ½ Dependent;
Obientive: Discutăm despre boală și îi explic importanța recreerii
și a odihnei. Favorizez odihna pacientului prin suprimarea
surselor ce determină disconfortul.
54
CAPITOLUL IV
55
e) Evaluare
I. Culegerea datelor este etapa inițială a procesului de îngrijire ,
acesta reunește toate informațiile necesare îngrijirii unui pacient.
Se începe de la internarea bolnavului și reprezintă primul contact
cu bolnavul care este foarte important pentru obținerea acceptului
colaborării acestuia. Asistentul medical prin comportamentul sau
trebuie să-i creeze bolnavului imaginea unei persoane competente
și să contribuie la îngrijirea sa .
II. Analiza și sinteza datelor presupune :examinarea datelor ,
clasificarea datelor în independențe și dependențe , identificarea
resurselor pacientului ,stabilirea problemelor de îngrijire și a
priorităților și stabilirea cauzelor sau a surselor de dificultate .
Asistenul medical trebuie să cunoască exact cauza problemei
ca prin acțiunile proprii să acționeze asupra acestei cauze.
III. Planificarea îngrijirilor se face prin stabilirea unui plan de
acțiune a etapelor , mijloacelor ce se impun în îngrijire , adică
organizarea îngrijirilor conform unei strategii bine definite ținând
cont în mod deosebit de îngrijirile și tratamentele prescrise de
medic.
56
- favorizarea eliminării de urină și fecale ( pacientul poate să
urineze și să-și evalueze scaunul mai bine în afara patului
decât în prezența altora sau în poziția culcată pe bazinet )
- stimularea circulației sanguine pentru : profilaxia trombozelor
, pneumoniilor , escarelor , contracturilor . Mobilizarea face
parte din terapia prescrisă de medic , în funcție de afecțiune
sau starea pacientului , progresiv crescând treptat gama de
mișcări .
Problemele pacientului :
- diminuarea mobilității fizice-din cauza rigidității
- necoordonarea mișcărilor – legat de leziunile sistemului
nervos
- postura inadecvată –legat de rigiditate
- deficit în autoîngrijire ( hrănit , spălat ,îmbrăcat )- din cauza
tremurăturilor accentuate în mișcarea intenționată
- perturbarea imaginii de sine
- alterarea comunicării verbale ( dizartrie ) .
Probleme potențiale:
- risc de accident(cădere)
- risc de depresie
Intervențiile asistentei :
Planifica :
57
- programul zilnic de exerciții fizice care cresc forța musculară
, atenuează rigiditatea musculară și mențin funcționalitatea
articulațiilor
- mers , înot , grădinit , bicicleta ergonomică
- exerciții de extensie și flexie al membrelor ; verotația
trunchiului , asociate cu mișcarea brațelor
- exerciții de relaxare generală , asociate cu exerciții de
respirație
- exerciții posturale.
Asistenta sfătuiește pacientul:
ͼ să meargă ținându-se drept , asigurându-și o bază de susținere
mai mare (mersul cu picioarele îndepărtate la 25 cm)
ͼ să facă exerciții de mers în ritm de muzică
ͼ să forțeze balansarea membrelor superioare și să-și ridice
picioarele în timpul mersului
ͼ să facă pași mari , să calce mai întâi cu călcâiul pe sol și apoi cu
degetele
ͼ să-și țină mâinile la spate , când se plimbă (îl ajută să-și mențină
poziția verticală a coloanei și previne căderea rigidă a brețelor
lateral).
ͼ în perioadele de odihnă , să se culce pe un pat tare , fără pernă ,
sau în poziția de decubit ventral (aceste poziții pot ajuta la
preîntâmpinarea aplecării coloanei în fată)
ͼ când este așezat în fotoliu , să-și sprijine brațele pe el , putându-
și astfel , controla tremorul mâinilor și al brațelor.
Pentru câștigarea și păstrarea autonomiei în autoîngrijire:
ͼ să folosească îmbrăcăminte fără nasturi , încălțăminte fără
șireturi , lingură mai adâncă pentru supă , carne tăiată mărunt ,
can cu cioc.
Pentru a evita căderi:
ͼ în locuință se recomandă parchet nelustruit , fără carpete ,
linoleum antiderapant , W.C-uri mai înalte , balustrade de sprijin
ͼ înainte de a se ridica din pat , să stea așezat câteva momente pe
marginea patului.
Pentru a-și păstra capacitatea de a vorbi , să facă exerciții de
vorbire.
