Dr.adm, ramură a dr. public Dr.

adm
este acea ramură a sistemului de drept
constituită din totalitatea normelor juridice
care reglementează raporturile sociale din
cadrul organizării şi funcţionării
administraţiei publice şi ale înfăptuirii
activităţii executive a statului prin utilizarea
metodei subordonării (autoritare) în
desfăşurarea relaţiilor juridice. trăsături
-dr.adm este o ramură omogenă a sist unitar
al dreptului român-subiec din cadrul acestor
raporturi se caracterizează prin relaţii de
subordonare (autoritate) - nu lasă libertate de
voinţă participanţilor din cadrul lor, de unde şi
caracterul imperativ al normelor -dreptul
administrativ face parte din categoria
dreptului public, întrucât promovează
interesele sociale generale. N.J adm reprez
acea categorie a n.j instituite de autorit de stat
şi care conferă A.P. să se manifeste în
raporturile de drept ca subiecte special
investite cu atribuţii de realizare a puterii
executive. a. După ob de reglementare
distingem:-normele organice (cuprinse în
legi organice, ordinare) -norme procedurale
(procesuale) -norme materiale b. După
sfera lor de cuprindere se
disting :-normele generale (sau de drept
comun) includ cele mai importante reguli
dintr-un domeniu al activităţii executive
-normele speciale se referă la categorii
limitate de raporturi juridice dintr-un
domeniu restrâns (de exemplu, normele
rectificative în materie bugetară);normele
excepţionale sau de excepţie care vizează
situaţii cu totul deosebite, derogatorii de la
dreptul comunc. După conduita
prescrisă:-normele onerative;normele
prohibitive care interzic săvârşirea unei
acţiuni (de exemplu, secretarul consiliului
local nu poate fi membru al unui partid sau al
unei formaţiuni politice);-normele permisive
sunt cele care, fără a obliga sau interzice o
anumită acţiune, lasă libertate de conduită
subiectelor de drept în limitele prevăzute de
ele d. După locul în care îşi produc -
normele producătoare de efecte -normele
producătoare de efecte externe, emise în
temeiul legii, a altor acte normative cu forţă
juridică superioară, cărora le asigură o
executare unitară, cazul normelor fiscale

.Izvoarele dreptului administrativ

Trăsături:a) forma scrisă de exprimare a
regulilor juridice este un element b) regula
scrisă trebuie conţinută într-un act normativ,
de reglementare, şi nu printr-o hotărâre
judecătorească sau pe cale doctrinară;c)
actele normative trebuie emise întotdeauna de
autorităţile statului, iar nu de alte organisme
sociale ale căror norme pot fi recunoscute de
stat;d) izvoarele dreptului administrativ sunt
constituite într-un sistem unitar şi diferenţiat
în componentele sale structurale prin forţa lor
juridică diferită, începând cu Constituţia şi
terminând cu actele administrative normative
ale guvernului, miniştrilor, ale autorităţilor
teritoriale şi locale, ultimele având puterea
locului pe care autorul lor îl ocupă în ierarhia
sistemului de organe executive.e) în dreptul
administrativ nu constituie izvor de drept
obiceiul juridic, practica judiciară, inclusiv
deciziile Înaltei Curţi de Casaţei şi Justiţie sau
deciziile Curţii Constituţionale şi nici doctrina
juridică. Constituţia este cel mai important
izvor al dreptului administrativ întrucât
normele executive de bază sunt cuprinse în
acest act fundamental – în cadrul căruia ocupă
o pondere însemnată – având o forţă juridică
supremă. Legile sunt importante izvoare ale
dreptului administrativ atunci când
reglementează raporturi sociale din sfera
executivului. L.constit,L.org,L.ordinare

