Coperta I Dr.Călin I.

Dorgo

Salinoterapia la domiciliu

- o carte pentru sănătatea tuturor, un ghid pentru oamenii de afaceri -

2005

Coperta IV

Într-un secol în care omul a devenit o fiinţă bolnavă şi pasivă, autorul vă propune
câteva soluţii pentru a aduce cât mai aproape de domiciliul dumneavostră două dintre
remediile naturii ce au trecut cu bine proba timpului-apa sărată şi aerul sărat. E-atât de
simplu şi ieftin să fii sănătos!

Motto :

“Nu e departe momentul în care ţara noastră va ajunge cel mai mare sanatoriu balnear
al lumii!”

autorul

Mulţumiri sponsorilor şi colaboratorilor :

Carocomp S.R.L

Mariana Deac

Doina Todea

Vasile Hărşan

S.C.Salinoterapia S.R.L

S.C. Pro Natura S.R.L.

SC Dalin SRL

Această carte vă poate fi expediată, gratuit, la cerere, prin internet : calin_dorgo@hotmail.com

Întrebări

De ce trãiau ocnaşii din minele de sare ale Transilvaniei pînã la

vîrsta de 70-80 de ani, într-o Europã în care “la suprafaţă” media de
viaţã era de doar 50 de ani? De ce caii de pe valea Gurghiului trãiesc
pînă la 40 de ani, cînd media de vîrstã a acestui neostenit prieten al
omului este de 20 de ani? De ce în pădurile localităţilor Sovata şi
Gurghiu există cei mai mari urşi bruni şi cerbi din lume? De ce oamenii
ce-şi duc traiul sau lucreazã în staţiunile cu profil hidrosalin sunt mai
“longevivi” şi mai vitali decît restul populaţiei? De ce pielea omului,
dupã un tratament hidro-salin îşi recapãtã prospeţimea tinereţii? De ce
existã o tendinţã instinctivã a fiinţei umane de a se apropia de apele
minerale, în special de cele sãrate? De ce Iodul, prezent în mai toate
apele sãrate din Transilvania, este numit ionul longevităţii umane? De
ce nu reuşeşte ''homo sapiens'', stãpînul de necontestat al lumii
secolului XXI, sã-şi ducã la bun sfîrşit programul sãu genetic normal,
acela de a trãi 140 de ani? Putem aduce minele de sare la suprafaţa
pămîntului şi staţiunile balneare mai aproape de domiciliul pacienţilor?
Putem muri “sãnãtoşi”?

Iatã doar cîteva întrebãri tulburãtoare, la care lucrarea de faţã îşi propune sã
rãspundã… Ea înmãnuncheazã rezultatele a peste 20 de ani de observaţii şi cercetări în
domeniul balneologiei din Transilvania.
 Introducere

Nu existã soluţii miraculoase pentru ca omul zilelor noastre sã trãiascã mai bine,
mai mult şi în deplinã sãnãtate. Îndepãrtarea fiinţei umane de valenţele sanogene ale
mediul sãu creator, Oceanul Primar, îndepãrtarea de energiile benefice ale apei, aerului şi
solului odatã cu distrugerea fizicã şi chimicã a habitatului sãu iniţial, au transformat omul
într-o fiinţã suferindã, sedentarã, dependentã de informaticã, tranchilizante şi automobil.
Acolo unde “homo sapiens” îşi desfãşoarã 80% din existenţã - la domiciliu sau la locul
de muncã - el s-a înconjurat de mult beton, aluminiu sau plastic, elemente adeseori
nocive, la care organismul sãu nu s-a adaptat pe deplin. În aceste habitate nefiziologice
ale existenţei sale, energiile binefãcãtoare ale soarelui, apelor curgãtoare, aerului sau ale
pãmîntului, nu mai pãtrund aproape deloc.

Genetic, fiinţa umanã este programatã pentru a atinge frumoasa

vîrstã de 140 de ani, dar vai!, omul face tot ce-i stã în putinţã pentru a
nu atinge aceastã frumoasã limitã temporală. Ritmul cardiac al omului,
de 70 pulsaţii pe minut, îl situeazã pe undeva pe la mijlocul scãrii
longevitãţii în lumea vieţuitoarelor pămîntului, ale cãrei extreme sunt
reprezentate de micuţa pasãre colibri, cu un ritm cardiac de 300-400
pulsaţii/minut şi, la cealaltã extremã, de “bãtrînele” broaşte ţestoase
din Galapagos, fiinţe ce au un ritm cardiac de 12-20 pulsaţii pe minut.
Astfel, nu e de mirare cã pasãrea colibri are o existenţã de doar cîţiva
ani, iar o broascã ţestoasã poate atinge vîrste de peste 200 de ani. O
fiinţă a cărei inimă pulsează de 70 de ori pe minut, ar trebui să trăiască
140 de ani, dar…sedentarismul, tabagismul şi o dietă bogatã în carne
şi grãsimi, fac ca pe arterele inimii să apară înainte de vreme
adevărate “dopuri” de colesterol. În Franţa s-a încetãţenit expresia
“metro-boulot-dodo” (metrou-serviciu-somn), expresie sugestivã
pentru “robotizarea” şi îndepãrtarea omului de Naturã. Iar de la
robotizare şi pînă la alienare, nu mai e decît un pas. La vîrsta a III-a,
majoritatea oamenilor poartã cu ei “pe picioare” una sau mai multe
boli cronice. Suntem doar la jumãtatea drumului existenţial şi “homo
sapiens” a devenit prematur, o fiinţã bolnavã! Goana nebunească şi
adeseori inutilã dupã acumulãri materiale sau dimpotrivã stressul de
supravieţuire sau izolare, sunt alţi factori care opresc omul din evoluţia
spre limitele sale fiziologice. Şi mai există şi alte cauze, deocamdatã
fãrã leac, ca spre exemplu: deshidratarea şi demineralizarea
ireversibilă a organismului, adicã, mai pe înţelesul tuturor, pierderea
''apei'' şi a ''sãrurilor minerale'' de cãtre celulele ce alcãtuiesc
ţesuturile şi organele corpului omenesc. Putem oare să oprim aceste
fenomene? E suficient oare doar sã bem multã apã mineralã la
bãtrîneţe? E bine cunoscut faptul cã omul este alcãtuit în proporţie de
70 % din “apã” şi din “sãruri minerale”, în special sare (Na Cl). Creierul
uman conţine 80% apã. Fãrã apã, organismul uman nu rezistã mai
mult de 3-4 zile. Fãrã aport de sare în alimentaţie, nici un animal nu
poate supravieţui. Omul trecut de prima tinereţe resimte o atracţie
instinctivă spre apele minerale şi în special spre cele sãrate. Nu e nimic
altceva decît un fenomen fiziologic de “reîntoarcere spre izvoare” de
''reîncărcare'' cu apă şi săruri minerale a celulelor lipsite din ce în ce
mai mult de aceste elemente vitale, o reîntoarcere spre acel mediu
salin (oceanul primar) în care, în urmã cu multe milioane de ani a fost
zãmislitã prima celulã vie. Viaţă în absenţa apei nu există. Apa şi
sărurile minerale aduc şi menţin “viaţa” iar lipsa lor progresivă din
orice organism, aduc îmbătrînirea şi moartea.

Omul, produsul “gînditor” al oceanului primar, acest complex biochimic dotat cu

conştiinţã, raţiune şi sentimente, nu se deosebeşte prea mult, ca şi compoziţie chimicã, de
mediul sãu originar hidro-salin. Omul nu este altceva decît un “sac de piele plin cu apã
mineralã”. Un sac organic care vorbeşte, gîndeşte, iubeşte şi care a devenit stãpînul
mediului al cãrui sclav era în urmã cu cîteva miliarde de ani. Nici chiar dispariţia fizicã a
omului, raportată la nivel planetar, nu e mare lucru, e o transformare a “organicului” în
“anorganic”, o revenire la simplitatea chimismului primordial, nimic altceva decît
reapariţia materiei prime necesară altor structuri complexe. Dureros e doar faptul cã
omul, fiinţã eminamente subiectivã, conştientizeazã această transformare ca pe un lucru
fatal şi ireversibil, nu ca pe o banalã “clipã” sau “etapã” din evoluţia planetei sale sau
într-o accepţiune mai largã, a Universului.

Şi totuşi existã o soluţie pentru orice problemã! Omul poate deveni mai sãnãtos şi
poate adãuga “ani buni” la zestrea lui geneticã. Soluţia se aflã chiar aici, la picioarele
noastre, sau mai bine zis, “sub picioarele noastre”, acolo unde lumina soarelui nu a
pãtruns niciodatã. În laboratorul ascuns al naturii se aflã un medicament ce pînã în
momentul de faţã a fost aproape complet ignorat. E vorba de sarea cristalinã, element
chimic care prin dizolvare în apă sau în vaporii de apă din atmosferă, produce două
remedii cu valoare deosebită – apa sărată şi aerul sărat. Cum? Sarea? Banala sare? Da,
aţi auzit bine: sarea!

Sã vedem aşadar care sunt virtuţile terapeutice ale acestui element chimic şi cum
putem sã-l folosim în propriul nostru interes. Sarea cristalină folosită de noi în terapie
(obţinută din salina de la Praid) conţine cu predominenţă NaCl şi are aproximativ aceeaşi
compoziţie ca şi sarea oricărei alte saline din Transilvania: NaCl (98%), săruri de Ca, K,
Mg, Iod, Brom, argile, marne şi unele materii organice (2%).

Misterele minerale ale Transilvaniei

 Un gînd nemãrturisit m-a urmãrit şi m-a fascinat de-a lungul întregii mele vieţi.
Întotdeauna m-am întrebat, de ce trãiesc mai mult şi sunt mai sănătoşi oamenii ce se aflã
în vecinãtatea surselor de apã mineralã, în special a celor sãrate? Am încercat întotdeauna
sã gãsesc un rãspuns la misterul sãnãtãţii şi longevitãţii umane. Copil fiind, însoţit de
tatãl meu, am vizitat salina de la Praid, apoi cea de la Tîrgu Ocna, apoi cea de la Turda.
În adîncul lãcaşurilor întortocheate şi ascunse ale memoriei mi-a rãmas ecoul unor
legende ciudate despre ocnaşi, despre acei lucrãtori ai minelor de sare ce nu mai vedeau
niciodatã lumina zilei. Ei bine, aceştia atingeau vîrste impresionante, mult superioare
oamenilor de la ”suprafaţã”, într-o epocă în care oamenii bătrîni erau o raritate!
Împãrãteasa imperiului Austro-Ungar, Maria Tereza, ce avea în stãpînire minele de la
Praid şi Turda, avea numeroase “probleme sociale” cu aceşti oameni ce atingeau vîrste de
60 sau 70 de ani şi “nu mai vroiau sã moarã”, dar nici nu mai puteau ţine în mînã un
tîrnãcop, nemaivorbind cã de spart stîncile dure de sare gemã, nici nu mai încãpea
vorbã…

Neprimind un rãspuns mulţumitor la întrebãrile mele, am început

sã “bat Transilvania cu piciorul” şi am reuşit în cîţiva ani, sã realizez un
lung pelerinaj pe la principalele surse minerale ale ei, dar vai! sunt atît
de multe încît nu am reuşit sã cuprind decît o micã parte din întreaga
zestre mineralã a acestui fascinant ţinut. Am scris mai apoi şi o carte
(2002), în care am prezentat faptul cã nimeni, niciodatã nu va putea
“inventaria” întreaga bogãţie mineralã a Transilvaniei. Am studiat
cărămizile de sare de la Maieru, am intrat în saline, slatini şi pivniţe de
sare, am aruncat scînduri de brad în apa sărat-iodată a băilor de la
Sîngeorgiu de Mureş, pentru a studia fenomenul de lignificare. Idei
despre săli de fitness, dormitoare sărate şi săli de tratament saline sau
chiar un „hotel sărat”, cu forme bizare, de igloo, sferă sau piramidă,
îmi frămîntau imaginaţia.

Dar sã revin la obsedanta mea întrebare: ''De ce fauna şi flora din vecinãtatea
surselor minerale, vieţuieşte mai mult decît cea din alte pãrţi?''. Din “ţinutul sãrii”
descris admirabil de Orban Balazs, mã aşteptam sã mã întorc cu rãspunsuri, dar
misterul s-a adîncit. Am aflat cã la Corund sau în satele din judeţul Bistriţa existã
“slatini”, nimic altceva decît cãsuţe din bîrne de stejar, construite de sãteni, în jurul
unor adevãrate bazine de acumulare a apei sărate, în care “saramura” rezultatã prin
captarea izvoarelor sãrate este folositã de sãteni la diferite nevoi casnice. Dar, aceste
''depozite de apă sărată'', sunt în acelaşi timp şi adevărate ''mini-sanatorii de boli
respiratorii''. Concentraţia în aerosoli sãraţi a acestor camere saline terapeutice este atît
de mare, încît ele au fost folosite de-a lungul timpului ca şi camere de inhalaţie. Secuii
din Harghita sau sătenii din ţinuturile bistriţene îşi sapă pivniţele direct în roca de sare,
aflată aici la mică adîncime. Ei cunosc faptul că, acei ce zăbovesc mai mult timp în
aceste încăperi saline, respiră mai uşor, se vindecă de bronşită iar crizele de astm se
răresc!

În toate manualele de balneologie este amintit “culoarul Reghin-

Lãpuşna” ca fiind bogat în ape minerale. Rîul Gurghiu este un rîu cu
multă apã mineralã, numeroase mici izvoare minerale se varsã în el.
Aici, arborii din pãdurea Mociar, ajung la venerabila vîrstã de 600 de
ani, iar caii din Valea Gurghiului trãiesc 40 de ani, de douã ori mai mult
decît în mod normal. Aceşti arbori seculari existau încă pe vremea cînd
America nu era decît un vis frumos în imaginaţia fără limite a unor
conchistadori europeni! Fauna cinegetică din pădurile Gurghiului şi a
Sovatei deţine recorduri mondiale greu de egalat, aici a fost vînat cel
mai mare urs brun şi cerb din lume! Oamenii de pe aceastã vale ar
trebui sã fie “longevivii Transilvaniei”, deoarece singura lor sursã de
apã este apa aceluiaşi rîu mineral, Gurghiu. Dar lucrurile nu stau
tocmai aşa, căci locuitorii acestei ciudate văi au descoperit, de-a lungul
existenţei lor, o apă mult mai valoroasă, “apa vieţii”, o licoare ce
readuce la “normal” media lor de vîrstã. Adeseori, în cursul
peregrinărilor sale prin ţinutul sărat al Transilvaniei, Orban Balazs avea
ca interlocutori, oameni cu vîrste cuprinse între 120 si 130 de ani!

Poate termenul de “longevitate” este impropriu şi ar trebui înlocuit

cu cel de “normalitate” . Omul este programat genetic pentru a trăi 14
decenii, dar deocamdatã el face tot ceea ce-i stã în putinţã de a-şi
înjumãtãţi aceast cadou primit gratuit din partea Naturii-mamã. Într-un
singur loc de pe Pãmînt genetica a funcţionat în condiţii normale şi
omul a reuşit sã-şi atingã idealul existenţial. Este vorba de satul de
pãstori Vilcabamba, din America latinã. Acolo, în adîncul pădurilor de
nepătruns ale Braziliei, la o înãlţime de 1800 de metri, într-un mediu
complet lipsit de poluanţi, existã cîteva duzini de pãstori, care ating
uşor vîrste de 130 sau chiar 140 ani. Cei care au doar 100 de ani,
sunt consideraţi ”tineri”. Existã familii cu 3 centenari: bunicul are 140
de ani, tatãl are 120 de ani iar copilul are “doar 100 de ani”. La
Vilcabamba, temperatura aerului este constantã, atît vara cît şi iarna,
de 18 grade C, iar alimentaţia acestor pãstori este prediminent lacto-
vegetarianã. Ei nu cunosc boli ca hipertensiunea arterialã, cancerul sau
bolile psihice. Fenomeul “Vilcabamba” a fost studiat de numeroşi
specialişti, s-a încercat reproducerea acelor condiţii de mediu, fiecare
om de pe Terra ar dori sã trãiascã mult şi pe deasupra sã fie şi
sãnãtos, dar n-a mers!, un singur lucru nu a putut fi “copiat” : zestrea
ereditarã a acestor pãstori. Întotdeauna, pãrinţii transmit urmaşilor lor
o zestre geneticã, ceea ce în acest caz poartã numele de ”longevitate”.
Nici pîna în ziua de azi misterul satului “centenarilor Terrei” nu a fost
pe deplin elucidat. Dar longevitatea nu e doar apanajul unei anumite
arii geografice, poporul japonez se poate lăuda şi el cu media cea mai
ridicată de viaţă din lume, peste 70 de ani, fapt ce se datoreşte în
primul rînd preponderenţei alimentaţiei de origine oceanică, bogată în
carne de peşte şi alge. Acestea asigură un aport permanent de Iod şi
săruri minerale în alimentaţie iar carnea de peşte conţine foarte puţine
grăsimi.
 În urmă cu cîţiva ani am vizitat mlaştina mineralã sau aşa zisa
“mlaştinã cu borviz” de la Sîncrãieni-Ciuc, un loc straniu desprins parcã
din filmul “Jurrasic Parc”, un loc “teleportat” peste timp ce nu şi-a gãsit
alt loc mai bun de apariţie decît aici, în Transilvania. Mlaştina se întinde
pe 12 hectare, este o renumită rezervaţie naturalã şi seamănă cu o
junglă vegetalã în care nu e bine să te aventurezi fără însoţitor şi fără
nişte cizme de cauciuc “pînă-n gît”. Numeroase plante ce populau
lumea dinozaurilor şi a pteranodonilor, au trecut cu bine proba
timpului, şi iatã-le acum, după milioane de ani, aici, în mlaştină, lîngã
noi. Explicaţia e simplã: mlaştina s-a format în locul de întîlnire a 104
izvoare minerale. Apa şi sãrurile minerale au asigurat supravieţuirea
acestei flore longevive timp de milioane de ani! O altã mlaştinã
similarã ca structurã, dar de dimensiuni mai mici, se aflã pe valea
Dobreanu, la Bilbor (14 izvoare minerale). Un paradis pentru
paleobotanişti!.

