EVALUAREA DEZASTRELOR

Capitolul 1 – Prezentarea generală a procesului de

evaluare a dezastrelor

1. Evaluarea dezastrelor - Generalităţi

2. Evaluarea – instrument în ajutorul factorilor de decizie
3. Colectarea datelor de evaluare în caz de dezastre

1. Evaluarea dezastrelor - Generalităţi

Această parte introductivă este destinată înţelegerii următoarelor

aspecte:
 Rolul evaluării în managementul dezastrelor
 Etapele ce trebuiesc parcurse în procesul de evaluare
 Cum evoluează obiectivele evaluării în cursul etapei de
refacere după un dezastru
 Diferite metodologii recomandate pentru colectarea datelor
de evaluare

Evaluarea este procesul de determinare a:

 Impactului pe care dezastrul l-a avut asupra societăţii
 Nevoilor şi priorităţilor privind măsurile de urgenţă
imediată pentru salvarea vieţilor şi asigurarea necsităţilor
supravieţuitorilor
 Resurselor disponibile pentru asistenţă
 Posibilităţilor de a facilita refacerea pe termen lung şi
dezvoltarea zonei

Evaluarea este o sarcină crucială care contribuie în mod direct

la eficacitatea luării deciziilor, la planificarea şi controlul răspunsului
în caz de dezastre.

Evaluarea nevoilor şi resurselor este o necesitate în toate

tipurile de de dezastru, indiferent de cauză şi de viteza de producere
a acestora. Evaluarea este necesară pe timpul tuturor fazelor unui
dezastru, (fig. 1), de la începutul acţiunilor de salvare, pe timpul
perioadei de stabilizare şi reabilitare, precum şi pe timpul acţiunilor
de refecere pe termen lung, reconstrucţiei şi revenirii la normalitate.
Subiectul evaluării şi strategiile de colectare şi interpretare a datelor
se schimbă pe măsură ce acţiunile de răspuns evoluează.
ACTIVITATEA

DEZASTR
U
Dezvoltare
Căutare-
salvare
Evaluarea Ajutor Reabilita
rapidă de re
iniţială urgenţă
Reconstru
cţia
Evaluar
ea
Prognoză
detaliat
şi
ă
avertizare
ETAPA ETAPA ETAPA
PREDEZASTR DE REABILITARE/
U URGENŢĂ REFACERE
Ore/zile Zile/săptă Luni
mâni

TIMP

Fig. 1 Modul de evoluţie în timp al activităţilor desfăşurate pe timpul

etapelor unui dezastru

În figura 2 este prezentat modul cum obiectivele evaluării se

modifică în timpul derulării procesului de refacere.

În introducerea acestui subiect, este folositor să facem

distincţie între termenii „date” şi „informaţii”. Datele sunt simple
unităţi de informaţie care se referă la percepţie, numere, observaţii,
fapte sau cifre. În mod frecvent se spune că trăim într-o lume cu
prea multe date şi că foarte des ne aflăm într-o situaţie de
„supraîncărcare” cu date. Datele de multe ori intră în conflict unele
cu altele, de exemplu, când doi indivizi raportează două percepţii
foarte diferite asupra aceluiaşi eveniment.

2
 Informaţiile, pe de altă parte, reprezintă „date utile”. Datele
devin informaţii atunci când sunt inteligibile şi relevante pentru
anumite persoane în anumite momente într-un anume loc, pentru
anumite scopuri. Ceea ce este informaţie pentru o anume persoană
poate constitui date nefolositoare pentru alta. O mare provocare în
evaluare este de a selecta datele inutile, irelevante şi contradictorii
pentru a fi siguri că analiza este realizată pe baza celor mai bune
informaţii posibile.

Termenul „indicator” este folosit mult în evaluare. Un indicator

este un set mic de date, care este de obicei uşor sau ieftin şi eficient
a fi colectat, corelat cu alte date din care se pot extrage foarte rapid
concluzii adevărate.
Figura 2. Evoluţia obiectivelor evaluării

3
 ETAPA PREDEZASTRU
Determinarea gradului probabil de afectare al populaţiei
şi a măsurilor care trebuiesc luate pentru limitarea
pierderilor de vieţi omeneşti şi materiale
Aplicarea planului de protecţie şi intervenţie în punctele
referitoare la modul de realizare a evaluării

ETAPA DE URGENŢĂ
Confirmarea situaţiei de urgenţă raportate şi estimarea
pagubelor
Identificarea, caracterizarea şi cuantificarea „populaţiei
aflate în zona de risc” a dezastrului
Definirea şi prioritizarea acţiunilor şi resurselor necesare
pentru reducerea rapidă a riscurilor
Identificarea resurselor şi capacităţii de răspuns locale
(organizaţionale, medicale şi logistice)
Anticiparea viitoarelor probleme grave
Ajutor pentru gestionarea şi controlul răspunsului de
urgenţă

ETAPA DE REABILITARE
Identificarea priorităţilor pentru populaţia afectată
Asistarea politicii guvernului cu privire la asistenţa post-
dezastru
Estimarea sprijinului suplimentar necesar de la nivel
naţional şi internaţional pentru asistenţă şi refacere
Monitorizarea eficacităţii şi continuităţii măsurilor de
asistenţă umanitară şi refacere

ETAPA DE REFACERE
Determinarea pagubelor aduse sectoarelor economice
semnificative şi implicaţiile acestora pentru politica de
dezvoltare
Evaluarea impactului dezastrului asupra programelor de
dezvoltare curente
Identificarea noilor oportunităţi de dezvoltare create de
dezastru
Evaluarea trebuie planificată şi gestionată cu atenţie.
Succesiunea activităţilor implicate trebuie planificată în detaliu.

4
Procesul de evaluare este constituit de regulă din următoarele
activităţi:
 Identificarea tipurilor de informaţii de trebuiesc obţinute şi
a surselor credibile de date
 Colectarea datelor
 Analizarea şi interpretarea datelor
 Raportarea concluziilor, prognozelor şi alternativelor către
planificatorii responsabili şi factorii de decizie

Figura 3. Procesul de evaluare

Identificarea
nevoilor de
informaţii şi a

Proiectarea/modifica Colectarea datelor

rea răspunsului la
dezastru

Raportarea Analizarea şi
concluziilor interpretarea
Pe măsură ce acţiunile de răspuns
datelor încep
să influenţeze
evenimentele, evaluarea devine parte a buclei monitorizare şi
control, permiţând celor implicaţi să monitorizeze rezultatele şi să
încerce să corecteze răspunsul. Devine parte a unui proces continuu
de evaluare, revedere şi corectare prin care cei care gestionează
operaţiunile încep să asigure cadrul pentru supravieţuire şi refacere.
2. Evaluarea ca ajutor pentru luarea deciziilor

5
 Evaluarea este procesul prin care factorii de decizie încep să
refacă ordinea în haosul rezultat al dezastrului. Activităţile de
evaluare oferă date factorilor de decizie în caz de urgenţe şi celor
implicaţi în planificarea acţiunilor de refacere pe termen lung. Se
realizează pentru un grup specific de utilizatori care trebie să decidă
cum trebuie alocate cât mai bine resursele disponibile pentru
intervenţie şi refacere.
Contextul de luare a deciziei variază în funcţie de tipul de
dezastru şi de etapa de urgenţă.