Decretele Preşedintelui României cu

caracter normativ sunt izv ale dr. adm când
reglementează raporturi din sau interesând
sfera executiv precum măsurile excepţ privind
starea de asediu sau starea de urgenţă
instituite în întreaga ţară sau în unele unităţi
adm-terit. Aceste decrete se contrasemnează
de primul-ministru.Hotărârile Guvernului
cu caracter normativ reprez un imp izvor al
dr.adm atât prin nr lor, cât şi prin forţa lor
juridică în ierarhia actelor executive, precum
şi prin efectele produse asupra întregii adm
publice. Deşi intervin, de regulă, „secundum
legem” operând ca reglemen derivate şi
secundare uneori pot regl şi în mod primar şi
originar unele rap sociale în sectoare unde nu
avem reglem legisl. Ordonanţele de
Guvern au mereu caract norm, iar ca forţă
juridică trebuie considerate ca fiind
echivalente legii, ordinare sau organice, după
caz, iar dacă reglemen rap interesând sfera
executivă sunt şi izvoare ale dr adm. Sunt
emise de către G în temeiul unei legi speciale
de abilitare, în limitele şi în condiţiile
prevăzute de aceasta, în cadrul „delegării
legislative” încredinţate de parlament
executivului.Regulamentele,
instrucţiunile şi ordinele ale miniştrilor şi
celorlalţi conducători ai aut adm publice
centrale de specialitate se emit, de regulă, în
temeiul unor prevederi exprese cuprinse în
legi, decrete şi hotărâri guvernamentale sau,
uneori, chiar în lipsa împuternicirii atunci
când un act de nivel superior reclamă, prin
însăşi modul său de reglementare, apariţia
unui act cu o forţă juridică inferioară care să-i
asigure o punere în aplicare unitară şi
detaliată într-un domeniu sau ramură de
activit
Rolul, mandatul şi atribuţiile
Preşedintele RomânieiPreşedintele
României reprezintă statul roman, este
garantul independenţei naţionale, al unităţii şi
al integrităţii teritoriale a ţării şi veghează la

1
respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare
a autorităţilor publice. În acest scop,
Preşedintele exercită funcţia de mediere între
puterile statului, precum şi între stat şi
societate. În exercitarea atribuţilor sale,
Preşedintele emite decrete.Preşedintele
României este ales prin vot universal, egal,
direct, secret şi liber exprimat. Este declarat
ales candidatul care a întrunit, în primul tur de
scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor
înscrişi în listele electorale. În cazul în care
nici unul dintre candidaţi nu a întrunit această
majoritate, se organizează al doilea tur de
scrutin, între primii doi candidaţi stabiliţi în
ordinea numărului de voturi obţinute în
primul tur. Este declarat ales candidatul care a
obţinut cel mai mare număr de voturi.
Mandatul Preşedintelui României este de 5
ani şi se exercită de la data depunerii
jurământului, până la depunerea jurământului
de Preşedintele nou ales. Mandatul
Preşedintelui României poate fi prelungit, prin
lege organică, în caz de război sau de
catastrofă. Nici o persoană nu poate îndeplini
funcţia de Preşedinte al României decât
pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi
şi succesive.De asemenea, Preşedintele
României conferă decoraţii şi titluri de onoare,
acordă gradele de mareşal, de general şi de
amiral, numeşte în funcţii publice, în condiţiile
prevăzute de lege. În exercitarea atribuţiilor
sale, Preşedintele României emite decrete care
se publică în Monitorul Oficial al României.
Nepublicarea atrage inexistenţa decretului

