ANATOMIE GENERAL

Paull G. Radu M.D.

 Alcătuirea corpului uman
 În corpul omenesc, celulele și țesuturile
alcătuiesc organe și sisteme.
 Organele sunt formate din grupări de celule și
țesuturi care s­au diferențiat în vederea
îndeplinirii anumitor funcții în organism.
 Celula
 unitatea de bază morfo funcțională și genetică a
organizării materiei vii.
 SISTEMUL OSOS
 Scheletul reprezintă totalitatea oaselor așezate
în poziție anatomică.
 După forma lor, oasele se clasifică în:
 oase lungi (humerus, radius, ulnă, femur, tibie, fibulă),
 oase late (parietal, frontal, occipital, stern, scapulă, coxal),
 oase scurte (carpiene și tarsiene).
 Există și oase, cum ar fi
 rotula, care se găsesc în grosimea unui tendon, și
 oase alungite, cum ar fi coastele și clavicula, la care
predomină lungimea.
 SISTEMUL MUSCULAR
 Mușchii au proprietatea de a se contracta și
relaxa, modificându­și suprafața.
 Există diverse tipuri de mușchi,
 Cei scheletici, sunt inserați pe oase direct sau cu
ajutorul benzilor fiboase (tendoane),
 În corpul uman putem număra 640 de mușchi diferiți
și reprezintă 40% din greutatea corpului (pentru
mers peste 200 de mușchi).
 Mediastinul

Mediastinul imbraca in ansamblu forma unei piramide

cvadrangulare delimitate astfel :

● anterior – de peretele
sternocondral
● posterior – de coloana
vertebrala toracica
● lateral – de foitele pleurale
mediastinale
● inferior – spatial mediastinal
este separat de cel abdominal
prin diafragma
●superior – comunica larg cu
spatiile si viscerele gatului prin
defileul cervico-toracic.
Peretele anterior

este reprezentat de :

ØStern (manubriu + corp)

ØArticulatiile condrosternale

•Corpul sternului. Pe marginile sale laterale se constata 6 incizuri costale pentru

articularea cu extremităţile anterioare ale coastelor II-VII. Corpul sternului oferă
anterior inserţie pentru marele pectoral si posterior pentru m. triunghiularul
sternului
- inserţia mediala – pe partile laterale ale apendicelui xifoidian si pe cele ale sternului,
pe articulatiile condrosternale (fara a depasi coasta a treia)
­ inserţia terminala – prin 4­5 digitatii pe marginea inferioara a cartilajelor 3­6 costala)
 Peretele posterior

§corespunde peretelui posterior

al toracelui
§in zona mediana este
reprezentat de fata anterioara a
corpurilor vertebrale si a
discurilor intervertebrale
§lateral de articulaţiile costo­
vertebrale si costo­transversare
§bilateral, peretele posterior al
mediastinului este marginit de
reflexiunea posterioara a
pleurei mediastinale, care
formează la acest nivel,
recesurile costomediastinale
posterioare, drept si stâng
Limita superioara a mediastinului

Øcorespunde unui plan oblic, care

uneşte marginea superioara a
manubriului sternal cu discul
intervertebral dintre a VII­a
vertebra cervicala si prima vertebra
toracica
ØRegiunea cervico­toracica este
impărtita, din punct de vedere
topographic, in trei zone :
•una mediana interapexiana
•doua laterale, care corespund
cupolelor cervico­toracice dreapta
si stânga
Limita inferioara a mediastinului

Se înscrie in porţiunea mijlocie a

diafragmei, la nivelul deschiderii
inferioare a toracelui

Ea este delimitata :
•anterior, de apendicele xifoid si de
ultimele articulatii sterno­costale,
•posterior, de corpul celei de a XII­
a vertebra toracice,
•lateral de recesul freno­pericardic
sau freno­mediastinal stang si drept
Pereţii laterali ai mediastinului
Peretele lateral drept al
mediastinului
Ødelimitează fata laterala a
mediastinului de cavitatea pleurala
dreapta si de plămânul drept.
ØSuprafaţa pleurei mediastinale
este foarte neregulata
ØLa liniile de contact cu peretele
anterior si cu cel posterior al cutiei
toracice, pleura mediastinala
dreapta se reflecta si se continua cu
pleura costala, realizând la nivelul
fiecăreia dintre aceste reflexiuni
cate un fund de sac: costo-
mediastinal posterior si costo-
mediastinal anterior
Ø. In partea inferioară, pleura
mediastinala se continua cu cea
diafragmatică si formează, la linia
de reflexiune, fundul de sac freno­
mediastinal
Peretele lateral stâng al mediastinului

Øeste reprezentat de pleura

mediastinală stângă
Øse mulează peste formaţiunile care
corespund fetei stângi a
mediastinului
ØLa linia de întâlnire cu peretele
toracic, pleura mediastinală stângă
se reflectă si se continuă cu pleura
costala formând:
•anterior – fundul de sac
costomediastinal anterior stang,
•posterior – in santul costo­
vertebral, fundul de sac
costomediastinal posterior,
•caudal – in contact cu diafragma,
fundul de sac freno­mediastinal
stang,
• cranial – se continua cu pleura
apicala si participa la formarea
domului pleural stang
 Impartirea mediastinului (Nomina Anatomica Internationale)

Un plan transversal, care uneşte marginea inferioara a manubriului sternal cu

marginea inferioara a vertebrei a IV­a toracice, împarte mediastinul in :
•portiunea supraazygo-aortica (in partea superioara)
•portiunea infraazygo-aortica (in partea inferioara) – impartita prin 2 planuri
frontale (prepericardic si retropericardic) in 3 compartimente ce se succed antero­
posterior:
•compartimentul mediastinal anterior – intre fata posterioară a sternului si fata
anterioara a pericardului;
•compartimentul mediastinal mijlociu – intre fata anterioara si fata posterioara
a pericardului
•▪ aparatul cardio­vascular
•compartimentul mediastinal posterior – intre fata posterioară a pericardului si
coloana vertebrala:
•▪ tractul traheo­bronsic
•▪ esofagul, aorta descendenta, venele azygos si canalul toracic
 SISTEMATIZAREA CONŢINUTULUI PE COMPARTIMENTE

I. Compartimentul mediastinal anterior

Compartimentul anterior al mediastinului este împărţit într­un plan
anterior şi un plan posterior .

1. Planul anterior al
compartimentului
mediastinal anterior
Ø La acest nivel se pot identifica
urmatoarele formaţiuni: -timusul, în partea
superioara, -recesul costo-mediastinal
drept şi stâng la mijloc şi -franjurile
grăsoase Poirier în partea inferioară.
Ø Timusul este aşezat în partea
superioară fiind alcătuit din doi lobi, drept şi
stâng, uniţi sub forma literei V sau H. Este
înconjurat de o teacă fibroasă care ocupă
spatiul lojei timice. Între teaca fibroasă şi
glandă se găseşte ţesut conjunctiv lax.
Ø La nivel retrosternal pleura
mediastinală acoperă faţa anterioară a
pericardului numai pe lateral, lăsând în mijloc
o porţiune neacoperită, spaţiul interpleural.
Acest spatiu este reprezentat de recesurile
costo-mediastinale drept şi stâng care
formează trigonul interpleural inferio şi
2. Planul posterior al compartimentului mediastinal anterior
Acest plan este reprezentat de elementele cardio­vasculare şi este împărţit la
rândul său într­o porţiune extrapericardică, superior, şi infrapericardică,
inferior