Principalii „actori” implicaţi în situaţiile de urgenţă

 Supravieţuitorii
 Guvernul, ministerele, organele administraţiei locale şi
instituţiile publice de specialitate
 Organizaţiile internaţionale
 Guvernele donatoare şi reprezentanţii lor locali
 Reprezentanţii organizaţiilor internaţionale şi ONG-urilor
 Mass-media naţională şi internaţională

Fiecare dintre aceştia vor avea percepţii diferite asupra

dezastrului şi a rolului lor în cadrul efortului de refacere. Fiecare are
nevoi diferite de informaţii şi vor căuta să le obţină pe diferite căi.
Informaţiile care sunt utile şi preţioase pentru un grup pot fi total
irelevante pentru altul. Multe agenţii vor avea o înţelegere limitată
asupra cerinţelor şi resurselor altui grup.
Mai mult, unii dintre cei care participă la luarea unor decizii
importante pot să nu fie prezenţi în zona afecatată sau nici măcar în
ţară. Datorită posibilităţilor de telecomunicaţii sofisticate, oficialii
aflaţi la centre la depărtare de sute (sau chiar mii) de km de zona
afectată pot lua parte la procesul de luare a deciziilor. Prin creşterea
rapidă a posibilităţilor de acoperire prin satelit, actorii situaţiilor de
urgenţă sunt expuşi transmisiunilor agenţiilor de ştiri şi echipelor de
televiziune mobile în direct ale reţelelor TV internaţionale.

Scenariul de luare a deciziilor

Încă de la începutul urgenţei, toţi actorii vor fi implicaţi în
procesul de luare a deciziei, împreună sau separat, care presupune
trei etape:
3 IMPLEMENTARE Etapa 1 – evaluarea situaţiei
A RĂSPUNSULUI Etapa 2 – alegerea obiectivelor şi
identificarea mijloacelor alternative
2 ALEGEREA
OBIECTIVELOR 6
 pentru îndeplinirea lor
Etapa 3 – dezvoltarea şi
1 EVALUAREA implementarea planului de răspuns
SITUAŢIEI
Acest proces va fi cel mai intens şi explicit pe timpul etapei de
urgenţă, dar va continua în anumite forme în toate fazele procesului
de refacere.

Evaluarea situaţiei
În etapa predezastru şi în special pe timpul dezastrelor cu
desfăşurare bruscă sau pe timpul afluxurilor rapide de populaţie ca
urmare a unui conflict civil, vor fi mari incertitudini despre care sunt
adevăratele probleme. Aceste incertitudini includ: aria afectată,
numărul de persoane care necesită asistenţă imediată, gradul de
avariere al serviciilor de bază, potenţialul de risc încă existent sau
de apariţie a unor dezastre complementare şi posibilităţile pentru
acordarea ajutorului.
În toate tipurile de urgenţă factorii de decizie, vor avea nevoie
de obţinerea unei imagini asupra locului unde se află populaţia
afectată, condiţiei lor şi ce resurse au supravieţuit. Un bun sistem de
răspuns va acorda o atenţie particulară asupra priorităţilor
populaţiei afectate, identificării resurselor supravieţuitorilor şi
modului în care aceştia fac faţă situaţiei. Această imagine de
ansamblu este construită din datele de evaluare colectate de
către oficialităţile din zonă, de la echipele de cercetare din
teren sau din zborurile de recunoaştere. Calitatea şi cantitatea
acestor date va reflecta nivelul planificării realizate anterior.

Recepţionarea şi utilizarea datelor include trei paşi distincţi:

 Evaluarea valorii datelor: credibilitatea surselor şi
acurateţea probabilă a datelor
 Validarea datelor sosite faţă de cele „cunoscute”- o
verificare în comparaţie cu informaţiile existente în baza
de date
 Încorporarea datelor într-o „imagine” structurată a
situaţiei, care poate fi afişată grafic, sau raportată celor
care iau decizii.

Alegerea obiectivelor şi identificarea alternativelor de

intervenţie
Iniţial, această etapă necesită interpretarea datelor care
evidenţiază riscurile pentru populaţie, împreună cu încercarea de a

7
defini mijloacele alternative de a reduce riscurile imediate. O
înţelegere detaliată a mecanismelor de risc generale aplicate la un
anumit tip de urgenţă şi cum aceasta se poate schimba esenţial.
Câteva riscuri generale prezente în mod frecvent în faza de urgenţă
sunt:
 Prezenţa permanentă a hazardelor – inundaţii, incendii,
alunecări de teren, îngheţ, poluare chimică, etc.;
 Pierderea „serviciilor vitale” – purificarea apei, tratarea
deşeurilor, asistenţa medicală de urgenţă
 Aprovizionarea deficitară a serviciilor medicale şi
aprovizionarea deficitară cu alimente de bază
 Exacerbarea efectelor condiţiilor climatice severe datorită
lipsei adăposturilor, hainelor de iarnă ori combustibilului
de încălzire
Având informaţii adecvate, factorii de decizie vor fi în măsură
să utilizeze capacitatea de răspuns (inclusiv guvernul, alte instituţii
şi populaţia afectată) şi să decidă cum este mai bine să folosească
resursele existente.

Un al doilea element important al acestei etape de luare a

deciziei este prognoza – încercarea de a dezvolta un set de
predicţii al relaţiilor dintre nevoi şi resurse în timp şi în special o
încercare de a stabili dacă resursele pot fi disponibile în timp util
pentru a face faţă unor anumite probleme particulare.
De exemplu, deciziile privind asistenţa medicală de urgenţă şi
căutarea-salvarea după producerea unui cutremur, trebuiesc luate
într-un timp foarte scurt, astfel că orice întârziere chiar şi de numai
câteva ore în organizarea sprijinului către zonele afectate poate
duce la o ineficienţă şi o risipă de resurse aproape totală.

Dezvoltarea şi implementarea planului de răspuns

În primele faze ale unui dezastru, activităţile de evaluare oferă
oferă factorilor de decizie informaţiile necesare pentru a fixa
obiectivele şi priorităţile pentru asistenţa de urgenţă ce trebuie
acordată populaţiei afectate şi pentru a decide cum pot fi folosite
cât mai eficient resursele existente pentru intervenţie şi refacere. A
treia etapă – planificarea răspunsului şi implementarea – implică
alocarea şi planificarea resurselor (personal, echipament, materiale
de intervenţie, provizii, mai întâi pentru a îndeplinii obiectivele
specifice intervenţiei de urgenţă şi apoi cele referitoare la refacere şi
dezvoltare. Pe timpul acestei etape, evaluarea furnizează informaţii
8
asupra progreselor înregistrate în refacerea zonelor afectate
evidenţiind zonele ce necesită în continuare analiză şi intervenţie.