.Rolul, investirea şi funcţiile Guvernului

RomânieiG , potrivit programului său de
guvernare acceptat de Parlament, asigură
realizarea politicii interne şi externe a ţării şi
exercită conducerea generală a administraţiei
publice. În îndeplinirea atribuţiilor sale, G
cooper cu org.sociale interesate. G este alcătuit
din prim-ministru, miniştri şi alţi membri
stabiliţi prin lege organică.a) f. de strategie,
prin care se asigura elaborarea strategiei de
punere în aplicare a Programului de
guvernare;b) f.de reglementare, prin care
se asigura elaborarea cadrului normativ şi
institutional necesar în vederea realizării
obiectivelor strategice;c) f. de adm a
proprietăţii statului, prin care se asigura
administrarea proprietăţii publice şi private a
statului, precum şi gestionarea serviciilor
pentru care statul este responsabil;d) f. de
reprezentare, prin care se asigura, în
numele statului roman, reprezentarea pe plan
intern şi extern;e) funcţia de autoritate de
stat, prin care se asigura urmărirea şi
controlul aplicării şi respectării
reglementărilor în domeniul apărării, ordinii
publice şi siguranţei naţionale, precum şi în
domeniile economic şi social şi al funcţionarii
instituţiilor şi organismelor care îşi desfăşoară
activitatea în subordinea sau sub autoritatea
Guvernului.

Actele GuvernuluiGuvernul adoptă hotărâri

şi ordonanţe. Hotărârile se emit pentru
organizarea executării legilor. Ordonanţele se
emit în temeiul unei legi speciale de abilitare,
în limitele şi în condiţiile prevăzute de
aceasta.Hotărârile şi ordonanţele adoptate de
Guvern se semnează de primul-ministru, se
contrasemnează de miniştrii care au obligaţia
punerii lor în executare şi se publică în
Monitorul Oficial al României. Nepublicarea
atrage inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei.
Hotărârile care au caracter militar se
comunică numai instituţiilor
interesate.Parlamentul poate adopta o lege
specială de abilitare a Guvernului pentru a
emite ordonanţe în domenii care nu fac
obiectul legilor organice. Legea de abilitare va
stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data
până la care se pot emite ordonanţe.
Raporturile Parlamentului cu
GuvernulG şi celelalte organe ale adm publ
în cadrul controlului parlamentar al activit lor,
sunt obligate să prezinte inform şi doc cerute
de Camera Deputaţilor, de Senat sau de
comisiile parlamentare, prin intermediul
preşedinţilor acestora. În cazul în care o
iniţiativă legislativă implică modificarea
prevederilor bugetului de stat sau a bugetului
asigurărilor sociale de stat, solicitarea
informării este obligatorie. Membrii G au
acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se
solicită prezenţa, participarea lor este
obligatorie.G şi fiecare dintre membrii săi au
obligaţia să răspundă la întrebările sau la
interpelările formulate de deputaţi sau de
senatori, în condiţiile prevăzute de
regulamentele celor două Camere ale
Parlamentului.

MPrincipiile adm. publice localeP.

Autonom loc are în vedere natura sa
administrativă, iar nu teritorială, care se
manifestă prin modul de constituire,
organizare, funcţionare, activitate, decizie,
gestionare şi finanţare a autorităţilor locale,

