Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
C Mecanicai 06 PDF
C Mecanicai 06 PDF
CURS 6
CENTRE DE GREUTATE
CUPRINS
6. Centre de greutate ………………………………....………...……………………………1
Cuprins……………………………………………………………………………………..1
Introducere modul………………………………………………………………………….1
Obiective modul...………………………………………………………………………….2
6.1. Centre de greutate …………………………………………...…………………....2
6.2. Momente statice .......................................................................................................4
Test de autoevaluare 1 ..................................................................................................5
6.3. Centre de greutate pentru corpuri omogene .........................................................5
6.4. Centre de greutate pentru corpuri omogene simple uzuale ................................7
Test de autoevaluare 2 ................................................................................................11
6.5. Teoremele Pappus – Guldin ..................................................................................11
6.6. Centre de greutate pentru corpuri neomogene ...................................................12
Test de autoevaluare 3 ................................................................................................13
Bibliografie modul……………………………………………………………………………13
Rezumat modul……………………………………………………………………………….14
Rezolvarea testelor de autoevaluare………………………………………………………..…14
6. Centre de greutate
Mecanica I 1
Centre de greutate
2 ore
Acest interval de timp presupune asimilarea noţiunilor prezentate în
acest modul şi realizarea testelor de autoevaluare.
Durata medie de
studiu individual
Un caz particular al sistemelor de forţe paralele vectori legaţi este sistemul forţelor de
greutate.
Pentru corpuri sau sisteme de puncte materiale cu dimensiuni neglijabile în raport cu raza
Pământului şi aflate în vecinătatea suprafeţei acestuia, se poate considera că forţele de atracţie
exercitate de Pământ alcătuiesc un sistem de forţe paralele. Aceste forţe se numesc forţe de
greutate şi pot fi exprimate în funcţie de masele punctelor materiale:
unde este vectorul acceleraţie gravitaţională, considerat constant în mărime direcţie şi sens
(deşi acesta variază în funcţie de latitudine şi longitudine, fiind dirijat către centrul
Pământului). Mărimea acceleraţiei gravitaţionale se va considera:
Mecanica I 2
Centre de greutate
verticale şi având sensul către suprafaţa Pământului) va păstra direcţia şi sensul forţelor de
greutate, mărimea va fi suma mărimilor forţelor din sistem iar punctul de aplicaţie va fi în
centrul acestor forţe paralele, denumit centru de greutate (figura 6.1).
z z
y O y
O x
y
x x
Se observă că pentru sisteme de puncte îndeplinind condiţiile de mai sus poziţia centrului de
greutate depinde doar de modul de distribuire al maselor sistemului. În acest mod se ajunge la
o noţiune mai cuprinzătoare, aceea de centru de masă, care are sens şi pentru corpuri ce nu
sunt la suprafaţa Pământului.
Fie un solid rigid (figura 6.1). Se poate considera că acesta este un mediu continuu şi infinit
de puncte materiale. Un asemenea punct se poate modela printr-un element infinitezimal (cu
dimensiunile tinzând către zero) având masa elementară . Acest element va avea forţa de
greutate elementară:
Mecanica I 3
Centre de greutate
unde integralele se efectuează pe domeniul solidului rigid (lungime, suprafaţă sau volum).
Coordonatele centrului de greutate pentru sisteme de puncte materiale şi pentru solidul rigid
sunt:
Momentele statice sunt mărimile scalare egale cu sumele de produse dintre masele punctelor
din sistem şi coordonatele acestora în raport cu un reper considerat. Pentru solidul rigid,
sumele devin integrale. În relaţiile ce definesc coordonatele centrului de greutate, numărătorii
fracţiilor reprezintă momente statice în raport cu planele sistemului de coordonate (SyOz, SxOz
respectiv SxOy).
Numitorii fracţiilor reprezintă chiar masa totală a sistemului de puncte materiale, respectiv a
solidului rigid.
Momentul static al unui sistem material (corp, sistem de puncte materiale) în raport cu un
reper (plan, axă sau punct) este egal cu produsul dintre masa totală a sistemului material şi
distanţa (pozitivă sau negativă) de la centrul de greutate al sistemului la reperul considerat.
Mecanica I 4
Centre de greutate
Momentul static al unui sistem material în raport cu un plan, o axă sau un punct de simetrie
este egal cu zero [2]. Aceasta conduce la următoarea consecinţă:
Un sistem material care admite un plan, o axă sau un punct de simetrie are centrul de greutate
în acel plan, pe acea axă sau în acel punct.
a)
b)
Test de
autoevaluare 1 c)
În cazul corpurilor omogene masa specifică μ este aceeaşi în toate punctele corpului (este
constantă). Masa specifică este masa unităţii de volum pentru corpuri de tip bloc, masa
unităţii de arie pentru corpuri de tip placă sau masa unităţii de lungime pentru corpuri de tip
bară.