3. Colectarea datelor de evaluare în caz de dezastre

Datele sunt colectate cu un scop: perfecţionarea actului de

decizie în caz de urgenţe şi realizarea unei planificări mai eficiente a
intervenţiei şi refacerii. Procesul de colectare este în derulare.
Datele eronate sau neactualizate pot duce la concluzii greşite, risipă
de timp şi resurse. Informaţiile trebuie obţinute atunci când este
nevoie de ele. Pentru a realiza aceasta, frecvenţa de colectare a
datelor şi de raportare a lor trebuie să fie aceeaşi cu rata de
schimbare a situaţiei care este evaluată.

Un punct de plecare util în orice exerciţiu de colectare a datelor

este obţinerea consultanţei din partea specialiştilor din domeniu,
statisticienilor şi epidemiologilor, în etapa de planificare. Proiectarea
corespunzătoare a unor (formulare tipizate de colectare) metode de
sondare poate creşte substanţial acurateţea şi utilitatea datelor de
evaluare. De asemenea, atitudinile culturale şi preferinţele
personale pot influenţa puternic tipul de date pe care un individ sau
o echipă tinde să se concentreze.

Luarea în consideraţie a factorilor culturali locali şi altor factori

sociali, în acesată etapă poate fi de folos în formularea metodelor de
intervievare şi identificarea surselor de informaţie utile.

Aici avem o scară largă de metode de colectare, unele care

sunt cel mai utile pe timpul fazei de urgenţă iar altele care depind
de dezvoltarea unor proceduri de evaluare mai organizate. Câteva
dintre ele pot fi aplicate eficient pe timpul tuturor etapelor unui
dezastru.

Toate strategiile de colectare a datelor conduc la erori. Eroarea

constituie gradul în care concluzia reieşită din datele observate
deviază de la situaţia reală. Uneori erorile rezultă din din punerea
unor întrebări greşite, alteori din punerea întrebărilor unor persoane
nepotrivite, iar uneori, din percepţia eronată a observatorului sau
raportorului datelor.

9
 Următoarea listă subliniează câteva din cele mai comune căi
de colectare a datelor de evaluare în relaţie cu diferitele etape ale
dezastrului (un manual excelent al conducerii unei evaluări detaliate
a fost pregătit de către Organizaţia Sănătăţii Pan-Americane (PAHO)
şi US AID (Agenţia Internaţională pentru Dezvoltare a Statelor Unite)
– Oficiul pentru Asistenţă Internaţională în caz de Dezastre (OFDA)).

Etapa de urgenţă sau a impactului

Autoevaluarea iniţială şi evaluarea locală de către
elementele cheie ale sistemului. Aceasta poate implica raportarea
pre-planificată a pagubelor de către autorităţile civile în concordanţă
cu procedurile operaţionale stabilite în planul de protecţie şi
intervenţie în caz de dezastre.
Inspecţia vizuală şi intervievarea de către specialişti.
Printre metode se pot include zborul de recunoaştere, acţiuni ale
echipelor de cercetare-observare pentru evaluarea rapidă a zonei
afectate.

Faza de urgenţă avansată

Supravegherea permanentă. Aceasta este o metodă
folosită larg în monitorizarea stării de sănătate, unde personalul
profesionist stabileşte un sistem de raportare care detectează din
vreme semnele unei probleme particulare într-o zonă specifică.
Metoda poate fi aplicată la o varietate de alte probleme unde
avertizarea timpurie este deosebit de importantă.

Supravegherea caracteristicilor specifice ale populaţiei

afectate de către echipele specializate. Supravegherea bine
proiectată realizată din surse credibile şi sistematizate oferă un
număr de avantaje, în mod special credibilitatea relativă care poate
fi ataşată datelor colectate folosind metode formale statistice
specifice.
Efectuarea de sondaje permite cercetătorilor să obţinute date
de la un grup de populaţie afectată pe care să le generalizeze la o
populaţie mai mare. Există câteva tipuri de metode utile pentru a
efectua sondaje pentru realizarea evaluării:

Preluarea de date aleator: orice membru al populaţiei

afectate poate fi selectat iar alegerea oricăruia dintre ei nu are nici
un efect asupra altor selecţii.

10
 Preluarea sistematică de date: alegerea, de exemplu, al
fiecărui al cincilea sau al zecelea membru al unei liste. Aceasta
poate fi neadecvată dacă lista este incompletă sau structurată într-
un mod nealeator.

Preluarea de date aleator pe straturi: populaţia este

împărţită în categorii (sau straturi); apoi sunt selectaţi membri din
fiecare categorie prin alegerea aleatoare sau sistematică; în final
acestea se combină pentru a obţine un rezultat general.

Preluarea de date în blocuri: această metodă

restricţionează prelevarea de date la un număr limitat de zone
geografice, numite „blocuri”; pentru fiecare din zonele geografice
alese, alegeţi o mostră prin metoda aleatoare sau sistematică;
combinaţi apoi aceste sondaje pentru a obţine un rezultat general.

Evaluarea detaliată a sectoarelor critic de către

personalul specializat. Aceasta presupune inspecţii tehnice şi
evaluări ale experţilor. Este necesar pentru sectoare cum ar fi
aprovizionarea cu apă, energie electrică şi alte sisteme vitale de
utilităţi publice. Evaluarea sectoarelor critice poate fi realizată din
rapoarte ale specialiştilor din aceste sisteme sau din vizite ale
echipelor specializate din exterior.

11
 Interviuri cu persoane cheie din guvern şi ONG-uri şi din
cadrul unor grupuri particulare de persoane afectate: oficialităţi
locale, lideri locali ai comunităţilor şi în special în cazul urgenţelor cu
dislocări de persoane, cu liderii unor grupuri de persoane evacuate.

Continuarea supravegherii prin vizite regulate. Aceasta

este tot o tehnică care este bine dezvoltată în cazul supravegherii
epidemiologice a victimelor care necesită îngrijire medicală sau care
au probleme de sănătate.

Faza de reabilitare
Continuarea supravegherii prin raportarea de rutină. Pe
măsură ce situaţia evoluează, este necesar ca sistemul de raportare
normal să fie adaptat pentru a oferi o imagine completă, de
ansamblu a evenimentelor.

