3.

AMPLASAREA CORPURILOR DE ILUMINAT

3.1 GENERALITĂȚI
Amplasarea celor N corpuri de iluminat obținute prin aplicarea metodei
factorului de utilizare se face după anumite reguli, astfel:
- pentru holuri, casele scărilor și grupurile sanitare, nu este necesar un
calcul de predimensionare, iar amplasarea corpurilor de iluminat se face
după anumite reguli constructive, care se respectă în toate situațiile și care
garantează obținerea parametrilor cantitativi și calitativi ai sistemului de
iluminat, în conformitate cu NP061-2002 – a se vedea par. 2.3.7, 2.3.8,
2.3.9;
- pentru încăperile tehnologice (centrală termică, centrală de ventilare, stație
de hidrofor, punct termic, ateliere mecanice etc.) se realizează calculul de
predimensionare prin metoda factorului de utilizare, dar amplasarea
corpurilor de iluminat se face în dreptul echipamentului, rezultând o
amplasare complet aleatoare (a se vedea par. 2.3.14 – 2.3.17);
- pentru arhive, depozite și magazii, se realizează calculul de
predimensionare prin metoda factorului de utilizare, dar amplasarea
corpurilor de iluminat se face de așa natură încât să fie îndeplinite condițiile
de iluminare normată pe rafturi (de obicei în șiruri luminoase continue) – a
se vedea par. 2.3.13, 2.3.21;
- pentru încăperi reprezentative (cum ar fi birourile pentru clădirile de birouri,
sălile de clasă și laboratoarele pentru școli etc.), amplasarea corpurilor de
iluminat determinate anterior prin metoda factorului de utilizare se face
după cum este prezentat în par. 3.2.
În principiu, există două mari categorii de amplasare a corpurilor de iluminat:
- amplasare simetrică pe ambele direcții;
- amplasare asimetrică, ce cuprinde, la rândul ei, patru subcategorii, așa
cum este prezentat în continuare.
 3.2 AMPLASAREA CORPURILOR DE ILUMINAT PENTRU ÎNCĂPERI
REPREZENTATIVE

3.2.1 Amplasarea simetrică pe ambele direcții a corpurilor de iluminat

Amplasarea simetrică pe ambele direcțiiț, în cazul încăperilor cu forma
rectangulară în plan (fig. 3.1, fig. 3.2), este cea mai utilizată modalitate de poziționare
a corpurilor de iluminat în plan, deoarece asigură un nivel de iluminare corespunzător
în condițiile în care estetica încăperii nu este afectată. Aceasta este metoda
implicită de amplasare utilizată de DiaLUX.

Fig. 3.1 Amplasarea simetrică pe ambele direcții a corpurilor de iluminat punctiforme

Indiferent de tipul constructiv al corpurilor de iluminat (punctiform sau liniar),

regula de bază a amplasării simetrice este următoarea:
Corpurile de iluminat se amplasează în șiruri paralele cu pereții, pe
ambele direcții (Ox și Oy), distanța dintre două șiruri consecutive de corpuri de
iluminat (2b, respectiv 2a) fiind egală cu dublul distanței dintre ultimul șir
luminos și peretele alăturat acestuia (b, respectiv a).
În afară de această regulă, corpurile de iluminat liniare se poziționează astfel:
- perpendicular pe planul util;
- cu axa longitudinală paralelă cu peretele vitrat sau de suprafață
vitrată mai mare, dacă există doi sau mai mulți pereți vitrați.
 Fig. 3.2 Amplasarea simetrică pe ambele direcții a corpurilor de iluminat liniare

3.2.2 Amplasarea asimetrică ce are la bază renunțarea la un corp de

iluminat

Fig. 3.3 Amplasarea asimetrică ce are la bază renunțarea la un corp de iluminat

În dreptul ușii există o zonă de circulație, care nu necesită un nivel de
iluminare specific activității din încăperea respectivă (scris, citit).
 În consecință se poate renunța la acel corp de iluminat (fig. 3.3), cele care
rămân în sistem putând asigura un nivel de iluminare corespunzător circulației în
acea zonă.
Deși este realizată o economie atât în investiție cât și în exploatare, această
metodă de amplasare nu se recomandă să mai fie aplicată, deoarece afectează
estetica încăperii.

