Unitate mixta de fizica CNRS/THALES de pe langa Universitatea de Sud din Paris

Spintronica

TO SPIN= a se învârti, cu alte cuvinte este mai mult sau mai putin ceea ce face miscarea unui electron
intr-un sens si intr-altul. Electronica traditionala ignora spinul si utilizeaza doar un efect de campuri
magneticeelectrice asupra sarcinii electronului. Totusi, efecte noi apar cand se manipuleaza de
asemenea spinul electronului, acesta reprezinta electronica spinului. Un domeniu O cale promitator
plina cu angajamente care, dupa obtinerea revolutionara si , citirea hardiskurilor discurilor dure, ar
trebui sa ocupe un loc important in tehnologiile de informatie ale de viitorului.

Imagine=heterostrctura la microscop electronic de transmisie de inalta rezolutie

Electronica spinurilor sau spintronicamagnetoelectronica, desemneaza un ansamblu de fenomene

legate de polarizarea inde spinuri a conductiei electriceonice si observarea in nanostructuri magnetice.
Aceste nanostructuri magnetice sont structuir artificiale construite la scara de nanometru dincu
materialei ferromagnetice cum sunt elementele de bază.

Care este originea conductiei electrice polarizate in prin spin pe care o foloseste realizaeaza electronica
spinului? Spre exemplu, Un metal ferromagnetic precum fierul sau cobaltul, spre exemplu, este
caracterizat de catre un decalaj lde benzilor de energie ale cu electronilor din prin 2 directii de spin,
decalaj care se exprima printr-un mare număr mai mare de momente magnetice electronice intr o
directie si deci catre o magnetizare animare spontana. El este rezultat de asemenea din electroni dei
spinului majoritar(spin in sus) si de electronide i spinului minoritar (spin in jos), care sunt condusi prin
curent in paralel cu mobilitati diferite. Este baza generala a efectelor electronicie de spin. Daca vrem sa
situăm schematic electronica de spin printr-un raport de la electronică la baza semi-conductoare, putem
spune ca distinctia nu se realizeaza intre electroni si orificiile semiconductoare, ci intre electronii de
rotatie sus si electronii de rotatie jos. Electronica de rotatie valorifică in general dependeta in rotatia de
conductie in structuri artificiale asa cum sunt multistraturile magnetice, nanofirele, junctiuni tunel sau
heterostructuri metaliceferomagnetice sau semiconductoare.

Dispozitivele utilizează fenomenul electronic de spin, capete de descifrare magnetică sau cipuri de
memorie spre exemplu, sunt denumite în egală măsură dispozitive electronice de roatatie.

Debuturile electronicii de rotatie sunt in general asociate cu descoperirea rezistentei magnetice

gigante(GMR) pe multistraturi metalice in 1988. Cercetatorii din domeniul electronicii de roatie su fost
de l inceput preocupati multistraturile metalice incepand cu anii 1990 dupa ce aceste straturi au fost
întinse către tipuri foarte diferite de heterostructuri asociate materiilor magnetice nu doar metalelor,
care de asmenea sunt izolanti sau semi-conductori.

Aplicatiile actuale foarte importante in electronica de rotatie sunt din domeniul de tehnologie a
informatiei. Astfel, capetele de descifrare a GMRuui au permis o buna argumentare a densitatii de
informatie pe care o poate stoca in discuri sau benzi magnetice. Jonctiunile magnetice tunel tind sa aibă
in curand aplicatii importante pentru realizarea de memorii magnetice permanente cu un grad inalt de
densitate si elemente electronice logice. Perspectivele importante de aplicare a electronicii de rotatie
impun puternic cautari funadmentale in noi directii numeroase. În acest articol, vom descrie in paralel
progrese fundamentale si aplicatii.

Rezistenta magnetica gigantica

Un prim exemplu al efectului electronic de rotatie este rezistenta magnetica gigantica a multistratelor
magnetice. Gmr a fost descoperita in 1988 in Orsay(colaborare intre Laboratorul de fizica a solidelor si
LCR Thomson-CSF, coordonat 1) si in Germania, asupra multistratelor compuse dintr-o dispunere
alternanta de straturi ultrafine de fier si crom. Mai exact, influenta spinului de electron pe transportul
electronic din materii ferromagnetice a fost deja cunoscut in aceasta epoca. Conceptul initial a fost
introdus de catre Mott inainte de a doilea razboi mondial, dupa experinte si modele de teorii dezvoltate
mai ales in laboratorul de fizica a solidelor din Orsay si din Strasburg in anii 70 a fost bine stabilita fizica
de conductie a ferromagneticii. Dar nu spre sfarsitul anilor 8-, progresul tehnologic a permis fabricarea
de straturi ultafine compuse din doar cateva straturi de atomi.