Monitorizarea calităţii datelor de evaluare

Atât colectorii cât şi analiştii informaţiilor de evaluare trebuie
să aibă un set clar de standarde pentru a analiza sistemul de
colectare şi produsele lui. În etapa de pregătire, ei pot fi în poziţia de
a oferii sfaturi utile şi a oferii suport autorităţilor centrale
(guvernului) în proiectarea şi implementarea sistemului de colectare
şi procesare a datelor. Pe timpul unei urgenţe, ei vor fi chemaţi să
evalueze acurateţea şi utilitatea datelor provenite de la sursele
interne. Estimarea acurateţii depinde de înţelegerea metodologiilor
de adunare a datelor, a limitelor lor, şi de aprecierea clară a modului
cum acurateţea poate fi pierdută pe timpul transmisiei şi procesării.
Estimarea utilităţii datelor necesită înţelegerea căilor prin care
tiparele de risc şi priorităţile de asistenţă corespunzătoare diferă de
la o zonă la alta şi cum aceste riscuri se modifică în timp în diferite
tipuri de urgenţă.
ONG-urile (naţionale sau internaţionale) cu programe de
dezvoltare în zonele afectate pot oferii informaţii valoroase asupra
situaţiei locale. Bisericile şi misiunile lor au de obicei experienţă
bogată obţinută local pe termen lung. Operaţiunile şi cunoştinţele
ONG-urilor sunt localizate la o anumită zonă geografică; unele au un
număr limitat de personal cu diferite grade de competenţă. Nu toate
au reţele de colectare a datelor sistematizate şi instituţionalizate.
Informaţiile furnizate este posibil să fie variate din punct de vedere

12
al calităţii şi preciziei şi trebuie evaluate în termeni de experienţă şi
competenţă dovedită a organizaţiilor şi indivizilor respectivi.

Capitolul 2. Aspecte ale desfăşurării evaluării

Acest capitol este destinat:

- creşterea cunoştinţelor dumneavoastră referitoare la factorii
generali ce contribuie la succesul evaluării
- îmbunătăţirii abilităţii de a conduce o evaluare detaliata a
dezastrelor cu desfăşurare rapidă
- Creşterea conştientizării aspectelor importante ale dezastrelor
cu desfăşurare lentă, care afectează procesele de evaluare

1. Factori ce contribuie la succesul evaluării dezastrelor

In ultimul deceniu s-a dezvoltat o cantitate mare de cunostinte

referitoare la implementarea sistemului de evaluare a dezastrelor.

Ghid de planificare şi proiectare a sistemelor

1. Evaluarea este utilă în general în cazul în care există un sistem

valabil de integrare şi adunare a datelor pentru a evalua şi
disemina implicaţiile acestora. Un plan de evaluare prestabilit
este crucial. El va trebui sa specifice cine culege datele, unde
şi când, cine raportează, cum şi cui, cum pot fi analizate
datele, cum pot fi prezentate, cum pot fi evaluate şi transmise,
implicaţiile acestora si cum pot fi înregistrate rezultatele.
2. Analiza evaluării datelor trebuie să ţină seama de schimbările
necesităţilor şi modificările în disponibilitatea resurselor în
timp. Este important să identificăm nevoile probabile în
momentul în care resursele devin disponibile.
3. Planificatorii trebuie să acorde o importanţă deosebită
utilizatorilor informaţiilor de evaluare. Datele trebuiesc adunate
ţinând cont de cerinţele specifice identificate operaţional de
către un individ sau unitate. Evaluările trebuiesc predate într-
un format ce se poate folosi (care să ţină seama de
introducerea informaţiei în momentul obţinerii ei) la momentul
oportun.
4. Guvernul trebuie să desemneze o persoană care să asigure
coordonarea culegerii şi analiza datelor de evaluare.
13
5. Este foarte importantă calificarea persoanelor desemnate să
realizeze evaluarea, abilităţile lor şi capacitatea lor
demonstrată de a face acest lucru. Acest lucru este important
atunci când sunt desemnate echipe tehnice care să evalueze
sistemele vitale ce deservesc categorii mari de populaţie.
6. Specificitatea în culegerea datelor este foarte importantă.
Evaluările trebuie să aibă ca scop adaptarea resurselor
disponibile la nevoile critice identificate.
7. Un element important al evaluării urgenţei este controlul de
calitate al planurilor de urgenţă şi al procedurilor, iar atunci
cand apare o urgenţă, verificarea calitativă rapidă a colectării,
evaluării şi raportării datelor.
8. Supravietuitorii dezastrelor trebuie sa fie consultati iar
structurile sociale comunitare si mecanismele de răspuns
trebuie reanalizate pentru evaluarea răspunsului comunităţii
în cazul dezastrelor.

Culegerea operativă a datelor

1. Ca regulă generală, culegerea datelor se focalizează pe ariile

cele mai importante de risc pentru populaţia cea mai
numeroasă.
2. Evaluarea trebuie standardizată acolo unde acest lucru este
posibil.
3. Trebuie identificate din timp barierele din calea accesului
echipelor de evaluare precum şi mijloacele de a le ocoli. Acest
lucru poate ajuta la repartizarea priorităţilor de acces la
resursele de transport cum ar fi avioanele şi elicopterele şi la
planificarea acestor resurse.
4. Sistemul existent de colectare şi raportare a informaţiilor
trebuie să fie folosit cât mai mult posibil - în special sistemul de
sanatate.
5. Trebuie ales un colectiv mixt de specialişti cu calificări şi
experienţă corespunzătoare. Echipele multi-disciplinare sunt
capabile de a observa mai binje. Este indicat ca în fiecare
echipă de evaluare să existe şi un epidemiolog sau un
statistician.
6. Oricand este posibil se vor folosi metode de sondare şi
observare.
7. Intotdeauna trebuiesc specificate sursa şi metoda de culegere,
echipa şi locaţia, data şi ora colectării tuturor datelor.

14
8. Datele vor fi prezentate în diferite formate şi procentaje, nu
doar ca numere absolute.
9. Acolo unde este posibil înregistrarea datelor şi tehnicile de
prezentare vor fi standardizate.

Dirijarea, analizarea şi raportarea datelor de evaluare

1. Sistemul de comunicare care supravieţuişte dezastrului va

determina la cine vor ajunge informaţiile. O atenţie deosebită
se va acorda în planurile de protecţie şi inetervenţie modurilor
în care datele de evaluare se vor reîntoarce la centrul de
evaluare şi modului de acţionare pentru îmbunătăţirea
corespunzătoare a comunicaţiilor .

2. Datele de evaluare care sosesc trebuiesc structurate pentru a

ajuta la urmatoarele:
a) recunoaşterea unei situaţii unde trebuie luată o decizie
b) Formularea problemei care trebuie decisă în termenii de
nevoi, obiective şi identificarea alternativelor posibile de
acţiune
c) Analizarea alternativelor în funcţie de impactul probabil
d) Evaluarea şi alegerea unui răspuns prin compararea
alternativelor în funcţie de rezultatele anticipate

3. Toate datele ajunse la centrul de evaluare trebuiesc analizate.

In special, vor fi accentuate următoarele proceduri personalului
acestor centre şi tuturor factorilor de decizie :
a) Verificarea încrucişată şi compararea rapoartelor din surse
diferite
b) Evitarea generalizărilor rezultate din date provenind dintr-
o singură zonă, sector sau parte a populaţiei
c) Dacă este posibil evaluarea datelor se face pe o anumită
bază.
d) Reamintiţi analiştilor şi factorilor de decizie că evaluarea
poate desciperii şi evidenţia probleme care sunt deja
existente, precum şi cele generate de dezastru
e) Intrebaţi şi verificaţi informaţiile care sunt nerezonabile.
f) Căutaţi în mod activ informaţiile. Intotdeauna se va
verifica motivul pentru care nu a fost primit nici un raport.
Nu trebuie să presupunem că neprimirea vreunui raport
înseamnă lipsa problemelor.

