Unitate mixta de fizica CNRS/THALES de pe langa Universitatea de Sud din Paris

SPINTRONICA

In limba engleza, ‘to spin’ inseamna a se invarti; cu alte cuvinte, este, mai mult sau mai putin, miscarea
unui electron intr-un sens si intr-altul. Electronica traditionala ignora spinul si utilizeaza doar un effect
de campuri electrice asupra sarcinii electronului. Apar efecte noi atunci cand se manipuleaza de
asemenea spinul electronului, acesta reprezinta electronica spinului. Un domeniu promitator, care,
dupa ce adupa obtinerea revolutionarat si citirea hard diskurilor, ar trebuie sa ocupe un loc important in
tehnologiile de informatiei ale viitorului.

Imagine= heterostructure la microscop electronic de transmisie de inalta rezolutie

Electronica de spinurilor (sau ‘spintronica’) defineste un ansamblu de fenomene legate de polarizarea in

spin a conductiei electrice si observate in ‘nanostructuri magnetice’. Aceste ‘nanostructuri magnetice’
sunt structurie artificiale construite la scara nanometrului dincu materiale feromagnetice cum sunta
elementele de baza. Care este originea conductiei electrice polarizate in spin pe care o foloseste pereaza
electronica de spinului/ de rotire? Spre exemplu, Uun metal ferromagnetic precum fierul sau cobaltul ,
de exemplu, este caracterizat de un decalaj/ o decalibrare al benzilor de energie ale electronilor din
doua directii de spin, decalaj care se exprimatraduce/ rezulta printr-un numar mai mare de momente
magnetice electronice intr-o directieve, si, deci, printr-o magnetizare spontana. El este Rezultat de
asemenea faptul ca electronii de spin majoritar (spin ‘in sus’) si cei de electroni de spin minoritar ( spin
‘in jos’)care sunt condusic prin curentul in paralel cu mobilitati diferite; este baza generala a efectelor
electroniceii de spin. Daca vrem sa plasam schematic spintronica in raport cu electronica
semiconductoare, putem spune ca distinctia nu se mai realizeaza intre electroni si gauri de semi-
conductoare, ci intre electroni de spin ‘in sus’ si electroni de spin ‘in jos’. Spintronica
opereaza/exploateaza in general, dependenta de rotatie a conductiei in structure artificiale precum
multistraturi magnetice, nanofire, jonctiuni tunel sau hetero-structuri din metal feromagnetic/ semi-
conductor.

Dispozitivele utilizează fenomenul electronic de spin, capete de descifrare magnetică sau cipuri de
memorie spre exemplu, sunt denumite în egală măsură dispozitive electronice de roatatie.

Debuturile electronicii de rotatie sunt in general asociate cu descoperirea rezistentei magnetice

gigante(GMR) pe multistraturi metalice in 1988. Cercetatorii din domeniul electronicii de roatie su fost
de l inceput preocupati multistraturile metalice incepand cu anii 1990 dupa ce aceste straturi au fost
întinse către tipuri foarte diferite de heterostructuri asociate materiilor magnetice nu doar metalelor,
care de asmenea sunt izolanti sau semi-conductori.

Aplicatiile actuale foarte importante in electronica de rotatie sunt din domeniul de tehnologie a
informatiei. Astfel, capetele de descifrare a GMRuui au permis o buna argumentare a densitatii de
informatie pe care o poate stoca in discuri sau benzi magnetice. Jonctiunile magnetice tunel tind sa aibă
in curand aplicatii importante pentru realizarea de memorii magnetice permanente cu un grad inalt de
densitate si elemente electronice logice. Perspectivele importante de aplicare a electronicii de rotatie
impun puternic cautari funadmentale in noi directii numeroase. În acest articol, vom descrie in paralel
progrese fundamentale si aplicatii.

Rezistenta magnetica gigantica

Un prim exemplu al efectului electronic de rotatie este rezistenta magnetica gigantica a multistratelor
magnetice. Gmr a fost descoperita in 1988 in Orsay(colaborare intre Laboratorul de fizica a solidelor si
LCR Thomson-CSF, coordonat 1) si in Germania, asupra multistratelor compuse dintr-o dispunere
alternanta de straturi ultrafine de fier si crom. Mai exact, influenta spinului de electron pe transportul
electronic din materii ferromagnetice a fost deja cunoscut in aceasta epoca. Conceptul initial a fost
introdus de catre Mott inainte de a doilea razboi mondial, dupa experinte si modele de teorii dezvoltate
mai ales in laboratorul de fizica a solidelor din Orsay si din Strasburg in anii 70 a fost bine stabilita fizica
de conductie a ferromagneticii. Dar nu spre sfarsitul anilor 8-, progresul tehnologic a permis fabricarea
de straturi ultafine compuse din doar cateva straturi de atomi.