jB L fik J Z ItS J J jH .

M U S E O I - i O G Î E I

PARTEA î - S C H I Ţ A U N EI T E O R II G E N E R A L E D E S P R E M U ZEU

Capitolul 1- Muzeologia ca ştiinţă

I .l. Isto ricu l disciplinei

Preocupările de muzeologie au apărut, sub aspectul lor practic, încă din perioada sfârşitului secolului 19

şi începutul celui 2 0 , în anumite împrejurări istorice caracterizate de faptul că o serie întreagă de discipline

umaniste: arheologia, istona artelor, etnografia, au cunoscut tui avânt deosebit, devenind ca uimarc a unor

îndelungate cercetări - campanii de săpături, analize ale solurilor, expediţii pe teren - discipline ştunţihec m

înţelesul propriu al cuvântului, depăşind deci situaţia dc amatorism.

Prim ele clem ente de muzeografie practici pot ti urmărite incâ mat devreme, cum ar U de exemplu,

organizarea, la începutul secolului 19, sub dublul aspect, atât de clastlicare cronologică şt apologiei, cât şt de

expunere - a coIcc|iei egiptene a M uzeului Louvre, de către Vivant Denon, iar eu circa 75 do ani mat Itir/ru la

începutul secolului nostru, conslrucţtile s p e c i e ale M uzeelor Im penale din Vtena, care aveau să devută

renum itele K unslhistorichcs M uscum şi N aturhistonsches M useum m arcând un pnm m om ent de conturare a

experienţei em pirice intr-un ansam blu relativ unilar. In aceeaşi perioadă, asistăm la tnfflptutrea - însoţita de

construirea unor localuri special destinate - a unei serii de muzee naţionale, moi înuu m ţările scandinave, apoi şt

aceasta este una d a lb e cele mai interesante trăsături ale perioade, d e redeşteptare naţională în Europa centrală - în

capitalele provinciilor Imperiului H absburgtc: de exemplu. M uzeul N aţional de la B udapesta (1848) şt M uzeul
 ,lrinâ. cât mai ales o atitudine, iar această
tu, cu încetul, nu ntnt O doctrina.
. , |, , w a Se contura, aşadar. încet'
ationnl de Iu 1 mga. *>e
Nafion . W!, wri directe cu mişcarea de renaştere naţională şi cu
sită de legui-ui
aUi care se profila acum, nu era l.ps.U
mişcnrc mu/c
area naţiuni' burgheze.
lupta de eliberare a unor popoare, adică pcnoada dintre cele două războaie
...........„n;,r mai cu scama v
PreocupOn teoretice de muzeologie ' *
. , - ^ o d o r Wiegnnd avea sa se inaugureze 1 ergnmon Museuin,
mondiale. Anul 1930 când, sub conducerea ui
• înţeleasă ca disciplină avand drept scop rcmodelarea
dezvoltarea muzeologiei
marca o nouă piatră de hotar in
■ nt din cultura antichităţii. In aceeaşi pcnoada, Secţiunea culturalaa a
complexă a - în cazul în discuţie - unui segment di
' -nd dxcpt obiect comun muzeele- ş. monumentele, anume
Ligii Naţiunilor tipăreşte o publicaţie internaţionala ava P
, • nl T T O M - M uscum precum şi dc acela al
icvisia Mouscion, conunuală în prezen, de organul P«nod,c al I.C.O. .

1COMOS - Monumentum.

1.2, Este muzeologia o ştiinţă?

în această perioadă a apărut şi celebra controversă: "muzeografie sau muzeologie?'1care ar ea să cunoască

o reactivare accentuată în perioada de după al doilea război mondial, ca până la urmă, opinia specialiştilor să

încline definitiv către constituirea unei singure discipline cu caracter sistematic, în prezent num ită alternativ

muzeografie sau muzeologie. în general, s-a ajuns însă la consensul dc a se considera că m uzeologia este

ansamblu! ordonat, sistematizat raţional, al cunoştinţelor noastre despre muzeu, iar m uzeografic este mai ales

descrierea istorică a muzeelor, adică o parte a muzeologiei. Ar mai fi de adăugat faptul că, până în zilele noastre,

muzeologia ca şi pedagogia păstrează încă un caracter nomialiv - cu alte cuvmte, spune mai degrabă cum trebuie

să fie muzeul, decât analizează cum este muzeul şi care sunt legile care îl ordonează. Aceasta face să i se conteste

uneori caracterul de disciplină ştiinţifică şi să i se acorde în mai mare măsură un caracter de disciplină a activităţii

culturale pragmatice. în această apreciere există o anumită doză de adevăr, dar nu este m ai puţin adevărat că

muzeologia Unde « * , oonslituirca sistematici, raţională, a unu, corp dc cunoştiinţe specifice; este probabil c i

abordarea sistemiei a problemelor a, putea duce accasti disciplină m ai departe. P e de altă parte, muzeologia,

2
 C iu lu l U I „ «sumă o J . . « . al studiului comp.K.-m.anLul «na, M l..

r t o „ d,smpl„,ă ..... ... analog „ M h * . c. « * ^ — •« ^ *

f W |, « m n * * * a» d . « .p l . .. i îU in liM . apo cu l.il.. * > » - * * « * * * *» • * * ° ***

neglijabili 1>oşi grevată de obsesia "ştiinţificului", specifici gândii ii marxist*leniniste, jx d« < i .

imensă de date experimentale oferite de de,voltarea muzeelor sovteUee - reală ş. masivă cinat daci adesea

distorsionată - pe de alta. dialectica antagonismului dinamic dintre conştiinţa profesionala a mu / o i K u l .

im iterativele mai cu scamă propagandistice ale ideologiei oficiale, au determinat apariţia unoi teoietizăn oricum

interesante.