15
 g) Actualizarea continuă a informaţiilor pe măsură ce nevoile
si priorităţile se modifică.

4. În timpul planificării şi raportării evaluărilor se vor stabili

standardele dorite pentru serviciile de urgenţă – aprovizionare
cu apă, asistenţa medicală de urgenţă şi alte servicii relevante.
Evaluările situaţiilor şi rapoartele pot compara condiţiile
curente cu cele standard.
5. Informatiile trebuie sa fie încă relevante in momentul în care
sunt procesate si difuzate. In schimb, aceasta inseamna ca
sistemul de colectare si comunicare a datelor sa opereze in
timp real.

Colectarea de date pentru operaţiunile viitoare

Anumite date de evaluare pot avea o valoare mai mare după

decât în timpul urgenţei. Acesta este în special cazul datelor
referitoare la rata mortalităţii asociată cu factorii de risc. Această
informaţie poate fi mai puţin valoroasă pe timpul operaţiunilor
imediate decât datele care se referă la numărul de răniţi şi la
problemele lor de sănătate, dar pot fi nepreţuite în strategiile
viitoare de atenuare şi pregătire. Asigurati-vă că datele de acest tip
nu vor fi pierdute şi ca au un suport adecvat de colectare.

2. Ghid de evaluare a urgenţelor cu manifestare rapidă

În dezastrele cu manifestare rapidă cheia unor acţiuni

eficiente de salvare şi limitare a urmărilor este intervenţia precisă
orientată către cauzele demonstrate ale pierderilor de vieţi
omeneşti. Există o experienţă ştiinţifică suficientă obţinută în urma
urgenţelor anterioare, care poate indica unde se vor produce cel mai
probabil decese, din ce cauză şi când. Este clar că cele mai multe
din intervenţiile eficiente depind de rapiditatea cu care sunt făcute,
şi în consecinţă se bazează foarte mult pe resursele deja prezente în
zona şi din care marea lor majoritate pot fi prevăzute. Nu este timp
suficient pentru o evaluarea extinsă şi detaliată şi pentru
organizarea unui sprijin exterior pe scară mare. În particular, în
cazul cutremurelor de pamant, cercetarea, salvarea şi asistenţa
medicală de urgenţă trebuie să se bazeze în special pe resursele
locale. Pentru a fi un beneficiu real, ajutorul extern trebuie să
implice furnizarea unor pachete specifice de ajutor/sprijin care să

16
consolideze activitatea deja existentă. Prima echipă de evaluare
externă trebuie să asigure stocuri de urgenţă suplimentare pentru
articolele deficitare. Acestea pot include unelte şi mănuşi pentru
populaţia locală angajată în acţiunile de căutare-salvare şi un suport
medical specific pentru spitalele şi clinicile locale. Informaţiile
corecte şi credibile furnizate factorilor decizionali le spun acestora
ce anume nu este necesar, ajutând astfel la reducerea complexitatii
totale a raspunsului logistic, cel puţin prin îndepărtarea unor
materiale nefolositoare zonei afectate.

Există trei priorităţi generale pentru evaluarea iniţială:

 Localizarea problemelor
 Constatarea magnitudinii problemelor
 Stabilirea priorităţilor imediate
Când ne concentrăm asupra acestor priorităţi este important să
avem stabilit un sistem de evaluare programat să asigure
acoperirea tuturor sectoarelor posibil a fi afectate. Acestea sunt:

 Asistenţa medicală de urgenţă

 Căutare şi salvare
 Avariile la sistemele de utilitate publică
 Nevoile de adăposturi şi cazare temporară
 Nevoi personale şi gospodăreşti
 Nevoi pentru agricultură
 Nevoi pentru economie

Coordonarea este complicată dar trebuie avută în vedere

interconectările dintre aceste sectoare. Activitatea dintr-un sector
(de exemplu al sănătăţii) va fi afectată substanţial de pagubele ivite
în alt sector (al furnizării apei, curentului electric sau comunicaţii). În
fiecare etapă, evaluările trebuie sa fie multi-sectoriale în sensul că
aceste legături trebuiesc luate in considerare.

Coordonarea evaluării în primele ore necesită o planificare

efectivă a resurselor de transport. Managerii situaţiilor de urgentă
trebuie să asigure resursele necesare efectuării acestor acţiuni.

Planificarea resurselor de evaluare este înlesnită de existenţa

unor informaţii de bază în regiunea afectată. Acestea oferă
coordonatorilor urgenţei posibilitatea de a identifica şi anticipa

17
zonele cu pierderi mari şi de a focaliza activitatea iniţiala de
evaluare în acele zone în care sunt previzibile anumite tipuri de
probleme. De exemplu, în cazul furtunilor tropicale, este importantă
harta zonelor vulnerabile:

 Cartierele cele mai sărace

 Satele aflate pe ţărm
 Satele aflate în zonele inundabile
 Satele aflate pe pantele abrupte
 Satele aflate în luncile râurilor

Activităţi de evaluare în faza de urgenţă a dezastrelor cu manifestare rapidă

Deoarece aproximarea precisă depinde de tipul exact al

dezastrului, în toate urgenţele cu manifestare rapidă este necesara
stabilirea unui număr de acţiuni imediate pentru a stabili cadrul
pentru realizarea tuturor evaluarilor situaţiei de urgenţă. În primele
ore, toate echipele de evaluare mobile dotate cu mijloace de
comunicare trebuiesc focalizate pe urmatoarele activităţi:

1. Stabilirea graniţelor zonei afectate şi localizarea fiecărei

pagube din zonele urbane importante. Folosirea survolului
aerian şi/sau a radio-comunicaţiior cu autorităţile civile,
poliţia şi unităţile militare.
2. Identificarea blocajelor în circulaţia pe rutele principale
din zonele afectate.
3. Identificarea ameninţărilor secundare majore asupra
supravieţuitorilor – fisuri în diguri, inundaţii secundare sau
alunecări de teren, pagube ale instalaţiilor chimice sau
incendii.
4. Evaluarea pagubelor la instalaţiile de radiodifuziune şi a
resurselor disponibile pentru reluarea emisiunilor radio.
Comunicarea eficientă cu publicul va fi un bun instrument
pentru mobilizarea de ajutoare şi pentru obţinerea unui
răspuns total.
5. Evaluarea imediată şi stabilirea necesităţilor pentru a
restabili urgent telecomunicaţiile între poliţie, militari,
pompieri şi spitale din zonele cele mai afectate.
6. Trimiterea cu prioritate a echipelor de evaluare în zonele
din care nu a fost primit nici un raport.