2
precum şi de la enunţul său legal. P.
cooperării şi solidarităţii în rezolvarea
problemelor întregului judeţ trebuie să
caracterizeze raporturile dintre autorităţile
locale comunale şi orăşeneşti cu cele judeţene,
alături, desigur, de principiile autonomiei,
legalităţii şi responsabilităţii. P.utiliz lb
materne în raporturile cu administraţia
locală şi serviciile publice deconcentrate din
unităţile administrativ-teritoriale în care
cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale au
o pondere de peste 20% din numărul
locuitorilor (art.19 din Legea nr.
215/2001),P.deconcentrării în teritoriu a
serviciilor publice de interes naţional/.
P. descentralizării formulat de Constituţia
revizuită (art.120/1), deşi nu se mai referă la
serviciile publice din teritoriu aparţinând
administraţiei centrale, apreciem că vizează
instituţiile publice care, deşi au păstrat
subordonare centrală ierarhică, au trecut în
paralel şi în subordine locală P. controlului
adm şi controlului financiar centrale
Asupra autorităţilor administraţiei publice
locale controlul de legalitate este exercitat, în
principal, de către prefect, ca reprezentant în
teritoriu al guvernului, iar controlul financiar
asupra modului de utilizarea banului public de
către organele Curţii de Conturi, în
principal.Atribuţiile
primarului .A.economico-financiare a)
întocmeşte proiectul bugetului local şi contul
de încheiere al exerciţiului bugetar şi le
supune aprobării consiliului;b) exercită
funcţia de ordonator principal de credite;c)
răspunde de inventarierea şi administrarea
bunurilor care aparţin domeniului public şi
domeniului privat al comunei sau
oraşului;A.sociale, sanitare şi de
protecţie a) ia măsuri pentru prevenirea şi
gestionarea situaţiilor de urgenţă; b) asigură
cadrul legal pentru prestarea serviciilor
publice de educaţie, sănătate, protecţia
mediului, familiei, copilului, persoanelor cu
dizabilităţi;c) asigură administraţia social-
comunitară;A. edilitar-gospodăreşti a) ia
măsuri pentru elaborarea planului urbanistic
general al localităţii şi îl supune aprobării
consiliului local; asigură respectarea
prevederilor acestuia, precum şi ale planurilor
urbanistice zonale de detaliu, inclusiv
dezvoltarea urbană;b) organizează evidenţa
lucrărilor de construcţii din localitate şi pune
la dispoziţia autorităţilor administraţiei
centrale rezultatele acestei evidenţe, aprobă
constituirea şi repartizarea locuinţelor sociale;
c) asigură întreţinerea şi reabilitarea
drumurilor publice, proprietatea localităţii,
instalarea semnelor de circulaţie rutieră,
desfăşurarea normală a traficului rutier şi
pietonal, conform legii;Atribuţii politico-
administrative a) Asigură respectarea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale
cetăţeneşti, a prevederilor Constituţiei,
precum şi punerea în aplicare a legilor,
decretelor Preşedintelui României, a
hotărârilor şi ordonanţelor guvernamentale;
b) Asigură aducerea la îndeplinire a
hotărârilor consiliului local, iar dacă apreciază
că ele sunt ilegale va sesiza prefectul în 3 zile
de la adoptarea lor.c) Asigură ordinea publică
şi liniştea locuitorilor, prin intermediul
poliţiei, jandarmeriei şi unităţilor de protecţie
civilă, care au obligaţia să răspundă
solicitărilor sale, în condiţiile legii.d) Este
şeful aparatului propriu de specialitate al
consiliului pe care îl conduce şi controlează.e)
Îndeplineşte funcţia de ofiţer de stare civilă.

Principiile funcţiei publice

administrative p.legalităţii funcţiei
publice, întrucât funcţia publică este definită
de Statut, iar funcţiile publice sunt prevăzute
în anexa acestuia, conţinutul activităţilor
desfăşurate de funcţionari în exercitarea
prerogativelor de putere publică fiind
determinat de lege;p.

3
imparţialităţii;principiul obiectivităţii
în exercitarea funcţiei publice,
presupune soluţionarea cazului dat cu
respectarea adevărului obiectiv, respectiv pe
baza stării de fapt corect stabilite şi cu
respectarea prevederilor legale integral
aplicabile situaţiei, astfel încât propunerea,
avizul, decizia, etc., să fie temeinice şi
legale;p.transparenţei în exercitarea
funcţiei publice, adică a furnizării tuturor
informaţiilor necesare şi solicitate, utile
soluţionării cauzei, cunoaşterea, de către cel
interesat ori de către opinia publică, în funcţie
de natura (normativă sau individuală) a
actului şi de importanţa acestuia, a modului de
desfăşurare şi fundamentare a procesului
decizional, inclusiv a actului rezultat în cadrul
lui;p. eficienţei şi eficacităţii are în
vedere, pe de o parte, rezultatul economic al
exercitării funcţiei (nu neapărat în sensul
rentabilităţii economice, ci în cel al încadrării
în limita veniturilor sau bugetelor proprii
realizate ori alocate), iar, pe de altă parte,
rezultatul social scontat, aşteptat de individ,
colectivitate, autoritate, respectiv mijloacele
folosite şi scopul vizat;p.responsabilităţii,
în conformitate cu prevederile legale, adică de
îndeplinire sau exercitare a funcţiei în
conformitate cu obligaţiile decurgând din
competenţele şi atribuţiile încredinţate
titularului ei şi prin a căror încălcare se
declanşează răspunderea juridică a

