UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

METODOLOGIA CERCETĂRII EDUCAŢIONALE

MODUL PSIHOPEDAGOGIC/ POSTUNIVERSITAR/ NIVELUL II

2017-2018

PROIECT DE CERCETARE

Cursant: BĂNICĂ LUMINIŢA-ADRIANA

Specializarea: LITERE,ROMÂNĂ-ENGLEZĂ

1
 „STRATEGII DE PREVENIRE ŞI ÎNLĂTURARE A EŞECULUI ŞCOLAR ÎN
ÎNVĂŢĂMÂNTUL LICEAL”

Studiul următor reprezintă o viziune adâncita a cercetării pedagogice şi a strategiilor care pot
preveni şi înlătura eşecul şcolar din învăţământul liceal, care poate avea urmari grave ce se pot
concluziona cu abandonul şcolar.
Abandonul şcolar reprezintă în momentul actual o capcană destul de periculoasă la adresa
instituţiilor de învăţământ cât si a elevilor deoarece tot mai mulţi elevi tind spre această alegere
de a abandona crezând că scoala nu aduce nici un benefiuciu!
În cercetarea pe care o voi prezenta a fost nevoie de ajutorul a 20 de cadre didactice, 40 de
elevi, încercând să anticipăm şi sa combatem atât prin chestionare cât si prin metode de stopare a
acestui proces de eşec şcolar să observăm atitudinea fiecărui pion implicat în educaţie referitoare
la eşecul şcolar tot mai frecvent în ultima perioadă.
Titlul proiectului: Strategii de prevenire şi înlăturare a eşecului şcolar în învăţământul liceal.
1. Motivaţia alegerii temei:
Această temă reprezintă in opinia mea starea gravă în care se află majoritatea şcolilor din
epoca în care trăim,aceea de eşec şcolar!
Am considerat că este o temă interesantă de dezbătut din punct de vedere social şi şcolar
deoarece cele doua sunt într-o strânsă legătură!
Acest fenomen ia amploare și ca urmare orice profesor se loveşte inevitabil în munca de zi cu
zi şi de aceea consider că orice cadru didactic trebuie să fie preocupat de cercetarea cauzelor care
determină eşecul şcolar şi să aibă mereu la îndemână un set de măsuri pentru a preveni pe cât se
poate sau pentru a rezolva situaţiile de eşec şcolar.

2. Scopul proiectului:
Scopul principal al proiectului are ca rezultat prevenirea şi reducerea cazurile de eşec şcolar
care de multe ori au o finalitate negativă şi anume abandonul şcolar.

3. Descrierea problemei:
Eşecul şcolar este forma severă a insuccesului şcolar şi se manifestă prin abandon şi prin
repetenţie, aceasta este o sancţiune a neindeplinirii obligaţiilor scolare.