18
7. Incercarea de a stabili situaţia spitalelor şi clinicilor din
zonele cele mai afectate de dezastre, care pot avea un
număr mare de pierderi ca urmare a cutremurului: acelea
care sunt aproape de epicentru, cu o densitate mare de
vârstnici, străzi înguste, risc mare de incendiu sau acolo
unde există dovezi ale producerii unor dezastre
secundare. Evaluările trebuie sa urmeze nişte linii
directoare care se referă în general la:
 Accesul în zona de dezastru
 Pagubele structurale
 Funcţionalitatea echipamentelor esenţiale – raze X,
sterilizare, iluminare
 Existenţa rezervelor esenţiale de medicamente
 Funcţionarea aprovizionări cu apă şi energie electrică
 Capacitatea sistemului de a face faţă cerinţelor
8 .Inceperea activităţii locale de identificare a
supravieţuitorilor în locurile izolate şi comunităţile cele
mai afectate . Investigarea modului în care echipele
medicale pot ajunge la populaţia afectată din zonele
izolate.
9. Încercarea de a realiza o prioritizare a zonelor care
necesită acţiuni urgente de căutare-salvare şi continuarea
acestor acţiuni în timp.
 Stabilirea resurselor disponibile pentru organizarea
acţiunilor de căutare-salvare în fiecare zonă
 În caz de inundaţii, evaluarea se concentrează asupra
zonelor urbane cu mare densitate
 În caz de cutremure, acţiunile se concentrează în
zonele cu mare concentrare de clădiri vechi de locuit. În
cazul acţiunilor de căutare-salvare în caz de cutremur
este general acceptat că după 24 ore are loc o
încetinire a căutărilor de persoane surprinse sub
dărâmături
10. Inspectarea stării centrelor de evaluare a datelor;
refacerea sau îmbunătăţirea comunicaţiilor cu
persoanele care coordonează activitatea.
11. Stabilirea nivelului pagubelor asupra controlului traficului
aerian, pistelor aeroportului, depozitelor de combustibil,
căilor de acces ale containerelor şi de legătură dintre
zonele afectate şi pistele aeroportului.

19
 12. Identificarea căilor pentru întărirea elementelor de
răspuns de urgenţă ale administraţiei locale. Ca reguli
generale, următoarele criterii pot fi folosite în luarea
deciziilor:
 Sunt oficialităţile locale concentrate asupra problemelor
de primă prioritate?
 Acţiunile sunt concentrate asupra aspectelor pe care
populaţia nu şi le poate satisface singură?
 Primesc oamenii articolele de asistenţă de care au
întradevăr nevoie?
13. Revederea stocurilor de materiale de strictă necesitate
disponibile. În funcţie de tipul de urgenţă, acestea pot
include, saltele, materiale de construcţie, bărci şi depozite
pentru stocarea acestora. Această trecere în revistă are
nevoie de informaţii actualizate aspra impactului produs
asupra resurselor de primă neceistate.
14. Schimbarea priorităţii evaluării către nevoile medicale
pentru sprijinirea specialiştilor implicaţi în evaluarea
necesităţilor refeitoare la asistenţa medicală de urgenţă.
15. Contactarea personalului serviciilor de utilitate publică
pentru evaluarea stării acestora. Prorităţile principale
sunt:
 Comunicaţii
 Alimentare cu apă
 Energie electrică
 Reţeaua rutieră şi punctele probabile de blocaje
 Sistemul de canalizare
16. Analizarea cerinţelor privind asigurarea adăposirii
temporare.

Evaluarea detaliată executată pe timpul fazei de

reabilitare
Pe măsură ce condiiţile se stabilizează, de obicei după o
săptămână, o evaluare mai detaliată este necesară. Obiectivul
principal trebuie să fie identificarea lipsurilor şi cerinţelor urgente
care nu au fost satisfăcute şi realizarea unei estimări mai detaliate a
numărului de persoane care necesită asistenţă, precum şi cantitatea
de materiale şi suma de bani necesară. Pe măsură ce refacerea
după dezastru continuă, evaluarea va constitui un program de
monitorizare, care va furniza informaţii planificatorilor asupra

20
derulării acţiunilor de refacere. Principalele activităţi pe timpul fazei
de reabilitare includ:
 Restaurarea sistemelor de utilitate publică
 Siguranţa infrastructurii de bază, spitalelor, şcolilor
 Sectoarele industriale critice şi strategice

Investigaţiile detaliate desfăşurate pe timpul fazei de

reabilitare vor include în mod normal:
1. Avariile produse la sistemul de distribuţie al apei şi
estimarea costurilor pentru refacere. Principala zonă
prioritară de investigaţie este aceea cu densitatea maximă
de populaţie şi zonele unde sectoare industriale critice sau
strategice depind de utilizarea apei pentru funcţionare.
Informaţiile necesare se referă la starea surselor de apă,
blocaje ale canalelor de aducţiune, starea surselor de
energie şi a pompelor, funcţionarea staţiilor de tratarea a
apei, starea echipamentelor de control şi de manevră, avarii
ale incintelor de stocare şi ale reţelei. Multe dintre aceste
informaţii vor fi furnizate direct de către personalul acestor
sisteme iar planificarea evaluării trebuie să-şi propună
sprijinirea lor.
2. Avarii la alte sisteme vitale. Aici sunt incluse sistemul de
distribuţie al energiei electrice, comunicaţii, transport
(drumuri, poduri, căi ferate, aeroporturi) şi sistemul de
canalizare. În fiecare caz, cele mai potrivite surse de date de
evaluare sunt din cadrul personalului acelor agenţii.
Interdependenţa acestor sisteme trebuie avută în vedere pe
timpul analizelor de evaluare. În fiecare caz, evaluarea
trebuie să includă estimarea costurilor şi resurselor necesare
pentru refacerea lor şi posibilităţile de reparare la momentul
respectiv.
3. Evaluarea pe timpul fazei de reabilitare trebuie să aibă în
vedere şi siguranţa şi funcţionarea spitalelor, clinicilor şi
şcolilor. În caz de cutremur, mai ales, expertizarea clădirilor
spitalelor trebuie realizată cât mai repede posibil. Pe timpul
acestei faze pot fi nevoi care nu au fost satisfăcute pentru
sectorul medical, şi care trebuie identificate repid. De
exemplu, o atenţie deosebită trebuie acordată persoanelor
imobilizate şi celor care ale căror răni pot duce la
handicapuri permanente.

21
 4. O evaluarea suplimentară poate fi necesară pentru a asigura
asistenţa de urgenţă pentru grupuri speciale cum ar fi
familiile destrămate, handicapaţii, răniţii şi persoanele în
vârstă.
5. Pe timpul acestei faze, va fi nevoie să înceapă evaluarea
agenţilor economici afectaţi şi a costurilor de refacere.
Punctul de plecare îl constituie aşa numitele sectoare critice:
sectoare de care depind marii agenţi economici; furnizorii de
servicii vitale pentru populaţie (cum ar fi industria
alimentară); furnizorii sistemelor de utilităţi publice;
industria energetică (rafinăriile); şi industriile care furnizează
resurse necesare altor sectoare importante, cum ar fi
ciment, oţel şi alte materiale de construcţii.