acestuia;p.orientării către cetăţean a

funcţiei publice în sensul prestării la termen
şi întocmai a serviciului public solicitat,
efectuarea lui în interesul acestuia de către
autoritatea sau instituţia publică cea mai
apropiată posibil;p.stabilităţii în
exercitarea funcţiei în sensul că
funcţionarii publici nu pot fi eliberaţi sau
destituiţi din funcţie decât în condiţiile şi
cazurile legal şi limitativ prevăzute, iar
întreruperea sau suspendarea temporară ori
încetarea definitivă a raporturilor de serviciu
din motive neimputabile acestora nu
determină pierderea drepturilor legal câştigate
şi nici a calităţii de funcţionar public păstrat în
corpul de rezervă;p.subordonării
ierarhice a funcţionarului public –
trăsătură distinctivă a acestuia faţă de
parlamentar sau judecător -, constând în
îndatorirea executării tuturor dispoziţiilor
ierarhice legale ale superiorilor acestuia, în
limitele competenţei sale, la timp şi
întocmai.Noţiunea contractelor
administrative Ctr administrativ reprezintă
actul juridic încheiat între o persoană
administrativă şi o altă persoană fizică sau
juridică prin care se urmăreşte satisfacerea
unui interes de ordin general (public ) în
schimbul unei sume de bani plătite de
prestator sau suportate de beneficiar, după
caz.

Părţile din contractul administrativ sunt:-

persoana administrativă, respectiv autoritatea
publică, instituţie publică, persoane juridice de
drept privat care, potrivit legii, au obţinut un
statut de utilitate publică sau sunt autorizate
să presteze un serviciu public, în regim de
putere publică;- persoana fizică sau juridică
(de drept public sau privat) care se constituie
fie din individul uman aflat în deplinătatea
capacităţii sale de exerciţiu, fie din subiectul
colectiv, de drept privat (societate comercială)
sau de drept public, ca subiect calificat sau
asimilat acestuia.Obiectul contractului
administrativ este oneros şi constă în
realizarea unei activităţi de interes public
(general)

Concesiunea, formă a contractelor

administrativeContractul de concesiune
a bunurilor proprietate publică se încheie
între concedent, care transmite, pe o perioadă
determinată, dreptul şi obligaţia de a exploata
un bun proprietate publică, în schimbul unei
redevenţe, şi concesionar care şi le asumă pe
riscul şi răspunderea sa.b) Obiectul
concesiunii îl constituie (exploatarea) un
bun proprietate publică a statului sau c)
Termenul (durata) concesiunii este
determinat în timp şi nu poate depăşi 49 de
ani, cu posibilităţi de prelungire prin acordul
părţilor.d) Procedura concesiunii e)
Modificarea contractului de concesiune
se realizează prin acordul părţilor şi în mod
unilateral de către concedent cu privire la
partea reglementară a contractului din motive
excepţionale legate de interesul public

4
naţional sau local, cu notificarea prealabilă a
concesionarului, şi despăgubirea ulterioară a
lui.Încetarea contractului are loc prin
acordul părţilor, la expirarea perioadei pentru
care s-a încheiat, în cazul denunţării sale
datorită interesului public naţional sau local
care impune această situaţie, în cazul
nerespectării obligaţiilor asumate de
concedent sau concesiona.