Studiile efectuate timp de 20 de ani, asupra a peste 1000 de

pacienţi ai bãilor sãrat-iodate de la Sîngeorgiu Mureş (apa sărată cu cel
mai mare conţinut de Iod din ţară - 11,4 mg/l), au demonstrat faptul cã
“fanii” acetor bãi, deci acei pacienţi ce efectuau cel puţin 40 de bãi
sãrat-iodate/an, depãşeau uşor vîrsta de 70 de ani şi se aflau într-o
stare de sãnãtate fizicã, psihicã şi sexualã excelentă, iar constantele
lor biologice (îndeosebi grăsimile sanguine) erau în limite normale! Şi
personalul acestor bãi, deci acei oameni ce lucrau în vecinãtatea unor
surse de ape sărate, se bucurau de o sãnãtate ”de fier”. O altă
observaţie interesantă a fost cea legată de reacţia organismului
acestor pacienţi la lichidele ingerate! În timpul şi după cura hidro-
salină ţesuturile corpului reţineau în mod mai eficient apa (cantitatea
de urină eliminată diminua), fenomen ce producea o mai bună
hidratare a pielii şi a ţesutului subcutanat. Noi l-am numit “fenomen de
întinerire”, pielea obrajilor şi a mîinilor în special, îşi recăpăta
prospeţimea tinereţii! Din păcate, fenomenul nu persista decît 2-3 luni,
exact atît timp cît persistau şi depozitele de săruri minerale acumulate
în timpul curei balneare. Mineralizarea corpului producea în mod
evident şi o hidratare a ţesuturilor corpului!

Dacã “longevitatea” şi sãnãtatea pacienţilor ce foloseau remediile medicinii naturiste

(apã, aer, soare, nãmoluri minerale) este o certitudine şi are o explicaţie ştiinţifică, cum se
explicã atunci oare “longevitatea” ocnaşilor din saline, oameni care îşi petreceau tot
restul vieţii închişi între ziduri groase de sare, în absenţa razelor benefice ale soarelui ?

Numeroase observaţii şi studii recente ale oamenilor de ştiinţã,

contureazã un prim rãspuns la aceste frãmîntãri ale mele. Iatã-le:
Clorul şi Iodul provoacă eliminarea focarelor de infecţie ale căilor
respiratorii, ceea ce duce inevitabil la creşterea imunităţii
organismului. Orice focar infecţios poate declanşa, întreţine sau
complica o boală. Rolul Iodului de a ucide "ucigaşul numărul unu al
omenirii" (depozitele de grăsime de pe arterele inimii şi creierului), ar fi
al doilea argument. Şi apoi ar mai fi şi puritatea, temperatura
constantă şi lipsa curenţilor de aer din salină! Cel mai curat şi sănătos
aer terestru, e aerul salinelor! Încărcătura scăzută în particule nocive
(alergeni, microorganisme) şi aeroionizarea crescuta îi conferă acestui
mediu calităţi dezinfectante, antioxidante şi detoxifiante. Nu e de
neglijat nici efectul benefic radiant al cristalelor de sare (efect
contestat de unii oameni de ştiinţă) care acumulează şi eliberează
energia telurică (în cazul salinelor de adîncime) şi cea cosmică, (în
cazul salinelor de suprafaţă), fenomen cunoscut sub numele de
cristaloterapie. Aşadar,e posibil ca sarea să acumuleze energia
soarelui şi a pămîntului.

Apa şi sarea sunt cele mai mari mistere ale naturii! Sarea e mare iubitoare de apă.
Cristalul de sare se poate dizolva în apă, după care apoi, prin evaporarea apei, poate
redeveni ceea ce-a fost, un alt cristal de sare. Apa e singurul element din natură ce
cunoaşte în condiţiile terestre toate cele trei forme de agregare – lichidă, solidă şi
gazoasă. Cel mai bun solvent pentru sare e…aţi ghicit, apa. Şi pentru ca misterul să fie
complet, luaţi cîţiva bulgări de sare şi aruncaţi-

i într-un lac cu apă dulce, fiţi convinşi că după vreun miliard de ani, lacul cu
pricina va fi plin cu superbe meduze translucide, apoi după un alt miliard de ani, în lac
vor apărea o mulţime de peşti ce vor fi consumat toate meduzele din lac iar peste încă un
miliard de ani, la marginea lacului, veţi vedea o ciudată fiinţă bipedă cu o trestie în mînă
ce încearcă să ademenească peştii din lac!

Epopeea sării

Cu cît pătrundem mai adânc în istoria civilizaţiei umane realizăm că sarea era,
alături de aur, lemn şi piatra de construcţie, un produs preţios, folosit chiar şi în zilele
noastre de unele popoare africane şi asiatice drept monedă de schimb. La alte popoare,
sarea avea un caracter sacru: luptătorii japonezi de “sumo” presară podiumul cu sare,
invocînd ajutorul zeilor. Din reţetele egiptene de îmbălsămare nu lipsea sarea iar uneori
ea era folosită ca metodă de sinucidere, ingerarea unei jumătăţi de kilogram de sare e
suficientă pentru a aduce cu sine moartea. Sarea este de asemenea un bun conservant şi
un bun dezinfectant. Sondele spaţiale americane au descoperit cristale de sare pe Io, unul
dintre sateliţii naturali ai lui Jupiter. Sarea era cunoscută încă din zorii civilizaţiei umane,
în primul rînd ca aliment.

Sarea cristalină sau “de pămînt” aflată şi în salinele din Transilvania, este o rocă
minerală în care predomină clorura de sodiu şi are o largă răspîndire terestră. Pe lîngă
această substanţă, în minereul salin se mai găsesc săruri de K, Mg, Ca, Br, I, amoniţi,
sulfiţi, marne, argile şi alte resturi organice ale florei şi faunei existente pe Terra în urmă
cu multe milioane de ani. Ţara noastră, beneficiind de condiţii favorabile geologice,
dispune de rezerve importante de sare, fiind al 12-lea exportator din lume, cu o pondere
ce depăşeşte 3% din producţia mondială. Cristalul de NaCl pur este incolor şi transparent
dar poate fi colorat şi în cenuşiu sau galben-roz, cristalizează în sistem cubic şi are o
duritate de 5,5, nu foarte departe de cea a granitului (7).

Primii întemeietori de staţiuni termale şi mari iubitori ai apelor minerale au fost

romanii. Ei au rãmas în conştiinţa lumii prin realizãrile lor arhitectonice şi culturale, pe
care au ştiut, ca nimeni alţii, să le transmită generaţiilor viitoare. Romanii au perfecţionat
metodele extragerii sării, fie prin evaporarea apei de mare, în Galia mai ales (“sarea de
mare” din departamentul francez Loire-Atlantique, aşa numita “sel de Guerande” este
obţinutã şi astãzi la fel ca în urmă cu două milenii), fie folosind cariere de suprafaţă sau
de mică adîncime, precum în Dacia. Cuvîntul “salarium” semnifică cei cîţiva bulgări de
sare cu care erau plătiţi lunar soldaţii romani. Tot din vremea romanilor dateazã şi
fîntînile cu apã sărată acoperite (slatini), mult răspîndite astăzi mai ales în judeţul
Bistriţa-Nãsãud, loc în care oamenii îşi pãstrau legumele, carnea şi slãnina, dar a cãror
apã era folositã de multe ori şi în terapie. Saramura (apa sărată concentrată) este un
excelent conservant şi ea nu îngheaţă niciodată. Acest obicei a traversat uşor mileniile şi
chiar şi în prezent, spre Crăciun, după “tăierea porcului”, în multe localităţi din
Transilvania, sătenii păstrează, pentru cîteva săptămîni, alimentele în apă sărată.

Din perioada dacilor, nu există urme ale unor exploatări miniere saline. Unele
populaţii africane mai caută şi astăzi sarea, urmînd “coada caprei”, ştiut fiind faptul cã
aceste animale nu se pot lipsi de sare. Dacii cunoşteau locurile unde ea apărea la
suprafaţa solului şi, în consecinţă, nu aveau decît “a se apleca şi a o culege ”. Lîngă
Turda, la Figa sau la Săsarm-Dumbrăviţa, existã “drumuri de sare”, de la simple “cãrãri”
ce şerpuiesc printre dealuri, pînã la adevãrate “autostrãzi” de sare, de dimensiuni
considerabile. La Sovata sau la Ocna de Jos, lîngă Praid, zăcămintele subterane de sare
apar la lumina zilei sub forma unor spectaculoase stînci de sare. De fapt, în acele zone,
pînă în secolul al XVI-lea, fiecare gospodărie era alimentată în mod gratuit cu sare de la
numeroasele ocne din zonă.

Bazinul Transilvaniei s-a format la sfîrşitul Cretacicului, moment în care a apãrut şi

lanţul munţilor Carpaţi, în urmă cu peste 20 de milioane de ani. Cu timpul, climatul a
devenit arid, iar odată cu încălzirea vremii şi retragerea apelor mării Tethys, la poalele
Carpaţilor dar şi în centrul bazinului transilvănean, s-au sedimentat uriaşe zãcãminte de
sare, acoperite mai apoi de straturi succesive de argilã. Datoritã presiunilor geologice
uriaşe, sarea a migrat prin zonele de minimă rezistenţă, spre suprafaţă, strãpungînd “ici-
colo” straturile argiloase “de acoperiş” ale pãmîntului. În Estul Transilvaniei existã un
astfel de “aliniament salin” ce strãbate localitãţile Sovata - Praid - Corund - Sărăţeni –
Cuşmeni - Ocna de Jos - Ocna de Sus - Şiclod. La Praid se află unul dintre cele mai mari
zăcăminte de sare din Europa, un adevărat “munte subteran de sare” de formã
trapezoidalã, cu adîncimea de 2,7 - 3 km şi baza de aproape 4 km! Dacã ar putea fi “scos
la suprafaţă”, acest munte de sare ar întrece în înălţime cele mai înalte culmi montane ale
României din masivul Fãgãraş! Cunoscînd cã nevoile zilnice de sare ale unui om sunt de
3-4 grame, acest masiv de sare de la Praid ar putea “hrãni” populaţia întregii Europe, mai
bine de un secol! Stîncile de sare de lîngă Praid sunt de fapt doar vîrful minuscul al unui
gigantic “aisberg” sărat subteran. Dar să revenim la romani! Exploatarea “de suprafaţă” a
sării din epoca romană se efectua în mod “descendent”, sub formă de scări de amfiteatru,
prin săparea în adîncime a unor pîlnii de extracţie cu diametrul de 40-50 m, dar nu mai
adînci de 20 de metri. Apoi, din cauza dificultăţii ridicării la suprafaţă a “cărămizilor de
sare” pe scările amfiteatrului, cărămizi ce cîntăreau 3 kg (cãrãmida micã) şi 10 kg
(cãrãmida mare) şi datoritã inundãrii şi înnãmolirii minelor, ele erau abandonate,
începîndu-se o nouã excavaţie. O sumedenie de lacuri sărate existente în prezent în
Transilvania, nu sunt altceva decît astfel de “pîlnii de excavaţie” romane, inundate cu apă
sărată. Cel mai concludent exemplu este fascinanta “valea a Durgăului” de lîngă Turda
unde există nu mai puţin de 5 astfel de lacuri sãrate de formã circularã, formate pe
aşezãmîntul unor vechi “pîlnii miniere”. Tot astfel s-a format şi lacul Aluniş de la Sovata
sau lacul sãrat de la Jabeniţa, de lîngã Reghin. În general, lacurile formate în pîlniile de
exploatare salinã nu depãşesc adîncimea de 20 m, iar pe fundul lor existã de obicei
depozite importante de nămol mineral, folosit şi el în terapie. În alte cazuri, lacurile sărate
s-au format prin inundarea puţurilor de aerisire sau a galeriilor minelor, a căror tavan s-a
prăbuşit. Aceste mine de “mică adîncime” apărute ceva mai tîrziu (după anul 200),
aveau formă de “clopot” sau de “piramidã” şi erau ceva mai adînci (60 -120 m).
“Clopotul”, arcul catedralelor şi piramida sunt formaţiuni arhitecturale deosebit de
rezistente ce au sfidat trecerea timpului. Putem afirma, fãrã a greşi prea mult, cã sarea a
“latinizat” ţinutul păstorilor de la marginea Imperiului Roman!

“Ţinutul sării” de la Sovata-Praid, descris în mod fascinant de către scriitorul Orban

Balazs în urmă cu mai bine de un secol, se continuă cu un alt gigantic “brîu de sare” pe
direcţia Nord-Sud, (aliniamentul vestic) format din zăcămintele de la Ideciu - Jabeniţa -
Brîncoveneşti - Pintic - Mintiu - Chiuza - Săsarm - Figa - Ocna-Şugatag - Ocna-Dej -
Gherla - Cojocna - Sic - Ocna-Turda - Valea-Florilor - Ocna de Mureş şi Ocna-Sibiului,
localităţi în care se află majoritatea izvoarelor şi lacurilor sărate din Transilvania.

În anul 106 e.n., după două bătălii sîngeroase, romanii au pus stăpînire aproape în
întregime pe Dacia, care a devenit astfel o provincie a uriaşului Imperiu Roman.
Bogăţiile transportate de romani la Roma au umplut vistieria imperială, secătuită de
numerose războaie de cucerire sau de apărare a graniţelor. În capitala imperiului au
urmat 124 de zile de “pîine şi circ”! Dacia a devenit cel mai mare furnizor de sare şi de
aur al imperiului. Sarea era încărcată în sarsanelele catîrilor sau ale cailor, în căruţe sau
pe plute şi ajungea, de-a lungul Dunării sau pe vestitul “drum al sării”, (ce începea la
Praid sau Cojocna şi se sfîrşea la Roma), pe mesele auguştilor patricieni. Urme ale unor
ocne romane, astăzi unele dintre ele inundate şi transformate în lacuri terapeutice, s-au
găsit la: Ocna Sibiului, Cojocna, Turda, Ocna Mureş, Sărăţeni, Chiuza, Mărtiniş, Praid,
Jabeniţa, Figa, Săsarm.

La Sărăţeni s-au găsit cărămizi de sare cu inscripţia LVM (Legio V Macedonica),

iar în urma unor săpături la fundaţia Băii Gyarfas din Cristuru-Secuiesc, s-au găsit
monede romane. Drept mulţumire pentru vindecarea adusă de “termele”, lacurile sărate
sau izvoarele tãmãduitoare ale Daciei, romanii obişnuiau să arunce monede în acele
locuri, iar cei mai înstăriţi, după ce se vindecau, obişnuiau să înalţe “tabule votive”-
adevărate obeliscuri de piatră pe care erau încrustate cuvinte de mulţumire aduse zeilor,
apelor minerale şi acelor cetăţeni ai Romei ce le-au recomandat acele băi.

După anul 200, romanii au abandonat metoda exploatării de suprafaţã şi au început

exploatarea sãrii în subteran, “la micã adîncime”. Camerele de exploatare aveau formã
piramidalã sau de clopot, erau amplasate una lîngã alta, cîte douã, şi erau despãrţite între
ele de o împletitură de nuiele, folosită ca refugiu în caz de surpare. Tavanul minei avea o
grosime de 10-12 m, iar galeriile de acces erau susţinute de bîrne groase de brad. Relicve
a unor astfel de stîlpi de susţinere, lignificaţi prin impregnare cu sãruri minerale, se mai
pot observa şi astãzi de-o parte şi de alta a unor galerii prãbuşite la Figa sau Sãsarm.
Lemnul lignificat dobîndeşte duritatea betonului! Una din staţiunile hidro-saline,
cunoscută încă înainte de anul 1600, staţiune posesoare a mai multor lacuri sărate născute
în urma inundării unor foste excavaţii şi mine romane, este Ocna Sibiului. Astăzi, această
staţiune balneară cu 7 lacuri sărate şi mult nămol mineral, în sezon, devine cel mai mare
sanatoriu în aer liber al Transilvaniei.

Cu excepţia unor rare documente ce atestă transportul sării cu plutele pe Mureş, din
perioada “post-romană” (după anul 275 e.n.) lipsesc dovezi certe despre exploatarea sării
pe teritoriul Carpato-Dunărean. Dovezile din această “perioadă de influenţă slavă ” (sec
VI-IX) sunt mai degrabă lingvistice, cuvîntul ocnă derivă din cuvîntul slav “acna” iar
cuvîntul “Szolnoc”, numele unui comitat al Transilvaniei, este derivat din cuvîntul slav
“solnic”. Continuarea ocupaţiilor privind exploatarea altor minerale necesare activităţii
umane, atestate de descoperirea cuptoarelor de prelucrare a minereului de fier de la
Soporu de Cîmpie, poate fi presupusă şi în cazul sării, un aliment indispensabil existenţei
umane. Începînd din anul 1200 există o serie de documente maghiare despre ocnele din
Dej, Ocna Mureş, Turda şi Praid. În saline se lucra cu iobagi, în permanenţă în ocne erau
şi cîţiva copii care aveau obligaţia de a schimba seul la lumînări şi a face curăţenie prin
mină. Munca la “cămările” de sare era foarte grea, lucru atestat şi de faptul că la
răscoalele de la Bobîlna (1437) şi la cea a lui “Gheorghe Doja” (1514), participă
numeroşi lucrători din ocnele de sare. Sarea era scoasă la suprafaţă cu crivacul, un
mecanism din lemn, dotat cu un tambur rotativ, acţionat prin frînghii groase şi la care se
folosea tracţiunea animală. Intrarea în mine se făcea pe scări de lemn sau prin galerii
susţinute de grinzi de lemn. Tăierea sării se făcea manual, cu topoare, ciocane, tîrnăcoape
şi pene de metal. Modernizarea exploatării sării se realizează abia după anul 1900, cînd,
pentru spargerea rocii de sare se folosesc explozibilul, perforatoarele electrice,
basculantele, benzile transportoare şi abatajele mecanizate.

Dacă la Praid există un “munte” subteran de sare, dacă la Figa şi Săsarm există
“drumuri” de sare, (nimic altceva decît foste pîraie sărate secate), lînga Turda există o
imensă “cîmpie” de sare. E vorba de o cîmpie acoperită cu “flori de sare”(aflorismente
saline) ce formează un imens covor alb. O cîmpie cu flori albe, încremenite pentru
veşnicie, presărată din loc în loc cu cîte un ochi de apă sărată. Sub crusta de sare, groasă
de cîţiva centimetri, se găseşte un strat de nămol mineral bogat în sulf, excelent în
afecţiuni reumatice şi boli ale pielii. Oamenii de aici sapă gropi în stratul de sare, gropi
care se umple în scurt timp cu apă sărată. Rezultă astfel nişte adevărate “vane pentru
tratament individual”! Nişte vane improvizate, ce-i drept, dar perfect funcţionale. La
Turda, oricine poate face o “baie de nămol”, o “baie de soare” şi o “baie sărată la vană”,
toate gratuite. În zilele calde, “cîmpia de sare“ devine o imensă ”bază de tratament” în aer
liber. Zeci de oameni acoperiţi din cap pînă-n picioare cu nămol, stau alături de alţi zeci
de oameni acoperiţi cu o crustă albă de sare. Stau cu toţii nemişcaţi în bătaia razelor
soarelui! Pare o secvenţă dintr-un film de epocă, alb-negru, o secvenţă din vremea cînd
filmele color Kodak sau Fuji încă nu apăruseră pe lume.

