Sunteți pe pagina 1din 3

MANAGEMENT EDUCATIONAL

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

Învăţătoare Palade Vasilica


Şcoala Răzvad

Noţiunea de management ,tot mai des utilizată, a pătruns şi în sfera învăţământului. Realizând o
sinteză a abordărilor conceptuale ale managementului se poate spune că managementul este un proces sau o
înşiruire de activităţi continue şi relaţionate între ele, care presupun realizarea unor scopuri organizaţionale,
prin intermediul oamenilor cu care lucrează şi a altor resurse organizaţionale.
In condiţiile descentralizării, managerul/directorul unităţii de învăţamânt îndeplineşte şi rolul de
manager resurse umane. Resursa umană este elementul cel mai important în cadrul unei organizaţii/instituţii
de învăţamânt, fapt ce impune abordarea activităţii de manager resurse umane cu maximum de
profesionalism.
Managementul resurselor umane este parte a managementului firmei şi se ocupă de partea umană ,
de relaţiile angajaţilor cu firma respectivă (Constantin,2004).După Sandy Adirondack, în „Managementul,pur
şi simplu”, managementul resurselor umane este managementul ,,eficient al personalului plătit sau voluntar”
care presupune din partea conducătorului multă sensibilitate,bun simţ, încredere în oameni, precum şi
numeroase abilităţi şi competenţe interpersonale native sau dobândite(1999,p.158).
La întrebarea ,,Ce este managementul resurselor umane?”raspunde şi Sandy Adirondack( 1999) printr
–o înşiruire de elemente constitutive ale acestuia .Astfel, managementul resurselor umane presupune:
 Politici şi proceduri clare care pot fi aplicate tuturor angajaţilor şi voluntarilor, în
conformitate cu prevederile legislative în vigoare;
 Activităţi de recrutare, selectare, orientare, supervizare,instruire şi susţinere a
întregului personal plătit sau voluntar;
 Oferirea de informaţii referitoare la sarcinile de serviciu, modul de îndeplinire a
acestora şi a importanţei muncii depuse în cadrul organizaţiei;
 Oferirea de ajutor în planificarea muncii şi în stabilirea priorităţilor;
 implicarea angajaţilor în luarea deciziilor referitoare la munca prestată şi la
condiţiile de muncă;
 asistarea angajaţilor în depăşirea dificultăţilor de orice natură, care ar putea să le
afecteze munca;
 implicare în dezvoltarea sentimentului de apartenenţă la grup/organizaţie a fiecărui
angajat;
 stabilirea standardelor de calitate a muncii şi a standardelor de comportament ;
 asigurarea oportunităţilor de dezvoltare şi schimbare;
 rezolvarea conflictelor în cadrul grupurilor;
 crearea şi menţinerea unui mediu de lucru plăcut şi sigur.
Scopul general al managementului resurselor umane este garantarea succesului organizaţiei
prin intermediul resurselor umane .In acest sens managerul trebuie să se preocupe de
procurarea şi păstrarea forţei de muncă, ,,corespunzător calificată, loială şi bine
motivată”(2003,p.4 Amstrong). In acest scop managerului îi revin o serie de sarcini:
 proceduri de recrutare şi selecţie, de recompensare stimulativă în funcţie de
performanţă;
 evaluarea personalului;
 luarea unor măsuri care să satisfacă cerinţele organizaţiei în domeniul resurselor
umane;
 crearea unor sisteme de muncă performante;
 motivarea personalului în vederea extinderii şi dezvoltării capacităţilor intrinseci.
Politica de resurse umane reprezintă ,,ansamblul principiilor directoare în jurul cărora se ordonează
diferitele acţiuni de gestionare a resurselor umane dintr-o intreprindere”(2006,p345,Popescu).
Principalele politici şi trăsăturile acestora, de care să se ţină seama în gestionarea eficientă a
resurselor umane sunt:
 Dreptul muncii ca element dominant - se referă la specificarea precisă în
contactul de muncă, a drepturilor şi obligaţiilor părţilor şi a tuturor celorlalte
elemente specifice unui contract de muncă;
 Relaţiile sociale ca funcţie esenţială –se referă la aplicarea deciziilor de personal
prin consultarea reprezentantului personalului, la implicarea personalului în luarea
deciziilor în cadrul comisiilor paritare formate din conducere şi reprezentanţi ai
personalului;
 Administrarea personalului ,ca funcţie dominantă – se referă la gestiunea
manuală dosarelor de personal, a condicilor de prezenţă, a plăţilor şi a
administrării concediilor, a accidentelor de muncă, şomajului etc.;
 Fidelizarea personalului – se referă la oferirea de avantaje personalului( prime de
vechime, premii şi sporuri), la susţinerea personalului în diferite probleme
personale( educarea copiilor ,relaţii administrative, dificultăţi personale);
 Disciplină şi autoritate –se referă la puterea conducerii de a instaura ordinea şi
disciplina;
 Relaţii umane – se referă la practicarea unui leadership participativ, utilizarea
anchetelor interne, îmbogăţirea conţinutului muncii, efectuarea de studii privind
motivarea personalului, creşterea calităţii psihologice şi comunicaţionale a
personalului, centrarea pe comunicare;
 Gestiunea personalului prin comunicare – se referă la punerea accentului pe
comunicare la toate nivelurile;
 Gestiunea personalului prin dezvoltare individuală – se referă la formarea şi
gestiunea competenţelor şi abilităţilor, şi anume: utilizarea optimă a resurselor
existente ,permisiunea dată fiecărui angajat de a creşte în competenţă, autonomie,
responsabilitate, şi se referă la utilizarea intensivă a evaluării salariaţilor şi
gestionarea previzională a competenţelor;
 Gestiunea resurselor umane prin sisteme – se referă la crearea unor sisteme de
recrutare, calificare, remunerare, promovare, profesionalizarea muncii de gestiune a
resurselor umane şi la creşterea importanţei departamentului de resurse umane;
 Gestiunea personalului prin motivare şi concurenţă internă – se referă la
stabilirea unor obiective motivante, remuneraţie în funcţie de rezultatele obţinute,
efectuarea unor comparaţii sistemice între angajaţi, iniţierea de concursuri şi
provocări, posibilitatea promovării pentru salariaţii cu performanţe excepţionale;
 Gestiunea economică şi strategică a resurselor umane – se referă la asigurarea
rentabilităţii resurselor umane , la asigurarea concordanţei dintre gestiunea
resurselor umane, strategia organizaţiei şi proiecte.
Pentru a funcţiona şi a fi viabile intr-o lume competitivă, organizaţiile prin managerii lor trebuie să
îşi motiveze oamenii şi să facă următoarele lucruri:
- să se alăture organizaţiei şi să rămână în ea;
- să îndeplinească sarcinile pentru care au fost angajaţi;
- să adopte un comportament creativ, spontan şi inovativ.