PETRACHE POENARU
Pedagog, inventator, inginer, matematician
Pedagog iluminist român, elev al lui
Gheorghe Lazăr, a studiat filologia la
Viena, apoi Școala politehnică la Viena și
Paris. Întors în țară, a fost profesor,
contribuind la organizarea învățământului
național.
În același timp, a fost și un
inventator iscusit. Puțini știu că el este
precursor a născocirii tocului rezervor,
inventat în Occident abia în 1884, când
agentul de asigurări Lewis Waterman a
revoluționat condeiul. El a introdus
rezervorul cu cerneală, care alimentează
continuu penița. Așa a apărut stiloul.
Dar cu mult înaintea americanului
(care nu știuse de născocirea românului),
Petrache Poenaru inventează și
brevetează, în 1927, condeiul portăreț
fără sfârșit. Se născuse la Bănești-
Vâlcea, participase la Revoluția lui Tudor
Vladimirescu (al cărui secretar a fost) și
devenise student la Viena. Ca să-și
mărească veniturile, meșteșugește singur
acel toc rezervor, când nimeni nu se
gândea la asta. Îi spune "pană fără
sfârșit", care se alimentează singură cu
cerneală.
În tinereţe, înflăcărat de idealurile
revoluţionare ale lui Tudor Vladimirescu, a
intrat în rândul unei cete de haiduci, care
îşi aveau ascunzătorile prin mahalalele
Craiovei. Haiducii l-au primit în rândurile
lor pe tânărul entuziast care promitea
multe, însă cu ocazia primei lupte cu
arnăuţii au văzut că Poenaru habar nu
avea de luptă, nu ştia nici să tragă cu
pistolul, nici să lupte cu cuţitul şi, pe
deasupra, când l-au căutat prin buzunare
i-au găsit o călimară cu cerneală şi un toc
de scris.
L-au dus la Tudor Vladimirescu, mai
mult ca să râdă de el, însă revoluţionarul a
remarcat inteligenţa tânărului şi l-a luat
pe lângă el. Astfel, Petrache Poenaru a
ajuns şeful cancelariei lui Vladimirescu şi
şeful conţopiştilor, făcând şi primul ziar
de propagandă românesc, numit "Foaia
de propagandă".
Din poziţia sa de consilier al lui
Tudor Vladimirescu, Petrache Poenaru a
făcut flamura tricoloră, utilizând pentru
prima oară culorile roşu, galben şi
albastru, care apoi au format drapelul
României.
A fost primul român care a
călătorit cu trenul. A avut şansa ca la
inaugurarea primei linii ferate din lume,
cea dintre oraşele engleze Liverpool şi
Manchester, la data de 15 septembrie
1830, să fie prezent şi să noteze pentru
posteritate: "Am făcut această
călătorie cu un nou mijloc de transport,
care este una din minunile industriei
secolului... douăzeci de trăsuri legate
unele cu altele, încărcate cu 240 de
persoane sunt trase deodată de o
singură maşină cu aburi...".
În 1870, cu câţiva ani înainte de
moartea sa, este primit în Academia
Română.