Mecanica I 5
Centre de greutate
Rezultă:
Pentru plăci omogene masa specifică ( numită şi densitate aparentă) se poate exprima astfel:
Rezultă:
Pentru blocuri omogene masa specifică (numită şi densitate) se poate exprima astfel:
Rezultă:
Mecanica I 6
Centre de greutate
În cazul sistemelor de corpuri omogene alcătuite prin asamblarea unor corpuri simple uzuale,
definite geometric, cărora li se cunosc poziţiile centrelor de greutate în raport cu un sistem de
referinţă ales, relaţiile devin:
Se vor determina poziţiile centrelor de greutate pentru câteva corpuri utilizate mai des în
aplicaţii.
Bara rectilinie
Fig. 6.4
Mecanica I 7
Centre de greutate
Arcul de cerc admite ca axă de simetrie bisectoarea unghiului la centru (figura 6.5). Se va
considera axa Ox a sistemului de referinţă chiar axa de
y
A simetrie. Rezultă că trebuie determinată doar coordonata
, coordonata fiind zero.
dθ
α
O C x
β
α
θ
B Pentru determinarea numărătorului se face schimbarea de
OC
coordonate
Fig. 6.5
Placa dreptunghiulară
b/2 b/2
b
Fig. 6.6
Pentru determinarea poziţiei centrului de greutate a unei plăci triunghi dreptughic se vor alege
axele sistemului de referinţă coliniare cu catetele acestuia. Deoarece triunghiul dreptunghic
are aceeaşi poziţie în raport cu ambele axe (o axă este paralelă cu o catetă şi perpendiculară pe
cealaltă) se va determina o singură coordonată ( ), cealaltă obţinându-se prin analogie.
Mecanica I 8
Centre de greutate
y
b/3
h-y
dy Se alege un element de arie
h
dreptunghiular cu lungimea
C
h/3
y
variabilă ( ) şi lăţimea
x
O constantă cu care se
b ,,acoperă” triunghiul prin
Fig. 6.7 deplasare pe verticală de la O la
h. Cum aria tinde către zero şi latura tinde de asemenea la zero, acest element
dreptunghiular de arie are o comportare de punct în raport cu axa Ox, deci calculul presupune
determinarea unei integrale simple. Aceasta este o urmare a faptului că s-a ales latura finită
a elementului elementar de arie paralelă cu axa în raport cu care determinăm coordonata
centrului de greutate. Mărimea laturii variabile se determină din asemănarea celor două
triunghiuri dreptunghice din figura 6.7. Astfel:
Prin analogie:
Se observă că centrul de greutate al unei plăci triunghi dreptunghic se află la o treime din
catetă în raport cu cealaltă catetă. Din punct de vedere geometric, centrul de greutate pentru o
asemenea placă se află la intersecţia medianelor.
Fie o placă sector de cerc cu raza R şi unghiul la centru β. Bisectoarea unghiului la centru este
axă de simetrie deci vom alege o axă a sistemului de referinţă chiar această bisectoare (figura
Mecanica I 9
Centre de greutate
α dθ
Fig. 6.8
unde variază de la 0 la R iar variază de la ( )
la .
Variabilele sunt independente, deci putem rezolva această integrală separând variabilele şi
cunoscând că produsul acestor variabile în integrală conduce la produsul a două integrale
simple:
Poziţiile centrelor de greutate (notate cu C) pentru trei sectoare de cerc utilizate frecvent în
aplicaţii se prezintă în figura 6.9, unde are semnificaţia de excentricitate.
C R
C
C R e e
O O e O
Fig. 6.9
Mecanica I 10
Centre de greutate
a)
b)
c)
Teorema 1. Aria suprafeţei generată prin rotirea completă a unui arc de curbă plană şi
omogenă în jurul unei axe conţinută în planul său şi pe care nu o traversează, este egală cu
lungimea arcului de curbă înmulţită cu lungimea cercului descris de centrul său de masă
(figura 6.10.a).
Teorema 2. Volumul generat prin rotirea completă a unei suprafeţe plane şi omogene în jurul
unei axe conţinută în planul său şi pe care nu o intersectează este egal cu produsul dintre aria
suprafeţei şi lungimea cercului descris de centrul său de masă (figura 6.10.b).
Mecanica I 11
Centre de greutate
L
C A C
a) b)
De regulă, astfel de corpuri se obţin prin asamblarea unor corpuri omogene având mase
specifice diferite. În această situaţie, se împarte corpul în părţile sale omogene şi se determină
poziţiile centrelor de greutate pentru fiecare parte, definite de coordonatele , şi în
raport cu un sistem de referinţă ales. Coordonatele centrului de greutate al corpului neomogen
se vor determina cu relaţiile:
Pentru corpuri neomogene având masa specifică variabilă după o lege cunoscută,
coordonatele centrului de greutate se determină astfel:
Mecanica I 12
Centre de greutate
a)
b)
c)
Mecanica I 13
Centre de greutate
1. c;
2. a;
2. c;
3. a.
Rezolvare
test de autoevaluare
2
1. Consultare aspecte teoretice pag. 11;
2. b;
3. c.
Rezolvare
test de autoevaluare
3
Mecanica I 14