2
Insuccesul şcolar, cu toate formele lui de manifestare, reprezintă ansamblul pierderilor şcolare ale
căror efecte se repercutează negativ asupra integrării sociale şi profesionale şi asupra relaţiilor de
convieţuire cu semenii.
Mediul social-cultural deteriorat în anumite perioade de frământări, convulsii sociale
influenţează negativ si politica şcolară şi calitatea organizării pedagogice a instituţiilor de
invăţământ.
Din acest punct de vedere, mai cu seamă, deficienţele activităţii de predare şi erorile de evaluare
au cea mai rnare influenţă negativă asupra randamentului invatarii.
Nedreptăţirea frecventă prin notare şi excesele de severitate, blochează şi demobilizează
elevul. Evenimentele stresante in viata de familie (boală, divorţ, conflicte), dezinteresul familiei
faţă de şcoală si mediul prietenilor ostili şcolii influenţează negativ atitudinile faţă de obligaţiile
şcolare.
Tema stării de tensiune psihică care are ca efect eşecul şcolar al elevilor urmăreşte să invite
factorii angajaţi în actul educativ – părinţi, profesori, conducerea învăţământului, alte autorităţi –
la reflecţie şi luare de atitudine.
Aşa cum este şi firesc, rezultatele anchetelor recent efectuate privind eşecul şcolar, reflectă etapa
istorică pe care o străbatem, cu particularităţiile ei specifice de ordin social şi economic, cu
câştigurile şi neajunsurile inerente, care şi-au pus amprenta pe problemele cu care se confruntă
elevii.
Ineficiența școlară constă în neîndeplinirea de către elevi a cerinţelor obligatorii din programe,
fiind efectul discrepanţei dintre exigenţe, posibilităţi şi rezultate.
Spre exemplu noi ca și cadre didactice constatăm efectul, faptul că un elev are dificultăţi la
matematică, dar nivelul şi cauzele acestora nu le putem identifica uşor.
Respectiv nu este suficient să afirmăm sau să constatăm aceasta şi să observăm spre exemplu
(dacă în cazul respectiv este astfel), că acestea sunt cauzate de faptul că elevul nu poate aduna
fracţii cu numitori diferiţi (dacă era vorba de un capitol anterior rezolvării unor probleme cu
fracţii). La fel, se exemplifică faptul că nu este suficient să spunem că un elev nu cunoaşte un
anumit capitol al fizicii, ci aceasta se constată şi sub aspectul operaţional, anume, că “nu ştie să
alcătuiască un circuit electric în serie care să funcţioneze corect” (după C. Hârnăveanu în A.
Cosmovici şi L. Iacob, Ed. Polirom, 1998, p. 89), respectiv că, aspectele aplicative, operaţionale,
nu le poate observa şi realiza datorită insuficienţelor în privinţa cunoştinţelor teoretice.

3
Deci, ne putem concentra sub aspectul diagnosticului psihic asupra a două feluri de probleme:
 cele care duc la eşecuri la învăţătură; (nu înseamnă că nu mai sunt şi alte probleme; dar
pe baza cunoaşterii lor – cel puţin în acest caz – putem lua măsuri atât curative cât şi
preventive privind eşecurile la învăţătură);
 cele care ne pot aduce în situaţia în situaţia să putem lua măsuri în cunoştinţă de cauză
spre a consolida şi extinde sfera succeselor şcolare.
Asfel:
 în diagnosticarea cauzelor eşecurilor la învăţătură pornim de la o ipoteză mai generală şi
anume aceea că orice elev, pentru a avea rezultate normale sau pentru a avea succese
trebuie mai întâi să dobândească comportamente, obişnuinţe de a învăţa şi în orice caz,
cele care sunt deja necesare ca prealabile pentru îndeplinirea sarcinii date care este în
prezent sau urmează să fie rezolvată (se poate constata că dacă nu cunoaşte şi nu are deja
deprinderile de rezolvare a anumitor sarcini care precedau problema respectivă, nu are
cum să o rezolve pe aceasta, mai ales în domenii ale ştiinţelor naturii – fizică, chimie, ş.a.
– sau matematică unde universul de cunoştinţe sunt prezentate într-o asemenea
desfăşurare, încât au o mare interdependenţă; respectiv cele care urmează, fac obligatorie
trimitere şi înţelegere a celor anterioare; ca urmare: din punctul de vedere psihologic
începutul cercetării este să descoperim dacă elevul poate îndeplini fiecare dintre sarcinile
prealabile care alcătuiesc o unitate, o progresie înspre rezolvarea sarcinii de învăţare
actuală.

4. Ipotezele cercetării: Dacă elevii au o relaţie defectuoasă cu membrii familiei, atunci aceşti
elevi prezintă risc de eşec şcolar;

Ipoteza 1
a. Dacă profesorul care predă are o atitudine nepotrivită şi un stil de predare rigid, greu de
perceput şi de înţeles, atunci apariţia riscului de eşec şcolar mai mare.