a. Porţiunea extrapericardică:
Această porţiune este reprezentată de
elementele vasculare. Ea se împarte într-un
plan venos aşezat anterior şi un plan arterial
aşezat posterior.
PLANUL VENOS
Este alcătuit din vena jugulară internă care se
uneşte cu vena subclaviculară formând trunchiul
venos brahiocefalic. Trunchiul brahiocefalic
stâng traversează în partea dreaptă, unindu-se
cu trunchiul brahiocefalic drept într-un punct
situat posterior faţa de prima articulaţie sterno-
costală, după care se varsă în vena cavă
superioară. Vena cavă superioară înainte de a
pătrunde în atriul drept primeşte ca afluent într-
un punct pe vena azygos, ce are ca repet
anterior al II-lea spaţiu intercostal şi posterior a
IV-a vertebră toracală.
PLANUL ARTERIAL
Situat posterior planului venos el este alcătuit
din primul segment al arcului aortic reprezentat
de aorta ascendentă şi prima colaterală a
arcului aortic reprezentat de trunchiul arterial
 b. Porţiunea
infrapericardi
că:
Aceast compartiment este
reprezentat de pericard şi
inimă. Pericardul se aşează
în două foiţe acoperind
miocardul. O foiţă externă,
fibroasă, formând pericardul
fibros şi o foiţă internă,
alcătuind pericardul seros.
Pericardul seros prezintă o
faţă parietală în raport cu
peretele intern a pericardului
fibros şi o faţă viscerală în
raport cu peretele exterior al
miocardului. Pericardul
fibros ia forma inimii
 II. Compartimentul mediastinal mijlociu
Ø Traheea se prezintă ca un
canal de la nivelul cartilajului cricoid
până la nivelul bifurcaţiei traheo­
bonsice, având un traect paralel cu
coloana vertebrală. Este alcătuită din
inele cartilaginoase în formă de
potcoavă cu convexitatea anterior unite
între ele prin ligamente inelare.
Ø Bifurcaţia traheo-bronşică
este deviată spre dreapta de la linia
mediană, influenţată fiind de arcul
aortic. Este în strânsă legătură cu
bifurcaţia arterei pulmonare care are
deviaţia spre stânga şi care se află pe un
etaj inferor faţă de aceasta.
Ø Pediculii pulmonari sunt
alcătuiţi din bronhiile principale la care
se adaugă vasele pulmonare. Pediculii
diferă între ei, în funcţie de organizarea
elementelor componente. Pediculul
drept prezintă în ordine deşcendentă
elementele: bronhie principală, arteră
pulmonară şi venă pulmonară iar
pediculul stâng prezintă elementele
componente în altă ordine deşcendentă:
arteră pulmonară, bronhie principală şi
venă pulmonară.
III. Compartimentul mediastinal posterior

Acest compartiment este străbătut de

•Esofag
•ductul toracic
•nervul vag drept şi stâng în întreaga
lui lungime
•de la nivelul celei de a IV­a vertebră
toracică de vena azygos la dreapta şi
aorta deşcendentă la stânga. Se
întinde de la nivelul cartilajului
cricoid până la nivelul orificiului
cardia
 Esofagul se prezintă ca un
organ tubular uşor turtit antero­
posterior, căruia i se descriu trei
îngustări şi trei dilataţii. Până la nivelu
vertebrei a VI­a toracală esofagul este
lipit de coloana vertebrală iar ulterior se
detaşează de aceasta. De la nivelul
vertebrei a VI­a toracală în jos, între
esofag şi coloană se interpue aorta
deşcendentă în stânga şi vena azygos în
dreapta.
Ductul toracic este un canal
colector. El colectează limfa aproape din
tot organismul cu excepţia membrului
superior drept, a jumătăţii drepte a
capului şi jumătăţii drepte a peretelui
toracic. Traseul lui se împarte în trei
porţiuni: porţiunea abdominală, toracică
şi cervicală. În porţiunea cervicală urcă
lateral faţă de artera carotidă comună
stângă şi îşi termină traectul vărsându­se
în peretele superior al confluentului
venos jugulo­subclavicular sau în vena
subclaviculară stângă
 Plămânii

Dimensiunile şi greutatea
Capacitatea totală
Consistenţa şi culoarea
Conformaţie exterioară şi raporturi
La un adult normal, în starea
intermediară dintre expiraţie şi
inspiraţie, plămânii au în medie
următoarele dimensiuni:
•diametrul vertical de 25­cm
•diametrul sagital nivelul bazei de
15 cm
•diametrul transversal la nivelul
bazei de 10 cm

Greutatea medie a plămânilor la copilul

care nu a respirat este de 50 gr şi de circa
90 gr pentru copilul care a respirat. La
adult cei doi plămâni cântăresc
aproximativ 1200 gr; cel drept este cu
ceva mai greu decât cel stâng.
Capacitatea totală, adică cantitatea
maximă de aer pe care o conţin cei
doi plămâni, este în medie de 4500­
5000 cmc.

Capacitatea vitală reprezintă

volumele de aer care pot fi utilizate
în procesul de ventilaţie pulmonară
şi exprimă valoarea funcţiei
respiratorii. Ea reprezintă, în
condiţii obişnuite 3500­4000 cmc
 Consistenţa şi culoarea

La naştere plămânii au culoare

roşie, iar după primele
respiraţii roză. La nou­născutul
care nu a respirat, plămânii
sunt gri­albicioşi
La adulţi culoarea plămânilor
devine cenuşie şi prezintă
depozite negricioase, deoarece
în mediile viciate cu particule
de cărbune, siliciu, fier etc,
ţesutul reticuloendotelial al
plămânilor se încarcă cu aceste
particule, dând în unele cazuri
pneumoconioze: antracoza,
silicoza, sideroza.
 Conformaţie exterioară şi raporturi

Cei doi plămâni, suspendaţi prin

pediculii lor, pot fi comparaţi cu
două jumătăţi ale unui con tăiat de
la vârf şi bază. In acest mod, fiecare
plămân prezintă :
•o bază
•un vârf
•două feţe.
•două margini.
Aceste elemente realizează;
raporturi de vecinătate prin
intermediul pleurelor.
 Baza (fata diafragmatica)

Øconcavă (se mulează pe

faţa superioară, boltită a
diafragmei )
Øpriveşte în jos. dar în
acelaşi timp anterior şi
medial
ØDiafragma este mai
ridicată în dreapta. din cauza
ficatului
Baza plămânului stâng are raporturi:
1. splina
2. fundul stomacului
3. parţial şi cu lobul stâng al ficatului

Baza plămânului drept :

1. recesurilor subfrenice
2. faţa diafragmatica a
ficatului
Vârful (Apex pulmonis).

depăşeste orificiul superior al

cavitatii toracice cu 2-3 cm;
răspunde fosei
supraclaviculare
Este acoperit de cupola
pleurala:
1. Prima coasta
2. Nervul vag
3. Plex brahial
4. Muschi scaleni

- Sant al VCS (drept)

Faţa costală
•convexă, rotunjită;
•priveşte înainte, lateral si inapoi

Are raporturi cu :
1. Coastele
2. Spatiile intercostale
Faţa medială :
a. Portiunea vertebrala
b. Portiunea mediastinala

a. Portiunea vertebrala are raporturi cu:

1. Fete laterale ale

corpurilor vertebrelor toracale

1. Extremitatea posterioara a
coastelor

1. Spatii intercostale
2. Lant simpatic toracal
3. Nervii intercostali
4. Vase toracale
Portiunea mediastinala a plamanului drept
Se gaseste hilul in 1/3 superioara (zona prehilara si retrohilara)
La nivelul hilului drept bronhia este situata postero­superior,
artera inainte, venele pulmonare inferior

1. Impresiunea
retrohilara a
venei azygos
2. Prehilar – VCS
3. Impresiunea
inimii
4. Esofag
5. Traheea
6. nervi vag
7. Nervii frenici
8. timusul
Portiunea mediastinala a plamanului stang
Se gaseste hilul in 1/3 superioara (zona prehilara si retrohilara)
La nivelul hilului stang superior – artera; inferior bronhia; vene pulmonare – una
inaintea bronhiei, cealalta sub ea

Raporturi:
1. Impresiunea arcului
aortic( superior)
2. Impresiunea aortei
descendente
(retrohilar)
3. Impresiunea
cardiaca
Marginea anterioară
•­separă faţa costală de cea medială
• este ascuţită
•la dreapta este uşor convexă
•la stânga prezintă o incizura
situată sub nivelul coastei a patra, incizura cardiaca

Marginea anterioară răspunde

înainte sternului şi înapoi
pericardului, pe care repauzează
Marginea inferioară circumscrie baza plămânului. Este subţire şi
tăioasă. Separă baza de cele două feţe: costală şi mediala. Baza
plămânului fiind înclinată, marginea urmează acelaşi plan, fiind
mai coborâtă în porţiunea ei posterioară
Scizurile plamanului drept:

­Scizura oblica porneste de pe fata mediala ­>merge in sussi inapoi

­­> trece pe fata costala (la 6 cm. sub varf)­> strabate fata costala
si X marginea inferioara si baza­> urca pe fata mediala inferior de hil
Scizura orizontala porneste de pe fata costala ( din dreptul portiunii oblice a
plamanului)
­> merge medial , strabate m. ant. ­> la nivelul hilului

Scizurele
determina trei
lobi:
­Superior
­Inferior
­Mijlociu
Scizuria plamanului stang

Scizura oblica porneste de pe fata mediala ­>merge in sussi inapoi

­> trece pe fata costala (la 6 cm. sub varf)­> strabate fata costala
si X marginea inferioara si baza­> urca pe fata mediala inferior de hil

-> doi lobi:

1. Superior
2. Inferior

Scizurile plămânilor sunt

adânci şi ajung de la suprafaţa
plămânilor până în vecinătatea
hilului. La nivelul fisurilor, lobii
pulmonari au şi câte o faţă
interlobară (Facies interlobaris),
acoperită de foiţa viscerală a
pleurei, pătrunsă la acest nivel.
 Rădăcina plămânului