Principalele activităţi corespunzătoare etapei de

refacere includ:
 Evaluarea pagubelor aduse obiectivelor sociale
 Evaluarea pagubelor aduse sectoarelor economice
strategice
 Evaluarea destinată programelor de dezvoltare

După primele două sau trei săptămâni, sau poate mai devreme
în anumite cazuri, va fi necesară o evaluare pentru planificarea
reconstrucţiei. Aceasta trebuie să se concentreze nu numai asupra
pagubelor în sine, dar şi asupra implicaţiilor pagubelor asupra
resurselor economice pentru dezvoltarea viitoare a zonei şi asupra
impactului social pe care-l va avea.

Un punct de plecare este dezvoltarea unui sistem de procesare

a informaţiilor, care să colecteze şi analizeze o largă varietate de
date privind pagubele şi pierderile produse.

Componentele sistemului de informaţii privind pagubele

 Terenuri agricole
 Pierderile în rândul animalelor
 Pagubele aduse sistemelor de irigaţii
 Pagubele aduse faunei şi industriei piscicole
 Drumuri şi poduri
 Lucrări cu rol de apărare pentru inundaţii
 Lacuri de acumulare şi baraje
 Porturi

22
  Căi ferate
 Reţeaua de alimentare cu energie electrică
 Reţeaua de alimentare cu gaz
 Reţeaua de alimentare cu apă
 Locuinţe
 Şcoli
 Instituţii medicale
 Telecomunicaţii
 Sectoare industriale
 Patrimoniul cultural
 Morţi şi dispăruţi pe categorii demografice
 Răniţi, pe tipuri de răni şi categorii demografice
 Persoane fără adăpost

De un interes particular este impactul dezastrelor asupra

populaţiei implicate în activităţi economice periferice sau neoficiale.
Aici se includ mici comercianţi şi proprietare de magazine, micile
gospodării ţărăneşti şi pescarii individuali. Proporţional, piederile pe
cap de locuitor în aceste grupuri pot fi dintre cele mai mari.

Informaţii suplimentare vor fi necesare despre productivitatea

unor sectoare industriale specifice, schimbările în tendinţele de
angajare a forţei de muncă, informaţii asupra materialelor deficitare
pentru producţie şi alte întreruperi în fluxul inter-industrial.
Implicaţile asupra balanţei plăţilor trebuie să constituie o
preocupare majoră în anumite zone, de exemplu acelea care suferă
datorită pierderilor datorate culturilor agricole slabe. Sursele de
informaţii vor include asociaţii industriale, oficialităţi locale,
companii de asigurare, bănci şi analişti de investiţii. O serie de
sondaje oficiale asupra micilor şi marilor intreprinderi pot oferii date
detaliate suplimentare.

Ghid practic pentru evaluarea urgenţelor cu desfăşurare

lentă (gradată)

Urgenţe datorate lipsei alimentelor, afluxului mare de

populaţie dislocată şi alte tipuri de urgenţe cu desfăşurare
lentă (gradată)

În astfel de tipuri de urgenţe unde instabilitatea pieţei,

pierderea pe scară largă a distribuţiei energiei electrice, căderea

23
sistemului de distribuţie conduce la colapsul gospodăriilor
individuale precum şi în cazul dislocării masive de populaţie cauzat
de război sau foamete, evaluarea reală şi credibilă este un
instrument de gestionare crucial. Oricum, cerinţele evaluării sunt
determinate de un set diferit de factori:
Timpul de furnizare al asistenţei poate fi îndelungat. Informaţii
credibile sunt necesare pentru prognozarea şi prezicerea dintr-o
etapă timpurie, deseori înainte ca multe dintre probleme să devină
vizibile.
Distribuţia eficientă de alimente esenţiale şi articole
nealimentare este un factor cheie. Ajustarea fluxului de furnizare a
proviziilor la cerinţele de hrană şi posbilităţile de transport este un
element crucial. Dacă populaţia afecatată este în mişcare, probleme
cauzate de densitatea de populaţie şi servicile inadecvate, în
punctele de concentrare, vor trebui rezolvate foarte repede.
Operaţional, evaluarea iniţială se va axa în special pe necesităţile
pentru implementarea rapidă a imunizării împotriva bolilor,
alimentarea cu apă, monitorizarea nutriţională, logistica pentru
prepararea hranei şi capacitatea administrativă pentru realizarea
înregistrării şi sistemului de distribuţie.
În cazurile de urgenţă datorate hranei, inclusiv condiţiile
de dinaintea foametei, cerinţele iniţiale sunt de stabilire a
distribuţiei spaţiale a populaţiei afectate, revederea condiţiei
diferitelor categorii de populaţie şi identificarea grupurilor supuse în
mod special riscului. Datele necesare includ:
1. stabilirea resurselor de hrană disponibile în zona afectată
şi a preţului acestora.
2. disponibilitatea unor resurse de hrană alternative incusiv
hrană sălbatică
3. starea nutriţională curentă a acestei populaţii
4. problemele medicale/de sănătate critice, în special
diareea şi pojarul
5. indicarea, acolo unde sunt disponibile, a unei creşteri
semnificative a ratei de deces printre grupuri specifice.
6. starea sistemului de asistenţă medicală, inclusiv
imunizarea împotriva pojarului şi rezervele de apă de
urgenţă.
7. starea sistemului logistic de urgenţă, incusiv capacitatea
de transport, existenţa combustibilului, locaţia şi
capacitatea de stocare a depozitelor.

24
 8. opţiuni pentru proiecte alternative de mărire a securităţii
hranei. Cum ar fi folosirea unui stoc strategic de alimente
ca instrument al stabilizării pieţei şi folosirea banilor ca
beneficiu.

O urgenţă în caz de evacuare pe scară largă a populaţiei

poate fi declanşată de un conflict sau de căderea catastrofală a
sistemului de alimentaţie dintr-o zonă. Deoarece rata de mişcare
poate creşte rapid şi depăşii servicile existente, este necesar să fie
întreprinse acţiuni concentrate pentru prognozarea numărului de
populaţie care părăseşte zonele afectate, rutele probabile de
transport şi tipurile de aşezări proiectate în relaţie cu serviciile şi
resursele disponibile. Evaluarea trebuie să se concentreze de
asemenea asupra identificării semnelor prevestitoare ale căderilor în
furnizarea servciilor, inclusiv programele de preparare a hranei,
furnizare a apei şi asistenţei medicale, sistemului de înregistrare şi
distribuţie. De la început, factorii de decizie au nevoie de o imagine
a rapoartelor de la grupurile aflate pe drum, a rimtului de sosire,
aşezări, număr şi demografie.
Pe termen lung, necesităţile de evaluare se modifică, accentul
va cade pe următoarele probleme: noi afluxuri, epidemii, inundaţii,
imapctul local, cerinţele pentru refacerea activităţilor agricole, de
repatriere şi relocare.