Şi acum, puţină chimie!… E bine de ştiut faptul că un litru de apă dulce nu “acceptă” spre
dizolvare mai mult de 365 de grame de sare. Se obţine astfel o soluţie saturată de clorură
de natriu, numită popular ”saramură”. Apa acestor mici ochiuri de apă ce acoperă
aflorismentele de sare, precum şi lacurile formate în vecinătatea minelor de sare de lîngă
Turda, Praid sau Săsarm, se apropie de această limită. Dar nu o ating niciodată. Doar apa
Mării Moarte, cea mai sărată mare de pe glob, datorită evaporării continue a apei sub
influenţa radiaţiilor solare, depăşeşte concentraţia lacurilor sărate din Transilvania.

Cu toţii cunoaştem faptul că apa sărată şi aerul sărat au certe valenţe terapeutice !
În cartea “Salinoterapia la domiciliu” am încercat să conving cititorii că nu e
imposibil a ne construi o salină terapeutică de suprafaţă în garaj sau în beci şi un
jacuzzi salin în camera de baie!

"Un sătean dintr-o comună învecinată oraşului Tg.Mureş a săpat o fântână şi era foarte
supărat că n-a găsit decât apă sărată ! Pe o hartă a resurselor minerale editată în
anul 1974, geologul Banyai Jozsef semnala faptul că în judeţul Mureş există mai
bine de 80 de locuri în care « aurul alb » e prezent sub forma unor izvoare sărate,
bălţi sau sărături, şi mai ales acolo unde există şi rezerve de gaz metan sau vulcani
noroioşi. Nu arareori pe tubulatura sondelor ce caută preţiosul zăcământ gazos a
ţâşnit apă sărată însoţită de nămol mineral ! Dacă unii săteni n-au fost prea
încântaţi la apariţia apei sărate, alţii însă s-au bucurat. La Gherla, în judeţul Cluj,
un localnic a inaugurat o mică staţiune balneară tocmai în curtea sa, lângă Băile
Selters, un sătean a acumulat apa tămăduitoare a unui izvor într-un bazin de
pământ podit cu lemn, a instalat un cazan pentru încălzirea apei… şi pacienţii
reumatici nu au întârziat să apară. La Dragomireşti, în Maramureş, un primar
destoinic şi iubitor de oameni a întrerupt pentru o vreme curgerea milenară a unor
izvoare sărat-sulfurose, acumulându-le în nişte bazine de lemn aflate în interiorul
unor cochete căsuţe de lemn. Faima acestor băi s-a răspandit în întrega
Transilvanie dar şi peste hotare iar comuna care până nu demult era vestită doar
graţie unei vechi biserici de lemn ce a ars în urmă cu câteva decenii, a devenit în
scurt timp, un mic Eldorado balnear. A înflorit şi agroturismul local iar sătenii, a
căror principală activitate până în acel moment nu era decât creşterea animalelor
şi prelucrarea lemnului, au început să îmbrace uniformele de lucrători în turism,
să dechidă cărţi de balneologie sau dicţionare de limbi străine. Un primar inimos
şi nişte izvoare fără nume au schimbat pentru totdeauna soarta sătenilor din
Dragomireşti."
 Terapia salină cuprinde două mari capitole : aerosoloterapia
salină (terapia prin aer sărat) şi hidroterapia salină (terapia prin apă
sărată).

I. - Aerosoloterapia salină

În anul 2000 lucram ca medic la Băile Sărate Sângeorgiu de Mureş. Sauna nu era
deloc rentabilă şi a fost dezafectată. Administratoarea din acea vreme a băilor, d-na
Mariana Deac m-a rugat să-i găsesc acestui spaţiu o întrebuinţare medicală. I-am
propus “şefei” să placheze pereţii şi podeaua cu dale de sare şi să creeze o salină
terapeutică destinată bolnavilor cu probleme respiratorii. N-ar fi fost nimic nou,
deoarece în urmă cu 19 secole, pe aceste frumoase şi bogate plaiuri, romanii foloseau
“gropile” saline dezafectate ca sanatorii de boli pulmonare iar în peregrinările mele
prin Transilvania am observat numeroase “pivniţe de sare” în care sătenii îşi păstrează
alimentele şi din care, după un anumit timp, aceştia “ieşeau mai sănătoşi decât au
intrat”! La Băile Sângeorgiu Mureş s-a făcut apel chiar şi la cunoştinţele unui inginer
chimist pentru realizarea salinei. Dar… valurile tranziţiei au schimbat conducerea băilor
şi salina a rămas doar un frumos vis SF. Patru ani mai târziu, însoţit de doi colegi, am
reluat bătălia pentru crearea unei săli de fitness salin şi a salinei terapeutice în faţa noii
conduceri a băilor, propunându-le administratorilor din acea vreme un spaţiu terapeutic
gen “igloo salin”. N-a mers nici de data asta! Îmi pierdusem orice speranţă de a vedea
adusă la suprafaţa pământului o mină de sare dar n-am pregetat de a povesti tuturor
despre ideile mele “sărate”. În acelaşi an, împreună cu vărul meu, ing.Toma Cotoi, am
reuşit la Reghin să punem în practică o altă idee inedită şi anume un ”jacuzzi salin”.
Dar să revenim la fascinanta poveste a salinei artificiale. Am trimis schiţa “căsuţei mele
de sare” unui coleg de liceu, arhiin Germania, dl. Dieter Schaeffer, care a venit în ţară
şi m-a pus în legătură cu doi oameni de afaceri din Sovata şi Praid cu Dl.Ioan Costa si
Dl.Vasile Hărşan, cu care am colaborat timp de mai bine de un an (2004-2005). Astfel, în
acei ani, la Praid au fost tăiate primele cărămizi de sare gemă de către dl. Hărşan Vasile
iar în Sovata a apărut chiar şi o “cabină terapeutica salină” într-un garaj dezafectat. În
anul 2005, un vechi colaborator de-al meu, director al unui centru de reflexoterapie,
dl.Nelu Roman a inaugurat, la Tg. Mureş înca o salină terapeutică de suprafaţă, ceva
mai mare decat salina de tip Costa ! Şi unde credeţi? - tot într-un garaj bine-nţeles,
acolo unde au apărut de fapt şi cele mai mari idei ale lumii (Microsoft). În sfârsit, câţiva
oameni de afaceri începeau să investească şi în astfel de idei futuriste! Majoritatea
posturilor de televiziune locale sau centrale, presa internă şi internaţională au
consemnat evenimentul! Imaginile acestei saline artificiale au facut înconjorul ţării. În
scurt timp în România s-au mai deschis încă o duzină de saline artificiale, la Sovata,
Socodor, Satu-Mare, Arad, Oradea, Deva, Alba-Iulia, Hunedoara, Cluj, apoi la Iaşi,
Piatra-Neamţ, Focşani, Galaţi, Sfântu-Gheorghe, Dumitrana (lângă Bucureşti), Ploieşti,
Sighisoara, Livezeni, Reghin, Tg.Secuiesc, Vulcan, Motru, Iasi, Timisoara, Buzău,
Odorheiul Secuiesc, Piteşti, Braşov, Bucureşti, iar din anul 2007 echipa de specialişti ai
salinei Roman din Tg. Mureş a fost solicitată să construiască încă 4 saline la Tulcea,
Brasov, Constanţa şi Bucureşti. Saline artificiale au mai apărut şi în câteva oraşe din
Ungaria. În anul 2006, au apărut şi primele “jacuzzi saline” individuale, la Tg Mureş şi
Sovata. Iată aşadar că unele idei de anticipaţie prind viaţă încă în timpul vieţii autorului
lor, nu sub formă de "igloo salin" ci sub cu totul alte forme! Dacă în adâncuri Natura e
stăpâna Omului, impunându-şi propriile-i condiţii rigide şi imuabile de temperatură,
umiditate şi salinitate, la suprafaţa pământului lucrurile stau altfel, Omul e stăpânul
Naturii.

Dar să vedem la ce sunt bune apa şi aerul sărat! Prin inhalarea sãrii şi a Iodului, se
îmbunãtãţeşte activitatea cãilor respiratorii, începînd cu cavitatea nazalã şi terminînd cu
ultima alveolã pulmonarã. Sarea şi Iodul, ce însoţesc de obicei apele sãrate, sunt
substanţe bactericide. Ele stimuleazã totodatã fluidificarea mucusului cãilor respiratorii şi
le “curãţã” de microorganisme sau de alte impuritãţi. “Ocnaşii” condamnaţi la muncã
silnicã pe viaţã, oameni ce nu pãrãseau niciodatã mina de sare, se bucurau în general de o
sãnãtate de fier şi atingeau vîrste înaintate, spre deosebire de “ocnaşii” din minele de
cãrbune sau alte minereuri, care mureau mult mai devreme, de silicozã sau datoritã altor
afecţiuni pulmonare. În timpul războaielor, salinele erau folosite ca adăposturi antiaeriene
iar apoi ele au devenit hale pentru depozitarea şi conservarea alimentelor. Mulţi bolnavi
de astm sau bronşită cronică au observat că staţionarea îndelungată în aceste spaţii
subterane le ameliorează suferinţele. Omul trăieşte pe fundul unui ocean de aer, dar, ce
folos!…adesea aceşti bolnavi cu obstrucţii bronşice nu se pot bucura de cadoul nepreţuit,
oferit gratuit de natură şi aflat atît de aproape de ei - oxigenul!

Aceste observaţii au condus, în timp, la apariţia “speleoterapiei

saline”, folositã azi în lume pentru tratarea unor afecţiuni respiratorii
în salinele din Ukraina, Polonia, Germania, iar la noi în ţară în salinele
terapeutice de la Praid, Turda, Slănic-Prahova sau Tîrgu Ocna. În
legătură cu efectul benefic al aerului sărat asupra afecţiunilor
respiratorii, există o bogată literatură de observaţii empirice acumulate
de-a lungul secolelor, date care astăzi îmbracă din ce în ce mai mult
veşmîntul interpretărilor stiinţifice. În timpul primului şi celui de-al
doilea război mondial mulţi oameni s-au adăpostit în peştera carstică
Klutert de lîngă oraşul german Ennepetal. Printre cei ce erau nevoiţi să
rămînă în aceste spaţii timp îndelungat se numărau şi unii bolnavi de
astm sau bronşită cronică. Ei au constatat o ameliorare evidentă a
afecţiunii lor. Bolnavii astmatici refugiaţi în această peşteră, au revenit
în anii de după război, din proprie iniţiativă, pentru a efectua noi cure
subterane. Din anul 1952 studiile efectuate de Schultz, Wagner,
Spannagel şi Luhdemann, asupra a sute de pacienţi ce efectuau cure în
aceste peşteri au demonstrat o ameliorare în 80% din cazurile de astm
şi 73% a celor cu bronşită astmatiformă. În peştera carstică
Bekebarlang din Ungaria, Kirchknopf a urmărit 2000 de pacienţi cu
astm bronşic şi bronşită cronică şi a constatat o ameliorare cu 87% a
stării lor. Terapia s-a extins ulterior şi la minele de sare. Medicul
balneolog Broskowski, a observat că la minele de sare din Wielicka
(Polonia), minerii nu cunosc îmbolnăviri ale căilor respiratorii
superioare iar cei ce sufereau de aceste afecţiuni se vindecau după ce
începeau să lucreze în mine. El a observat şi faptul că staţionarea în
spaţii sărate este mult mai eficientă decît inhalarea aerului sărat cu
ajutorul unor aparate de pulverizare. Nici “pipa salină” nu a fost
soluţia ideală, deoarece trecerea aerului prin amestecul salin se face
cu o viteză prea mare. La Wielicka tratamentul subteran se face în mai
multe saloane cu paturi, la adîncimea de 211 m. Temperatura aerului
este de 21 gr.C iar durata unei cure este de 24 de zile. În aceste spaţii
terapeutice se constată o ameliorare evidentă a bolilor respiratorii, încă
din primele zile, prin dispariţia dispneei, a tusei, fluidificarea
expectoraţiei bronşice, ameliorarea testelor exploratorii pulmonare,
scăderea eozinofilelor din sînge (semn al dispariţiei substanţelor
alergogene din organism) şi scăderea necesarului de medicamente. În
staţiunea Salzelmen din Germania şedinţele se efectuează la orizontul
de adîncime 400 m, în camere de formă hemisferică, avînd înălţimea
de 9 m şi diametrul de 15 m, unite între ele prin coridoare. În salinele
Solotvino din Ukraina se aplică tratamentul subteran încă din anul
1968, la o adîncime de 206 m, în saloane de 2-3 paturi. Temperatura
aerului sărat este de 24 de grade, iar o cură durează 30 de zile.
Bolnavii petrec fiecare noapte în subteran dar există şi un sanatoriu
modern cu 250 de paturi, la suprafaţa pămîntului. O întreagă “armată”
de medici şi cercetători de la facultatea de medicină din Ujgorod
patronează şi monitorizează întreaga terapie. Aceste trei saline din
Polonia, Germania şi Ukraina, “absorb” 90% din pacienţii ţărilor
nordice, ţări în care astmul şi bronşita cronică sunt “boli naţionale”. În
România există patru saline terapeutice, însă încercarea de a crea
sanatorii subterane cu paturi e îngreunată de faptul că salinele din ţara
noastră reprezintă spaţii terapeutice reci iar infrastructura hotelieră şi
medicală (atît “la suprafaţă” cît şi “în adîncuri”) în domeniul recuperării
respiratorii este încă deficitară. În urmă cu 40 de ani, dr. Palfy Bela din
Târgu Mureş semnala faptul că la Praid, spre exemplu, (cea mai
cunoscută salină romînească în lume) nu există spaţii adecvate de
cazare şi alimentaţie pentru pacienţii din ţară sau străinătate. Nici
astăzi lucrurile nu stau cu mult mai bine. Totuşi, prezenţa, an de an, a
peste 10.000 de pacienţi în această salină, în pofida aerului rece, timp
de 4-5 ore zilnic, denotă bunele efecte terapeutice ale aerosolilor săraţi
asupra căilor respiratorii şi a imunităţii umane. Dacă acest efect
benefic nu ar fi evident, toate cele 4 saline naturale ale ţării noastre, ar
fi mereu goale! Temperatura din salina Turda variază între 7 şi 11 grade
Celsius, salinele de la Tîrgu Ocna şi Slănic Prahova au între 11-13 grade
Celsius. Cea mai “caldă” salină din România este cea de la Praid cu
temperaturi ce variază între 15,2 -15,6 grade Celsius. Dar temperatura
de confort a organismului uman este ceva mai ridicată, de 18-22 grade
C, iar bolnavii cu afecţiuni respiratorii au nevoie de un aer sărat mai
cald. Ce e de făcut? La această problemă nu există decît două soluţii.
Prima ar fi să coborîm mai în adînc şi să căutăm spaţii sărate mai
“calde”.

A doua metoda de tratament este cea pe care dorim să v-o

prezentăm în continuare: aducerea salinei la suprafaţa pămîntului,
acolo unde putem asigura condiţii ideale de confort, şi dacă e posibil,
s-o aducem chiar în locuinţa pacienţilor! Nu, nu e o idee S.F., ea a prins
deja viaţă în întreaga ţară şi în străinătate şi constituie un nou mijloc de
tratament într-un mediu familial, confortabil, lipsit de stress-uri suplimentare, într-un
moment în care omul a devenit o fiinţã pasivã şi dornicã de a avea cît mai multe servicii
“acasă”. Terapia utilizeazã ca element de bazã sarea cristalinã sub formă de aer sărat.
Sarea cristalinã sub formă de cărămizi, bulgări sau granule (aceasta
este singura formã de agregare a sării cu valoare terapeuticã certã,
sarea amorfã, prin prelucrare fizicã, îşi pierde valenţele terapeutice).

Aerul sãrat conţinut în încăperile saline artificiale, reproduce

atmosfera din salinele terapeutice subpămîntene, asigurînd în plus
avantajul confortului termic (18-22 gr.C). Atmosfera sărată dintr-o
încăpere salină are o încărcătură microbiană şi de alţi agenţi nocivi, de
10 ori mai scăzută decît cea din afara ei (100 germeni/metru cub de
aer, faţă de 1000 germeni/metru cub în spaţiul citadin). Iodul şi Clorul
din aerul sărat, sunt două gaze volatile cu efect bactericid asupra
virusul gripei sau microbul pneumoniei cantonate în căile respiratorii.
Datorită higroscopicităţii sării (tendinţa de a atrage apa) şi printr-un
fenomen de osmoză, sunt absorbite toate impurităţile din arborele
bronşic aidoma acţiunii unui "aspirator", îndepărtîndu-se astfel
alergenii ce produc grave maladii bronhopulmonare, refăcîndu-se
imunitatea celulelor bronşiilor şi mişcarea normală a cililor bronşici.
Sarea are un rol important şi în fluidificarea secreţiilor bronşice.

Se presupune că primele saline terapeutice artificiale au apărut în

Dacia, în perioada colonizării ei de către romani. Acestia au observat
faptul că lucrătorii din minele de sare erau mai sănătoşi decît cei din
minele de aur, argint, fier sau cupru. Salinele de suprafaţă sub formă
de “clopot”, după dezafectare, erau folosite ca “sanatorii de boli
respiratorii” lucru specificat de dl. ing. Szekeres Gero în lucrarea sa de
diplomă intitulată “Sarea”.

Studiile microclimatice efectuate de-a lungul timpului în interiorul unor încãperi

saline, situate fie la adîncime (în intervalul -60 -210 m) sau la suprafaţa pãmîntului,
denotã o umiditate destul de mare a aerului din interior, de 55-75%, datorită
higroscopicităţii sării. Ionizarea şi puritatea lui sunt superioare faţã de locuinţele, locurile
de muncã sau atmosfera citadinã. Spre exemplu, într-un vehicul aflat în mişcare, într-un
birou modern tipic sau în locuinţa omului, aerul posedã o ionizare de 200-350 ioni pe
cm3, în spaţiul salin aceastã ionizare are valori superioare (400-800 ioni/cm3). Ionizarea
şi puritatea aerului salinei sau camerei saline (în încãperea salinã aerul se auto-purificã în
mod permanent, datoritã prezenţei ionilor volatili de Iod, Clor şi a aeroionilor negativi şi
pozitivi, cu rol bactericid şi precipitant), sunt comparabile cu aerul de munte de la
altitudini de 800 -1000 m, inducându-se astfel şi un efect terapeutic “anti-stress”.

Iată un studiu interesant efectuat de către Colectivele de specialişti ai Centrului

Sanitar Antiepidemic şi ai Clinicii Medicale Nr.II din Tg.Mureş, la salina Praid.