Pediculii pulmonari sunt

alcătuiţi din bronhia
principală, artera pulmonară,
două vene pulmonare,
arterele bronhice, venele
bronhice, limfatice, fibrei
plexului (nervos) pulmonar
şi de ţesut conjunctiv
mediastinal.
 Pleurele şi topografia toraco-pleurală

Pleurele sunt două membrane

seroase care formează doi saci
închişi, complet separaţi unul
de celălalt. în cursul
dezvoltării embrionare, în
fiecare sac pleural, se
invaginează plămânul
corespunzător. Astfel iau
naştere două foiţe pleurale:
a.pleura parietală care
căptuşeşte pereţii toracelui;
b.pleura viscerală
(pulmonară) intim aplicată pe
suprafaţa exterioară a
plămânului. între cele două
foiţe se delimitează cavitatea
pleurală. (Virtuală în condiţii
normale ; cavitatea pleurală
poate deveni reală)
Pleura viscerală :
Øeste foarte aderentă la
suprafaţa plămânului,
pătrunzând în fisurile
acestuia şi tapetând feţele
adiacente ale lobilor
Øacoperă în întregime
plămânul, cu excepţia unei
mici porţiuni la nivelul
hilului, unde se constituie
linia de reflexie spre foiţa
parietală
linia de reflexie spre foiţa parietală
Pleura parietală prezintă ­ din
punct de vedere topografic şi
clinic ­ patru poţiuni:
Øcostală
Ømediastinală
Ødiafragmatică
Øcupola pleurală
Porţiunea costală se întinde de la
stern la corpurile vertebrelor,
căptuşind faţa posterioară a sternului
şi muşchiul transvers al toracelui,
coastele şi muşchii intercostali.
­Anterior şi posterior se continuă cu
pleura mediastinală.
­De­a lungul liniilor de reflexie se
formează astfel două funduri de sac
sau sinusuri: sunt recesurile
costomediastinale anterior şi posterior
Pleura costală pătrunde în
partea inferioară în şanţul
adânc format între peretele
costal şi diafragmă, pentru a
forma ­ de­a lungul liniei de
reflexie în pleura
diafragmatică ­ recesul
costodiafragmatic. La vârful
plămânului, foiţa costală se
continuă de asemenea cu
pleura mediastinală, realizând
cupola pleurală.
Porţiunea mediastinală
aderă la ţesutul conjunctiv
al mediastinului. Datorită
prezenţei pediculului
pulmonar pe faţa medială a
plămânului, dispoziţia
pleurei mediastinale diferă
deasupra, la nivelul şi
dedesubtul acestuia.
Deasupra pediculului,
pleura are o direcţie
sagitală, întinsă neîntrerupt
de la stern până la coloana
vertebrală
La nivelul pediculului, ea
se reflectă pe acesta
formându­i un manşon, şi
se continuă apoi cu pleura
pulmonară.
Dedesubtul pediculului,
pleura mediastinală se
continuă de asemenea cu
foiţa viscerală, dar într­un
mod mai aparte: ea se
prelungeşte în jos, atât pe faţa
anterioară cât şi de pe faţa
posterioară a pediculului
pulmonar, sub forma unei
lame triunghiulare formată
din două foiţe şi dispusă în
plan frontal; ca coboară până
la diafragmă şi leagă
pericardul fibros de faţa
medială a plămânului: este
ligamentul pulmonar sau
ligamentul triunghiular. La
nivelul unde pleura
mediastinală se continuă cu
cea diafragmatică, se
formează recesul
frenicomediastinul, situat
dorsal, cu direcţie sagitală,
fiind mai adânc în partea
stângă
Porţiunea diafragmatică acoperă faţa superioară a diafragmei şi
este aderentă de muşchi
Cupola pleurală (domul
picurai) acoperă vârful
plămânului. Ea depăşeşte
cu 3­4 cm prima coastă şi
cu 2­3 cm clavicula, astfel
încât ajunge de fapt în
regiunea laterală a gâtului.
Are un aparat suspensor
reprezentat de: ligamentul
costopleural, pornit de pe
colul primei coaste;
ligamentul vertebropleural,
inserat pe ultima vertebră
cervicală şi pe primele
două toracice; muşchiul
scalen minim, fascicul al
scalenului mijlociu.
Cupola plcurală se găseşte
într­un fel de cort
reprezentat de cei trei
muşchi scaleni.
Recesurile costomediastinale anterioare

Recesul costomediastinal
anterior drept. Linia de
proiecţie pleacă de la
articulaţia sternoclaviculară
dreaptă, coboară oblic spre
stânga până la nivelul celei
de­a doua articulaţii
sternocondrale stângi;
descinde apoi vertical până
la nivelul celei de­a patra
articulaţii sternocondrale
stângi, după care devine
oblică spre dreapta până la a
şaptea articulaţie
sternocondrală dreaptă, de
unde se continuă cu
proiecţia recesului
costodiafragmatic drept
Recesul costomediastinal
anterior stâng porneşte de la
articulaţia sterno ­ claviculară
stângă şi descinde vertical până la
articulaţia sternocondrală a
patra; de aici se îndreaptă lateral
şi în jos descriind o curbă cu
concavitatea medială şi atinge al
VII­lea cartilaj costal stâng la 3
cm de marginea sternului; de la
acest nivel se continuă cu
proiecţia recesului
costodiafragmatic stâng.
Deasupra coastei a doua,
ambele recesuri
costomediastinale
delimitează un spaţiu
triunghiular cu vârful în jos:
este triunghiul interpleural
superior sau timic.
Dedesubtul articulaţiei a
patra sternocondrale, cele
două recesuri se îndepărtează
din nou pentru a delimita
triunghiul interpleural
inferior sau pericardic
 Recesurile costodiafragmatice
- Recesurile
costodiafragmatice au o linie
de proiecţie aproape identică
la dreapta şi la stânga. Ele
continuă recesurile
costomediastinale anterioare
în jos, lateral şi înapoi:
încrucişează coasta a VIII­a
pe linia medioclaviculară,
coasta a X­a pe linia axilară
mijlocie, a XI­a pe linia
scapulară şi ating coasta a XII
­a pe linia paravertebrală.
Recesurile costomediastinale posterioare

Recesurile
costomediastinale
posterioare (drept şi stâng).
De la nivelul coastei a XII­a,
linia de proiecţie urcă de­a
lungul linei paravertebrale
până a vertebra T2 sau T3
Cupola pleurală se
proiectează în continuarea
recesului costomediastinal
posterior îndreptându­se în
sus şi înainte; descrie apoi o
curbă cu convexitatea
superioară în fosa
supraclaviculară mare
(aproximativ la 4­5 cm
deasupra coastei I­a) şi se
termină în dreptul
articulaţiei sternoclaviculare.
ESOFAGUL
 Configuratia Exterioara

 Limite
 Traiect. Situatie. Directie.
 Dimensiuni
 Forma si Calibru
 Mijloace de fixare
 1.Limite
 Superior : Marginea inferioara
a fasciculului cricoidian al
constrictorului inferior al
faringelui. Planul separativ
dintre faringe si esofag
corespunde marginii inferioare
a cartilajului cricoid si se
proiecteaza pe marginea
inferioara a corpului celei de a
6­a vertebra cervicala.
 Inferior : Cardia, orificiu prin
care esofagul se deschide in
stomac. Acest punct se
proiecteaza inapoi pe vertebra
a 11­a toracica, iar inainte la
articularea celui de al 7­lea
cartilaj costal stang cu sternul.
 2.Traiect.Situatie.Directie.
 Strabate regiunea gatului, a
toracelui, diafragma si ajungand
in abdomen, se termina in
stomac.
 Topografic, i se disting 4 regiuni
: cervicala, toracica
(mediastinala), diafragmatica si
abdominala.
 Descrie inflexiuni, atat in plan
sagital, cat si in plan frontal. In
plan sagital, esofagul nu ramane
aplicat pe coloana vertebrala, ci
se desprinde de ea, descriind o
curba cu concavitatea anterioara.
In plan frontal, prezinta 2
curburi, una superioara, cu
concavitatea la dreapta si una
inferioara cu concavitatea la
stanga.
 3.Dimensiuni

 Esofagul are in medie 25 cm lungime.