3.2.3 Amplasarea asimetrică ce are la bază apropierea șirului de corpuri

de iluminat de peretele vitrat
O altă metodă folosită în trecut, dar care se mai utilizează în prezent, este
următoarea:

Fig. 3.4 Amplasarea asimetrică ce are la bază apropierea șirului de corpuri de

iluminat de peretele vitrat

- în cazul existenței unui perete vitrat (Svitrată≥0,30.Sperete), dacă nu se prevăd

sisteme de reflexie a fluxului luminos în dreptul suprafețelor vitrate
(jaluzele), atunci șirul luminos de lângă peretele vitrat se apropie de acel
perete la o distanță λ = 0,80...1,20 m (fig. 3.4); în acest fel, fluxul luminos
pierdut prin transmisie și absorbție pe timpul nopții este întrucâtva
contrabalansat de mărirea componentei reflectate.
 Dacă vitrarea este importantă și pe peretele perpendicular, atunci și șirul de
pe cealaltă direcție, situat lângă acel perete vitrat, se va apropia de acesta la o
distanță δ = 0,50...0,80 m (fig. 3.5).

Fig. 3.5 Amplasarea asimetrică ce are la bază apropierea șirurilor de corpuri de

iluminat de pereții vitrați

3.2.4 Amplasarea asimetrică ce are la bază crearea unei zone de

circulație
Pentru majoritatea încăperilor, se poate considera că lângă perelele pe care
este poziționată ușa de acces în încăpere se poate defini o zonă de circulație cu
lungimea egală cu lungimea peretelui și cu lățimea de 0,90...1,00 m (fig. 3.6).
În acest fel, presupunând că, pentru zona de circulație sunt admise valori
minime ale nivelului de iluminare de 100 lx, se admite ca limita planului util să se afle
la limita zonei de circulație, adică la 0,90...1,00 m de peretele lângă care s-a creat
acea zonă. Sistemul de iluminat este nesimetric doar pe o direcție, iar acest mod de
amplasare este recomandat să fie aplicat pe larg în proiecte, el constituind o soluție
optimă din punct de vedere tehnic și economic.
DiaLUX Light are posibilitatea de a crea o zonă de circulație perimetrală. În
DiaLUX Professional se poate crea orice formă de zonă de circulație și plan util.
 Fig. 3.6 Amplasarea asimetrică ce are la bază crearea unei zone de circulație

Dialux poate exporta planul cu amplasarea propusă pentru fiecare încăpere în

parte în format dwg, respecând scara planului. Exportul se realizează urmărind
succesiunea de comenzi Fișier – Exportare – Salvare fișier DWG sau DXF....
După ce au fost obținute toate fișierele în format dwg și după ce toate aceste
corpuri de iluminat sunt copiate pe planurile curente de arhitectură în conformitate cu
poziționarea lor exactă (se folosește comanda Copy with Base Point și se activează
modul OSNAP din AutoCAD, eventual se folosesc și comenzile Scale sau Rotate,
după caz). Chiar dacă amplasarea corpurilor de iluminat poate să nu se prezinte
(dacă proiectantul dorește acest lucru) sub forma unui bloc, corpurile de iluminat sunt
intotdeauna exportate sub formă de blocuri, iar pentru a le putea edita (de exemplu
renunțarea la cifra 1 care este salvată implicit ca tip constructiv pentru primul tip de
corp de iluminat utilizat), este necesară explodarea lor.
Totodată, soluția luminotehnică propusă (coloana 38 din tabelul sintetizator al
calculelor luminotehnice) se trece în dreptul încăperii corespunzătoare.
Planul complet de amplasare a corpurilor de iluminat pentru parter este
prezentat în anexa 3.1, iar cel pentru subsol, în anexa 3.2.