Temperatura aerului în afara salinei…………………..10,5 gr.C

Temperatura în interiorul salinei….…………………..15,6 gr C

Umiditatea aerului în afara salinei…………………….32%

Umiditatea aerului în interiorul salinei………………...59%

Cantitatea de mg NaCl / m3 în afara salinei…………….0

Cantitatea de mg NaCl / m3 în interiorul salinei……… .5,6

Nr.aerosoli /m3 în afara salinei…………………………10

Nr.aerosoli /m3 în interiorul salinei…………………...100-250

Dr. Palfy Bela, medic primar internist şi alergolog, a reuşit

împreuna cu colectivul Clinicii medicale II şi al specialiştilor
laboratorului de la Centrul Sanitar Antiepidemic, SANEPID-ul
acelor vremuri, prin anii 65-70, prin metoda titrării cu azotat
de argint, să determine salinitatea aerului de la Praid - 0
mg /m3 de aer in afara salinei, 5-6/mg Nacl /m3 de aer în
galeriile ce conduc la sălile de tratament şi în sălile de
tratament şi 10-12 mg de NaCl la m3 de aer în halale în care se
dinamita sarea pentru exploatare. Astfel încât noi am considerat că
salinitatea TERAPEUTICA ideală este în jur de 6-12 mg /NaCl pe m3 de aer. Sub
această limită aerul devine SLAB terapeutic sau chiar NON-terapeutic (sub 1 mg NaCl
la m3), pacientul fiind nevoit sa zăboveasca mult prea timp pentru ca aerosolii săraţi
să ajungă în căile sale repiratorii. (În unele saline artificiale, vom vedea ulterior, s-au
obţinut şi concentraţii mai mari de sare pe metru cub de aer).

METODA ROMAN

Foloseste bulgari de sare masivi ce sunt fixati unul de celălat cu un adeziv puternic,
salina imită mai bine aspectul unei saline naturale, dar datorită liantului şi
masivităţii bulgărilor salini, aceştia, în mod logic, nu îşi expun decât una din cele 5 sau 6
faţete spre curentul de aer din interior pe care îl "săreaza" mai puţin. La cele 2 măsurari
repetate din anul 2006 a salinitati aerului interior, măsurare efectuata de Centrul de
Cercetare al Academiei Universitatii de Medicina si Farmacie din Tg.Mures-fizician
Peter Katita-a rezultat o valoare mica a salinitatii de NaCl la m3 de aer. Determinarea s-a
efectuat însă într-un moment de umiditate interioara maxima, atunci cand liantul salinei
înca nici nu era uscat iar fântâna arteziană functţona din plin, eu personal cred că s-a ales
un moment nepropice efectuarii acestei analize.După aprecierile mele şi rezultatele
terapeutice, salinitatea din salina Roman depaseste cele 5 mg NaCl la m3, (valoarea
expusa de dansul este de 10 mg NaCl la m3 de aer-sursa Internet) dar trebuie sa lasam
STIINTA să-şi spună cunântul, iar momentul adevarului va veni în curând, e nevoie de a
efectua determinarea salinităţii din fiecare salină terapeutică de suprafaţă sau de
adâncime din ţară, dând astfel publicitatii valorile acestora şi venind în ajutorul
pacienţilor adeseori derutaţi, care nu mai realizează "care salină vinde aer sărat şi care
vinde aer aer dulce". Aici incepe rolul Institutului National de Balneofizioterapie si
Recuperare Medicala din Bucuresti dar nu putem minimaliza nici rolul patronilor de
saline care pot in orice moment sa ceara aceasta analiza simpla unui laborator specializat,
determinarea efectuandu-se cu un spectrometru ionic prin tehnica cromatografiei (pentru
ionul de Natriu sau cel de Clor aflati in molecula de NaCl in proportie de 33% - 66%).

Halo-camera tip COSTA

Foloseste module de lemn umplute cu bulgari de sare gema de dimensiuni mai

mici, peretele exterior al modulelor este acoperit cu o izolatie anticoroziva. Dl.Costa si dl
Harsan Vasile au extins peretele cabinelor lor saline construite pentru prima data in anii
2004-2005 la Sovata, la dimnsiunea unei incaperi saline, numita "Halocamera tip Costa".
În ţară puteţi vizita halo-camere tip Costa la Hotelul Aluniş din Sovata (unde există şi un
jacuzzi salin, numit masaj hidroterapeutic salin) sau la Complexul balnear "Septimia" din
Odoreheiul Secuiesc. Curentul de aer ascendent-descendent din interiorul oricărei
încăperi saline circulă liber printre bulgării de sare şi ia contact cu toate cele 5-6 faţete ale
bulgărelui de sare care nu este fixat cu adeziv, salinitatea în aceste saline poate fi destul
de mare, de 4-22 mg NaCl pe m3 (conform determinăilor dlui. Costa, pentru ionii de Na
şi Cl, separat, prin metoda cromatografiei prin absorbtie ionică şi spectrometrie
atomica, parametri expuşi pe Internet şi la intrarea în halocamera de la Hotel Aluniş).
Aceasta salinitate, daca este veridică-(sunt necesare 3 determinari din partea a 3 surse
diferite si neutre si in aceleasi conditii de mediu), o depăşeşte pe cea din salinele naturale
(5-12 mg NaCl la m3).

E de menţionat faptul, semnalalat de dna fizician principal la Institutul de

Cercetare al Academiei de pe lânga UMF-Tg.Mureţ, că o umiditate excesivă într-o salina
(peste 70%), poate diminua mult salinitatea interioara, vaporii de apă din interior,
antrenând prin greutatea lor, moleculele de NaCl spre podea iar in salinele naturale mai
"uscate" (precum Praid), acolo unde se exploateaza concomintent sarea prin dinamitare şi
există in permenenta un curent puternic de aer intre cavităţile subterane, salinitatea din
aer este mult superioară celei obţnută în salinele artificiale de suprafaţă, unde aerul e
aproape static iar prezenţa umidificării excesive, diminuă salinitatea.

Se pare ca media de umiditate de 45-55% specifică ţării noastre este suficienta in

interiorul unui saline, umidifierea aerului fiind necesara doar acolo unde umiditatea scade
sub aceste valori.

Salinoterapia de suprafaţă e de-abia la început de drum.Au trecut doar 3 ani de la

prima salina artificiala deschisă la Tg.Mures de dl Roman. Încă nu ştim prea multe lucruri
despre salinoterapie. E necesara o determinare obiectivă, neutră, (şi oferită publicului
larg) a tuturor "concentraţiilor saline" din salinele naturale ţi artificiale din ţară de către
un laborator mobil ( doar salinitatea de peste 5-6 mg NaCl pe m3 e TERAPEUTICA)...iar
toate salinele vor fi obligate să afişeze la vedere acest paramentru Oricat de luxuoasa ar
fi o salina daca in ea nu exista salinitatea terapeutica , echivalenta cu cea existenta intr-o
salina naturala, salina artificiala ar putea fi folosita (in asociere cu cromo,melo,
aromoterapie) cel mult in scop de relaxare....

METODA BRICHETELOR SALINE

Nu am inca nici un rezultat sau strudiu asupra "salinitatii" din salinele de tip
"BRICHETE SALINE" ce au aparut mai peste tot in tara noastra dupa 2005 si pe care le
puteti vizualiza pe internet (google-saline artificiale), saline care pot fi construite intr-o
singura zi, asezand brichetele unele peste altele precum un copil isi construieste un castel
din cuburi. Partea buna la aceste saline este lipsa liantului dintre brichete (liantul dintre
bulgarii salini nu e intotdeuna un avantaj) si contactul intim al aerului din incapere ce
poate "hoinari" in voie printre brichete intrand in contact astfel cu mai toate fatetele
ei. Teoretic, pana la proba contrarie, in interiorul salinei de tip "brichete saline", poate
exista o concentratie suficienta de aerosoli sarati pentru terapia afectiunilor respiratorii.

Cei care vor decide care este cea mai buna metoda de constructie a unei saline
artificiale, vor fi pacientii...
 Salinele naturale şi salinele artificiale pot transforma ţara noastră în "cea mai sărată"
ţara din Europa în privinţa terapiei saline!

"Halo-camera cu ceaţă salină"

Foate raspandita in anii '80 in Ukraina, Polonia si apoi in intreaga lume in Centrele
de recuperare respiratorii, metoda la care au colaborat numerosi cercetaori rusi si
polonezi in special de la salinele Wielicka din polonia si de la facultatea de Medicina
Ujgorod de langa salinele Solotvino din Ukraina), consta dintr-un generator de ceata
salina (Dry saline generator) ce poate asigura o concentratie de 1-16 mg NaCl pe m3 de
aer (sau mai mult), la o temperatura de 18-24 grade Celsius si o umiditate de 40-
60%.Timpul de tratament este de 45-60 minute.e indicat a nu se depasi salinitatea cetii de
30 mg NaCl la m3 deoarece poate sa apara conjunctivita sau bronsita de sare, ceata salina
concentrata e un iritant al mucoasei bronsice sau oculare si in acest caz cel putin ochii
pacientului trebuiesc protejati. Avantajul metodei consta in regarea computerizata a
salinitatii, ionizarii si umiditatii aerului si in faptul ca pacientul observa ca inspira
"ceva"(ceata), in celelelalte saline el nu realizeaza daca inspira aer sarat sau nesarat. Azi,
metoda "Halochamber" este aproape abandonata in Ukraina si Polonia, datorita faptului
ca cercetatorii in recuperare respiratorie au reusit sa "incalzeasca" si sa umidifice salinele
lor naturale la temperaturi de confort, creand adevarate sanatorii subterane dotate in plus
cu mult confort, cromo, melo si aromoterapie.

In cazul excelentei inventii romanesti "Aparatul Salin"- care se aplica individual

(si, atentie!, prezenta unui camp electromagnetic timp de 8-10 ore in apropierea capului
si inimii unui copil, pe timpul intregii nopti, poate deveni nociva) si in
cazul numeroaselor saline construite prin metoda suprapunerii brichetelor saline
(caramizi de sare ce se folosesc la hrana animalelor si care se obtin din detritusurile
rezultate la exploatarea sarii, ce au o concentratie de NaCl de 60-70%)-inca nu s-au
comunicat date oficiale asupra salinitatii aerului din incaperile terapeutice.

Din pacate, cu exceptia catorva saline artificiale din tara -Alunis-Sovata, salina
Lascu-Tulcea, Salina Septimia-Odorhei, si salinele naturale Slanic Prahova si Praid,
nu am cunostiinta sa fi aparut in incinta celorlalte si mici cabinete de salina in care
un cadru medical sa ofere pacientilor indicatiile si contraindicatiile salinoterapiei,
astfel incat sunt sanse ca intr-o camera salina sa stea alaturi de un bolnav cu TBC
ce-si raspandeste prin tuse in jur redutabilii si extrem de periculosii baccili
Kock, peste o droaie de copii nevinovati ce se trateaza pentru o simpla bronsita
cronica, astmatiforma sau pentru o sensibilitate mai marcata a cailor respiratorii
(afectiuni ORL).
 Microclimatul salinelor este cel mai sănătos microclimat cunoscut
în prezent pe Terra. În saline, gradul de puritate al aerului este foarte
ridicat.Variaţiile de temperatură în interiorul unei saline nu sunt mari,
curenţii de aer lipsesc, sarea este termogenă în anotimpul rece si
termofilă în cel cald, astfel încît iarna salinele ni se par “calde”, iar
vara, “răcoroase”! Sarea fiind higroscopică, umiditatea aerului dintr-o
salină este întotdeauna de 1,5-2 ori mai mare decît cea din exterior. În
salină, concentraţia substanţelor nocive reducătoare sau oxidante,
precum ozonul, este redusă iar Ph-ul scăzut accentuează efectul
bactericid. Concentraţia picăturilor invizibile de apă din atmosfera
salină, cu dimensiuni de ordinul micronilor, numite aerosoli, picături ce
conţin o serie de elemente minerale biologic active precum Na, K, Ca,
Mg, Cl, I, Br, este de 10-25 de ori mai mare decît în afara salinei. Spre
exemplu, numărul de particule admis în sălile de operaţii este de 70-
200/m3 aer, aşadar, într-o salină s-ar putea efectua chiar şi unele
intervenţii chirurgicale! Dar, ceea ce e mai important e faptul că există
o legătură evidentă între vitalitatea şi longevitatea umană şi acest
microclimat salin prea puţin cunoscut şi studiat pînă în prezent.

Nimic nu e însă perfect în lume! În adîncuri, în salinele naturale,

apar şi unele fenomene neurovegetative, îndeosebi la persoanele
sensibile, datoritã scãderii concentraţiei de O2, creşterii celei a CO2, şi
a presiunii atmosferice mai ridicate decît la suprafaţã, cu 8-20 mm Hg.
Pot apare astfel fenomene de panicã, claustrofobie, fobia adîncurilor,
ameţeli, nesiguranţă în mers, hipotensiune sau tremurãturi ale
membrelor. Nu e uşor sã-ţi alungi gîndul cã deasupra ta se aflã un
tavan format din milioane de tone de sare, iar tu te afli de fapt într-o
celulã a spaţiului şi a timpului în care aerul ajunge graţie unor sisteme
de ventilaţie iar legãtura cu exteriorul se face printr-o galerie prin care
uneori de-abia trec doi oameni. Toate aceste neajunsuri enumerate
pînã acum pot fi înlãturate în momentul în care se recurge la instalarea
unei saline artificiale. Încăperile saline sunt camere aproape izoterme,
temperatura în interior variind pe o scală de doar 2-3 grade Celsius. În
mini-salina din Târgu Mureş, măsurătorile termice din luna Ianuarie
2006 arătau o temperatură în interior de + 17, + 18 grade Celsius,
chiar şi în condiţiile unor temperaturi exterioare de - 15 sau - 18 grade
Celsius. În luna Iulie, temperatura în mini salină nu “urca” mai mult de
19-20 grade Celsius, în condiţiile unei temperaturi exterioare de +30,
+32 grade Celsius ).

. Efectul de “peşteră” şi efectul de “salină”. În interiorul peşterilor naturale

temperatura aerului nu variază prea mult, fiind oarecum independentă de variaţiile,
adeseori extreme, ale aerului din afara lor. Gradientul termic, adică diferenţa dintre
temperatura maximă şi cea minimă din aceste peşteri, nu depăşeşte 7 grade Celsius. În
salinele naturale sau în cele artificiale cu pereţi suficent de groşi, acest palier termic
(gradient) se reduce la 2-3 grade Celsius, indiferent dacă în exterior e ger sau caniculă. E
aşa numitului “efect de peşteră” sau de “salină”. Sarea gema este o rocă exotermă (emană
căldură) în sezonul rece şi endotermă (absoarbe căldură) în cel cald, datorită unor reacţii
chimice ce se produc între cristalele de sare şi vaporii de apă şi oxigenul din aer. Aşadar
sarea gemă e rece în sezonul cald şi caldă în sezonul rece! În salinele artificiale, se poate
crea un ambient de confort uman, prin reglarea temperaturii, umidităţii aerului, grosimii
stratului de sare şi printr-o izolare bună a încăperii salinei

Mecanismul de acţiune al aerului sărat şi avantajele

salinei artificiale. În salina de suprafaţă pacientul este înconjurat din
toate pãrţile de sare şi va fi obligat sã respire un aer saturat în aerosoli
sãraţi, aerosoli proviniţi dintr-un amestec al moleculelor de aer, apă şi
sare, format în principal la suprafaţa pereţilor salinei. Din determinãrile
specialiştilor reiese cã atmosfera din camera salinã poate conţine o
cantitate de 1-10 mg de NaCl/m cub de aer, dispersatã sub formã de
aerosoli sãraţi, de dimensiuni foarte mici, între 3 si 10
microni/particulã. 50% din aceste particule ajung pînã în alveolele
pulmonare şi trec în torentul sanguin (absorbţie de 0,05 mg de sare/oră
), iar restul particulelor mai mari, acţioneazã şi se absorb la nivelul
cãilor respiratorii mai mari (bronşii, bronşiole). Aici se absorb cantitãţi
mai importante de sare (0,5-0,6 mg de sare/oră). Necesarul de sare al
organismului uman este de 3-5 grame/zi, deci este evident faptul cã
sarea absorbitã în timpul unei cure în camera salinã nu “încarcã”
aproape deloc metabolismul mineral al organismului. În orice
încăpere salină se poate obţine o concentraţie mare de aerosoli săraţi
(pînă la saturaţie) prin dispersarea unei anumite cantităţi de pulbere
de sare prin ventilaţie, dar, atenţie, odată cu creşterea concentraţiei în
aerosoli salini, creşte şi riscul apariţiei “laringitei” sau a “conjunctivitei
de sare”!

Clorul conţinut în aceşti aerosoli are un puternic efect bactericid!

Astfel, prin inhalarea acestora, căile respiratorii (căile nazale, faringele
şi bronşiile) sunt “curăţate” de focarele de infecţie (stafilo-
streptococice), prezente mai ales la copii, focare ce declanşează,
întreţin şi complică numeroase boli locale sau la distanţă şi prin a căror
prezenţă, imunitatea organismului scade treptat .

Stratul fin de microparticule de sare, (invizibile cu ochiul liber) ce se depune pe arborele

respirator (bronşii mari, mici şi alveole pulmonare) are efectul unui “aspirator de
impurităţi” (microorganisme sau alte diverse substanţe generatoare de crize de astm sau
inflamaţii bronşice). Sarea este o substanţă “higroscopică” (iubitoare de apă) deci ea,
odată depusă pe arborele bronşic va extrage apa (lichidul interstiţial) din zona căilor
respiratorii, antrenînd şi eliminînd apoi în exterior toate aceste impurităţi, prin fenomenul
reflex de expectoraţie, scurgeri nazale sau tuse.

De mai bine de o jumătate de secol, în salina terapeutică de la Praid se tratează cu

succes, zilnic, mii de pacienţi cu probleme respiratorii. Prin creerea mini-salinei din
Tg.Mureş, noi nu am făcut altceva decît să aducem o procedură de mare succes de la
adîncimea de 120 de metri, la suprafaţa pămîntului. Avantajele acesteia sunt evidente,
astfel : se asigură confortul termic uman (într-o salină de adâncime temperatura aerului
nu poate fi ridicată deasupra valorii de 16 grade Celsius), în salina de suprafaţă,
temperatura aerului poate fi reglată în funcţie de dorinţa pacienţilor, care în marea lor
majoritate sunt copii şi care au nevoie în mod firesc de un aer mai cald (18-22 gr.
Celsius). Dacă în salina de adîncime lumina soarelui nu poate pătrunde niciodată, în
salina de suprafaţă, acest lucru este posibil, avînd un efect psihic benefic asupra
pacientului. Se elimină astfel senzaţiile de claustrofobie, panică sau cea de fobie a
adîncurilor, prezente la unele persoane mai sensibile ce coboară în spaţii subterane. Un alt
avantaj al camerei saline este aerisirea (oxigenarea) superioară faţă de salina de adîncime,
unde aerul curat trebuie pompat sau adus prin nişte puţuri de mari dimensiuni.
Tratamentul în camera salină de suprafaţă poate fi repetat ori de cîte ori este nevoie,
pacientul economisind timp şi bani!