 In mod schematic aceasta lungime este astfel
repartizata : 5 cm pentru portiunea cervicala, 16
cm pentru portiunea toracica si 4 cm pentru
portiunea diafragmo­abdominala.
 4.Forma si Calibru
 Forma si calibrul esofagului variaza dupa cum acesta este in stare de vacuitate
sau in stare de distensie.
 In stare de vacuitate : Are aspectul unei panglici musculare.
 In stare de distensie : Prezinta portiuni dilatate si portiuni ingustate. Zonele
ingustate : o portiune initiala, alta la mijloc si a treia in poriunea terminala;
sunt stramtorile fiziologice cricoidiana, bronho­aortica si diafragmatica.
 Stramtoarea cricoidiana : se gaseste sub cartilajul cricoid si rapunde gurii
esofagului. Apare datorita contractiei fibrelor inferioare ale constrictorului
inferior al faringelui.
 Stramtoarea bronho­aortica : cauzata de prezenta aortei si a bronhiei stangi.
 Stramtoarea diafragmatica : este la nivelul orificiului esofagian al diafragmei si
este produsa de contractia inelului muscular diafragmatic.
 Intre portiunile ingustate se gasesc portiuni dilatate : segm crico­aortic, segm
bronhodiafragmatic si segm subdiafragmatic.
 Calibru: 2,5cm pentru portiunile dilatate; 1,5­2 cm pentru portiunile ingustate.
 5.Mijloace de fixare
 Esofagul este
mentinut in pozitia sa
prin : continuitatea cu
faringele;
continuitatea cu
stomacul; vase si
nervi; fasciculele
musculare care pleaca
din esofag, se fixeaza
pe organele vecine.
 Raporturile Esofagului
 Esofagul este invelit de un strat celular periesofagian. In acest
tesut periesofagian se dezvolta flegmoanele esofagiene. Prin
intermediul acestui strat celular, esofagul vine in raport cu
organele invecinate.
 Portiunea toracica : Incepe la nivelul orificiului superior al
toracelui, coboara prin mediastin si tine pana la hiatul
esofagian al diafragmei. Este impartit in 2 segmente. Limita
separativa se gaseste in dreptul vetebrei a 4­a toracice. La acest
nivel, traheea se bifurca, motiv pentru care portiunea
supraiacenta a esofagului se numeste suprabronhica iar cea
subiacenta segment subbronhic. La acest nivel (T4) esofagul
trece printr­un defileu format de 2 arcuri vasculare : arcul
aortic si arcul venei azigos. De aceea segmentul superior se
numeste supraaortic, iar cel inferior interazigoaortic.
 1.Segmentul Suprabronhic
 Raport Anterior : traheea si
originea bronhiei stangi;
 Raport Posterior : coloana
vetebrala;
 Raport Lateral : pleurele
mediastinale. La nivelul lui T4
trec cele 2 arcuri vasculare, al
aortei si al venei azigos. Mai
sus, esofagul vine in raport cu
trunchiurile mari care pleaca
din aorta, cu nervii vagi si
laringei recurenti. Ambii vagi
trec inapoia bronhiilor spre a
se aseza, mai jos, pe laturile
esofagului.
 1.Segmentul Suprabronhic
 La stanga se gaseste A.Carotida
Comuna Stanga si portiunea
ascendenta a A.Subclaviculare
Stangi. Intre cele doua vase trece
nervul vag stang. La nivlul arcului
aortic, acesta da nervul laringeu
recurent, care inconjoara arcul
aortic si urca apoi in unghiul
diedru dintre esofag si trahee.
 La dreapta esofagul vine in raport
cu trunchiul brahiocefalic. Nervul
vag drept trece inaintea arterei
subclaviculare, da nervul laringeu
recurent care ocoleste artera
subclavie si urca apoi spre esofag.
 2.Segmentul Subbronhic
 Se intinde de la a 4­a pana la
a 11­a vertebra toracica si are
urmatoarele raporturi :
 Anterior : cu pericardul; apoi
cu nodurile limfatice
inferioare (noduri
traheobronsice inferioare –
sub bifurcatia traheei, T4)
 Posterior : coloana
vertebrala, de care este
separat prin vasele mari ale
mediastinului (aorta toracica
cu arterele intercostale, vena
azigos si hemiazigos, ductul
toracic).
 2.Segmentul Subbronhic
 Lateral : pleurele mediastinale.
Langa el coboara cei doi nervi
vagi, care in portiunea
inferioara dupa ce au format
plexul esofagian dau
trunchiurile vagale anterior si
posterior.
 Recesurile pleurale pre- si
retroesofagiene : formate de
pleurele mediastinale ­ 2
recesuri retroesofagiene si mai
rar 2 recesuri preesofagiene.
Dintre cele retroesofagiene, un
reces este interaortico-
esofagian, iar celalalt
interazigo-esofagian.
 Structura Esofagului
 Esofagul este format din 4 tunici : o tunica musculara, o tunica submucoasa si una mucoasa;
la suprafata lui exterioara exista adventitia esofagului, care continua cu adventitia
faringelui. (Grosimea peretelui = 3­4 mm).
 Tunica musculara : Este formata din 2 straturi de fibre, unul longitudinal (superficial),
celalalt circular (profun). Stratul longitudinal este mai bine dezvoltat decat cel profund.
In 1/3 superioara a esofagului, ambele straturi sunt formate din fibre musculare striate.
Pe masura ce coboara, acestea sunt inlocuite de fibre netede.
 Patura submucoasa : Este groasa si foarte laxa. Este slab unita cu tunica musculara, dar
este intim unita cu cea mucoasa (formeaza plici).
 Tunica mucoasa : Are o culoare albicioasa,este rezistenta si formeaza cute longitudinale.
Structural, este formata dintr­un epiteliu pavimentos stratificat nekeratinizat si din
lamina proprie. Acestei tunici ii sunt anexate numeroase glande : glande esofagiene (sunt
de tip tubulo­alveolar si se gasesc in submucoasa. Au un canal excretor lung, care se
deschide la suprafata mucoasei).Intre epiteliul esofagian si cel gastric NU exista elemente
de tranzitie, separatia fiind brusca.
 Adventitia : inveleste esofagul la exterior si serveste la fixarea fibrelor musculare
subiacente. Este formata din tesut conjunctiv lax, prin intermediul caruia sofagul se leaga
de organele din jur.
 Tunica seroasa : se gaseste numai in abdomen si inveleste esofagul doar partial.
Sectiune prin Peretele Esofagului
 Arterele Esofagului
 Ele se desprind din artera
tiroidiana inferioara pentru
portiunea cervicala; din
arterele eso­traheale,
bronhice, intercostale sau
chiar direct din aorta pentru
portiunea toracica; din
arterele diafragmatice
inferioare si artera gastrica
stanga pentru portiunea
frenoabdominala.
 Datorita anastoozelor precare
intre ramurile arteriale,
esofagul are parti sarac
vascularizate (ex : portiunea
de sub bifurcatia traheei).
 Venele Esofagului
 Formeaza un plex
submucos din care pleaca
ramuri, care, dupa ce
strabat musculara,
constituie un plex
periesofagian; de aici
venele se varsa, la gat in
venele tiroidiene
inferioare; in torace in
venele diafragmatice,
bronhice, azigos si
hemiazigos; in abdomen
in vena gastrica stanga.
 Nervii Esofagului