Pentru prevenire depresiei și ameliorarea stării afective , se
planifică:
58
ͼ programul de activități zilnice (să lucreze cât mai mult posibil)
ͼ obiective realiste
ͼ discuții cu membrii familiei pentru a găsi metodele care să-i
asigure pacientului o viață normală și sprijinul psihologic.
Pregătirea generală
a) Anamneza
◘ motivele internării:
- bradikinezia; - rigiditatea musculară; - tremorul
◘ antecedente heredocolaterale:
- diabet zaharat; - TBC; - Neoplasme; -hipertensiune arterilă ,
cardiopatii
◘ antecedente personale patologice:
- infecții acute sau cronice; - afecțiuni cardiace; - TBC; - boli
profesionale; - intoxicații medicamentoase; - traumatisme cranio-
cerebrale și vertebrale
◘ antecedente personale fiziologice:
- locul de muncă
◘ istoricul bolii:
- momentul și modul de debut al bolii
- succesiunea semnelor clinice
- tratamentul urmat de bolnav și eficiența acestui tratament
59
c) Examenul clinic pe aparate
Este făcut de medic prin examenul neurologic care cuprinde:
d) Examene speciale
- pneumoencefalograma
- electroencefalograma
- ectromiograma.
60
fără a se schimba și atitudinea. Atitudinea provine din concepții
educaționale , experință , imitare. Aderența persoanelor cu o
patologie cronică la aceste schimbări , depinde de stadiul
pregătirii pentru schimbare. Echipa medicală trebuie să fie
pregătită să evalueze stadiul în care se află persoana din punct de
vedere al schimbării , și să fie antrenată în a o ajuta să facă
schimbările necesare și în ale monitoriza.
Viața cotidiană a individului este guvernată de o serie de
reguli , obiceiuri , deprinderi , evenimente neprevăzute care
influențează nu numai stilul de viață ci și relațiile interumane.
Schimbările de atitudine și comportament au ca determinanți
informația , motivația și deprinderile comportamentale.
În influența comportamentului , informația și motivația
activează prin deprinderi. Dacă acestea sunt familiale , simple ,
motivația și informația pot avea efect direct asupra
comportamentului. În acest caz , corelația între informație și
motivație este nesemnificativă.
Modelul ” stadiilor schimbării ” este un indicator al
motivației personale de schimbare și un predictor al
comportamentului. Pentru a influența variabilele care intervin în
modificările comportamentale , sunt necesare strategii eficiente
care să ajute personale să facă aceste schimbări. Următoarele stări
psihologice caracterizează nivelele diferite de pregătire pentru
schimbare: balanța decizională , tendința la recăderi și strategii de
schimbare.
Balanța decizională se referă la elementele pro- și contra
schimbării. În primele faze , elementele contra , de exemplu
pentru activitatea fizică în cadrul optimizării stilului de viață ,
sunt mai puternice , ulterior elementele pro- câștigă teren.
Elementele pozitive ale schimbării comportamentale se manifestă
începând din perioada de contemplație sau de pregătire. Utilizarea
acestei ”pro- contra” este utilă atunci când intervenim asupra unei
persoane aflate în primele stadii de precontemplație , contemplația
și pregătire pentru că balanța decizională este un bun indicator al
gradului de pregătire a persoanei de a trece în stadii superioare.
Tendința sau tentația la recădere se manifestă în situațiile
ce determină un risc crescut pentru acesta. Evaluarea acestei
tendințe se exprimă în gradul de încredere și autoeficiență. În
61
primele stadii , tentațiile sunt mai mari și sunt asociate cu recăderi
, ce scad ulterior în stadiile de acțiune și menținere. Dezvoltarea
de strategii specifice fiecărui stadiu permite trecerea în stadiile
superioare.
În primul stadiu de precomplianță , obiectivul major este
cel de informare a persoanei pentru ca aceasta să identifice și să
conștientizeze problema. Organizarea de întâlniri cu persoane
aflate în stadii superioare pot fi utile în conturarea problemei.
Pacientul trebuie pregătit pentru programul de educație
tipic , de implicare imediată în acțiune , schițarea unui eventual
plan de acțiune și căutarea resurselor care să sprijine schimbarea.
Stadiul de pregătire include persoanele care îndeplinesc condițiile
schimbării și vor recurge la un moment imediat următor la
acestea. Intervenția specifică ar consta în dezvoltarea detaliat a
planului de acțiune și pregătire pentru confruntarea cu posibilele
obstacole.