În salina artificială, omul a reuşit să-şi impună propriile-i condiţii de temperatură,

umiditate şi salinitate ceea ce în salinele naturale este un lucru deosebit de dificil. El a
reuşit astfel, ca cel puţin în sfera tratamentul afecţiunilor respiratorii, să creeze un mediu
prietenos, un mediu terapeutic de confort. Era de aşteptat ca în „ţinutul sării”, din
Transilvania, acolo unde există mai bine de 14.000 tone de sare gemă pe cap de locuitor,
această metodă a terapiei saline de suprafaţă să ia amploare şi să fie „clonată” în mai
multe localităţi.

Încăperea salină poate fi folosită şi în scop profilactic (dormitor

salin, cameră de odihnă, sală de fitness). Camera salină a fost
astfel concepută încât îşi poate regenera atmosfera terapeutică
folosindu-se doar de umiditatea atmosferică. Instalarea unei surse
permanente de apă (fîntînă arteziană, cascadă, etc), ameliorează însă
efectele terapeutice printr-o mai bună saturare şi resalinizare a aerului.
Se contraindicã suprasaturarea (tip saunã) cu vapori fierbinţi a camerei
saline. Expunerea intempestivã a pacientului într-o astfel de atmosferã,
poate provoca aşa-zisa “traheită sau laringitã de sare” (dureri în piept,
tuse, expectoraţie, rãguşealã). Se contraindică introducerea în spaţiile
terapeutice saline a bolnavilor cu TBC pulmonar sau a bolnavilor
astmatici aflaţi în plină criză.

Orice persoanã (bolnavã sau nu), supusã stress-ului cotidian şi influenţei unui aer din ce
în ce mai poluat, poate sã-şi petreacã o bună parte din zi în aceastã “camerã
ecologicã’’. Omul zilelor noastre poate să-şi aleagă orice doreşte - alimentaţia,
băutura, vestimentaţia, autoturismul, medicul, avocatul, cu exceptia unui singur
 lucru - aerul pe care îl respiră! Ce e de facut? Simplu! Dacă aerul nu-l putem
schimba şi nici nu putem trăi întreaga viaţă cu o mască de purificare a aerului pe
figură, ne rămîne posibilitatea ca măcar în timpul nopţii să facem toaleta bronşiilor,
să evacuăm impurităţile depuse în timpul zilei pe pereţii arborelui respirator. Avem
deci nevoie de un dormitor salin. În timpul nopţii, virtuţile aerului sărat pot
compensa agresiunea şi nocivitatea aerului poluat din timpul zilei.

A obţine la suprafaţa pãmîntului, ceea ce Natura a creat în milioane de ani în

mãruntaiele sale, nu e uşor! Sarea “simpatizeazã” doar cu cîteva elemente ale naturii:
lemn, argilã şi piatrã. Faţã de metale, asfalt sau beton, ea reacţionezã prin coroziune.
Efectul cel mai distructiv asupra betonului şi metalelor îl are apa sărată şi nu aerul
sărat iar acest efect nu apare ‘‘de la o zi la alta’’ ci în timp. La complexul balnear
Sovata, conductele de metal prin care curgea apa sărată au fost înlocuite cu conducte
din material plastic doar după 20 de ani de funcţionare, iar fundaţia de beton a
pavilionului balnear de la Cojocna, situat în vecinătatea unui lac sărat, a fost corodată
de salinitatea aerului de-abia într-o jumătate de secol. E cunoscut faptul că cea mai
mare concentraţie de aerosoli săraţi dintr-o salină naturală se află în tunelurile ce
duc spre imensele camere saline şi nu în interiorul acestora. Acesta este şi motivul
(adeseori neplăcut) pentru care pacientul este nevoit să rămînă în salină un timp mai
îndelungat (minimum 4 ore). Turistul sau pacientul care pătrunde în aceste tuneluri
saline resimte instantaneu o ‘‘uscăciune’’ a căilor respiratorii, semn că acolo se află
un aer sărat concentrat ( aprox. 7-8 mg sare / metru cub de aer). Ajungînd în salina
terapeutică propriu zisa, datorită volumului mare de aer existent, concentraţia de sare
pe metru cub de aer scade la 5 miligrame/metru cub de aer) rămînînd totuşi mult
peste limita minimă terapeutică (1 miligram/metru cub). În aerul camerelor saline de
suprafaţă, datorită volumului mai mic de aer, a umidităţii şi temperaturii controlate,
se pot obţine concentraţii mari de aerosoli săraţi, comparabile cu cele din tunelurile
salinelor, ceea ce face ca durata şedinţelor de tratament în salinele artificiale să
scadă la 1-2 ore.

În anul 2005, dl. Nelu Roman din Târgu-Mureş a amenajat şi apoi

a brevetat ( brand şi brevet OSIM nr (11) a.2005) prima salină terapeutică de
suprafaţă ( prima ‘‘mini-salină”) din România, placînd pereţii unui
garaj cu 22 de tone de bulgări masivi de sare. Această încăpere salină
poate fi folosită atît în scop profilactic cât şi terapeutic, avînd o
capacitate de 50-60 pacienţi/zi.

Staţionarea în interiorul acestor spaţii poate să dureze între 1-24 ore, neexistînd
decât puţine contraindicaţii Într-o cameră salină de 30-40 metri cubi, pot fi trataţi între
50-60 de pacienţi zilnic (durata unei şedinţe de tratament – 1-4 ore/pacient, 12-18
şedinţe/cură). După o zi de terapie, atît în cabina salină cît şi în camera salină este nevoie
de un timp de ’’linişte’’ sau de ‘‘re-salinizare’’, de 12-14 ore/zi pentru refacerea
concentraţiei de aerosoli săraţi. E necesară totodată dispersarea unei anumite pulberi de
sare în încăpere pentru refacerea mai rapidă a aerosolilor salini. În camera salină e indicat
a se intra cu încălţăminte higienică evitînd astfel o încărcătură microbiană suplimentară.
Într-o încapere salină, imaginaţia umana poate creea o sumedenie de accesorii minerale
de efect : mese, scaune, bănci, abajururi placate sau confecţionate din plăci de sare,
stalagmite sau stalactite de sare sau adjuvante antistress gen melo-, cromo-,
aromoterapie. Umidificarea excesivă produce însă diminuarea salinităţii din încăpere,
umiditatea ideală este situată între 55-65%. Atmosfera salină terapeutică apare
în urma formării unui nou ecosistem ca urmare a unui permanent şi
complex schimb molecular dintre moleculele stratului superficial
anfractuos al rocilor de sare gemă şi aerosolii din încăpere! Viaţa unei
saline artificiale este de 25 de ani sau chiar mai mult! Oricine poate
avea la domiciliu o astfel de încăpere salină ce se poate amenaja într-
un spaţiu preexistent. Dacă se respectă cîteva condiţii obligatorii, şi
anume: o cantitate suficientă de sare gemă în stare naturală, umiditate
55-65%, temperatură de 18–22 gr.C, se poate obţine, indiferent de
metoda aplicată, o concentraţie terapeutică de 1 mg de NaCl /m3
(concentraţie detreminabilă prin metoda titrării cu Ag No3 sau prin alte
metode).

Orice cabinet medical, ambulatoriu, spital, sanatoriu de boli respiratorii, hotel de curã,
cabana de week-end sau salã de aşteptare (cu încãrcãturã microbianã permanentã) îşi
poate crea propria sa atmosferă salinã. Activitatea de fitness sau wellness în mediu salin
are consecinţe evidente în uşurarea respiraţiei şi detoxifierea organismului sportivului sau
în eliminarea germenilor patogeni ce apar în mod obligatoriu în cazul unei aglomerãri
umane permanente specifice acestui gen de activitate.

Nu e departe momentul cînd va apare şi primul hotel cu încăperi saline!

Investiţia financiară într-o SALINĂ TERAPEUTICĂ DE SUPRAFAŢĂ în

oraşe cu o populaţie de peste 100.000 de locuitori, se amortizează în
aprox 1 an! Aşadar, mini-salina artificială este şi o bună afacere pentru
orice investitor, media de viaţă a unui astfel de spaţiu terapeutic este
de 25 de ani, deci după un an de amortizare a investiţiei, urmează 24
de ani de beneficii! Într-o salină de suprafaţă, datorită fenomenului de
izotermie, consumul energetic necesar realizării microclimatului de
confort, e minim. În cazul construirii unui jacuzzi salin sau a unei
cabane antistress, “investiţia” se reflectă şi în ameliorarea propriei
sănătăţi a celui ce o construieşte!”

“Haideţi să facem o scurtă incursiune în tainele respiraţiei umane!

Închipuiţi-vă arborele respirator din interiorul celor doi plămîni ca pe un
gigantic baobab răsturnat cu 1001 de ramuri goale pe dinăuntru ce se
despart prin bifurcaţie în alte 1001 rămurele şi ele goale pe dinăuntru
şi care la rîndul lor se termină în alte mii şi mii de mici celule
respiratorii, ca nişte mingi de ping-pong, numite alveole pulmonare.
Dar vai, acest gigantic arbore format dintr-o mulţime de tuburi goale
prin care circulă oxigen şi bioxid de carbon într-un ”du-te vino’’
permanent, este, în ziua de azi, plin cu particule de praf, funingine,
microbi, virusuri, alergeni, ouă de acarieni şi multe alte impurităţi, iar
aerul ce trece prin el este unul de “second-hand” plin cu tot mai puţin
oxigen şi cu din ce în ce mai mult monoxid de carbon, bioxid de sulf,
pentaoxid de azot şi alte gaze nocive rezultate în special din coşurile
fabricilor şi ţevile de eşapament ale secolului XXI! Ce e de făcut?
Putem face măcar odată în viaţă toaleta bronşiilor, putem face o
“curăţenie generală” pe dinăuntru? Dacă vom reuşi acest lucru, vom
putea furniza celui mai solicitat organ al corpului, creierul uman, un
plus de oxigen! El nu rezistă mai mult de 6 minute fără oxigen!
Organul de la care se aşteaptă performanţe din ce în ce mai înalte, cel
care ne furnizează cele mai mari satisfacţii în viaţă, e alimentat cu un
aer din ce în ce mai viciat. E injust! Simpla oxigenare mai bună a
organismului, a fiecărei celule, ţesut sau organ al său, aduce, în timp,
un cîştig incomensurabil în planul vitalităţii sale. Singurul element ce
poate face toaleta completă a arborelui bronşic, prin mecanismele sale
de aspiraţie, mucoliză şi evacuare, este aerul sărat!”

Aşadar, asupra organismului uman, spaţiile saline artificiale

supraterane pot avea atît un efect terapeutic (în cazul unei
concentraţii mari de aerosoli săraţi de 1-6 mg NaCl/m3 în care se
staţionează timp de 1-4 ore) cît şi unul profilactic (concentraţie de sub
1 mg de NaCl/m3 dar cu o prezenţă mai îndelungată, de 8-16 ore
zilnic). Camera salinã poate fi folositã şi în scop industrial pentru pãstrarea alimentelor
sau în fermele avicole pentru creşterea puilor de 1-6 sãptãmîni, la care reduce
mortalitatea de la 16-17% la 1-2%.

Localităţi în care există mari resurse naturale de apă sărată sau sare cristalină sunt:
Turda (Valea Durgăului), Cojocna, Ocna Mureş, Sărata Monteoru, Ocna Sibiului, Slanic
Prahova, Ocna Dej, Cristuru Secuiesc, Pinticu Tecii, Figa, Sărăţel, Gherla, Ocna Şugatag,
Praid, Miercurea Sibiului, Cetatea de Baltă, Jabeniţa, Sovata, Coştiui, Târgu Ocna, ş.a. A
venit momentul să punem Natura la lucru!

EFECTELE TERAPEUTICE ALE MINI-SALINEI DIN TG. MUREŞ ASUPRA A

400 APOI ASUPRA A 1500 DE PACIENŢI CU AFECŢIUNI RESPIRATORII

În perioada 20 Decembrie 2005-20 Decembrie 2007, în salina terapeutică de suprafaţă

din Tg.Mureş au fost trataţi şi dispensarizaţi un număr de peste 1500 de pacienţi cu
probleme respiratorii. E cunoscut faptul că în acest fel de afecţiuni, tratamentul clasic,
medicamentos, deloc de neglijat, amelioreaza suferinţele bolnavului în momentele de
criză iar salinoterapia are puterea de a ameliora afectiunile respiratorii în perioadele mai
liniştite, dintre crize. Stau mărturie numeroase exemple de ameliorare sau chiar vindecare
a acestor afecţiuni petrecute de-a lungul secolelor .

Principalele afecţiuni respiratorii tratate în salina Tg.Mures au

fost : astmul bronşic infecţios sau alergic, bronşita cronică inclusiv cea
tabagică, bronşiectazia, disfuncţiile respiratorii restrictive (stări dupa
cifoscolioze, rezecţii pulmonare, silicoza), afecţiuni O.R.L. precum rinita
cronică inclusiv cea alergică, amigdalita, faringita recidivantă, sinuzita
maxilară, polipoza recidivantă, infecţii de focar amigdaliene juvenile
recidivante, mucoviscidoza, emfizemul pulmonar, pierderea simţului
olfactiv. Salinoterapia poate fi recomndată şi femeilor gravide cu
afecţiuni respiratorii care au interdicţie de a consuma medicamente.

Parametri urmăriţi în acest studiu au fost : capacitatea vitală

pulmonară, volumul expirator pulmonar, amplianţa toracică (parametri
obiectivi) şi : frecvenţa tusei, fluidificarea secreţiilor nazale şi bronşice,
uşurinţa respiraţiei, diminuarea cantităţii de medicamente şi a spray-
urilor antiasmatice, rărirea crizelor de dispnee (sufocare) (parametri
subiectivi).

Monitorizarea parametrilor subiectivi ai pacienţilor a fost

efectuată de către pacienţii înşişi prin auto-acordarea unor note pe o
fişă medicală (de la 1 la 10), la începutul şi la terminarea curei saline.
Parametri obiectivi au fost urmăriţi în cabinetul de explorări funcţionale
respiratorii al salinei de către dr. Călin Dorgo, medic specialist de
balneofiziterapie. La un număr de 1500 de pacienţi urmăriţi pînă în
prezent, pacienţi ce au efectuat 2-4 cure/an (10-18 şedinţe la un
interval de 3 luni), s-a constatat o evidentă ameliorare atît a
parametrilor subiectivi (în medie cu 3 puncte), cît şi a celor obiectivi
(VEMS, capacitate pulmonară, amplianţa toracică) în medie cu 15%, iar
la o mare parte din pacienţii astmatici cu componentă alergică,
eozinofilia sanguină a diminuat! La Tg.Mureş, procentul de ameliorare
a simptomelor acestor pacienţi cu probleme respiratorii este identic cu
cel al salinelor din Praid sau Slănic Prahova (aprox. 87%). Prin terapia
în salinele de suprafaţă se obţin importante economii de timp şi de
bani. Pentru obţinerea unor rezultate durabile sau chiar vindecarea
afecţiunilor respiratorii, se recomandă efectuarea a patru cure pe an, a
cîte 12-18 şedinţe/cură, sau terapie în dormitorul salin.

Cabana antistress
 Dacă Iodul este ionul longevităţii umane, Bromul este cel al
tranchilităţii umane. Ambii ioni se află în componenţa sării geme.
Pentru construirea unei cabane saline antistress placarea pereţilor,
podelei şi tavanului se efectueaza cu lemn salinificat în soluţie de sare
iodată şi bromurată!, (lemn mineral). Între pereţii exteriori ai încăperii
şi lambriurile saline se aplică un strat de 5-10 cm grosime de bulgări
de sare cristalină, strat care are proprietăţi terapeutice, termoizolante
şi anti-condens (datorită higroscopicităţii sării). În partea superioară şi
inferioară a pereţilor laterali ai cabanei se practică fante de recirculare
a aerului, astfel încît aerul din interiorul cabanei să ia contact cu toate
faţetele bulgărilor de sare. Metoda se foloseşte pentru obţinerea unei
concentraţii suficiente de aerosoli săraţi (aprox. 0,1 mg sare /m3),
care, prin cumulare, după 8-10 ore de staţionare în încăpere, are un
evident efect sanogen. Cantitatea de bulgări de sare necesară placării
unei cabane saline de 25-30 m3 este de 4-5 tone. Cabana salină este
destinată folosirii individuale sau familiale în scop profilactic general, în
terapia sindromului de stress şi în terapia bolilor respiratorii. Viaţa lemnului mineral a
unei astfel de încăperi saline este de ordinul sutelor sau chiar al miilor de ani! Într-o
cabană salină e de dorit ca mobilierul să fie din lemn .

În cabanele de lemn situate la munte (altitudine peste 700 m, zone

împădurite cu conifere) se poate combina în mod fericit aromo-
climatoterapia din exteriorul cabanei cu salinoterapia din interiorul ei,
cumulînd efectele anti-stress cu cele de ridicare a imunităţii
organismului şi de reglare a metabolismului colesterolului.