Controlul administrativ – definiţie,

trăsături, funcţiiControlul admse poate
defini ca acea formă a verificării înfăptuită de
autorităţile publice executive în conformitate
cu pbrevederile legale, atât asupra activităţilor
specifice propriului sistem de organe, cât şi în
afara acestuia, în vederea stabilirii existenţei
sau inexistenţei conformităţii dintre acţiunea
înfăptuită şi normele care o reglementează,
precum şi, după caz, restabilirea, la nevoie, a
legalităţii încălcate cu toate consecinţele
decurgând din aceasta pentru acţiunea
verificată şi autorii controlaţi.Trăsături:1)
este o activitate derivată din activitatea
principală pe care o verifică şi cu care
formează împreună aşa numita administraţie
activă a statului distinctă de jurisdicţiile
speciale din administraţie care alcătuiesc o
categorie separată;2) controlul este o
activitate secundară, comparativ cu
activitatea supusă verificării, indiferent în ce
moment intervine faţă de realizarea activităţii
verificate, motiv pentru care desfăşurarea lui
nu trebuie să stânjenească înfăptuirea acelei
activităţi atunci când aceasta se realizează în
conformitate cu legea;3) controlul este un
atribut al conducerii administrative
indiferent că exercitarea lui se face de către
această conducere în mod direct ori mijlocit,
prin forme specializate sau organizate
distinct.Funcţiile controlului
administrativ sunt următoarele:1) funcţia de
constatare, cea mai importantă, deoarece
indică gradul, modul de realizare şi eficienţa
activităţii verificate;2) funcţia preventivă,
constând în asigurarea evitării abaterilor de la
lege;3) funcţia corectivă, de îmbunătăţire a
activităţii verificate, prin înlăturarea cauzelor
care generează sau a condiţiilor care
favorizează abaterile de la lege, în sensul
reîncadrării ei, dacă este cazul, în parametrii
legali iniţiali, şi de perfecţionare a legislaţiei,
conform nevoilor practice;4) funcţia
sancţionatoare, atribut constând în
posibilitatea de a antrena răspunderea juridică
a autorilor vinovaţi de încălcările săvârşite şi
descoperite în activitatea verificată, precum şi
de a desfiinţa actele emise sau încheiate prin
încălcarea legii.. Controlul administraţiei
publice prin contencios
administrativContenciosul
administrativ este activitatea de soluţionare
de către instanţele de contencios administrativ
competente potrivit legii organice a litigiilor în
care cel puţin una dintre părţi este o autoritate
publică, iar conflictul s-a născut fie din
emiterea sau încheierea, după caz, a unui act
administrativ, în sensul prezentei legi, fie din
nesoluţionarea în termenul legal ori din
refuzul nejustificat de a rezolva o cerere
referitoare la un drept sau la un interes
legitim;Avocatul Poporului, în urma
controlului realizat, potrivit legii sale organice,
dacă apreciază că ilegalitatea actului sau
refuzul autorităţii administrative de a-şi
realiza atribuţiile legale nu poate fi înlăturat
decât prin justiţie, poate sesiza instanţa
competentă de contencios administrativ de la
domiciliul petentului.

Ministerul Public, atunci când, în urma

exercitării atribuţiilor prevăzute de legea sa
organică, apreciază că încălcările drepturilor,
libertăţilor şi intereselor legitime ale
persoanelor se datorează existenţei unor acte
administrative unilaterale individuale ale
autorităţilor publice emise cu exces de putere,
cu acordul prealabil al acestora, sesizează
instanţa de contencios administrativ de la
domiciliul persoanei fizice sau de la sediul
persoanei juridice vătămate. Petiţionarul
dobândeşte de drept calitatea de reclamant,
urmând a fi citat în această