 Nervii : Provin din vag

si simpatic, formand un
plex in stratul muscular
si altul in cel submucos
(echivalentele plexurilor
Auerbach si Meissner).
 Vasele Limfatice
 Vasele Limfatice : iau
nastere la nivelul mucoasei;
formeaza apoi un plex in
submucoasa si parasind
esofagul se termina la nivele
diferite in limfonodurile
regionale. Din portiunea
cervicala si toracala
suprabronhica .limfa se
scurge spre nodurile
cervicale profunde, traheale,
traheobronsice si
mediastinale posterioare. Din
portiunile toracala
subbronhica, diafragmatica si
abdominala, limfa este
condusa spre nodurile
abdominale : gastrice,
pilorice si pancreato­splenice.
 Bibliografie
 Victor Papilian (Anatomia Omului –
Splanhnologia, Editia a XI­a, Editura All)
 Atlas Of Anatomy (Netter)
 Atlas Of Anatomy (A Photografic Study of the
Human Body by Johannes W. Rohen, Chihiro
Yokochi and Elke Lutjen­Drecoll)
 Atlas of Anatomy (Sobotta)
FARINGELE
 SITUAŢIE
 este situat înaintea
coloanei cervicale
şi înapoia fosei
nazale şi a cavităţii
bucale.
 în sus se întinde
până la baza
craniului
 în jos se continuă
cu laringele şi
esofagul
 LIMITE
 limita superioară
este formată de
baza craniului;
 limita inferioara
este reprezentată
printr­un plan
orizontal, ce trece
prin marginea
inferioară a
corpului celei de­a
şasea vertebre
cervicale.
 FORMA
 Faringele are
forma unei pâlnii
incomplete, îi
lipseşte peretele
anterior.
 Faringele prezintă:
Ø bază
Ø vârf
Ø trei pereţi: unul
posterior şi doi
laterali.
 DIVIZIUNE
 Exofaringele are:
 porţiunea cefalică ­ în
partea capului
 porţiunea cervicală – în
partea gâtului.
 Endofaringele
răspunde, de sus în
jos:
 foselor nazale –
nazofaringe;
 cavităţii bucale –
orofaringe;
 laringelui –
laringofaringe.
 RAPORTURILE FARINGELUI
BAZA
 se inseră pe baza
craniului, pe porţiunea
bazilară a occipitalului
şi pe faţa inferioară a
stâncilor temporalelor.
 3­fascia
faringobazilara;4­rafeul
fibros;5­
m.Stilofaringian;6­
m.Constrictor superior;7
­bursa posterioara a
m.Digastric;8­
m.Stilohioid;9­
m.Constrictor
mijlociu;10­
m.Constrictor inf;11­
triunghiul Killian;14­
Tiroida/Paratiroida;22­
triunghiul Lamier
 VÂRFUL
 este mai îngust şi se
continuă fără o
limită netă cu
esofagul. Separaţia
dintre farige şi
esofag este
convenţională, dată
de planul orizontal
ce trece prin
marginea inferioară
a cartilajului cricoid
şi partea inferioară a
corpului vertebrei a
şasea cervicale.
 FAŢA POSTERIOAR
Ă
răspunde coloanei
cervicale. Între farige şi
fascia prevertebrală se
delimitează o fisură
transversală, numită
spaţiul
retrofaringian (spatium
retropharyngeum). În
ţesutul retrofaringian, se
găsesc nodurile limfatice
retrofaringiene.
Rinofaringe se explorează
coloana cervicală în cazuri
de fracturi, luxaţii şi mai
ales în cazuri de
tuberculoză vertebrală. În
spaţiul retrofaringian se
pot dezvolta colecţii
purulente.
 FEŢELE LATERALE
fiecare parte laterală are un segment
cefalic şi un segment cervical
 Segmentul cervical este în raport cu
mănunchiul vascular al gâului, acoperit
de sternocleidomastoidian şi de planurile
regiunii carotidiene. În partea inferioară
faringele vine în raport cu lobii glandei
tiroide. În partea inferioară faringele
cervivcal e încrucişat de nervul hipoglos.
glosofaringian(IX)

vag (X)

nervul accesor spinal (XI)

hipoglos(XII)

artera carotida comuna (CC)

 vena jugulara interna (IJ)

teaca carotidei(CS)
 Segmentul cefalic

 prezintă spaţiul mandibulo – vertebro –

faringian între faringe, coloana vertebrală
cervicală şi ramura mandibulei. Spaţiul
mandibulo – vertebro – faringian este
împărţit prin lama profundă a fasciei
parotidiene, în două spaţii secundare spaţiul
glandular şi spaţiul subglandular.
 spaţiul glandular
conţine parotida şi
organele care o străbat
(artera carotidă
externă, vena
retromandibulară,
nervii facial şi
auriculotemporal,
noduri limfatice)
 spaţiul subglandular. e
divizat prin diafragma
stiliană(alcătuită din
buchetul stilian Riolan
şi de aponevroza
stilofaringiană) într – o
lojă prestiliană(conţine
muşchii pterigoidieni,
nervul mandibular,
trunchiul arterei
maxilare şi grăsime) şi
loja retrostiliană(conţine
glosofaringianul,
accesorul, hipoglosul şi
simpaticul cervical şi
are trei comunicări cu
cavitatea
craniană:orificiul
jugular, canalul
carotidian, canalul
hipoglosului).
 ENDOFARINGELE
 Cuprinde:
Ø Nazofaringele
Ø Orofaringele
Ø Laringofaringel
e
 Nazofaringele
seîntinde de la baza craniului la
marginea liberă a vălului palatin
prezintă:
perete anterior ­ la nivelul căruia
se face comunicarea cu fosele
nazale prin choane
perete posterior
perete superior – corespunde bazei
craniului şi la acest nivel se află
tonsila faringiană
pereţi laterali ­ pe fiecare se poate
observa, din anterior în posterior:
Øorificiul faringian al tubei care
poate explica modul în care o
infecţie faringiană se poate
propaga la nivelul casei
timpanului(otite)
Ørecesul faringian(fosa lui
Rosenmüller)
 Orofaringele
se întinde de la un
plan ce trece prin
marginea liberă vălului
palatin, în sus până la
un plan ce trece prin
osul hioid, în jos
prezintă:
Øperete anterior – un
vast orificiu, limitat de
vălul palatului şi de
arcul palatofaringian
Øpereţii laterali –
prezintă numeroase
formaţiuni limfoide
care fac parte din inelul
limfatic al lui Waldeyer
 Laringofaringele
 este cuprins
între un plan ce
trece prin osul
hioid şi alt plan
ce trece prin
marginea
inferioară a
cartilajului
cricoid
 STRUCTURA FARINGELUI
 este alcătuit din mai multe tunici:
Ø tunica fibroasă
Ø tunica musculară
Ø tunică mucoasă
 TUNICA FIBROASA
 are aceeaşi formă ca si faringele şi
prezintă:
 extremitate superioară sau baza se inseră
pe craniu
 extremitate inferioară sau vârful se
continuă cu tunica submucoasă a
esofagului
 două margini stângă şi dreaptă se inseră
pe toată întinderea faringelui
 TUNICA MUSCULARA
 la exterior, acoperită la rândul său de adventiţia faringelui
 este alcătuită din:
 muşchii constrictori – orientaţi circular
Ø constrictorul superior format din următoarele 4 porţiuni:
üpterigofaringianul
übucofarigianul
ümilofaringianul
üglosofaringianul
Ø constrictorul mijlociu­ se inseră pe cornul mare şi pe cornul
mic al osului hioid de unde fibrele lui iradiază ca un evantai
Ø constrictorul inferior (laringofaringian)­ se inseră pe laringe
 muşchii ridicători ­ orientaţi longitudinal
vmuşchiul palatofaringian
vmuşchiul stilofaringian
 TUNICA MUCOASA
 la interior, are aspecte variate în diferite regiuni
 în nazofaringe mucoasa seamănă cu pituitara
 pe bolta faringelui în grosimea mucoasei se
găsesc 3 formaţiuni
Ø Tonsila faringiana
Ø Bursa faringiana
Ø Hipofiza faringiana
ARTERE
 1.artera carotida comuna
 2.artera carotida externa
 3.artera carotida interna
 4.artera tiroida superioara
 5.artera laringeala interna
 6.artera linguala
 7.artera faciala
 muschiul stiloid (8)
 bursa posterioara a m.
digastric (9)
VENE
 vena jugulara
interna
 artera carotida
comuna
 nervul vag cu
ramura laringeala
superioara
NERVII
 1.m. stilofaringian
 2.n. glosofaringian
 3.m. stiloglos
 4.vagul superior
 5.ramura laringeala
superioara a vagului
 6.laringeu intern
 7.laringeu extern
 8.constrictor faringeal
inferior
 9.constrictor faringeal
mijlociu
 10.esofag
 LIMFATICELE
 Se colesteaza
astfel:
Ø Limfaticele
superioare si
posterioare, la
nodurile
retrofaringiene;
Ø Limfaticele
laterale,
anterioare si
inferioare, la
nodurile cervicale
profunde
 primul segment al
intestinului subţire,
continuând
stomacul;
 situat profund,
fiind fixat de
peretele abdominal
posterior;
Formă:
•de potcoavă cu
concavitatea în
sus şi spre
stânga;
•în concavitatea
duodenului
pătrunde capul
pancreasului.
Limite:
•Superior : separat
de stomac prin
şanţul duodeno­
piloric, în care se
află vena
prepilorică;
•Inferior: flexura
duodeno­jejunală.
Împărţire: prezintă patru porţiuni şi trei flexuri (unghiuri).
 Porneşte de la nivelul pilorului (corespunzător
vertebrei L1), se îndreaptă în sus, la dreapta şi posterior
pănă la nivelul veziculei biliare, nivel la care se
flectează (flexura duodenală superioară);
 merge de­a lungul capului pancreasului, corespunzător
vertebrelor L2 şi L3 până la extremitatea inferioară a
rinichiului drept;
 se flectează din nou (flexura duodenală inferioară) ;