În stadiul de acțiune , monotorizarea schimbărilor
comportamentale , conștientizarea riscului de recăderi și găsirea
de soluții pentru evitarea acestora sunt esențiale.
În stadiul de menținere se vor sublinia permanent
beneficiile obținute în urma schimbării comportamentale și se vor
discuta posibilitățile de diversificare a comportamentului pentru a
preveni recăderile.
Trecerile de la un stadiu la altul se fac progresiv , pentru
fiecare schimbare de comportament trebuie considerat ca fiind
necesară o anumită perioadă de timp.
Faza a doua implică evaluarea factorilor favorizanți ,
producători respectiv a posibilităților și deprinderilor pe care le
are persoana respectivă. În funcție de acestea se stabilesc
obiective și metode realiste , care vor fi susținute prin contacte
frecvente în cadrul programului de monitorizare până când
efectele pozitive ale schimbărilor acționează ca factori de întărire.
Faza a treia este cea de auto-control , una în care
contactele pot fi dispersate pe intervale mai lungi. La domiciliu ,
parkinsonian trebuie să învețe activitățile de autoîngrijire necesare
pentru independența personală:
62
○ îngrijire , ○ utilizare W.C. ,
○ spălare , ○ controlul sfincterelor: urinar,
intestinal.
○ îmbrăcatul corpului superior ,
CONCLUZII
63
simptomele senzoriale , tulburări ale reflexelor , simptome
vegetative și tulburări psihice.
Boala Parkinson antrenează o postură și un mers
caracteristic. Pacienții cu afecțiune severă au o atitudine în flexie
în ortostațiune , cu trunchiul anteflectat , capul înclinat în jos ,
coatele , șoldurile și genunchii în ușoară flexie. Pacientul așezat
sau în picioare are o imobilitate marcată , faciesul hipomimic ,
inexpresiv , clipește rar și afectează puține mișcări automate ale
membrelor. Încrucișează rar gambele și nu-și modifică poziția
corpului când este așezat pe un scaun. Cu toate că brațele sunt
imobile o tremurătură atinge adesea degetele și pumnii cu o
frecvență de 4-5 ciclii pe secundă. La anumiți pacienți antrenează
și coatele și chiar umerii. În cazurile evoluate , pacientul poate
prezenta o hipersialoree și o tremurătură a maxilarului. De obicei ,
pacientul se ridică lent pentru a merge și , în mers , trunchiul are
tendința de a se deplasa înainte iar brațele ramân imobile de-a
lungul timpului sau devin mai flectate și deplasate puțin înainte.
Dispare balansul membrelor superioare. Pe măsură ce bolnavul
avansează , flexia la nivelul șoldului , genunchilor și gleznelor
persistă. Într-o manieră generală , pasul este scurt , picioarele
părăsesc cu dificultate solul și plantele trenează pe sol. Pasul
devine progresiv mai rapid și pacientul poate cădea dacă nu este
ținut.
d) Tratamentul farmacologic este esențial , fundamental în
asistența medicală a pacientului cu parkinsonism , în special cel
diagnosticat cu boala Parkinson. Levodopa administrată per os
constituie piatra unghiulară a tratamentului medicamentos.
e) Medicația antiparkinsoniană vizează reechilibrarea
dopaminergică-colinergică în sistemul nigrostriat. Medicația
antiparkinsoniană urmărește: înlocuirea secreției ineficiente de
dopamină (L-DOPA) , creșterea eliberării de dopamină la nivelul
sinapsei striate (amantadina) , creșterea sensibilității receptorilor
dopaminergici din striat (piribedil , bromocriptina , imipramina) și
blocarea exesului de secreție colinergică indusă prin insuficiența
secreției de dopamină cu ajutorul anticolinergicelor centrale. Se
așteaptă , în viitor , o îmbunătățire a rezultatelor implantărilor de
celule sau de copolimeri de etilen-vinilacetat-dopamină , care să
regleze lent și într-un mod constant nivelul nigrostrial de
64
dopamină sau de obținere prin manipulări genetice a transformării
fibroblastilor omologi în celulele imortale , susceptibile de a
sintetiza dopamina.
f) Starea de agravare și stadiul bolii depind de tratamentul
medicamentos urmat de bolnav. Dacă boala este depistată în fază
inițială și este controlată medicamentos , întârzie apariția
deficitelor și instalarea infirmității pe o perioadă mai lungă de
timp. Dacă boala se află într-un stadiu mai avansat , se urmărește
îmbunătățirea deficitelor motorii prin metode și mijloace fizical-
kinetice.
g) Postura , echilibrul și mersul sunt deosebit de importante la
pacientul parkinsonian. Exercițiile kinetice trebuie selectate și
adaptate posibilităților bolnavului , astfel încât să nu provoace
durere sau să determine apariția oboselii , două dintre cauzele
exacerbării rigidității musculare și tremorului. De altfel ,
eforturile prelungite de orice natură sunt contrindicate la pacientul
parkinsonian.
