Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
21.06. 2019
Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la deschiderea Conferinței „Credință şi
sănătate în satul românesc”, Palatul Patriarhiei, Bucureşti, vineri, 21 iunie 2019.
rugăciune: „Biserica ta, Născătoare de Dumnezeu, s-a arătat lăcaș de tămăduire fără plată a
bolilor și mângâiere sufletelor celor întristate”1.
Mărturie a armoniei și complementarității dintre slujirea liturgică și lucrarea
social-filantropică sunt instituțiile medicale și de asistență socială ale Bisericii Ortodoxe
Române în perioadele de început ale medicinii din țara noastră şi în prezent. Doar dacă
ne referim la Spitalul „Colțea” din București sau la Epitropia „Sfântul Spiridon” din Iași,
avem o imagine sugestivă a implicării Bisericii în îngrijirea sănătății și mângâierea
sufletelor întristate, de-a lungul veacurilor. Însă, exemple asemănătoare pot fi găsite în
multe alte locuri din România. Părintele Dumitru Stăniloae a scris despre legătura
dintre tămăduirea sufletească și cea trupească astfel: „Religia și medicina au avut domenii
comune. Biserica și spitalul, religia și medicina sunt aliate nedespărțite. Niciuna nu există prin
negarea celeilalte, nu se exclud și împreună formează o «entente cordiale»”2 (înţelegere
cordială).
În societatea de azi, dimensiunea caritabilă sau filantropică a slujirii Bisericii se
împlinește pe mai multe planuri: prezența preoților de caritate în spitale și în
instituțiile de asistență socială, înființarea și susținerea propriilor instituții de
asistență socială și medicală (centre socio-medicale, policlinici, dispensare, cabinete
medicale, puncte farmaceutice), dar și prin deschiderea către programe social-
medicale în parteneriat, cu participarea preoților, a medicilor și farmaciștilor. Sfântul
Sinod al Bisericii noastre a proclamat anul 2019 drept Anul omagial al satului românesc
(al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari). Satul este locul ancestral în care s-au
format și păstrat de-a lungul timpului valorile noastre spirituale, care ne dau demnitate
și statornicie, spațiul cultivării virtuților tradiționale ale viețuirii sănătoase, cu evlavie
faţă de Dumnezeu și respect față de oameni.
Criza spirituală și materială care amenință satele românești în zilele noastre cere
de la noi toți mai multă implicare. Satele au nevoie de primari harnici, de învățători de
vocație, de preoți duhovnicești şi milostivi, dar și de săteni sănătoși și bucuroşi să
cultive pământul.
Sănătatea reprezintă o prioritate importantă pentru toți cetățenii Uniunii
Europene, care vor să beneficieze de servicii medicale de calitate. Românii sunt
răspândiți pretutindeni și vor să aibă și acasă ceea ce li se oferă în țările occidentale.
Statisticile arată că îmbătrânirea populației este o provocare pentru deceniile
următoare în toată Europa, iar numărul cadrelor medicale este în scădere. La noi, în
România, acest fenomen este însoțit de alte provocări majore: scăderea natalității, depopularea
satelor, exodul medicilor către țări cu economii mai dezvoltate, fragmentarea familiilor prin
migrația populației ş.a..
1 „Sfeștania sau slujba Aghesmei mici”, în Aghiastamtar, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti,
2016, p. 192.
2 Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, „Religia și sănătatea”, în Cultură și duhovnicie, vol. 1, colecția Opere Complete, Editura Basilica,
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române