Ipoteza 2
b. Dacă elevii au o viaţă anostă, fără prieteni şi persoane la care să apeleze în cazul confruntării
cu probleme atunci riscurile apariţiei unui eşec şcolar este mai mare

4
 5. Obiectivele cercetării:
O1: Descoperirea opiniilor elevilor faţă de propria lor activitate;
O2: Conturarea opiniilor profesorilor privind cauzele eşecului şcolar;
O3 : Urmărirea concordanţei dintre opiniile formulate de părinţi, şi profesori privind activitatea
şcolară, respectiv eşecul şcolar ;
O4 : Determinarea cauzelor obiective şi subiective ale eşecului şcolar atât în învăţământul liceal
O5: Elaborarea, pe baza concluziilor obţinute, a unui program concret pentru prevenirea şi
diminuarea eşecului şcolar la nivelul şcolii;

6. Eşantionul cercetării:
Populaţia vizată: 20 de cadre didactice, 40 de elevi .
Durata : pe parcursul unui an şcolar

Metodologia cercetării :

În cercetarea de faţă utilizăm următoarele metode : observaţia, ancheta, cercetarea

documentelor şcolare, şi studiul de caz.
Tehnica utilizată pentru aplicarea metodei observaţiei este cea sistematică,având ca
instrument de cercetare grila de observaţie. Grila de observaţie cuprinde o serie de indicatori
observaţionali care exprimă aspecte concrete, particulare, observabile ale problemei : eşecul
şcolar.
Metoda cercetării documentelor şcolare presupune analiza datelor pe care i le oferă :
cataloagele, foile matricole, fişele psihologice ale elevilor. Informaţiile dobândite prin studiul
acestor documente oferă prilejul unei reflecţii retroactive şi unor comparaţii între diferitele
generaţii de elevi.
Ca metodă de cercetare am ales ancheta, deoarece permite realizarea mai rapidă şi mai
uşoară, culegerea unei informaţii foarte bogate la care altfel cu greu s-ar fi ajuns. Ca instrument
de investigaţie utilizăm chestionarul, care cuprinde o listă de întrebări aşezate într-o ordine
logică şi cronologică.

5
 7. Planul de cercetare : Pentru realizarea cercetării am realizat două chestionare ,câte unul
pentru fiecare pion reprezentativ implicat în procesul instructiv- educativ: unul pentru
profesori, unul pentru elevi !
Chestionarele au drept scop evidenţierea factorilor determinanţi ai reuşitei şcolare şi soluţii
concrete privind preîntâmpinarea şi / sau diminuarea eşecului şcolar : pedagogici, socio-
familiali şi cei psihologici.

Etape

 Studiul si documentarea psiho-pedagogica privind “Eşecul scolar”;

 Investigarea opiniilor elevilor şi profesorilor;
 Centralizarea opiniilor şi elaborarea concluziilor;

Întocmirea şi realizarea programului de acţiuni

Voi prezenta în continuare cele 2 chestionare concepute:

CHESTIONAR PENTRU PROFESORI

1. Care credeţi că ar trebui să fie principala funcţie a şcolii:

De formare profesională
De transmitere de cunoştinţe
De formare a cetăţenilor
De socializare a elevilor

2. Ce probleme vă semnalează elevii:

Legate strict de disciplina pe care o predaţi Legate de şcoală în general
Legate de relaţiile cu profesorii Legate de conflicte
Legate de starea de sănătate Legate de viaţa din familie

3. Care este modalitatea cea mai utilizată de dumneavoastră în predare:

6
 Dictaţi lecţia Faceţi schema lecţiei pe tablă
Implicaţi activ elevii în activitate didactică Realizaţi activităţi pe grupe
Daţi sarcini individuale elevilor Implicaţi toţi elevii în desfăşurarea
lecţiei

4. Ce modalitate de comunicare cu părinţii adoptaţi cel mai des:

şedinţe cu părinţii informări scrise

lectorat discuţii individuale
vizite la domiciliu convorbiri telefonice
5. De ce credeţi că elevii chiulesc:

 dezinteres pentru materia respectivă

 permisivitate din partea profesorilor
 obişnuinţă
 antipatie faţă de profesori
teama de a lua o notă mică
plictiseală
 pentru a putea petrece mai mult timp cu prietenii
alte motive