Materiale necesare:
■ Tăviță renală
■ Casoletă cu tampoane sterile sau comprese de tifon , alcool
■ Seringă de unică folosință de mărime corespunzătoare cantității
substanței de administrat
■ 2-3 ace de unică folosință
■ pile de metal pentru deschiderea fiolelor
■ fiole cu substanță de administrat.
65
Tehnica:
■ asistenta își spală mâinile
■ pregătirea psihică a bolnavului
■ se așează bolnavul în decubit ventral , lateral , poziție șezândă
sau în picioare
■ se degresează locul injecției cu un tampon de vată cu eter și se
desinfectează cu un alt tompon cu alcool
■ se invită bolnavul să-și relaxeze musculatura și se înțeapă
perpendicular pielea cu rapiditate și siguranță , cu acul montat la
seringă
■ se verifică acul , poziția acestuia prin aspirare
■ se injectează lent soluția
■ se retrage brusc acul cu seringa și se desinfectează locul
■ se masează ușor locul injecției pentru a activa circulația
favorizând rezorția
■ după injecție bolnavul se așează în poziție comodă , rămânând
în repaus 5-10 minute.
Incidente și accidente
■ durere vie , prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale
sale
■ paralizie prin lezarea nervului sciatic
■ hematom prin lezarea unui vas: ruperea acului , supurația
septică
■ embolie , prin injectarea accidentală într-un vas de sânge în
suspensie
Intervenții
Retragerea acului , efectuarea injecției în altă zonă (se evită prin
respectarea zonelor de elecție)
■ extragerea manuală sau chirurgicală
■ se previne prin folosirea unor ace suficient de mici pentru a
pătrunde în masa musculară
■ se face prin verificarea poziției acului
DE ȘTIUT
66
■ injecția se poate executa și cu acul detașat de seringă
respectându-se măsurile de asepție
■ poziția acului se controlează , în cazul soluțiilor colorate , prin
detașarea seringii de la ac , după introducerea acestuia în masa
musculară
■ infiltrația dureroasă a mușchilor se previne prin alternarea
locurilor injecțiilor.
INJECȚIA INTRAVENUASĂ
Materiale necesare
■ 2-3 ace de 25 mm diametru , de 6/10 , 7/10
■ fiole , flacoane cu substanțe de administrat
■ 1-2 seringi de unică folosință
■ tampon cu alcool
■ garou.
Tehnica:
■ asistenta își spală mâinile
■ se așează bolnavul în decubit dorsal , cu brațul în extensie , pe o
mică pernă protejată de mușama , aleză sau prosop
■ se alege locul puncției
■ se desinfectează locul puncției
■ se leagă garoul
■ se leagă puncția venoasă
■ se controlează dacă acul este în venă
67
■ se îndepărtează staza venoasă prin desfacerea ușoară a garoului
■ se injectează lent , ținând seringa în mâna stângă , iar cu
policele mâinii drepte se apasă pe piston
■ se verifică , periodic , dacă acul este în venă
■ se retrage brusc acul , când injecția s-a terminat , la locul
puncției se aplică tamponul îmbibat în alcool , compresiv
■ se menține compresiunea la locul puncției câteva minute
■ se supraveghează în continuare starea generală.
Incidente și accidente
■ injectarea soluției în țesutul perivenos , manifestată prin
tumefierea țesuturilor , durere
■ flebalgia produsă prin injectarea rapidă a soluției sau a unor
substanțe iritante
■ valuri de căldură , senzație de uscăciune în faringe
■ hematom prin străpungerea venei
■ amețeli , lipotomie , colaps.
