Managerii

“Persoane care exercită funcţiile managementului în virtutea obiectivelor, sarcinilor,

competenţelor şi responsabilităţilor specifice funcţiei pe care o ocupă”

Tipologie:
În funcţie de nivelul ierarhic pe care se situează şi după sfera activităţilor pentru care sunt
responsabili, managerii pot fi:
- Manageri de nivel superior
- Manageri de nivel mediu
- Manageri de nivel inferior
După sfera activităţilor coordonate:
a. Manageri funcţionali – responsabili pentru o singură activitate sau pentru o grupă de activităţi
grupate într-o funcţiune a organizaţiei (resurseumane producţie comercială, ş.a.)
b. Manageri generali – care desfăşoară activităţi cu caracter integrator, conducând întreaga
organizaţie sau o filială, o divizie operativă independentă a acesteia, fiind responsaili pentru
toate activităţile specifice organizaţiei respective.
Roluri atribuite managerilor: roluri în domeniul interpersonal (reprezentare, lider, agent de
legătură), în domeniul informaţional (monitor, diseminator, purtător de cuvânt) şi în domeniul
decizional (întreprinzător, mânuitor de disfuncţionalităţi, distribuitor de resurse şi negociator).

Robert Katz identifică trei categorii de calităţi necesare managerilor:

a. Calităţi tehnice – reprezentate de abilitatea de a folosi proceduri, metode, tehnici, cunoştinţe
din domeniul de specialitate/competenţă.
b. Calităţi umane – abilitatea de a lucra cu oamenii, de a-i înţelege, de a reuşi să-i motiveze în
vederea implicării în realizarea obiectivelor organizaţiei.
c. Calităţi conceptuale – sunt reprezentate de abilitatea de a coordona şi integra toate interesele
şi activităţile din cadrul organizaţiei.

Calităţile şi cunoştinţele tehnice sunt mult mai importante la nivelul inferior a managementului, iar cele
conceptuale la nivelul managementului superior. Calităţile umane sunt importante aproximativ
în aceeaşi măsură la toate nivelurile managementului.
Tipuri de manageri şi stiluri de management

Tipul de manager – se referă la caracteristicle principale referitoare la cunoştinţele, calităţile şi

aptitudinile proprii unor categorii de manageri, care le generează o anumită abordare a procesului
de management şi a comportamentului la nivel organizaţional, diferită de a altor manageri.

Stilul de management constituie maniera de operaţionalizare a cunoştinţelor, calităţilor şi aptitudinilor

managerilor în practica managerială, în relaţiile cu subordonaţii, omologii şi managerii aflaţi pe
niveluri ierarhice diferite.

Specialiştii în management susţin ideea potrivit căreia stilul de management este influenţat de o serie
de factori, cum sunt:
- Autoritarismul
- Directivitatea
- Relaţiile dintre manager şi membrii grupului
- Orientarea managerului în raport de problemele subordonaţilor
- Instrumentarul managerial utilizat frecvent de manageri
Tipuri de manageri şi stiluri de management

1. În funcţie de personalitate:

a. Introvertitiţii – persoane interiorizate, meditative, rezervate şi

subiective
b. Extrovertiţii – persoane deschise lumii exterioare, impetuoase,
sociabile şi obiective
c. Echilibraţii – persoane meditative dar energice, deschise lumii
exterioare, adaptabile dar cenzurate de filtrul introspecţiei
d. Compensaţii – persoane la care tipurile introvertit şi extravertit
coexistă, alternând cu o anumită periodicitate. Ei acumulează
fapte, observă, meditează, concluzionează şi verifică propriile
concluzii.
Abordarea bidimensională (Blake şi Mouton)

În abordarea bidimensională (preocuparea pentru oameni şi preocuparea pentru

producţie), Blake şi Mouton delimitează cu ajutorul unei grile de 81 de pătrate,
cinci tipuri de manageri, respectiv:

1. Interes minim pentru producţie şi oameni (managerul este total detaşat de aceste
domenii, neimplicându-se în realizarea obiectivelor fundamentale ale firmei) (1.1)
2. Interes redus pentru producţie şi foarte ridicat pentru resursele umane. (1.9)
3. Interes ridicat pentru producţie şi redus pentru resursa umană. (9.1)
4. Stil echilibrat, cu atenţie de intensitate medie pentru producţie şi pentru oameni
(5.5)
5. Managerul viitorului, managerul ideal care pune un accent deosebit atât pe
derularea proceselor de muncă în condiţii de eficienţă, cât şi pe soluţionarea
problemelor resurselor umane (9.9)
2. În abordarea bazată pe interesul pentru obiective şi rezultate şi
respectiv pentru oameni şi problemele lor, se identifică:
(dezvoltând concepţia bidimensională)
a. Managerul populist – caracterizat prin absenţa unei viziuni
strategice, tergiversarea disponibilizărilor de personal, contractarea
de credite pentru salarii
b. Managerul autoritar – bogată experienţă şi personalitate puternic
conturată, competenţă, exigenţă, dezinteres pentru problemele
sociale
c. Managerul incompetent – lipsit de iniţiativă, nemulţumeşte pe toată
lumea, absenţa unei viziuni strategice, neadaptare la schimbările
produse în mediul ambiant
d. Managerul participativ-reformist – curaj în asumarea riscurilor,
spirit inovator, disponibilitate pentru comunicare, antrenare
e. Managerul conciliator – abilitate în situaţii conflictuale, transparenţă
redusă, conducere prudentă, “de pe o zi pe alta”
3. În România, este unanim acceptată următoarea tipologie (axată pe ponderea
factorului determinant în exercitarea funcţiilor manageriale – autoritarismul):

a. Manageri de tip participativ – competent, utilizează delegarea, preocupat de

resursa umană, creează un climat de muncă destins, utilizează puterea
(autoritatea formală) atribuită cu precauţie şi discernământ numai ca suport
pentru îndeplinirea obiectivelor
b. Manageri de tip autoritar – nu acordă atenţie resurselor umane, nu comunică,
nu foloseşte delegarea, exercită preponderent funcţia de control, crează climat
de muncă tensionat. Sunt frecvent incompetenţi, atitudinea lor fiind generată de
complexele de inferioritate, teama de a pierde puterea şi dorinţa de a-şi
ascunde unele lacune în pregătire
c. Managerii de tip participativ –autoritar
Abordarea tridimensională (preocuparea pentru sarcini,
resursa umană şi randament)

1. Altruistul – interesat cu precădere de relaţiile umane

2. Delăsătorul- lipsit de iniţiativă şi implicare, cu minime calităţi de
manager
3. Autocratul – preocupat în exclusivitate de sarcini şi realizarea
acestora
4. Ezitantul – preocupat de sarcini şi relaţiile interpersonale, dar cu
interes diminuat pentru rezultate
5. Promotorul – atras de rezultate, de eficienţă şi strâns legat de
oameni
6. Birocratul – inflexibil, preocupat de obţinerea rezultatelor, de
performanţe, dar prin respectarea unor reguli stricte