6. Care credeţi că sunt cauzele pentru care un elev are comportament inadecvat la
şcoală:
 elevul consideră că materia este încărcată
 relaţionarea defectuoasă profesor-elev
 probleme în familie
 dezinteresul familiei faţă de şcoală
 probleme în relaţionarea cu ceilalţi colegi
 elevul consideră că materia nu-l ajută în viitor
7. Cum reacţionaţi când un elev vă corectează la o greşeală atunci când predaţi:
 nu-i acord atenţie

7
 vă corectaţi fără nici o explicaţie
 îl felicitaţi pentru spăiritul de observaţie

CHESTIONAR PENTRU ELEVI

1. În ce situaţii vin părinţii tăi la şcoala :

nu vin la şcoala;
când sunt chemaţi pentru o anumită problemă;
la şedinţele cu părinţii.

2. Pentru ce ai nota scăzută la purtare:

pentru absenţe;
pentru comportament neadecvat faţă de profesori;
pentru comportament faţă de colegi;
altele.

3. Ai avut vreodată conflict cu unul dintre profesorii tăi:

da;
nu.
4. S-a întâmplat să chiuleşti:
da;
nu.

5. Care este motivul pentru care ai chiulit:

pentru a-mi petrece mai mult timp cu prietenii;
teama de a lua notă mică;
plictiseală;
antipatie faţă de profesori;
obişnuinţă;
permisivitate din partea profesorului;

8
 alte motive.

6. Care sunt motivele pentru care nu apreciezi un profesor:

nu discută şi alte probleme în afară de materia predată;
este prea exigent;
jigneşte elevii;
alte motive.

7. Ce activităţi desfăşori în afara şcolii:

îmi ajut părinţi să câştige mai mulţi bani;
sunt înscris la un club sportiv;
merg la internet cafe;
mă întâlnesc frecvent cu prietenii mei;
lucrez pentru a avea bani de buzunar;
alte activităţi.

8. PREZENTAREA ŞI INTERPRETAREA DATELOR:

a) asupra chestionarului adresat elevilor:
Chestionarul a avut drept scop evidenţierea factorilor determinanţi ai eşecului şcolar pe un
eşantion de 30 de elevi. Cea mai mare parte din aceşti elevi sunt conştienţi de necesitatea
pregătirii şcolare.
Multe din întrebări a vizat dezvăluirea condiţiilor socio-familiale ale elevilor. Răspunsurile au
relevat, în cea mai mare parte, o atitudine corectă a familiei faţă de activitatea şcolară, existenţa
unor relaţii de bună colaborare cu actul educaţional şi de relaţii normale între fraţi.
În determinarea preferinţelor, opţiunilor elevilor, un rol hotărâtor îl au factorii pedagogici.
Un lucru deosebit de semnificativ este faptul că elevii înscriu pe lista preferinţelor chiar şi acele
obiecte la care, de regulă, obţin note mai puţin bune.
Eliminând unele opţiuni subiective, se desprind chiar o serie de cauze ale eşecului şcolar:
a) Un esec scolar de tip cognitiv, care se refera la nerealizare de catre elevii in cauza a
obiectivelor pedagogice. Acest tip de esec atesta niveluri scazute de competenta la elevii

9
respective provocand rezultate slabe la examene si concursuri scolare, respectiv corigente,
repetentie. Aceste niveluri scazute de competenta se explica fie prin intarzieri in dezvoltarea
intelectuala, fie printr-o serie de neajunsuri in plan motivational, volitional si operational, de
genul:
• - un nivel foarte scazut de aspiratii si de expectante in raport cu activitatea scolara si cu
propriul eu;
• - reduse disponibiliti voluntare (de vointa) necesare formularii obiectivelor de invatare si
depasirii obstacolelor (dificultatilor) care apar in mod inerent pe parcursul activitatii de invatare;
• - absenta unor deprinderi de munca sistematica si a obisnuintei elevului de a-si autoevalua
rezultatele scolare din perspectiva unor criterii obiective, promovate de scoala;
• - insuficiente la nivelul operatiilor logic-abstracte ale gandirii, de tipul: incompetenta de
limbaj (a raspunde concis, sau intr-o forma dezvoltata, la intrebarile profesorului);
• incapacitatea de a relationa informatiile (de a le pune in contexte variate si flexibile);
• absenta unui mod dialectic de gandire, care sa alterneze judecatile pro si contra;
• slaba capacitate de concretizare a unui fenomen sau principiu invatat la ore;
• incapacitatea realizarii unui demers ipotetico-deductiv, necesar formularii unor concluzii
sau generalizari;
• absenta spiritului critic in gandire, indispensabil manifestarii unor atitudini fata de ideile
receptate si formularea unor judecati de valoare proprii.