 se îndreaptă transversal spre stânga, urcând apoi pe

flancul stâng a lui L2;
 formează un unghi ascuţit (flexura duodeno­jejunală).
Porţiuni:
 prima porţiune (superioară şau bulbul duodenal) se
întinde de la nivelul şanţului duodeno­piloric la colul
veziculei biliare;
 a doua porţiune (descendentă) de la colul veziculei
biliare la extremitatea inferioară a rinichiului drept. Este
încrucişată anterior de mezocolonul transvers; prezintă
un segment supramezocolic şi un segment submezocolic.
 a treia porţiune (inferioară sau orizontală) de la
extremitatea inferioară a rinichiului drept la flancul stâng
al coloanei vertebrale; este intersectată anterior de
inserţia mezenterului; prezintă un segment situat la
dreapta mezenterului şi un segment situat la stânga
mezenterului.
 a patra porţiune (ascendentă) urcă pe flancul stâng a lui
L2.
Proiecţie: corespunde
epigastrului şi zonei
ombilicale.
Superior: plan orizontal
dus prin
extremitatea
anterioară a
coastelor 8.
Inferior: plan orizontal
prin ombilic.
Dreapta: plan sagital ce
trece la aproximativ
3­4 laturi de deget de
linia mediană.
Stânga: plan sagital ce
trece la aproximativ
două laturi de deget
de linia mediană.
 Mijloace de fixare:
•Presa abdominală;
•Peritoneul;
•Mezocolonul transvers;
•Ductele coledoc şi
pancreatic;
•Vene şi nervi;
•Muşchiul suspensor al
duodenului: suspendă
flexura duodeno­jejunală la
pilierul stâng al diafragmului
şi la ţesutul conjunctiv din
jurul trunchiului celiac şi
artera mezenterică
superioară. Prin acest
muşchi, flexura duodeno­
jejunală, este considerată
unul din punctele cele mai
fixe.
Raporturi: duodenul, pancreasul şi ductul coledoc formează un
complex şi vin în raport cu fascia de coalescenţă retroduodeno­
pancreatică a lui Treiz (lamă de ţesut conjunctiv între duoden,
pancreas şi peretele abdominal posterior).
 
Porţiunea I:
Anterior: lobul pătrat al ficatului şi colul veziculei biliare;
Posterior: în porţiunea juxtapilorică se insinuiază vestibulul bursei omentale; este
încrucişată de ductul coledoc, vena portă şi artera gastro­duodenală;
Superior: se inseră omentul mic; această faţă va delimita inferior orificiul epiploic
(hiatusul lui Winslow);
Inferior: capul pancreasului, omentul mare.
Porţiunea II:
Anterior: este încrucişată de mezocolonul transvers rezultând două segmente:
supramezocolic: raporturi cu faţa viscerală a ficatului, vezicula biliară,
extremitatea dreaptă a colonului transvers;
submezocolic: raport cu ansele intestinale.
Posterior: faţa anterioară a rinichiului drept, pediculul renal, vena cavă inferioară;
între duoden şi aceste organe se interpune fascia retroduodeno­pancreatică a lui
Treiz;
Medial (faţa stângă): capul pancreasului; la acest nivel pătrund ductele excretoare
ale pancreasului şi ficatului;
Lateral (faţa dreaptă): ca şi faţa anterioară prezintă două segmente:
supramezocolic: are raport cu ficatul pe care lasă o amprentă;
submezocolic: are raport cu colonul ascendent.
Porţiunea III:
•anterior: este încrucişată de inserţia mezenterului şi are raport cu vasele mezenterice
superioare;
•posterior: prin intermediul fasciei retroduodeno­pancreatică a lui Treiz are raport cu aorta,
vena cavă inferioară şi coloana vertebrală;
•superior: capul pancreasului;
•inferior: ansele intestinale.
Porţiunea IV:
•anterior: mezocolonul transvers; prin intermediul acestuia şi separat de bursa omentală are
raport cu faţa posterioară a corpului stomacului şi antrul piloric,
•posterior: vasele renale drepte şi vasele ovariene sau testiculare drepte;
•medial (dreapta) aorta, procesul uncinat al pancreasului şi rădăcina mezenterului;
•lateral (stânga): marginea medială a rinichiului stâng; între cele două organe se se formează
arcul vascular a lui Treiz (format din artera colică stângă şi vena mezenterică inferioară).
Flexura duodeno-
jejunală:
•superior: rădăcina
mezocolonului
transvers şi faţa
inferioară a corpului
pancreasului;
•dreapta: L2
•stânga: rinichiul stâng
de care este separat prin
arcul vascular a lui
Treiz;
•posterior: stâlpul stâng
al diafragmului.
Structură:
•tunica seroasă (peritoneul):
prima jumătate a porţiunii I este învelită în
întregime de peritoneu; în rest duodenul
este extraperitoneal, fiin acoperit de
seroasă numai pe faţa sa anterioară;
porţiunea II este întretăiată de mezocolonul
transvers;
porţiunea III este întretăiată de inserţia
mezenterului; peritoneul din vecinătatea
duodenului formează o serie de recesuri:
recesul duodenal superior, recesul
duodenal inferior, recesul paraduodenal
şi recesul retroduodenal;
•tunica subseroasă: lamă de ţesut conjunctiv
lax;
•tunica musculară prezintă două straturi:
extern format din fibre musculare netede şi
intern format din fibre musculare circulare;
•tunica submucoasă: ţesut elastic lax; formează
axul conjunctiv al plicilor circulare; conţine
vase sangvine şi linfatice, nervi, plex Meissner,
foliculi limfoizi; la acest nivel pătrund glandele
Brunner;
•tunica mucoasă: plici circulare
Kerkning şi vilozităţi intestinale.
•Plicile circulare lipsesc în porţiunea
superioară a duodenului. În partea
medială a peretelui posterior al
porţiunii descendente se găseşte o cută
longitudinală a mucoasei numită plica
longitudinală a duodenului şi dispusă
perpendicular pe plicile circulare.
•Această cută este determinată de
trecerea prin peretele duodenului a
ductelor coledoc şi pancreatic.
•La extremitatea inferioară a plicii
longitudinale se află o proeminenţă
numită papila duodenală mare pe care
se deschid împreună ductele coledoc şi
pancreatic.
•La aproximativ 3 cm mai sus de plica
longitudinală se află papila duodenală
mică, prin care se deschide ductul
pancreatic accesor.
Vascularizaţia:
Arterele:
din artera gastro­duodenală pleacă două artere pancreatico­duodenale superioare;
din artera mezenterică superioară pleacă două artere pancreatico­duodenale inferioare;
aceste ramuri se anastomozează şi formează două arcade în jurul capului pancreasului
din care se desprind ramuri pentru duoden şi pancreas.
porţiunea I este mai puţin vascularizată; va primi ramuri din arterele supra şi retro­
duodenale (ramuri din artera gastro­duodenală).
Venele:
vor însoţi arterele, formându­se vene pancreatico­duodenale ce se varsă în vena
mezenterică superioară sau direct în vena portă; există o venă mică, vena prepilorică,
situată în şanţul duodeno­piloric.
 Limfaticele: ajung la noduri limfatice hepatice şi celiace.

Inervaţia:
 porţiunea superioară primeşte filete din nervii destinaţi ficatului; celelalte
porţiuni din plexul celiac;
 filete nervoase pătrund în peretele duodenal şi formează două plexuri
(mezenteric şi submucos).
 TRUNCHIUL CELIAC
 ram colat. visceral al A. aorte abdominale ;
 deserveste org. et. supramezocolic;
 diam. m. mare de 1 cm;
 se desprinde din partea ant. a aortei
abdominale ;
 TRUNCHIUL CELIAC

De la origine se poate orienta :

q oblic descendent , sau transeversal – cand se
afla deasupra mg. sup. a pancreasului;
q oblic ascendent – cand are origine
retropancreatica ;
 TRUNCHIUL CELIAC
RAPORTURI
­ de la origine , tr celiac este localizat in regiunea
celiaca ( Luscke ) ;
­ vine in rap. post cu bursa omentala ;

­ de o parte si de alta vine in rap. cu ggl.

semilunati dr. si st.;
 TRUNCHIUL CELIAC
Ramuri colaterale: Ramuri terminale :
 a. frenica inf.  a. gastrica st.;

 a. hepatica com.;

 a. splenica;
1) A gastrica stanga
-se indreapta spre curbura mica a stomacului ;
-da nastere :
> arterei hepatice stangi ;
> ramurilor cardioesofagiene anterioare ;
> ramurilor gastrice ( ant. si sup. )
2) A. hepatica comuna :
­ furnizeaza a. gastroduodenala ;

­ se continua cu a. hepatica proprie ;

­ da nastere a. gastrice dr.(pilorice);

­ din ram. dr. al a. hepatice proprii dr. pleaca a.

cistica ;
3) A. splenica (lienala) :
­ se distribuie splinei ;

­ ramuri :

> a. cardiotuberositare post.;

