Principiile generale de drept cuprind reguli de maxima generalitate acceptate de

majoritatea sistemelor de drept intern, cum ar fi unele principii procedurale,

principiul bunei-credin?e, principiul autorita?ii lucrului judecat. Unele dintre
aceste principii au devenit norme superioare, imperative ale dreptului interna?
ional public, acestea fiind principiile fundamentale ale dreptului interna?ional.
Principiile dreptului interna?ional sunt legate �ntre ele ?i fiecare principiu
trebuie interpretat �n contextul celorlalte principii, form�nd coloana vertebrala a
dreptului interna?ional.

1. Principiul nerecurgerii la forta sau la amenintarea cu forta

1928-Pactul Briand Kelogg
. Articolul 51 prevede dreptul statelor membre la auto-aparare individuala sau
colectiva, �n caz de atac armat. Acest drept este limitat la doua puncte de vedere:
- Exercitarea lui este limitata la situa?ia unui atac armat;
- Exercitarea lui poate avea loc p�na c�nd Consiliul de Securitate va lua
masurile
necesare pentru men?inerea pacii ?i securita?ii interna?ionale.

2. Principiul solutionarii pe cale pasnica a diferendelor

art. 1 ale Cartei ONU
Astfel cum s-a subliniat �n literatura de specialitate [Dumitru Mazilu, op. cit.,
p. 201], solu?ionarea litigiilor prin mijloace pa?nice reprezinta o garan?ie a
pacii pentru urmatoarele considerente:
- Doar daca un diferend este solu?ionat prin astfel de mijloace se ajunge la o
rea?ezare stabila a rela?iilor puse �n pericol ca urmare a litigiului aparut;
- �n cursul unei reglementari pa?nice se realizeaza apropierea par?ilor aflate
�n
diferend, ca urmare a unei mai bune �n?elegeri a cauzelor care au generat
conflictul, determin�nd deterioarea raporturilor dintre cele doua state;
- Recurgerea la mijloace pa?nice reprezinta o condi?ie majora a redob�ndirii
�ncrederii �ntre cele doua par?i, zdruncinata de apari?ia starii de �ncordare ?i a
litigiului pe care l-a declan?at.

3. Principiul neamestecului in treburile interne

Principiul neamestecului �n treburile interne ?i neimixtiunii impune obliga?ia
statelor de a nu interveni �n afacerile ce ?in de jurisdic?ia interna a altui stat.
Sunt excluse orice forme de interven?ie, nu doar cea armata

4. Principiul cooperarii
Principiul cooperarii rezulta din art. 1, alin. (3) al Cartei ONU, potrivit caruia
unul dintre scopurile declarate ale Natiunilor Unite consta �n a realiza
�cooperarea internationala �n rezolvarea problemelor internationale cu caracter
economic, social, cultural sau umanitar, �n promovarea si �ncurajarea respectarii
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de
rasa, sex sau religie�.

5. Principiul autodeterminarii popoarelor

Principiul auto-determinarii popoarelor este definit ca principiul egalita?ii �n
drepturi a popoarelor ?i a dreptului de a dispune de ele �nsele. Toate popoarele au
dreptul de a-?i stabili statutul lor politic �n deplina liberate ?i fara amestec
din afara ?i de a realiza dezvoltarea lor economica, sociala ?i culturala ?i orice
stat are obliga?ia de a respecta acest drept.
6. Principiul egalitatii suveranitatii statelor
Egalitatea suverana presupune urmatoarele elemente:
- Egalitatea statelor din punct de vedere juridic
- Fiecare stat se bucura de drepturi inerente deplinei suveranita?i
- Fiecare stat are obliga?ia de a respecta personalitatea altor state
- Integritatea teritoriala ?i independen?a politica a statului suveran sunt
inviolabile
- Fiecare stat are dreptul de a-?i alege ?i dezvolta liber sistemul politic,
social, economic, cultural

7.Principiul pacta sunt servanda

�l gasim consacrat �n art. 2, pct. 2 al Cartei ONU, conform caruia �toti membrii
Organizatiei trebuie sa-si �ndeplineasca cu buna-credinta drepturile si avantajele
ce decurg din calitatea lor de membru, trebuind sa-si �ndeplineasca cu buna-
credinta obligatiile asumate potrivit prezentei Carte�, precum si �n art. 26 al
Conventiei de la Viena, care prevede ca �orice tratat leaga partile si trebuie
executat de ele cu buna-credinta�.

8.Pricipiul inviolabilitatii teritoriilor

Principiul inviolabilita?ii frontierelor vizeaza obliga?ia statelor de a se ab?ine
de la orice atingere adusa frontierelor existente ale altui stat, de la orice
cerere sau act de acaparare ?i uzurpare a �ntregului sau a unei par?i a
teritoriului unui stat independent