În zilele noastre nu mai există condamnaţi pe viaţă în mine de sare,

dar, se pare că suferinţa lor şi observaţiile făcute asupra lor nu au fost
zadarnice. Atmosfera sanogenă a salinelor poate fi uşor reprodusă la
suprafaţa pămîntului. Ştiinţa actuală a dezlegat misterul sănătăţii şi
longevităţii acestor oameni: lipsa variaţiilor termice din saline (mediu izoterm),
prezenţa Clorului ca factor de creşterea imunităţii organismului prin eliminarea focarelor
ORL şi ale căilor respiratorii şi nu în ultimul rînd rolul Iodului ca ion responsabil în
reglarea colesterolului sanguin (menţinerea lui în limite normale). Clorura de Natriu este
o sare acido-bazică (Na este un element organic şi bazic iar Clorul este un element
anorganic şi acid), inhalarea aerosolilor săraţi produce o reechilibrare chimică,
acidobazică a organismului şi o reechibrare neurovegetativă de tip “salin”, de cruţare
energetică (parasimpatică) cît şi o creştere a randamentului energetic a organismului. Cu
alte cuvinte, după o astfel de cură de aerosoli salini, organismul uman îşi întrebuinţează
mai eficient rezervele proprii de energie şi îşi sporeşte capacitatea de apărare faţă de
agenţii nocivi interni sau externi. Bromul are un rol sedativ asupra sistemului nervos
central. Fiecare zi petrecută într-o cabană antistress înseamna o pastilă contra insomnie
în minus, precum şi fiecare oră petrecută într-o salină înseamnă o pastilă anti-astmatică
în minus!
 “Dorind să confirm multitudinea de informaţii existente în literatura de specialitate în
privinţa efectului anti-stress şi imuno-modelator al aerului sărat, în luna August a
anului 2006, am reuşit un inedit auto-experiment medical într-o cabană salină
construită într-o zonă colinară de pe valea Mureşului (loc cunoscut pentru ospitalitatea
oamenilor săi). Umiditatea naturală din zonă fiind ridicată (40-50%, nu a fost o
problemă obţinerea concentraţiei terapeutice de aerosoli săraţi în interiorul cabanei.
Timp de 30 de zile, 8-9 ore zilnic am respirat numai aer sărat! Rezultatele
experimentului au dus la diminuarea intensităţii şi rărirea migrenelor, îmbunătăţirea
duratei şi calităţii somnului, creşterea capacităţii de efort fizic, creşterea
performanţelor intelectuale şi creşterea imunităţii generale. Explicaţia acestor
fenomene este, fără îndoială, o consecinţă a îmbunătăţirii actului respirator şi implicit a
oxigenării superioare a tuturor organelor corpului omenesc, a prezenţei în aerul inspirat
a ionilor de : Brom (rol tranchilizant), Iod (revitalizant) , Clor (bactericid), Na, K, Mg,
Ca (mineralizant) şi a unei reglări neurovegetative, humorale şi acidobazice anti-stress
de tip „aerosol salin” caracterizată prin sporirea randamentului energetic general al
organismului prin vagotonie. Puritatea aerului dintr-o astfel de cabană antistress este
identică cu cea a aerului de la munte, de la înălţimi de 800-1000 m, altitudine ce exercită
un efect relaxant asupra sistemului nervos central. De altfel, efectul tranchilizant al
aerului sărat mi-a fost semnalat de numeroşi pacienţi ce efectuau şedinţe de
salinoterapie în mini-salina din Târgu-Mureş şi care, după 5-6 şedinţe de
aerosoloterapie erau “copleşiţi de somn”!”

Fiinţa omenească suportă adesea variaţii de pînă la 50 grade Celsius de la un sezon la

altul. În mediul salin aceste variaţii sunt mult reduse. Oare adăugarea unui strat de bulgări
de sare la izolaţia construcţiilor de lemn sau folosirea “lemnului mineral”, va rezolva
dificila problemă a menţinerii căldurii în locuinţele viitorului?

Dar să revenim la fascinanta şi inedita idee a cabanei antistress! Partea interioară a

cabanei saline se construieşte din material lemnos lignificat. Lignificarea salină este un
proces complex prin care se obţine la suprafaţa lemnului un strat de cîţiva milimetri de
“lemn mineral” prin suprasaturarea fibrei lemnoase (lignina) cu sare bromată (Na, Mg,
K, Ca, Cl, Br ,I).

În fiordurile norvegiene, într-un strat gros de nisip s-au descoperit cîteva corăbii
lungi, e vorba de celebrele drakkar-uri ale vikingilor, vechi de peste o mie de ani,
excelent conservate datorită impregnării materialului lemnos cu sare şi bioxid de siliciu
(lignificare minerală). Un fenomen asemănător poate fi observat şi în prezent în comuna
Maieru din judeţul Bistriţa unde există trunchiuri mineralizate de copaci, folosite pentru
captarea „prin acumulare” a unor izvoare minerale cu debit mic. Aceste trunchiuri de
copac datează din vremea ocupaţiei romane a Daciei şi au venerabila vîrstă de două mii
de ani! Acelaşi fenomen se poate observa şi în localitatea Figa sau Săsarm din acelaşi
judeţ, unde există cîţiva stîlpi de susţinere ai unor mine de sare romane ce au sfidat
trecerea vremii. Lemn mineral mai găsim şi în componenţa “căsuţelor de sare” (slatini)
din judeţele Bistriţa şi Harghita. Lemnul obţinut prin lignificare minerală “nu are
moarte”, el este dur, longeviv, termoizolant, sanogen (posesor al unor virtuţi terapeutice)
şi ignifug!

În cazul construirii unei cabane antistress e necesar să executăm ]n prealabil o izolaţie

hidrică bună a cabanei, astfel încît lemnul mineral şi bulgării de sare din interior să
rămînă în contact doar cu aerosolii (aerul şi vaporii de apă) din interiorul cabanei. Există
o tehnică specială de lignificare salină a materialului lemnos ce durează cîteva zile. E
posibil ca nu peste mult timp, lemnul mineral şi sarea gemă se vor constitui în inedite şi
deosebit de utile materiale de construcţie ecologice.

“În primăvara anului 2003, la băile sărate din Sîngeorgiu de Mureş, conducerea băilor
a decis înlocuirea întregii structuri lemnoase a piscinei. Am studiat cu atenţie acel lemn
mineralizat cu o vechime de peste 80 de ani, obţinut prin hidrosalinificare şi uscare
succesivă. O parte din acele scînduri gri şi dure au fost luate de cîţiva săteni pentru
construcţie sau pentru a-şi încălzi căminele peste iarnă, dar nu mică le-a fost mirarea
cînd au constatat că lemnul de la piscină nu vroia nici să ardă, nici să se lase tăiat!”

Mini-salinele artificiale, cu palierul lor termic de 18-22 gr. Celsius, sunt la ora actuală,
cele mai calde saline din ţară! Folosind proprietatea de „exotermie” a sării în sezonul rece
şi cel de „endotermie” a ei în sezonul cald, putem limita variaţiile termice mari şi stabili
un nou ecosistem, de confort uman. Acest efect apropiat de „homeostazia termică”, este
benefic asupra organismului uman, în special asupra bolnavilor cu suferinţe cardiace,
respiratorii, neuropsihice, reumatice, deficit de imunoreglare sau meteosensibilitate. Într-
o cabană de lemn ce posedă un strat de sare de 5-10 cm grosime şi lambriuri
mineralizate, variaţiile termice sezoniere (vară-iarnă), se reduc semnificativ. Cabana
minerală anti-stress sau „hotelul de sare” se vor constitui în excelente locuinţe ale
viitorului! Cei ce se vor decide să locuiască în astfel de construcţii ecologice, vor fi fără
îndoială mai sănătosi şi vor trăi, cu certitudine, mai mult!

II. - Hidroterapia salină

 Băile sărate la domiciliu. Tehnica bãilor sãrate. Se dizolvã sare iodată în apã caldã la
temperatura confortului termic uman (36,5-37 gr.Celsius), în aşa fel încît sã se obţinã o
concentraţie de cel puţin 15 grame la litru. Sub aceastã concentraţie, baia sãratã are un
efect minim. Este recomandat ca durata unei bãi sã nu depãşeascã 30 min. Apariţia de
broboane de sudoare pe fruntea pacientului e un semn cã temperatura apei e prea ridicatã.
Se recomadã deasemenea, în special la persoanele în vîrstã aplicarea unei comprese reci
pe frunte (temperatura compresei - 16-18gr Celsius) pe toatã durata tratamentului. De
obicei sunt suficiente 4 cure a cîte 10-12 bãi/an, la interval de 3 luni. Dupã terminarea
bãii, pentru “reacomodare termicã” este indicat ca pacientul sã se odihneascã pe un pat,
timp de încã 30 de minute în condiţii de confort termic (temperatura aerului - 18-22 grade
C). Necesarul minim de sare cristalină la o cadă de 200 l apă este de minimum minimum
2,5 Kg pentru o singură îmbăiere. În acest fel se poate obţine concentraţia minimă
terapeutică de 15 g sare/l. Sub aceast prag de concentraţie, apa sărată din cadă nu
depăşeşte concentraţia lichidelor organismului uman (9,5 g/l) iar efectul terapeutic este
minim (migraţia osmotică a sărurilor minerale prin porii pielii nu se produce!). Sarea
cristalină trebuie ambalată în săculeţi de pînză şi nu trebuie să conţină nici un adaos
chimic (odorizanţi, coloranţi) care ar putea produce alergii cutanate în timpul băii.
“Sarea cristalină trebuie sa fie pe placul celulelor şi ţesuturilor organismului, nu al
ochilor sau al mucoasei nazale a pacientului”! Culoarea naturală a sării şi a apei sărate
concentrate este gri-maronie datorită unui mic procent insolubil (1%) de elemente
organice, deosebit de importante, resturi ale floro-faunei terestre din urmă cu milioane de
ani. Aceste componente organice au un efect benefic, ajutînd la omogenizarea sărurilor
minerale în apa din cadă şi la răspîndirea lor uniformă în jurul corpului uman aflat în
imersie. “Cu cît apa e mai murdară, cu atît efectul ei curativ e mai mare! Nu vă lăsaţi
amăgiţi de culoare şi miros!”

Jacuzzi salin.

Pentru bolnavul reumatic, cele mai îndrăgite proceduri de

balneofizioterapie au fost şi vor rămîne întotdeauna aceleaşi: căldura,
apa sărată concentrată, (în care, datorită ajutorului de neprecupeţit
şi antigravitaţional al forţei hidrostatice, aproape orice mişcare
articulară dificil de executat în aer liber, devine posibilă) şi masajul.
Reunind toate aceste proceduri, putem obţine o nouă şi deosebit de
utilă metodă terapeutică de balneofizioterapie – “jacuzzi salin”, numit
de noi hidromasaj terapeutic salin sau salino-hidromasaj. Masajul poate fi
efectuat prin jet subacval aerian sau prin recircularea apei sărate prin pompe compresoare
a căror tubulatură interioară este protejată de riscul de coroziune.

În cadrul acestei noi proceduri de balneologie este de preferat ca jetul de apă sărată sau
de aer destinat masajului subacval să intre in contact cu partea inferioară şi posterioară a
corpului omenesc (gambe, coapse, regiunea fesieră, regiunea lombară şi dorso-cervicală,
umeri). E de evitat contactul apei sărate cu mucoasa conjunctivală, nazală sau auriculară.
Apa sărată concentrată, datorită forţei sale hidrostatice importante, are tendinţa de a ridica
la suprafaţa apei sărate corpul pacientului. Acesta se sprijină de obicei cu mâinile de un
suport (bară) situat la marginea piscinei şi îşi expune jetului de hidromasaj salin în special
partea posterioara a corpului (regiune unde se obţine un efect relaxant maxim şi unde
apar majoritatea îmbolnăvirilor cu caracter reumatologic) .

Această idee inedită, a unui jet subacval de aer în mediu hidric salin, a fost pusă în
practică, cu rezultate deosebite, în vara anului 2005, la Reghin, de către ing.Toma Cotoi
şi dr. Călin Dorgo, dar a rămas doar sub formă de experiment, nefiind brevetată si mai
ales a fost abandonată datorită efectului coroziv al apei sărate concentrate asupra
betonului din piscină. S-a folosit apă sărată cu o concentraţie de 100 grame NaCl/litru şi
un jet subacval de aer de 5 atmosfere, aer provenit din aburul tehnologic în exces al
întreprinderii de prelucrare a lemnului al cărei patron este însuşi dl. Toma Cotoi.

În anul 2006, dl. Nelu Roman a întocmit schiţele primului jacuzzi salin destinat terapiei
afecţiunilor reumatice, posttraumatice, circulatorii periferice şi ginecologice cronice
numită “Instalaţie de “salino-hidromasaj” - în vederea brevetării.

Organismul uman va intra în contact doar cu elemente lipsite de nocivitate, naturale,

precum apa sărată şi lemnul de brad. La scurt timp după apariţia la Reghin şi la Tg.Mures
a acestei a doua proceduri de balneologie, colectivul de specialişti în balneofizioterapie
din Sovata a introdus şi el, pe lîngă salina terapeutică de suprafaţă tipCosta şi sistemul de
hidromasaj salin. Aşadar se pare că această zonă a Transilvaniei, a devenit un adevărat
“pol sărat” al ţării.

Această procedură poate fi uşor introdusă în orice bază de tratament de

balneofizioterapie sau cabinet de recuperare (instalaţiile de hidromasaj salin pot funcţiona
individul sau legate în serie), ea poate fi utilizată pentru un număr diferit de pacienţi, este
utilă, economică, mult solicitată de pacienţii reumatici iar în apa sărată cu o concentraţie
de 100 g/l nu se dezvoltă nici un microorganism patogen, eliminîndu-se astfel riscul
contaminării interpersonale. În orice bazin cu apă sărată concentrată şi încălzită poate fi
amenajat un jacuzzi salin şi orice cadă clasică de jacuzzi poate fi transformată într-o cadă
de jacuzzi salin, dacă se protejează interiorul sistemului de circulare al apei şi se adaugă
în cadă cel puţin 10 Kg de sare la fiecare 100 l apă.

În primăvara anului 2007, împreună cu Nelu Roman, am pornit spre “sălbatica”

ţară a moţilor, unde speram să întîlnim un „specialist în ciubere de lemn”, element
indispensabil experimentării primului sistem de hidromasaj terapeutic salin (jacuzzi
salin) din ţară. Doream să introducem o nouă terapie simplă, ecologică, economică şi
lipsită de nocivitate, bazată doar pe masaj, apă sărată concentrată şi căldură, o
alternativă naturistă la mult prea bogatul arsenal terapeutic actual, suprasaturat de
substanţe chimice alergogene. La Câmpeni, lângă piaţa municipală înţesată de
comercianţi ruşi (se pare că Asia forţează din nou porţile Europei!) la un bufet elegant
şi destul de populat, unde fiecare se cunoştea cu fiecare, i-am destăinuit barmaniţei
„of”-ul nostru. În clipa următoare ne-a şi fost prezentat un mocan simpatic ce se
pricepea la butoaie şi ciubere de lemn ca nimeni altul şi pe care îl chema, după cum era
de aşteptat, Nicu Mocanu. Ne-a rugat să-i facem schiţa ”mega-ciubărului” nostru
terapeutic cu creionul pe un colţ de hârtie, deoarece aici în ţara moţilor, Laptop-ul,
computerul, Fax-ul sau Internetul încă nu sunt de prea mare folos. Prietenii ne
avertizaseră, încă înainte de a porni la drum, că mocanilor trebuie să le spui de trei ori
un lucru pentru ca ei să-l înţeleagă o singură dată şi că apoi te prinde sfârşitul anului
pînă vei căpăta răspuns la întrebarea ta, dar nu a fost deloc aşa. În trei săptămâni,
“ciubărul nostru salin şi terapeutic” era gata!

Mecanismul de acţiune, indicaţiile si contraindicaţiile masajului terapeutic

salin. Apa sãratã cu concentraţii între 60 şi 100 grame/litru acţioneazã asupra
organismului prin factori fizici şi chimici, avînd atît un efect local cît şi unul general.
Avînd un indice termopexic (de reţinere a cãldurii) ridicat şi o densitate (osmolaritate)
superioarã lichidelor organismului (9,5g/l), apa sãratã va exercita o presiune şi un efect de
încãlzire continuu asupra tegumentelor (pielii) şi a ţesuturilor subiacente. Circulaţia
sanguinã subcutanatã este activatã, în organism se elibereazã substanţe biologic active cu
rol benefic (antiinflamator, antialgic, decontracturant) asupra unor afecţiuni musculo-
articulare locale sau aflate la distanţã. Într-o fazã ulterioarã, printr-un mecanism neuro-
endocrin, baia sãratã va acţiona în sensul fortificãrii organismului şi a funcţionãrii lui în
regim economic. Efectul curativ şi profilactic al apelor sărate se manifestă într-o serie de
afecţiuni ca : artroze şi preartoze (artroza genunchiului, şoldului, umãrului, cotului,
mîinilor) fazã inactivã; discopatia şi osteoporoza algicã a coloanei vertebrale şi
spondiloza cervicalã, dorsalã, lombarã, forme simple, fãrã complicaţii neurologice (ex.
nevralgii lombosciatice); stãri dupã entorse, fracturi, luxaţii ale membrelor, tratate
ortopedic, redori articulare; afecţiuni ale organelor genitale masculine (tulburãri de
dinamicã sexualã, impotenţã, infertilitate); tulburãri funcţionale genitale la femei
(frigiditate), metroanexite, cervicite, cistite cronice, insuficienţă ovarianã; activitãţi în
condiţii de frig şi umezealã; dereglãri endocrine hipofuncţionale; meteosensibilitate,
sindromul adinamo-astenic, tulburãri ale circulaţiei periferice sanguino- limfatice.

Apa sărată şi caldă are însă şi unele contraindicaţii precum: faza

acutã a oricãrei boli, bolile infecto-contagioase şi venerice, cancerul,
hemoragiile repetate şi abundente, sarcina şi perioada de alãptare,
bolile psihice şi epilepsia, bolile renale şi cardio-vasculare
(hipertensiunea arterialã cu valori mai mari de 180 mm Hg, stãri dupã
accidente vasculare cerebrale, infarctul miocardic, tromboflebita,
ateroscleroza avansatã), chistul ovarian, fibromul uterin.

Băile sărate calde reprezintă un tratament ce trebuie efectuat sub atenta supraveghere a
unui medic balneolog.
 “Room-service balnear”?

Hotelul multivalent de cură balneară. De-a lungul anilor am observat că o parte

importantă a pacienţilor din staţiunile balneare cu profil salin şi nu numai, preferă
“intimitatea terapeutică”, cu alte cuvinte nu doresc efectuarea tratamentelor în comun ci
individual şi dacă ar fi posibil, chiar în camera hotelului de cură (room-service balnear!).
Am imaginat astfel un hotel multivalent de cură dotat cu cîte un jacuzzi salin în fiecare
cameră de hotel (baza terapiei), jacuzzi-ul salin e o procedură balneară ce poate oferi trei
dintre cele mai îndrăgite proceduri ale bolnavului reumatic: căldura, masajul şi
posibilitatea mişcării facile a tuturor articulaţiilor corpului. Din hotel nu vor lipsi nici
camerele saline antistress ce vor acoperi problemele respiratorii şi neuropsihice ale
pacienţilor. În incinta acestui sistem individual de tratament poate exista şi un spaţiu
destinat împachetărilor cu nămol sau parafină, fizioterapie, masaj medical sau
reflexoterapic. Se poate creea astfel o mini-bază terapeutică în fiecare cameră de hotel
de cură din ţară!