Intervenții
■ se încearcă pătrunderea acului în cumenul vasului ,
continuându-se injecția sau se încearcă alt ac
■ injectarea lentă
■ se intrerupe injecția
■ se anunță medicul
DE ȘTIUT
■ în timpul injectării se va supraveghea locul puncției și starea
generală (respirație , culoarea feței)
■ vena are nevoie pentru refacere de repaus de cel puțin 24 de ore
, de aceea nu se vor repeta injecțiile în acea venă în intervale
scurte
■ dacă pacientul are o singură venă accesibilă și injecțiile trebuie
să se repete , puncțiile se vor face întotdeauna mai central față de
cele anterioare
DE EVITAT
68
■ încercările de a pătrunde în venă după formarea hematomului ,
pentru ca aceasta , prin volumul său , deplasează traiectul obișnuit
al venei.
69
0,5-1,2mg%
TESTE DE COAGULARE
TIMP QUITICK
Metoda de recoltare: sânge venos 4,5ml; 0,5 oxalat de Na
V.N.
12-16 secunde
TIMP HOWEL
Metoda de recoltare: sânge venos 4,5ml; 0,5 oxalat de Na
V.N.
60-120 minute
Materiale necesare
■ tava medicală sau măsuța de instrumente: trusa de instrumente
sterilizante; 1-2 foarfece; casoleta cu comprese și tampoane de
tifon și vată sterilă; vată hidrofică sterilă în dreptunghiuri; tăviță
renală; mușama și aleză (în funcție de regiune); soluții antiseptice;
alcool 70 de grade; tinctură de iod sau alcool de iodat 2% ,
pergament de potasiu 1/4000 , nitrat de argint 1-2% , acid boric
4% , bromocet 1% , rivanol 1% , apă oxigenată; unguente și
pulberi cu antibiotice , sulfamide; fesi de diferite mărimi; galifix
sau leucoplast
Tehnica
■ se explică bolnavului necesitatea efectuării pansamentului
■ se așează în poziție cât mai comodă , șezândă sau în decubit
dorsal , în funcție de regiunea unde este plaga
■ spălarea pe mâini cu apă și săpun , desinfectarea cu alcool
medicinal
■ examinarea plăgii și a tegumentelor din jur. Dacă plaga a fost
pansată se desface fașa și se ridică pansamentul vechi cu multă
70
grijă , pentru a nu produce dureri prin dezlipire brutală; dacă nu se
desprinde se înmoaie cu apă oxigenată și apoi se ridică
pansamentul
■ se îndepărtează din plagă eventualele secreții prin tamponare cu
comprese sterile uscate și se aruncă fiecare compresă utilizată în
tăvița renală
■ se folosesc două pense anatomice din trusa sterilă de
instrumente pentru îndepărtarea pansamentului vechi
■ cu o pensă porttampon se ia o compresă sterilă și cu ajutorul
celei de-a doua se efectuează un tampon care se înbibă cu apă
oxigenată , turnând-o din sticlă
■ se toarnă în plagă apa oxigenată , având rol dezinfectant
hemostatic și de îndepărtare a impurităților și secrețiilor (prin
efervescența produsă). Se curăță marginile plăgii periferice , de
câteva ori , la fiecare ștergere folosind un alt tampon (cel utilizat
fiind aruncat în tăvița renală)
■ se șterg marginile plăgii cu un tampon uscat
■ se dezinfectează tegumentele sănătoase din jurul plăgii cu
alcool iodat 1%; tinctură de iod sau alcool de 70 grade
■ se curăță plaga prin tamponare
■ se acoperă plaga cu 2-3 comprese sterile care să depășească
marginile plăgii cu cel puțin 1-2 cm , sau îmbibate cu soluții
antiseptice
■ peste pansament se așează un strat de vată sterilă hidrofilă , cu
rol absorbant
■ se fixează pansament cu leucoplast sau prin bandajare cu o fașă
în funcție de regiune
■ spălarea pe mâini cu apă curată și săpun și se dezinfectează cu
alcool
Observație
■ în plăgile mai tăiate , buzele plăgii se prind cu agrafe Michel
■ bolnavul se așează în poziție cât mai comodă
■ regiunea lezată se pune în repaus pentru a se reduce și a asigura
vindecarea cât mai rapidă
■ se acoperă bolnavul cu o învelitoare de flanelă
Atenție!