> a. pancreatica mare ;
> ram. gastrice scurte ;
> a. gastroepiploica st.;
VENA CAVA INFERIOARA
 Vena cavă inferioară

qtrunchi voluminos venos

drenând sângele din
segmentul subdiafragmatic al
corpului
qia naştere de pe flancul
drept al vertebrei L5 (
confluenţa venelor iliace
comune dr şi stg.)
Traiect : urcă vertical până la
L1, la acest nivel se înclină
spre dreapta , merge posterior
de ficat, străbate diafragmul
prin orificiul venei cave inf (
în partea dreaptă a centrului
tendinos al diafragmului) şî la
T9 se inflectează anterior
deschizându­se în atriul drept.
( L= aprox. 22 cm)

Raporturi:
Trei segmente :
1.subdiafragmatic,
2.diafragmatic
3. toracic
Posterior:
a. muşchiul psoas
mare, ligamentul
arcuat al
diafragmului
b. lanţul simpatic
lombar drept
c. arterele lombare
drepte , artera renala
dreaptă (L1), arterele
suprarenale drepte şi
artera suprarenala
dreaptă X fată post
d. venele lombare se
deschid pe fată post
e. nodulii limfatici
retrocavi
f. glanda suprarenală
dreaptă ( trece post
de VCI la nivelul
T12)
Medial:
a. aorta abdominală (
anterior şi la stânga
coloanei vertebrale ( T12 –
L4))
b. spaţiul interaorticocav (
triunghi cu baza
superioară delimitat de
VCI şi Ao)

Anterior
a. nodulii limfatici
prevasculari
b. este X la nivelul L2 de
artera genitală dreaptă
Lateral:
a. rinichiul drept ( T11­L3)
b. pediculul renal unit cu
VCI prin vena renală
dreaptă (L1)
c. glanda suprarenala
dreaptă ( unită cu VCI
prin venele suprarenale)
d. ureterul drept X post de
pediculul genital drept)
e. superior de RD vena
vine în raport cu faţă
posterioară a lobului
hepatic drept
f. nodulii limfatici
laterocavi
 A. etajul subduodenopancreatic

a. ultimul segment al
rădăcinii mezenterului
X oblic, inferior şi la
dreapta VCI
b. sub aceasta X VCI se
gaseşte posterior de
peritoneul parietal
c. deasupra X VCI este
acoperită de acolarea
mezocolonului
transvers ( fascia lui
Toldt dreaptă)
 B. etajul duodenopancreatic (L1-L3)

a. este acoperită de
duoden, pancreas (
complex
duodenopancreatic
prin intermediul
fasciei Treitz drepte şi
stângi)
b. flancul drept
corespunde feţei post
a D2
 C. etajul corespunzător orificiului epiploic

a. acoperită de peritoneu
(formează limita post)
 D. Etajul hepatic

a. Corespunde şanţului
dintre lobul caudat şi
lobul drept ( venele
hepatice se varsă in
VCI)
b. Mijloc de susţinere a
ficatului

E. Etajul suprahepatic

– se pune în evidenţă prin

secţionarea ligamentului
falciform
2. Segmentul diafragmatic

­ corespunde orificiului
venos al diafragmului(
inextensibil, independent
de contracţiile musculare)
situat la nivelul centrului
frenic ( unirea foliolei ant
cu cea dreaptă) ; nv frenic
abdominal trece prin acest
orificiu
3. Segmentul toracic:

a. scurt , recurbat( cuprins în

pericardul fibros)
b. se deschide în partea post a
peretului inferior ( marginit
de valvula lui Eustachio)
Afluenţi:

1. venele lombare
2. venele renale
3. vena suprenală mijlocie
dreaptă ( stânga ­> vena
renală stg)
4. vena genitală dreaptă ( v.
Testiculară sau ovariană
dreaptă) ­> se varsă la
nivelul L2 ‚ vena genitala
stângă se varsa în vena
renala stângă
5. venele hepatice ( faţa ant
a VCI sub diafragm)
6. venele frenice inferioare (
imediat sub diafragm)
ANATOMIE CLINICĂ
TOPOGRAFICĂ ŞI
SECŢIONALĂ
 Regiunea cavităţ
ăţii nazale
­ regiunea mediană
­ poziţie
­ comunicări ­ orificii narinare
­ choane
­ fosele nazale
sinusurile paranazale
Ø Rol ­ respirator
­ olfactiv
 Anatomie clinică
­ rinite
­ corpi străini
­ tumori
­ vegetaţii adenoide
­ sinuzite
 Subdiviziuni
Ø Vestibulul nazal
Ø Fosa nazală propriu­zisă
­ zona respiratorie
­ zona olfactivă
Vestibulul nazal
­ foliculite
­ furuncule
Limite: orificii narinare
limen nasi
Stratigrafie: piele (glande sebacee şi peri)
mucoase
Fosa nazală propriu­zisă
4 pereţi osteo­cartilaginoasă
mucoasă pituitară
Peretele MEDIAL – SEPTUL NAZAL
Componente:
sept osos
­ lama perpendiculară ETMOID VOMER
sept cartilaginos
sept membranos
Clinic: OBSTRUCŢIA
pintene septale
deviaţii de sept
Peretele LATERAL
ü accidentat
ü 2 porţiuni: ­ anterioară (netedă)
­ posterioară (accidentată)
3 cornete
meaturi
Meat superior – celulele etmoidale post.
Meat mijlociu – hiatul semilunar

infundibulul etmoidal
­ canal fronto­nazal
­ hiat maxilar
­ celule etmoidale ant.
Meat inferior – canalul nazo­lacrimal
Reces sfenoetmoidal – sinus sfenoidal
Meat comun
Peretele INFERIOR
Choana
orif. patrulater
limite: ­ sup. – corp sneoid + aripa vomer
­ med. – vomer
­ inf. – lama oriz. Palatin
­ lat. – proces pterigoid
lama medială
pereţi osoşi +
mucoasa nazală (PITUITARĂ)
dif. de culoare
respiratorie roz, (inferior)
vascularizate

olfactorie gălbuie (sup.)

SEPARARE
cornet sup – margine LIBERĂ
Peretele SUPERIOR
Raporturi: ­ sinus frontal
­ etaj anterior baza craniului
­ sinusul sfenoidal
Artere ­ aa. etmoidale ant şi post
din oftalmică
­ aa. nazale post., lat. şi septale
din a. sfenopalatină
­ a. facială (vestibul)
Vene ­ etmoidale ­ v. oftalmică sup.
sinusul cavernos
­ v. sfenopalatină
plex pterigoidian
­ v. facială
pata vasculară KISSELBACH
EPISTAXIS
Limfatice SUP. nn. retrofaringiene
INF. n. limfatice cervicale profunde
Inervaţia: ­ F. BOGATĂ
­ senzitivă
­ vegetativă
Zonă REFLEXOGENĂ – maxilară
r. nazale post., med. şi lat.
n. palatin M.
n. etmoidal ant.
+ N. olfactiv
Explorare
ANT. – Rinoscopie
POST. ­ oglinda
 Sinusurile paranazale

Def.: CAVITĂŢI PNEUMATICE

Rol: izolatori termici
rezonatori sonori
cresc rezistenţa
micşorează greutatea
Sinusul MAXILAR ­ cel mai voluminos
Raporturi:
Sup. – ORBITA
sinusul etmoidal
Ant. ­ fosei canine ­ TREPANAŢIA
vestibulul bucal
fornix sup.
Post. – fosa infratemporală
pterigopalatină
Inf. – podeaua
rădăcină premolar II
molar I şi II
Lat. – proces zigomatic
Med. – meat mijlociu şi
meat inferior
ORIFICIUL – HIAT MAXILAR
(meat mijlociu)
Explorare Rx: noninvaziv
PUNCŢIA ­ invazivă
Ex. endoscopic