b) un esec scolar de tip necognitiv, care se refera la inadaptarea elevului la exigente ambiantei
scolare.
Acest tip de esec vizeaza, mai precis, inadaptarea la rigorile vietii de elev, la exigente de tip
normativ pe care le presupune functionarea corespunzatoare a fiecarei scoli sau a oricarei
colectivitati scolare.
Elevul dezadaptat recurge la abandonul scolar, la parasirea precoce a scolii, in favoarea unui
mediu mai putin coercitiv, de regula cel al strazii sau al grupurilor de tineri necontrolati.
Cauzele aceste dezadaptari scolare constau fie in probleme individuale de natura afectiva (de
exemplu, teama sau repulsia fata de scoala, aparute in urma unor pedepse severe sau a unor
conflicte repetate cu parintii, profesorii), fie in determinari psiho-nervoase de natura congenitala
(de exemplu, hiperexcitabilitate, dezechilibru emotional, autism, impulsivitate excesiva).

10
Faptul ca esecul scolar reprezinta, in mare masura, un fenomen subiectiv reiese si din urmatoarea
situatie: acelasi rezultat obtinut de doi elevi poate fi considerat de catre unui din acestia ca un
succes, iar de celalalt ca un esec.
Acest lucru depinde de nivelul de aspiratii al fiecaruia: astfel, pentru un elev mai putin ambitios si
care este constient de faptul ca dispune de capacitati intelectuale mai modeste, nota 7 este
apreciata ca fiind foarte buna, in timp ce pentru un elev orgolios, supramotivat, aceasta nota
reprezinta un regres (o deceptie).

Aceste aspecte subiective legate de esecul scolar, care demonstreaza faptul ca el are un pronuntat
caracter individual, depinzand nu numai de factori obiectivi exteriori, ci si de modul particular in
care elevul se percepe si isi evalueaza rezultatele, il obliga pe profesor sa-si cunoasca foarte bine
elevii sub aspect psihologic, pentru a intelege corect acei factori subiectivi care-i fac pe unii elevi
sa fie in permanenta nemultumiti in raport cu sine si sa se considere in situatie de esec scolar, iar
pe altii, dimpotriva, sa se autoevalueze frecvent intr-un mod pozitiv si sa aprecieze ca sunt intr-o
reala situatie de succes scolar. Esecul scolar trebuie privit, asadar, atat ca un fenomen obiectiv,
cat si ca unui subiectiv (sau individual).

Realitalile scolare arata ca "esecul scolar" cunoaste, de regula, un proces evolutiv in cadrul caruia
se pot distinge mat multe etape: astfel, dupa o etapa de debut urmeaza, de obicei, o etapa de
acumulari, care poate culmina, in anumite imprejurari, cu o etapa de stabilizare (de cronicizare) a
esecului.

c) asupra chestionarelor adresate profesorilor:

În chestionar au fost formulate un număr de 7 de întrebări care au încercat să descopere factorii
determinanţi ai reuşitei şcolare şi soluţii concrete privind preîntâmpinarea şi / sau diminuarea
insuccesului şcolar.
Motivaţia afectivă a asumării rolului de dascăl s-a dovedit a fi majoritară. Din cele patru
coordonate ale insuccesului şcolar, atenţia profesorilor se centrează asupra rămânerii în urmă la
învăţătură, acordând mai mică atenţie sau ignorând celelalte.