■ Toaleta plăgii și a tegumentelor din jur se face în condiițiile
unei asepsii perfecte
71
■ Sunt categoric interzise apăsarea , stoarcerea sau masajul plăgii
sau a regiunilor învecinate; prin aceasta s-ar putea provoca o
diseminare a germenilor din plagă determinându-se o septicemie
■ Nu se introduc în casoletă instrumentele cu care se lucrează în
plagă. Pentru păstrarea asepsiei se poate întrebuința o pensă
numai pentru servirea materialului necesar
■ În cazul pansamentelor care produc dureri se administrează
sedative ale sistemului nervos
Clisma evacuatorie
Clisma- introducerea prin anus , în rect și în colon a unor lichide
pentru îndepărtarea materiilor fecale sau efectuarea unor
tratamente
Clismele pot fi: evacuatoare , medicamentoase sau alimentare
Scop evacuator: pregătirea bolnavului pentru anumite examinări
(rectoscopie , irigoscopie) sau intervenții chirurgicale asupra
rectului sau terapeutic în introducerea de medicamente sau
alimente
Materiale necesare
■ Irigator Esdmarch cu un tub de cauciuc cu calibru de 10mm și
1,5-2cm lungime , prevăzut cu robinet sau pensa Mohr
■ Canula rectală din ebonit sterilizată
■ Tăviță renală
■ Bazinet
■ Mușama și traversă
■ învelitoare de flanelă sau cearceaf pentru acoperirea bolnavului
■ substanță lubrifiantă (vaselină boricată)
■ casoletă cu comprese sterile
■ stativ pentru irigator
■ apă caldă 35-37 grade C (500-1000ml pentru adulți , 25ml
pentru adolescenți , 150ml pentru copii , 50-60ml pentru sugari)
■ sare (o linguriță la un litru de apă) sau ulei (4 linguri la 1 l) sau
glicerină (40g la 500ml) , săpun ( o linguriță rasă la un litru)
Tehnica:
■ spălarea pe mâini cu apă curentă și săpun
■ poziția de decubit dorsal și flecteazăușor membrele inferioare
■ se îndepărtează fesele bolnavului cu mâna stângă și se introduce
canula prin anus in rect (cu mâna dreaptă) perpendicular cu
72
suprafața subiacentă cu vârful îndreptat puțin înainte , în direcția
vezicii urinare , până ce se înpinge rezistența rezistența
sfincterului anal
■ se ridică extremitatea externă a canulei , imediat ce vârful a
trecut prin sfincter și se îndreaptă vârful în axa amputei rectale
■ se introduce canula până la o distanță de 10-12cm
■ se deschide robinetul și se reglează viteza de scurgere a apei din
irigator în colon prin ridicarea irigatorului cu mâna stângă la
aproximativ 50cm deasupra patului bolnavului
■ se indică bolnavului să respire adânc
■ se închide robinetul în momentul în care apa din irigator se
apropie de nivelul tubului de scurgere
■ se îndepărtează canula și se așează tăvița renală
■ se solicită bolnavului să rețină soluția timp de 10-15minute
■ bolnavul este adus în unghi drept și peste câteva minute în
decubit dorsal , se facilitează pătrunderea lichidului la o adâncime
mai mare
■ dacă bolnavul se poate deplasa , va merge la toaletă , în caz
contrar scaunul se captează la pat
■ spălarea pe mâini cu apă curentă și săpun
Incidente și intervenții:
■ canula întâmpină rezistență: în acest caz se retrage cățiva cm
sau se va da drumul la apă din irigator pentru ca aceasta să
permită înainterea canulei în continuare , prin întinderea și
lărgirea rectului precum și prin dizolvarea și dislocarea materiilor
fecale
Accidente
■ dureri , crampe intestinale: în acest caz se oprește curentul de
apă pentru câteva minute până ce se liniștește musculatura
colonului.
Administrarea medicamentelor solide pe cale orală
Definiție- calea orală este calea naturală de administrare a
medicamentelor , acestea putându-se resorbi la nivelul mucoasei
bucale și a intestinului subțire sau gros.
Scop
Obținerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor:
■ efecte locale:
73
- favorizează cicatrizarea ulcerațiilor mucoasei digestive
- protejează mucoasa gastrointestinală
- înlocuiește fermenții digestivi , secreția gastrică
- în cazul lipsei acestora , dezinfectează tubul digestiv
■ efecte generale:
- medicamentele administrate pe cale orală se resorb la nivelul
mucoasei digestive , pătrund în sânge și apoi acționează asupra
unor organe , sisteme , aparate.
74
Carp D. C. , Chira C-tin , Gutulescu N. , Stoicescu Gh. , Stroescu
V. , Unele date actuale în boala Parkinson , Editura Medicală ,
1990
Câmpeanu E. , Șerban M. , Abrudan M. , Neurologie cronică, vol.
III , Editura Dacia , Cluj – Napoca , 1998.
75