Capitolul 3. PLANIFICAREA PREGĂTIRII PENTRU

EVALUAREA DE URGENŢĂ

acest modul este destinat lărgiri înţelegerii asupra:

 Cum să proiectăm un sistem de evaluare cuprinzător
 Ce elemente ale sistemului de evaluare pot fi aplicate ca
parte a activităţii de pregătire
 Ce activităţi vor contribui la o pregătire mai bună pentru
evaluare
Sistemul de evaluare

O evaluare eficientă necesită un set de acţiuni gestionate şi

pre-planificate. Luate ca ansamblu, aranjamentele organizaţionale şi
de manevrare a datelor necesare pentru obţinerea acestui deziderat
constituie un sistem de evaluare. Aici sunt cel puţin şapte
elemente ale unui asemenea sistem (fig. 4).

25
 În primul rând trebuie să existe un plan de evaluare, agreat
de toate instituţiile cu responsabilităţi în domeniul dezastrelor.
Aceasta va stabili zonele de responsabilitate, procedurile de lucru
standard şi canalele de raportare.
Va stabilii de asemenea cum responsabilităţile legate de
evaluare se vor schimba în timp, pe măsură ce activităţile vor
evolua de la salvarea de urgenţă, asigurarea elementelor strict
necesare de menţinere a vieţii şi restaurarea serviciilor publice
vitale la planificare refacerii şi reconstrucţiei. Planul de evaluare
trebuie să încorporeze un set de planuri de urgenţă mai detaliate
care iau în calcul diferenţele dintre tipurile d ehazarde ce pot afecta
zona respectivă.

În al doilea rând, ar trebui să fie o colecţie cuprinzătoare de

date de bază disponibile rapid şi uşor pentru cei care au nevoie de
ele. Informaţiile care derivă din astfel de baze de date includ de
regulă:
 Mărimea şi structura demografică a populaţiei afectate;
 Locaţia şi caracteristicile sistemelor de utilităţi publice
vitale (apă, curent, telecomunicaţii, transport);
 Locaţia, deţinătorul şi mărimea depozitelor de materiale
care pot fi folosite pentru intervenţie;

26
  Structura administrativă din zona afectată.
5. PROCEDURI
PENTRU RAPORTARE
ŞI DISEMINARE

7. PROCEDURI
PENTRU CONTROLUL
4. CENTRUL DE
CALITĂŢII ŞI
COLECTARE ŞI ANALIZĂ
STABILIREA
STANDARDELOR

3. SISTEMUL
OPERATIV DE
COLECTARE A
DATELOR
STANDARDELOR

6. CANALE DE
2. DATE DE BAZĂ
COMUNICAŢIE
1. PLANUL DE
EVALUARE

Figura nr. 4. Componentele planului de evaluare

În al treilea rând, este nevoie de un sistem operaţional de

colectare a datelor, care poate opera imediat după producerea
unui dezastru. Aceasta include în general puncte de raportare
desemnate, proceduri de raportare, căi de comunicare desemnate,
protejate sau duplicate acolo unde este necesar şi echipe de
evaluare în teren stabilite. Acestea trebuie să aibă proceduri de
adunare a informaţiilor care sunt rapide, structurate şi bazate pe

27
folosirea de tehnici de evaluare şi colectare a datelor, cât mai
simple.

Al patrulea element constă în unul sau mai multe centre de

analiză cu personal destinat şi proceduri testate.

În al cincilea rând, vor trebui stabilite şi testate proceduri

pentru raportare şi diseminare a evaluărilor către factorii de
decizie şi sistemul de răspuns.

Şase, legăturile de comunicare prin care informaţiile vor fi

difuzate trebuiesc definite, îmbunătăţite şi protejate, testate în mod
regulat iar aranjamentele instituţionalizate.

În final, şapte, trebuiesc stabilite proceduri pentru controlul

calităţii şi stabilirea standardelor pentru dezvoltarea sistemului,
gestionare, colectarea datelor şi operaţiunile de evaluare. Aceste
proceduri ar trebui integrate şi făcute explicite în cadrul planului de
evaluare.

Un punct bun de plecare în pregătire este de a clarifica şi

documenta responsabilităţile în caz de urgenţă ale fiecărui nivel
administrativ.

CONCLUZII

 Evaluarea este o activitate critică şi o componentă

esenţială a pregătirii pentru dezastre. Informaţia este
adunată printr-un proces de evaluare formal şi este
furnizată factorilor de decizie. Prea des evaluarii nu i se
acordă atenţia pe care o merită, în favoarea aspectelor
care par mai urgente ale procesului de refacere, cum ar fi
planificarea şi furnizarea materialelor de ajutor în sprijinul
populaţiei afectate. Mai mult, evaluarea este în mod
frecvent considerată o activitate ce se execută o singură
dată.
 În acest material s-a arătat că evaluarea ar trebui
planificată pentru implementare sistematică şi
desfăşurată în mod regulat pe timpul procesului de
refacere. Prin evaluare factorii de decizie pot identifica
nevoile care vor determina tipul de asistenţă
28
 corespunzător. De asemenea, evaluarea indică ce tip de
asistenţă nu este necesar, evitând astfel risipa inutilă de
resurse. Dacă activităţile de evaluare sunt desfăşurate în
toate etapele unui dezastru, factorii de decizie vor fi
conştienţi de necesităţile reieşite şi de nevoile care nu au
fost satisfăcute, ca şi de posibilităţile de înlăturare a
urmărilor şi de dezvoltare. În plus, evaluarea poate furniza
un feedback asupra modului cum refacerea progresează,
ceea ce va permite corectarea programelor care nu-şi
ating obiectivele.
 Evaluarea este cel mai eficientă când este concepută ca
o parte a unui plan general de pregătire, care este testat
şi corectat. Pentru că procesul de evaluare diferă în
funcţie de tipul de dezastru, planul de pregătire trebuie să
ia în consideraţie toată gama de posibile situaţii.
Informaţiile pentru evaluare sunt adunate cel mai bine
prin observaţii bine proiectate şi metode de sondare.
Aceste metode iau în calcul idea mai multor „actori” ai
situaţiei de urgenţă, inclusiv supravieţuitorii. Evaluarea,
din acest motiv trebuie să fie coordonată.
 Autorităţile centrale, ca şi ONG-urile trebuie să fie
pregătite să ajute autorităţile locale în desfăşurarea
evaluării, analiza şi interpretarea informaţiilor primite.

BIBLIOGRAFIE: Materialul a fost tradus şi prelucrat după

Modulul de pregătire al Programului Naţiunilor Unite pentru
Dezvoltare referitor la Evaluarea dezastrelor, pregătit de Dr. R.S.
Stephenson

Producere
a
dezastrul

29