Într-un hotel de cură, mini-baza de terapie individuală poate fi gîndită astfel încît ea să
acopere o patologie foarte diversificată. Baza terapiei o va constitui jacuzzi mineral
(salin, termal, sulfuros). În jacuzzi-ul salin, destinat afecţiunilor reumatice, genitourinare
şi posttraumatice, apa sărată tip Praid sau Ocna Sibiului poate fi înlocuită, în funcţie de
afecţiunea pacientului, cu apă sulfuroasă de tip Szeike sau Dragomireşti (afecţiuni
dermatologice şi circulatorii periferice) sau oligominerală termală de tip Felix, Geoagiu
(afecţiuni reumatice şi unele afecţiuni genito-urinare cronice), sau în cadrul aceluiaşi
hotel pot coexista camere sau chiar nivele (etaje) specializate pe grupe de afecţiuni
diferite (reumatice, ginecologice, cardiovasculare, dermatologice). Putem imagina astfel
un set divers şi individualizat de “room-service” terapeutic balnear care va reuşi să
acopere aproape întreaga patologie umană prin mijloacele medicinii balneare. Un astfel
de hotel multivalent a fost proiectat şi este posibil a fi finalizat prin atragerea unor
fonduri externe în 2008-2009 la Praid dar el nu exclude păstrarea în paralel şi unei baze
de tratament clasice.

Care e aşadar diferenţa dintre un hotel multivalent de cură şi unul clasic? Simplu! In
hotelul multivalent, clasica vană de tratament va fi înlocuită printr-un jacuzzi mineral ce
va putea oferi opţional, o cură de hidromasaj salin sau oligomineral termal pacienţilor
reumatici sau cu afecţiuni ginecologice, o cură hidrosulfuroasă pacienţilor reumatici, cu
afecţiuni dermatologice sau cu tulburări circulatorii periferice.

Prin acest nou sistem terapeutic, nu bolnavul se va deplasa la baza de tratament ci

baza de tratament se va deplasa în camera pacientului! Pare o idee absurdă sau
utopică? Deloc, avînd în vedere că “omul zilei de mâine” fiinţă din ce în ce mai pasivă
şi sedentară, va prefera întotdeauna serviciile “la domiciliu”.
Campingul terapeutic

În anul 2007, colectivul nostru a imaginat un „camping terapeutic” în care „turistul-

pacient” să poată beneficia în acelaşi perimetru, pe lângă clasicele condiţii de cazare,
alimentaţie şi relaxare şi de un tratament medical. Campinguri clasice există în mai toate
colţurile ţării, însă „campinguri terapeutice şi ecologice” în care să folosim doar elemente
de terapie naturală (lemn, sare şi apă), înclinăm să credem că nu au apărut încă.

Aşadar, fără a exclude factorul „relaxare în mijlocul naturii”, putem introduce în

căsuţele de lemn şi elemente terapeutice naturale, cum ar fi spre exemplu „lemnul
mineral”, obţinut de colectivul nostru prin lignificare cu sare bromată şi folosit cu succes
în terapia anti-stress, o salină pentru tratarea afecţiunilor respiratorii sau sisteme de
salino-hidromasaj pentru tratamentul afecţiunilor reumatice, post-traumatice, genito-
urinare şi circulatorii periferice. Într-un astfel de „camping terapeutic ecologic”
complex vom putea acoperi o gamă largă de afecţiuni, ameliorând starea de sănătate, în
special a pacienţilor cu venituri medii şi mici. Acest proiect inedit este deocamdată în
lucru şi sperăm să fie finalizat de dl.Nelu Roman, în decurs de 1-2 ani în localitatea Bistra
Mureşului. Întotdeauna deviza noastră de lucru a fost aceea de „a creea ceva inedit,
deosebit, ceva ce nu mai există nicăieri”. A reproduce un lucru care a mai fost realizat şi
în altă parte, e o mare pierdere de vreme.

Astfel de campinguri ce îmbină relaxarea cu terapia pot să apară în scurt timp în

întreaga ţară stimulând dezvoltarea agro-balneo-turismului, rentabilizând campingurile
existente, atrăgînd turişti de pretutindeni prin elemente inedite şi valorificând fabulosul
potenţial balnear şi climatic al României !

Pavilionul hidrosalin

Daca nu aveţi bani de un camping terapeutic, poate veţi reuşi să construiţi un mic
“pavilion ecologic hidrosalin” sau o aşa numită “ciupercă hidrosalină“. Despre ce e
vorba? Închipuiţi-vă un bazin hexagonal sau circular cu pereţi din piatră de râu, cu scări
din aceeaşi piatră de râu, un bazin îngropat în pământ dar aflat în acelaşi timp şi sub
acoperişul şi între pereţii unui pavilion de lemn. Asemenea bazine acoperite poate că mai
existe prin lume, doar că bazinul nostru din Transilvania conţine ceva în plus, un lucru cu
care lemnul sau piatra nu s-au certat niciodată în ultimele câteva sute de milioane de ani -
apă sărată! Încalzirea cabanei şi a apei sărate se va face printr-o centrală termică pe
lemne. În jurul bazinului se află şi un spaţiu terapeutic antistress şi antiastmatic, deoarece
pereţii interiori ai “ciupercii” sunt tapetaţi cu lambriuri din lemn mineral şi bulgări de
sare (vezi cabana antistress). Ciuperca hidrosalină se foloseşte în scop personal, familial
sau pentru terapia în comun a afecţiunilor reumatice, genito-urinare, circulatorii
periferice, respiratorii sau cu scop anti-stress.

“În urmă cu ceva vreme, realizând bogăţia în apă şi lemn a frumoaselor noastre regiuni
montane dar şi faptul că mai toţi locuitorii lor trecuţi de prima tinereţe sunt
“reumatici”, am imaginat construirea pe valea Mureşului, nu a unui club de bingo sau
a unui bar de noapte ci a unui “pavilion hidrosalin” ataşat unei cabane preexistente.
Bazinul său interior va fi alimentat cu apa unor izvoare din zonă (mai toate cabanele de
munte sunt situate în jurul unor surse de apă) iar în acest bazin cu diagonala nu mai
mare de 3 m. vom arunca “o căruţă de sare”! Apoi vom pune Natura la lucru! Izvoarele,
în trecerea lor prin lume, vor reîmprospăta fără încetare apa din bazin iar noi, Oamenii,
va trebui doar s-o menţinem caldă şi la o concentraţie tămăduitoare. În ziua de azi,
pacienţii reumatici din mediul rural ajung din ce în ce mai greu în staţiuni balneare, vom
încerca aşadar fenomenul invers - să aducem staţiunile balneare în apropierea
oamenilor! Vom da “de lucru“ totodată şi pensiunilor agro-turistice din vecinătatea
acestor inedite băi.

Campinguri sau pavilioane ecologice hidrosaline ce îmbină relaxarea cu terapia pot să

apară şi ele în scurt timp în întreaga noastră ţară, mai ales pe văile râurilor de munte,
acolo unde sursele de apă şi lemnul de foc nu sunt o problemă, stimulând dezvoltarea
agro-turismului montan, rentabilizând campingurile existente sau readucându-le la viaţă
pe cele aflate în paragină, atrăgînd turişti din întreaga lume prin elemente inedite ! Acest
lucru este valabil şi pentru pensiunile agro-turistice ce duc lipsă de clienţi sau de…idei,
pensiuni ce-şi pot anexa un astfel de pavilon terapeutic hidrosalin! Acolo unde există
surse de apă termală, sulfuroasă sau sărată, lucrurile sunt simple. Acolo unde acestea nu
există însă, a construi o salină artificiala, un jacuzzi salin sau un pavilion hidrosalin, nu e
un lucru imposibil!

„Hotelul de sare”

(Salt theraputical hotel, Salt Bar, Salt Saloon, Salt bedrooms)

“Home sweet home”, va deveni în carând “home, salt home!”

Dacă există în ţara noastră un hotel de gheaţă de ce n-ar exista şi unul de sare? Un hotel
salin terapeutic! Orice hotel în lipsă de clienţi poate să ofere turiştilor săi ceva inedit şi
terapeutic în acelaşi timp doar căptuşindu-şi suprafaţa interioară cu sare! Lăsaţi-vă purtaţi
pentru o clipă pe aripile imaginaţiei şi intraţi într-un astfel de hotel care îmbină relaxarea
cu terapia. Intraţi într-un mare salon cu pereţi de sare unde se află recepţia şi poate un bar
din sare unde veţi servi o cafea aşezaţi pe scaune sculptate în sare. Cafeaua e totuşi cu
zahăr. Ajungeţi în camera dumneavoastră de hotel ale cărei pereţi, tavan şi podea sunt tot
din sare. Câteva nopţi de somn petrecute în atmosfera sărată a unui astfel de hotel vă va
alunga bronşita cea veche şi vă va combate insomnia. Teamă? Nicidecum, se poate dormi
excelent într-o atmosferă sărată, e chiar foarte sănătos, cunoaşteţi povestea cu ocnaşii
care erau nevoiţi de a trăi tot restul vieţii pe fundul unei mine de sare şi care…nu mai
vroiau să moară! În camera de baie veţi găsi cu siguranţă un jacuzzi salin ce se va îngriji
de spondiloza sau artroza dumneavoastră.

În ţara în care sarea e mai ieftină decât transportul ei, apariţia unui “hotel sărat
terapeutic”, dotat cu un bar, salon, dormitoare, sală de fitness, etc, hotel în care terapia
începe odată ce aţi intrat pe uşa lui, nu mai e decât o problemă de timp.E de mentionat
faptul ca în lumea largă mai există un Hotel Salin, în Bolivia în mijlocul unui imens
deşert de sare, dar...pentru a ajunge acolo ai nevoie de 2-3 ore de mers cu jeep-ul si de
multă, multă apă potabilă...Sport extrem!

În loc de final

Poate pare ciudat, dar nici unul din marii maeştri ai anticipaţiei
clasice, H.G.Wells, Jules Verne, Arthur Clark sau George Lucas nu şi-a
imginat posibilitatea aducerii unei mine de sare la suprafaţa pămîntului
sau construirea unui hotel din sare.

Noul concept al salinoterapiei la domiciliu are ca scop înlocuirea “habitatului”

omului actual, considerat nociv şi la care el s-a adaptat insuficient, cu unul pur, sănătos,
cît mai apropiat de “habitatul primar”, acolo unde a fost zămislită prima sa celulă vie.
Astăzi, rezultatele benefice curativ-profilactice ale aerului şi apei sărate nu mai trebuie
puse la îndoială ci doar redescoperite şi aplicate. Ignorarea acestor două metode simple
de apropiere de valorile incontestabile ale Naturii, determină apariţia unor afecţiuni ce
duc în mod inevitabil la “scurtarea” programului existenţial al fiinţei umane.

Din locuinţa omului viitorului nu va lipsi în nici un caz una sau mai multe încăperi
saline (sala de odihnă, fitness, dormitor, jacuzzi salin) în care el îşi va desfăşura o mare
parte din existenţa sa cotidiană. Fiecare nouă încăpere eco-salină construită de om pe
Terra se va constitui în cîte o nouă “mini-uzină” de purificare a aerului, în cîte o nouă
“alveolă pulmonară” a Pămîntului.

În fiecare oraş al ţării noastre ar trebui să existe cel puţin o salină artificială şi în
fiecare sat, cel puţin câte un pavilion terapeutic hidrosalin.

Vîrsta înaintată şi sănătatea de invidiat a minerilor din toate salinele lumii sunt argumente
puternice în favoarea petrecerii unei importante părţi a vieţii noastre în acest mediu prea
puţin utilizat pînă în prezent. De-a lungul existenţei sale, omul a observat cu atenţie şi a
“copiat” Natura. Avionul, helicopterul, submarinul au apărut imitind zborul planat al
şoimilor, cel derutant al libelulei sau forma acvadinamică a delfinului. Natura a găsit
mereu răspunsuri la întrebările Omului. Nici apa sărăturilor sau microclimatul sanogen al
minelor de sare nu vor mai rămîne mult timp pe câmpii pustii sau ascunse în genunile reci
şi întunecate ale adîncurilor. “Homo sapiens” este o fiinţă mult prea inteligentă şi
pragmatică, pentru a nu le folosi în beneficiul său personal! Chiar dacă Omul a acceptat
resemnat trecerea inexorabilă a timpului, el a încercat întotdeauna să încetinească nisipul
ce se scurge în clepsidra vieţii. Şi nu va fi o surpriză să vedem că, în viitor, în materie de
longevitate, ţestoasele din Galapagos vor trece pe locul doi! Nu mai e mult până Omul va
aduce la suprafaţa pămîntului, mai mult, chiar în locuinţa sa, atmosfera plină de virtuţi a
unei saline sau se va bucura de binefacerile unui jacuzzi salin. Pavilioane hidrosaline vor
exista în fiecare sat. Şi poate într-o bună zi şi primul “hotel de sare” se va înălţa tot pe
aici, prin frumoasa ţară a “sării şi a apelor minerale!”. Nu e decît o problemă de
conştientizare şi de timp. Nu contează prea mult procentul mineralelor din compoziţia
rocii sărate, un clasament al calităţii acestora nu are nici un sens: toate salinele lumii
conţin majoritatea elementelor necesare remineralizării corpului omenesc. E un lucru
firesc, deoarece rocile minerale ale salinelor au aceeaşi provenienţă: Oceanului Unic
Planetar, ocean care în urmă cu multă, multă vreme, “a prins viaţă”.

O treime din existenţă, omul şi-o petrece dormind ! Acest lucru se poate face şi într-un
dormitor salin! Exerciţiile fizice necesare unei bune sănătăţi corporale şi mentale se vor
putea practica şi într-o sală de fitness cu pereţi de sare sau în apă sărată! Chiar dacă
astăzi ne pare ciudat, existenţa omului într-un microclimat salin va deveni în curînd o
realitate, o necesitate, un mod de viaţă cotidian. În adîncul Terrei există cantităţi aproape
inepuizabile din acest medicament ieftin al viitorului. Nu ne rămîne decît să-l aducem la
suprafaţă. Fiecare locuitor al frumoasei noastre ”planete albastre şi sărate” are, înainte de
orice alt drept uman, dreptul la sănătate.

Bibliografie selectivă:

Salina Turda - Prezentare turistică

Prospect sucursala salina Ocna Dej

Direcţia Sanitară Harghita - Factori terapeutici naturali din judeţul

Harghita

Salina Praid – Prezentare turistică

Haloterapia – Material documentar

Călin Dorgo, Ilarie Opriş – Băile sărate de la Sângeorgiu de Mureş

Călin Dorgo - Transilvania, un El Dorado balnear?

 Călin Dorgo, Carmen Barabas, Gyorfi Arpad - Actualităţi în terapia
salină

Szekeres Gero – Lucrare de doctorat

Horvath Istvan – Istoricul mineritului de la Salina Praid

Elena Berlescu - Dicţionar enciclopedic de balneoclimatologie

N.Teleki – Cura balneo-climaterică în România

Cornel Dumitrescu – Dialog despre apele minerale

P.S.

Istoricul salinoterapiei sau al haloterapiei (“halos” în limba greacă semnifică

“sare”) şi al invenţiilor şi inovaţiilor în domeniul terapiei saline în ţara noastră şi în
străinătate:

Anul 106-274 e.n. - legionarii romani folosesc în Dacia, în special după anul 150-
200, salinele “tip clopot” dezafectate, ca încăperi de tratament pentru “bolnavii de ftizie,
astmă şi plămâni”.

Începând din secolele XIV-XVI secuii din Transilvania şi locuitorii din regiunea
Bistriţei dar in general toti locuitorii din jurul ocnelor observă că pivniţele de sare
şi “slatinele” folosite pentru conservarea alimentelor prin aer şi apă
sărată, au un rol benefic asupra bolnavilor de “astmă”.

În anii ’80-‘90 în Polonia, Germania, Ausrtria, Ungaria şi alte ţări

apar camere de relaxare, aşa zisele “grote saline” cu un design
deosebit, ce combina meloterapia cu aromo şi cromoterapia cu diferite
aranjamente saline, in special cu sare de Himalaia. Deasemenea în
Ukraina este cunoscută de mult metoda camerei haloterapice (Halo-
chamber) ce foloseste ca metoda de terapie ceaţa salină obtinuta prin
tratatrea saramurii cu ultrasunete..

Şi în ţara noastră apare aşa zisa “pipă salină”apoi “aparatul cu filtru salin” pentru
tratamentul individual la domiciliu în special apentru copiii cu afectiuni respiratorii..
 Între anii 1950 si 1989 pe malul drept al lacului Aluniş din Sovata exista o căsuţă
construita din caramizi cubice de sare, aceata poate fi considerată prima salina terapeutică
de suprafaţă din ţara noastră.

În anul 2000 şi apoi în anul 2004, la Băile Sărate Sângeorgiu de Mureş, Călin
Dorgo împreună cu administratorii acelor vremuri ai băilor, D-na Mariana Deac şi S.C.
Benţa Transcom, încearcă, fără rezultat însă, transformarea saunei dezafectate în salină
terapeutică de suprafaţă sau apariţia în incintă a unui “igloo” salin terapeutic.

Între anii 2004-2005 Ioan Costa, Junca Cristina, Dietter Schaeffer,

Harsan Vasile si Calin Dorgo concep si creează prima cabina salina
individuală şi familială la Sovata.

În anul 2005 apare cartea “Salinoterapia la domiciliu”-autor Dr.Calin Dorgo, ce

propune oamenilor de afaceri 5 noi idei balneare (salina artificiala, jacuzzi salin
individual sau colectiv, cabana antistress, room-service-ul terapeutic, si primul hotelul
terapeutic de sare din Europa).

In anul 2004 apare primul jacuzzi terapeutic salin comun la Reghin-autori Toma
Cotoi si Calin Dorgo

In anul 2005 dl.Nelu Roman construieste intr-un garaj din Tg.Mures prima salina
terapuetica de suprafaţă brevetata OSIM, apoi în anul 2006 dl.Ioan Costa şi Vasile Hărşan
construiesc înca o salina de tip ”Halocamera-Costa” şi un jacuzzi salin individual în
incinta Hotelului Aluniş din Sovata.

În acelaşi an apare şi cabana antistress cu sare bromată la Bistra - autor Calin

Dorgo.

Din 2005 şi până în prezent apar peste 30 de saline de suprafaţă de “tip Roman”,de
”tip Costa” sau cu brichete de sare, atât în ţară cât şi în străinătate.

În anul 2009 salina terapeutică de suprafaţă de tip Roman obtine 3 medalii de aur
la Salonul International de Inventică de la Budapesta.

Oare ce va mai urma?