Noţiunea răspunderii administrative R

adm este acea formă a r.j care intervine în
urma încălcării normelor dreptului
administrativ. Încălcarea normelor de drept
administrativ reprezintă o faptă ilicită numită
abatere administrativă, condiţie esenţială a
răspunderii administrative, antrenând
intervenţia autorităţilor în vederea restabilirii
legalităţii încălcate.Fapta ilicită reprezintă
conduita aflată în contradicţie cu legea – şi al
cărui autor trebuie sancţionat ca atare -
constituind o abatere de la norma legală în
vigoare.Norma juridică administrativă
încălcată reprezintă singurul temei al
răspunderii administrative generând raportul
juridic de drept administrativ cu caracter
sancţionator indiferent de calitatea autorului
încălcării.Prin intervenţia statului, a
autorităţilor sale, după o anumită procedură,
se restabileşte ordinea de drept încălcată, se
sancţionează autorul încălcării administrative,
se repară prejudiciul cauzat ori se dispun
măsuri executive pentru înlăturarea stării de
vătămare pricinuite.Răspund în dr adm

5
îmbracă trei forme esenţiale în funcţie de
scopul urmărit prin declanşarea ei şi anume:r.
contravenţ, pentru abaterile în cazurile
anume prevăzute prin reglementări specifice,
săvârşite cu vinovăţie şi sancţionate în mod
corespunzător;R. disciplinară, pentru
încălcarea de către funcţionarii publici, cu
vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu anume
prevăzute în Statutul acestora, ori prin
încălcarea altor statute proprii şi regulamente
de ordine interioară ale celor aflaţi în raporturi
ierarhice de serviciu sau de funcţiune;R.
patrimonială a autorităţilor şi
funcţionarilor pentru pagubele produse în
cadrul exercitării competenţelor şi atribuţiilor
care le revin

.Răspunderea contravenţională, formă

a răspunderii administrative:
Sancţiunile contravenţionale sunt
principale şi complementare. Sancţiunile
contravenţionale principale sunt:a)
avertisment b) amenda contravenţionalăc)
prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.
Sancţiunile contravenţionale complementare
sunt: a) confiscarea bunurilor destinate,
folosite sau rezultate din contravenţii; b)
suspendarea sau anularea, după caz, a
avizului, acordului sau a autorizaţiei de
exercitare a unei activităţi; c) închiderea
unităţii d) blocarea contului bancar; e)
suspendarea activităţii agentului economic; f)
retragerea licenţei sau a avizului pentru
anumite operaţiuni ori pentru activităţi de
comerţ exterior, temporar sau definitiv g)
desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în
starea iniţială.Avertismentul constă în
atenţionarea verbală sau scrisă a
contravenientului asupra pericolului social al
faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a
respecta dispoziţiile legale. Avertismentul se
aplica în cazul în care fapta este de gravitate
redusă. Avertismentul se poate aplica şi în

cazul în care actul normativ de stabilire şi

sancţionare a contravenţiei nu prevede aceasta
sancţiune.Amenda contravenţională are
caracter administrativ. Sumele provenite din
amenzile aplicate persoanelor juridice în
conformitate cu legislaţia în vigoare se fac
venit integral la bugetul de stat, cu excepţia
celor aplicate, potrivit legii, de autorităţile
administraţiei publice locale şi amenzilor
privind circulaţia pe drumurile publice, care se
fac venit integral la bugetele locale. Sumele
provenite din amenzile aplicate persoanelor
fizice în conformitate cu legislaţia în vigoare se
fac venit integral la bugetele locale.Prestarea
unei activităţi în folosul comunităţii
poate fi stabilită numai prin lege şi numai pe o
durată ce nu poate depăşi 300 de ore. Minorul
sub 14 ani nu raspunde contraventional.
Pentru contraventiile savarsite de minorii care
au implinit 14 ani minimul si maximul amenzii
stabilite in actul normativ pentru fapta
savarsita se reduc la jumatate. Minorul care nu
a implinit varsta de 16 ani nu poate fi
sanctionat cu prestarea unei activitati in
folosul comunitatii