TRATAMENT CHIRURGICAL
endoscopic
endonazal
Sinusul frontal
Rap. perete anterior – reg. frontală
CHIR = TREPANAREA
p. posterior­ meninge
­ lob frontal
p. inf.­ lat. ORBITA
­ med. fose nazale
canal fronto.nazal
endoscopie endonazală
p. medial
Sinus etmoidal
6 – 10 cavităţi neregulate
celule etmoidale
ant.
mijl. meat mijlociu
post. meat sup.
Rap. med – fosa nazală
lat – orbita
sup – etaj ant. baza craniului
inf – sinus maxilar
Abord chirurgical ­ prin – fosa nazală
­ sinusul maxilar
­ cale orbitară
Sinus sfenoidal
în corpul sfenoidal
Rap. ­ sup. glanda hipofiză
chiasma optică
encefal
­ lat. sinus cavernos
­ ant. fosa nazală
reces sfeno­etmoidal
­ medial – sinusul de p. opusă
­ inf. – bolta faringelui
­ post. – tr. cerebral punte
Abord chirurgical: f. dificil
cale nazală
etmoidală
acces HIPOFIZA
Cavităţile
Mucoasă → continuitate →fose nazale
­ vase puţine
­ rol de periost
­ sinuzita – complicaţie la rinită
Explorarea
Chir. endoscopic
endonazale
 Regiunea nazală
Încadrarea
­ etajul facial al capului
­ regiunile superficiale şi mediane ale feţei
­ nazală
­ labială
­ mentonieră
“Nasul extern”
proeminenţă piramidală
­ situaţie ­ sup.
­ inf.
Rol ­ protecţia cavităţii nazale (traumatisme)
TRACOURI
­ fizionomia
Limite: sup – sutura fronto­nazală
inf – sept + orificii narinare
lat – şanţuri nazo­orbitare
nazo­geniene
Componente: rădăcina nasului (vârful piramidei)
baza ­ nări ­ sept
dosul nasului – feţele lat – aripile
vârful nasului ­ LOBULUL
Stratigrafie
Ø Pielea ­ caractere regionale +
fire de păr
glande sebacee
sudoripare
Ø Plan subcutanat – ţ. conj. lax
Ø Plan muscular – m. piramidal
nazal
ridicătorul buzei sup.
şi al aripiei nasului
Vase şi nervi
Artere ­ aa. facială şi dorsală a nasului (oftalmică)
Vene ­ afluenţi ­ v. facială
Limfatice­ noduri parotidiene supeficiale şi

submandibulare
Nervi ­ nn. suborbitar (maxilar)
­ n. facial
Ø Plan osteo-fibro-cartilaginos
nazale
maxila – proces frontal
frontal – spina nazală
Ø Plan mucos
 Regiuneapalpebrală şi
Regiunea orbital
ă
Regiunea palpebrală
Încadrare: regiunea supeficială a feţei
pereche
continuată în profunzime cu reg.
ORBITARĂ
Componente: 2 ploape +
fanta palpebrală
conţine căile lacrimale (parţial)
Importanţa clinică
Patologie bogată
Cale de explorare a bulbului ocular
Limite ­ superficial marginile ADITUSULUI ORBITEI
­ profunzime conjunctiva palpebrală
INCLUSIV
Descriptiv: faţa anterioară ­ centrală
­ periferică
faţa posterioară
margine aderentă
margine liberă ­ p. lacrimală medială
­ p. laterală CILIARĂ
fanta palpebrală
COMISURILE palpebrale
unghiurile ochiului ­ CANTURILE
LACUL LACRIMAL ­ CARUNCULA LACRIMALĂ
­ PLICA SEMILUNARĂ
Sratigrafie
Ø Pielea – rel. cu conjunctiva
Ø Plan subcutanat (edeme)
Ø Plan muscular STRIAT
p. palpebrală
m. orbicular al ochiului p. orbitară
p. lacrimală
Ø Plan conjunctiv submuscular
rel. cu SCALPUL
conţinut vasculo­nervos
Ø Plan fibros
central TARSURILE – lig.PALPEBRALE ­ med.
­ lat.
periferic SEPTUL → periorbite
! rel. cu creasta lacrimală post.
! tendonul ridicător al pleoapei sup.
rel. cu dermul pleoapei sup.
tarsul sup.
Ø Plan muscular NETED – muşchi tarsali
Ø Plan mucos CONJUNCTIVA PALPEBRALĂ
Vase şi nervi
Artere ramuri din ­ oftalmică
­ facială
­ maxilară
Vene ­ tarsale (retro)
venele orbitei → vene endocraniene
­ tarsale ant → vv. faciale
temporală superficială
Limfatice ­ noduri ­ preauriculare
­ parotidiene superf.
­ faciale
­ submandibulare
Nervi: facial
trigemen ­ infratrohlear
­ supraorbitar
­ supratrohlear
­ zigomatic
­ suborbitar
Aparatul lacrimal
­ glande lacrimale
­ fornixul conjunctival superior
­ lacul lacrimal
­ căile lacrimale puncte lacrimale
canalicule lacrimale
sac lacrimal
duct nazo­lacrimal
 Glanda lacrimală
­ porţiune palpebrală
orbitală
Ducte excretoare (toate) fornixul
conjunctival sup
 Canalicule lacrimale ­ porţ. verticală
ampula
­ porţ. orizontală
periorbita – canalicul comun → sac l.
TRAIECT ­ CATETERISM
 Sacul lacrimal
­ fosa
­ creste lacrimale – periorbite
­ faţa ant – p. inferioare – subcutanate
colecţii !
­ faţa med. – celule etmoidale ant.
meat mijlociu
­ fornix – extremit. sup.
­ inf. – ductul nazo­lacrimal
Irigaţia
pt. glanda lacrimală:
a.oftalmică
vena oftalmică
limfatice – n. parotidiene
inerv. simp. gg. cervical sup. – plex perioftalmic
parasimp. – gg. Pterigopalatin – n. zigomatic
n. lacrimal
pt. căile lacrimale
a. oftalmică
v. palpebrală
limfatice – n. submandibulare
retrofaringiene
nervi – nervul infratrohlear
 Regiunea orbitar
ă
Încadrare – regiunile profunde ale feţei
Rol: conţine şi GLOBUL OCULAR +
protejează anexe
Limite: pereţii orbitei osoase
+ periorbita
Orbita osoasă piramidă patrulateră
ü baza – ADITUS palpabilă
ü vârful – fisura orbitară sup.
ü perete sup. – frontal + sfenoid – fosa gl. lacrimale
ü perete inf. maxila
zigomatic şanţ +
palatin canal suborbitar
Imp. clinică ­ durere orbitară
­ colecţie propagată retrobulbar
p. lateral:zigomatic
sfenoid
frontal
p. medial: maxile
lacrimal
etmoid fosa sacului lacrimal
sfenoid
Conţinut
v periost – periorbite
§ Teaca bulbului
§fibroelastică (segment) de sferă goală
§fuzionat cu sclera
§inelul conjunctival
§spaţiul episcleral – sistem lacrimar LIMFĂ
§perforate de – tendoanele mm. extrinseci glob oc.
­ vase
­ nervi
v permite ­ enuclearea globului ocular
­ aplicarea unor proteze
§ Spaţiul precapsular
glob + conjunctiva bulbară
(palpebrală)
§ Bulbul ocular
învelişuri +
medii transparente şi refrigerente
Tunica fibroasă­ sclera 5/6 post.
­ corneea – transp.
Tunica vasculară ­ coroida → discul n. optic
ora serrata
­ corp ciliar → iris
­ iris – pupila – muşchi
Tunica internă ­ retina
celule receptoare
neuron I şi II calea optică
porţiuni ­ retina OPTICĂ
­ retina CILIARĂ OARBĂ
­ retina IRIDIANĂ
ora serrata
discul nervului optic
excavaţia discului
macula lutea
foseta centrală
CRISTALINUL
lentilă biconvexă
zonula ciliară
­ camera anterioară
­ camera posterioară
Conţinut – umoarea apoasă
Comunicări – pupile
­ camera vitroasă
CORPUL VITROS
Irigaţia arterială a bulbului ocular
a. oftalmică
­ a. centrală a retinei
­ aa. ciliare scurte posterioare sclera +
coroida
­ aa. ciliare lungi post. iris
corp ciliar
coroida
­ aa. ciliare ant. ­ scleră
­ iris
­ corp ciliar
Venele bulbului
4 vene vorticoase (coroidă + iris)
vv. oftalmice sup sinus
inf cavernos
 Inervaţia
n. ciliari lungi – n. oftalmic
n. ciliari scurţi – gg. oftalmic (eferenţe)
Clinic şi topografic
Segment ANT – cristalinul
­ zonula ciliară + structurile
UŞOR ABORDABIL ŞI EXPLORABIL
Segment POST – sclera
­ coroida
­ p. optică a retinei
­ corpul vitros
­ profund
­ explorabil doar prin metode speciale
­ dificil de abordat
§ Spaţiul RETROCAPSULAR
corpul grăsos al orbitei
rol ­ rezervă
­ amortizor
Subdiviziuni ­ 3 etaje
Etaj SUPERIOR – sub plafonul orbitei
medial lateral
m. oblic sup + n. frontal glanda lacrimală
n. IV aa. supra v. oftalmică sup
trohleară aa. Ciliare scurte
supraorbitară a. lacrimală
m. ridicător al n. lacrimal
pleoapei sup.
m. drept sup
Etaj MIJLOCIU
m. drept medial n. oculomotor m. drept lat
n. Infratrohlear ram sup n.abducens
a. oftalmică
n. ciliari lungi
n. optic
gg. Ciliari
Etaj INFERIOR
n. oculomotor
v. oftalmică inf
m. drept inf
m. oblic inf
Inelul tendinos Zinn ­ 2 componente
n. optic fisura orbitară sup
a. oftalmică vene oft., n. trohlear,
lacrimal şi frontal