(Această carte vă poate fi expediată, gratuit, la cerere, prin internet : accesaţi titlul
cărţii la adresa e.mail calin_dorgo@hotmail.com.)
Dr. Calin I. Dorgo - Home salt therapy (abstract)

Dr. Dorgo’s book is written for businessmen and it is reactualising the therapeutical
valors of salt air and salt water in a world where people forgot the Nature. You can reed
into, the results of 25 years of scientific researches made in some Transylvanian’s salt
watering places and into salt mines. The book contains some new methods of cure and
inventions, unics in all of the world and succesfully aplicated in the town of Targu-Mures
from Transylvania..

Home salt therapy

The air of salt mines is the most healthy air of the world. You can everything choose in
your life, except the air you breeth. Deep, into the earth, in salt mines, the Nature is the
master of the Man, imposing its own conditions of temperature, humidity and salinity. In
the year 2005, in Transylvania, a surface salt mine arised. Into, they where cured more
than 1000 pacients of asthma and chronic bronchytis. Advantages ? Human confort and
possibility to saving a lot of time and money. The artificial salt room is almost an
ISOTHERMIC room, the temperature into, at the surface of the earth, in winter or
summer, is between 17 and 21 degrees Celsius ! Have we found the solution too keep
warm our homes? .

A « surface salt mine » is a very good bussines, the money of investition is turning
back in almost one year, and for the next 25-30 years you’ll have a very big profit.

The first « salt hotel » from the world, hotel with salt bedrooms, will be ready at Praid,
in 2009. In any case, at the surface of the Earth, the master of the world is the Man. From
the end of Romans Empire till now, no one other artificial salt mine was built in our
country, but now, in only one year, after publishing this book, many others artificial salt
mines arised in all Romania and Hungary!

Between 20 December 2005 and 20 December 2007 we cured in the artificial salt mine
of Targu-Mures, more than 1500 patients with obstructif and restrictif respiratory
deseases, especially children. We obtaind a strong objectif and subjectif amelioration in
87% of cases after 3-4 cures/year.

Salt jacuzzi

Each rheumatical patient is prefering 3 things : warmth, salt concentrated water and
massage. If we put all of its together, we can obtain a succesful new therapy, named salt
jacuzzi. In the year of 2004, we had experimentated this new and succesful method in
Reghin in a swiming pool. Than we build also an individual jacuzzi for patients with
reumatical pains to our ambulatory from Targu-Mures .

Salt bedroom

We use these method for patients who have serious respiratory deseases. There are
different methods to build up a salt bedroom. A fir wood impregnated in salt water
becomes after several years stronger than concrete. The process in named “salt
lignification”. In Transylvania we can see some ancient pillars who upholded roman salt
mines. They are almost 2000 years old. We can very hardly cut these pillars. If we use
lignificated woods and salt rocks for building the walls of a room or of a cabane, we can
obtain into a space which doesn’t need much heating. The space it’s warm and healthy,
ideal for a bedroom. Two century ago, the condemned people who spent all their life in
salt mines lived almost 70 years in a Europe where the normal age was 45-50 years.
Why? Now we have the answer: no thermical variations, Cloride from salt air is killing
all microorganismes of respiratory tract and Iodine is decreesing the level of blood
cholesterine. So, sleeping in a salt room gives us a real chance to live in good health
and... more!

Therapeutical camping

The main ideea is to combine the relaxing with therapy. It is an ecological camping,
made from woods and stones. In a wood cabane there is a little swimming pool made
by rocks from the river. The pool contains concentrated salt wather. All around, the
walls of the cabane are maded by mineral wood and salt rocks. A such of cabane is
used in respiratory, rhumatical, post-traumaticals deseases and stress syndroma.

Mineral waters and salt

At the end of Europe, there is a quiet, pure and full of mistery country. This country is
not touched yet by the „advantages” of steel, glas and concrete. It’s the home of spring
sources and salt mines. You can find there the biggest mineral density and diversity on
Earth. Nobody can count the multitude of therapeutical resources.There, each inhabitant,
could have 1 liter of mineral water every day, free. For every inhabitant, there are 14.000
tones of earth salt. There are 300 places where you can feel the mineral breath of the
Earth. The people call this country Transylvania.
Dr. Calin Dorgo - La salinothérapie à la surface de la terre

Le livre est destiné aux hommes d’affaires et il réactualise l’importance de l’air salé et
de l’eau salée dans un monde où les gens ont oublié la Nature. Vous pouvez y trouver les
résultats de 25 ans de recherches scientiphiques effectuées en Transylvanie, dans divers
stations thermales et salines naturelles. L’oeuvre contient aussi quelques inventions et
nouvelles methodes thérapeutiques,uniques au monde, appliqués avec succes dans la ville
de Targu Mures.

La mine artificielle de sel

L’air des salines est l’air le plus sain du monde. On peut tout choisir dans la vie, sauf
l’air qu’on respire. Dans les profondeurs de la terre, dans les mines de sel, la Nature
maîtrise l’Homme, en lui imposant ses propres conditions de température, umidité et
salinité. En 2005, en Transylvanie, une saline thérapeutique de surface est apparue. Plus
de 1000 souffrants d’asthme et bronchyte chronique y ont été traités. Les avantages de la
chambre à sel? Confort humain, économie de temps et d’argent.

La saline artificielle se constitue en une bonne affaire pour le patron de la saline.

L’investition financiére sera amortisée dans un ou deux ans, ensuite pour les 25 ou 30
ans à suivre, l’investisseur aura des bénéfices importants.

La saline n’est d’ailleurs qu’une chambre à peu près ISOTHERMIQUE, la température,

soit en hiver, soit en été, varie entre 17 et 21 degrés Celsius! As-t-on trouvé la solution de
garder chauds nos habitations?

. Il y a 3 siècles, les bagnards condannés à vie dans les mines transylvaines de sel de
Turda ou Praid vivaient jusqu’à l ‘age de 70 ans, dans une Europe où la moyenne de vie
était de 45-50 ans! L’explication réside en la constance de la température de l’air et grâce
au ione de Clore qui anéantit les microorganismes des voies respiratoires et au Iode qui
diminue le niveau du cholestérol sanguin.

Le premier “hotel salin” du monde, hotel avec des dortoirs salins sera pret à Praid en
2009. En tout cas, à la surface de la terre, c’est l’Homme qui fait les jeux!

Depuis la chute de l’Empire Romain, pendant 19 siècles, aucune saline artificielle n’a
été bâtie, mais après la publication de ce livre, en un seul an, une mulitude de salines
thérapeutiques sont apparrues en Roumanie et Hongrie! Entre 20 decembre 2005 et 20
decembre 2007 nous avons surveille dans la saline plus de 1500 patients, surtout des
enfants souffrants de maladies respiratoires chroniques obstructives et restrictives. Après
3-4 cure/an, nous avons obtenu de très bons resultats objectifs et subjectifs en 87 % des
cas.

Le “jacuzzi” salé

Le malade rhumatique aime bien trois choses: la chaleur, l’eau salée concentrée où il
peut aisement remuer tous ses articulations (la force de gravitation diminue) et le
massage. Le jacuzzi salé envisage à réunir tous ces trois éléments. A l’aide des sponsors
l’auteur a envisagé et réalisé à Targu-Mures une baignoire en bois de sapin pour le
massage hydrothérapeutique à domicile .

Le dortoir salé

C’est une methode utilisée en cas de maladie respiratoire sévère. Il y a différentes

methodes de bâtir un dortoir salé. Après un certain temps, le bois de sapin impregné avec
du sel, devient plus dur que le béton. En Transylvanie, on peut encore observer les
anciens pilliers qui soutenaient les galeries des mines romaines. Ces pilliers ont à peu
près 2000 ans ! On peut bien dormir à l’intérieur d’un espace dont les murs sont formés
par les rochers natifs de sel et par le bois lignifié par la sel bromé et iodé: cela vous
rendra sans doute plus sain!

Le pavillon hydro-salin et le camping thérapeutique

L’idée principale est de combiner la relaxation et la thérapie. Pour bâtir le camping

echologique on utilise le bois et la pierre. A l’interieur d’une cabane de ce camping
imaginez-vous un bassin héxagonal construit par des pierres ramassées de la rivière
oubien quelques baignoires en bois qui fonctionnent en systhème jacouzzi. Le bassin et
les baignoires contienent de l’eau salée concentrée. Les murs de la cabane sont en bois
lignifié et cailloux de sel. Une telle cabane, (pavillon hydro-salin), est utilisé pour les
maladies respiratoires, rhumatique, post-traumatiques et pour combattres le syndrome de
stress. En Transylvanie existent beaucoup d’endroits ou il y a le sel, l’eau, la pierre et le
bois necessaires à bâtir un tel camping.
 Eaux minérales et sel

Au bout de l’Europe il y a un pays tranquille, mystérieux et pur. Qui n’est pas encore
touché par les “bienfaits” de l’acier et du béton. C’est la patrie des sources minérales, des
bains thermales et des salines. Ici, on trouve la plus grande densité et diversité minérale
du monde. Personne n’a encore reussi à compter toutes ses ressources thérapeutiques. Ici,
pour chaque habitant en revienent 14.000 tonnes de sel de terre et 1 litre d’eau de table,
tous les jours, gratuitement. Le souffle minéral de la terre y est bien visible dans plus de
300 localités. On appelle ce pays, la Transylvanie.

........................

O rugăminte pentru pacienţi şi pentru patronii de saline terapeuticede suprafaţă:

Dorinţa colectivului nostru mureşean a fost întotdeauna de a avea câte o salină

terapeutică în fiecare oraş şi de a ameliora astfel calitatea vieţii celor suferinzi de
afecţiuni respiratorii. Avem peste 2 milioane de bolnavi cu afecţiuni respiratorii în ţară -
în special copiii şi marii fumători! Colectivul nostru ce a îmbrăcat în veşmintele ştiinţei şi
a răspandit în întraga ţară o idee a romanilor, veche de 2 milenii, colectiv eterogen
format din Toma Cotoi, Dieter Schaeffer (arhitectul ce a proiectat prima salină de tip
Costa în 2004), Ioan Costa, Vasile Hărşan, Nelu Roman şi Călin Dorgo, s-a străduit să
aducă terapia salină cât mai aproape de domiciliul pacientului. Economie de timp şi de
bani! Orice fel de salina este bună...şi cea de tip Roman, şi cea de tip Costa sau cea
construita cu brichete concentrate de sare, cu condiţia ca în interiorul ei să se asigure o
salinitate terapeutică de 6-12 mg sare m3 /de aer, concentraţie existentă actualmente în
salinele de adâncime! La suprafaţa pământului, acolo unde Omul este stapân, el nu poate
fii mai prejos decât Natura! Nu contează sursa sării, în mai toate salinele ţării ( Slanic-
Prahova, Praid, Tg.Ocna, Ocnele Mari, Ocna Mures, Ocna Dej, Praid, Cacica, Turda,
etc) concentraţia sării geme este aceeaşi, de 97-98% NaCl., restul e materie insolubilă şi
alte minerale. Salinele ţării noastre s-au format prin concentrarea sării unei SINGURE şi
aceleaşi mări....Marea Sarmatică (poate de acolo provine şi cuvântul autohton atât de
placut la gust numit "sarmale"). Dar să revenim la salină...Noi am îmbunătăţit
microclimatul terapeutic al ei, ridicând temperatura la 18-22 grade Celsius
şi monitorizând umiditatea aerului la cea ideală - 55-70%, Sub salinitatea aşa-zisă
TERAPEUTICA de 6-12 mg de NaCl /m3, salinele artificiale devin NON-
TERAPEUTICE, având doar un rol de "design" sau de relaxare psihică iar patronii lor vă
vor vinde fără îndoială "aer nesărat". Cereţi aşadar patronilor de saline sau personalului
ce le deserveşte să vă prezinte un buletin de analiza a aerului din salină!! Salinitatea se
poate determina simplu-prin cromatografie, spectrometrul indicând fără greş concentraţia
ionilor de Natriu şi Clor din aerul încăperii terapeutice.Orice Serviciu judeţean de
Protecţia Mediului sau unele Laboratoare de Fizică sau Chimie vă pot ajuta sau chiar
efectua acesta determinare.

După publicarea în anul 2005 a cărţii "Salinoterapia la domiciliu" , salinele artificiale,

constituindu-se într-o bună afacere, au răsărit în ţara noastră ca ciupercile dupa ploaie.
Ceea ce nu e un lucru rău. Singurele saline care au publicat însă în mod oficial (pe
internet) valorile salinitaţii din camerele de tratament au fost cele "de tip Costa'', de la
Hotelul Aluniş din Sovata, Complexul balnear "Septimia" din Odorhei şi cele contruite
în afara ţării .

Dorinţa mea personală este ca şi celelalte 35 de saline din ţară ( existente în luna
Octombrie 2009) să comunice şi să afişeze la vedere parametrii terapeutici (salinitate,
umiditate, temperatură) cât şi indicaţiile şi contraindicaţiile salinoterapiei.. Astfel vor
înceta disputele dintre patronii salinelor actuale, acuzatiile nedeontologice din mass-
media "cum că unele saline vând aer nesărat la kilogram sau că brichetele saline nu sunt
utilizate nici măcar de animale, etc" sau vor înceta numeroasele procese aflate în
instanţă...Ar fi un gest normal al unor terapeuţi în folosul pacienţilor proprii şi al ştiinţei
medicale...

Realisation and copyright: Călin Dorgo, I.S.B.N. – 973-85736-6-1/2003, 2005 and

2007. Write to calin_dorgo@hotmail.com and you will get this book for free by
net.

Vă rugăm sa ne adresaţi un simplu mail şi veti primi gratuit cartea “Salinoterapia la

domiciliu” on-line.

Dr. Calin Dorgo - La salinothérapie à la surface de la terre

Le livre est destiné aux hommes d’affaires et il réactualise l’importance de l’air salé et
de l’eau salée dans un monde où les gens ont oublié la Nature. Vous pouvez y trouver les
résultats de 25 ans de recherches scientiphiques effectuées en Transylvanie, dans divers
stations thermales et salines naturelles. L’oeuvre contient aussi quelques inventions et
nouvelles methodes thérapeutiques,uniques au monde, appliqués avec succes dans la ville
de Targu Mures.

La mine artificielle de sel

 L’air des salines est l’air le plus sain du monde. On peut tout choisir dans la vie, sauf
l’air qu’on respire. Dans les profondeurs de la terre, dans les mines de sel, la Nature
maîtrise l’Homme, en lui imposant ses propres conditions de température, umidité et
salinité. En 2005, en Transylvanie, une saline thérapeutique de surface est apparue. Plus
de 1000 souffrants d’asthme et bronchyte chronique y ont été traités. Les avantages de la
chambre à sel? Confort humain, économie de temps et d’argent.

La saline artificielle se constitue en une bonne affaire pour le patron de la saline.

L’investition financiére sera amortisée dans un ou deux ans, ensuite pour les 25 ou 30
ans à suivre, l’investisseur aura des bénéfices importants.

La saline n’est d’ailleurs qu’une chambre à peu près ISOTHERMIQUE, la température,

soit en hiver, soit en été, varie entre 17 et 21 degrés Celsius! As-t-on trouvé la solution de
garder chauds nos habitations?

. Il y a 3 siècles, les bagnards condannés à vie dans les mines transylvaines de sel de
Turda ou Praid vivaient jusqu’à l ‘age de 70 ans, dans une Europe où la moyenne de vie
était de 45-50 ans! L’explication réside en la constance de la température de l’air et grâce
au ione de Clore qui anéantit les microorganismes des voies respiratoires et au Iode qui
diminue le niveau du cholestérol sanguin.

Le premier “hotel salin” du monde, hotel avec des dortoirs salins sera pret à Praid en
2009. En tout cas, à la surface de la terre, c’est l’Homme qui fait les jeux!

Depuis la chute de l’Empire Romain, pendant 19 siècles, aucune saline artificielle n’a
été bâtie, mais après la publication de ce livre, en un seul an, une mulitude de salines
thérapeutiques sont apparrues en Roumanie et Hongrie! Entre 20 decembre 2005 et 20
decembre 2007 nous avons surveille dans la saline plus de 1500 patients, surtout des
enfants souffrants de maladies respiratoires chroniques obstructives et restrictives. Après
3-4 cure/an, nous avons obtenu de très bons resultats objectifs et subjectifs en 87 % des
cas.

Le “jacuzzi” salé

Le malade rhumatique aime bien trois choses: la chaleur, l’eau salée concentrée où il
peut aisement remuer tous ses articulations (la force de gravitation diminue) et le
massage. Le jacuzzi salé envisage à réunir tous ces trois éléments. A l’aide des sponsors
l’auteur a envisagé et réalisé à Targu-Mures une baignoire en bois de sapin pour le
massage hydrothérapeutique à domicile .
Le dortoir salé

C’est une methode utilisée en cas de maladie respiratoire sévère. Il y a différentes

methodes de bâtir un dortoir salé. Après un certain temps, le bois de sapin impregné avec
du sel, devient plus dur que le béton. En Transylvanie, on peut encore observer les
anciens pilliers qui soutenaient les galeries des mines romaines. Ces pilliers ont à peu
près 2000 ans ! On peut bien dormir à l’intérieur d’un espace dont les murs sont formés
par les rochers natifs de sel et par le bois lignifié par la sel bromé et iodé: cela vous
rendra sans doute plus sain!

Le pavillon hydro-salin et le camping thérapeutique

L’idée principale est de combiner la relaxation et la thérapie. Pour bâtir le camping

echologique on utilise le bois et la pierre. A l’interieur d’une cabane de ce camping
imaginez-vous un bassin héxagonal construit par des pierres ramassées de la rivière
oubien quelques baignoires en bois qui fonctionnent en systhème jacouzzi. Le bassin et
les baignoires contienent de l’eau salée concentrée. Les murs de la cabane sont en bois
lignifié et cailloux de sel. Une telle cabane, (pavillon hydro-salin), est utilisé pour les
maladies respiratoires, rhumatique, post-traumatiques et pour combattres le syndrome de
stress. En Transylvanie existent beaucoup d’endroits ou il y a le sel, l’eau, la pierre et le
bois necessaires à bâtir un tel camping.

Eaux minérales et sel

Au bout de l’Europe il y a un pays tranquille, mystérieux et pur. Qui n’est pas encore
touché par les “bienfaits” de l’acier et du béton. C’est la patrie des sources minérales, des
bains thermales et des salines. Ici, on trouve la plus grande densité et diversité minérale
du monde. Personne n’a encore reussi à compter toutes ses ressources thérapeutiques. Ici,
pour chaque habitant en revienent 14.000 tonnes de sel de terre et 1 litre d’eau de table,
tous les jours, gratuitement. Le souffle minéral de la terre y est bien visible dans plus de
300 localités. On appelle ce pays, la Transylvanie.

-----------------------------
tel.dl.Roman 0740897252

tel.dl.Costa 0727546660