11
PROGRAM DE INTERVENŢIE:

Obiective:
 Creşterea încrederii în sine a copilului prin îmbunătăţirea imaginii de sine;
 Stimularea motivaţiei copilului pentru învăţare.
 Motivaţia învâţării eficiente de către profesor
 Înţelegrea in cadrul familiar
Prevenirea insuccesului şcolar şi a consecinţelor lui are punct de pornire organizarea procesului
de invăţământ pe criterii ştiinţifice, psihologice şi pedagogice. Distribuirea corectă a elevilor pe
clase, asigurarea cu manuale şi rechizite, orar judicios reprezintă condiţiile elementare ale
invăţării şcolare. Climatul stenic, stimulativ, din clasă se creează prin acţiunea plina de tact a
profesorilor, a dirigintelui, prin acţiunea lor unitara.

Activitatea didactică propriu-zisă, de inaltă competenţă ştiinţifică, metodică şi psihopedagogică

oferă suportul angajării elevilor in efortul invăţării.

Este necesar să se realizeze in fapt diferenţierea şi individualizarea invăţării, asigurăndu-se şanse

de reuşită (succes) tuturor elevilor.

Evaluarea rezultatelor invăţării trebuie se facă sistematic, cu maximum de obiectivitate.

Solicitările şcolare să fie echilibrate, să se prevină suprasolicitarea şi subsolicitarea.

Colaborarea sistematică şi cu tact cu familia prin convorbiri şi lectorate pentru părinţi previne
atitudinile de rezistenţă faţa de obligaţiile şcolare. Supravegherea stării de sănătate şi a modului
cum se implineşte maturizarea la vărstele pubertăţii şi adolescenţei previn instalarea inapetenţei
pentru invăţare.

Cand prevenirea este ineficientă şi fenomenul insuccesului se instalează trebuie să se stabilească

planuri de intervenţie terapeutică. Să se corecteze deficienţele procesului, de invăţământ, sa se
intervină in familie, familia să devină o aliată a şcolii pentru corectarea handicapului şcolar.

Practica meditaţiilor şi a consultaţiilor convinge elevul de unele intenţii ale profesorului.

12
Intervenţia terapeutică asupra elevului marcat de handicapul şcolar, de insucces, se desfăşoară in
timp.

Cunoaşterea şi incurajarea elevului prin antrenarea in activităţi, care-1 interesează şi prin care se
poate valorifica inseamna un credit de incredere, pe fondul căruia se poate acţiona in favoarea
redresării handicapului şcolar
Diferenţierea invăţării prin programe cu grade treptate de dificultate şi prin procedee didactice
adecvate constituie una dintre soluţiile cele mai sigure de profilaxie şi de terapie a insuccesului
scolar.

Organizarea instruirii in clase eterogene prin atribuirea de sarcini didactice cu grade de dificultate
diferite, prin folosirea fişelor de muncă independentă limitează aria de gravitate a insuccesului
şcolar.
Munca in echipe favorizează colaborarea si utilizarea de sine a fiecărui membru după capacităţile
lui.
Activitatea psihopedagogică de orientare şcolară şi profesională pentru examinarea corectă a
opţiunilor previne neşansa insuccesului şi a eşecului şi favorizează adaptarea şcolară.

Bibliografie:
1. Bocoş, M., (2003), Teoria şi practica cercetării pedagogice, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă,
Cluj-Napoca.
2. Ionescu, M., Bocoş, M., (2001), Cercetarea pedagogică şi inovaţia în învăţământ, în
"Pedagogie. Suporturi pentru formarea profesorilor", Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca.
3. Radu, I., Ionescu, M., (1987), Cercetarea pedagogică – moment al perfecţionării şi creativităţii,
în "Experienţă didactică şi creativitate", autori I. Radu, M. Ionescu, Editura Dacia, Cluj-Napoca.
4.Cucoş C., Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2002.
5,Dumitru G., Psihologia dezvoltării şi educaţiei, Editura Alma Mater, Bacău, 2003.
6.Ionescu M., Radu I., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995.

13