H a le mdribmelc dl» p r i x b * începu, a muzeologie. soviet,ce « M le apari,,a ari,«W or Iu, U ano,

<to rev,su Zvezdrr. caic au impus dogmălrsmnl seim u l ia cultura), au « X preluata de m.dcctuali.alca america,,.)

- la începutul sce. XX cultivând cu precădere orientările de stânga - şi, pe baza lor. dar tolosiml ut,mea de var ,

aplrcându- !c cu pragmatismul tipic american, speciali,Iii american, au dezvolta, nu mm,ai o reţea de

bogate ţi puternice dar şi un mod nou şi specific de a înţelege muzeul

Capitolul 2 - Muzeul ca instituţie

2.1. Istoricul muzeului

A. rre m is e le activităţii muzeale. Premisele colecţionării bununlor de cultură în vederea unei expuneţi

a lor - se va vedea mai departe de ce natură este această expunere - apare încă din antichitatea Onentulu. Apropiat,

unde cetăţile din MesopoUuma, din momentul când îşi începeau expansiunea, pe măsură cc cucereau alte cetăţi, le

luau zei., adică statuile şi le duceau în templele lor. Aşa sc face că - de exemplu - Templul dtn Susa se prezenta

atunci când a fost descoperit ca un adevărat muzeu gata constituit cu im agm i divine. - statui şi reliefun -

provenind din întreaga Mcsopotamic. din toate perioadele anterioare cucerim clam ite (1950 î.e.n.). Evident că, in
 „;<PicuUl Colecţionarea accnsla dc

— fcl. * * * - • ■ * - - « ” * . ^ pu, „ i M * . » - » • “ T0'UÎ' " P" ‘te

, cuniarea imago»1 y
« w # — - d - c“v“ si . ra , * * * * * ■ * -* * ” *****
\ ■ dci\o curente m cp0CJ>
discerne cum, încă de pe acum, ^ C ^ anmnită optica specifică, este evident că toate

m t M » * .* " * * * *
caracteristic al “colecţionării dc v, atât de ciur că aceasta era condiţională
« „ » » f t ™ * '* * ’*■e!,e ,0‘
aceste reprezentări plastice aveau o valo< J

tocmai de realizarea lor plastică, de specificul şi de nivelul acesteia,

lul„ clasică greco-romană, acLvitotea dc colecţionare

B. Coleclii şl colecţionari în anliclnlaB- In
„meneau - Obicei mai vecin, pc « n a e, îl duc la oarecare
capălă un aspect încă ţi mai interesant. Grecii Şl romanii p-acli
■ . , de război, în primul rând, în temple- E a voto-unle erau multiple şi
lalinamenl - consacrarea de spolia din pra 1
, n consacra spolia - cele mai reprezentative părţi ale prade,
diverse, dar şum că un general victonos grec sau roin. •
■- duşmanilor, mai ales «m ele dc paradă, în templul divinităţii
şi care nu aveau valoare economica - arme ,
• vniive consacrate cu prilejul unor realizări
protectoare. De asemenea, tot în sanctuare erau expuse „ monumente voUve cons P J

civice - adesea sportive.

Aşa s-a tăcut că sanctuarele naţionale ale grec,lo, - Olimpia, Delii - erau adevăra.e muzee, de un fel, e

drept, special, ca şi Capiloliul de la Roma, Mai şlun că şef. ai unor state negreeeşli şi neromane, dar care aspirau

sa intre în comunitatea elenică sau elenistică, trimiteau asemenea daruri în templele panelenice. Sigur că acestea

au fost premisele constituim unor colecţii publice. Ştim dc existenţa unor asemenea colecţii publice la Atena, unde

o aripă a Propileelor Acropolei, adăpostea aşa-numila pinacotecă, colecţie de picturi celebre, consacrate - este

adevărat - şi ele divinităţilor, dar având caracterul unei colecţii publice deschisă vizitei poporului atenian. Cel

puţin începând din epoca clasică, din sec, 5 î.e.n., în lumea grecească, la conceptul valorii de cult, se adaugă

indiscutabil şi acela de valoare estetică.

De asemenea, ne sunt cunoscute o sene de monumente cu caracter de muzeu care, p n n împodobirea lor

deosebită, ajunseseră să aibă un asemenea caracter, cum erau celebra stoa p o ik ile (porticul pictat) de la Atena sau

Forul lui Trai an de la Roma. Este interesant cum acest fenomen anticipează o idee foarte m odernă - constituirea

unor centre de interes cultural în zonele de mare frecvenţă « publicului. In sfăd it, odată c i epoca eleuisticâ, a
 apărut acea importantă instituţie - Muscionul din Alexandria - mai degrabă o academie decât un muzeu, deşt pnn

colecţiile de cârti şi de opere de artă, pe care le adăpostea, avea de asemenea, caracter şi funcţie de muzeu şt

bibliotecă.

în sGrşit, în paralel cu dezvoltarea acestui aspect, să spunem relativ instiluţionalizat, se dezvoltase şi alt

aspect al vieţii culturale - colecţionarii şi călătorii. Ştim, de exemplu, că împăratul Claudiu era mure colccţiorr

antichităţi etrusce şi un adevărat specialist al disciplinei - un ctruscolog avant Ia lettrc - iar I linius cel Bătrân

cu siguranţă un colecţionar în diferite ramuri, inclusiv aceea a ştiinţelor naturii. Cât despre călători, ştim despre

câteva personalităţi ale culturii antice, cum ar fi Herodot, care a întreprins o serie de călătorii - se vede asta chiar

din Istoriile lui - din pură curiozitate. Unui asemenea motiv i se datoreşte călătoria lui la leba. s a dus sâ , ’

Coloşii care cântau. De asemenea, tot un turist cultural u fost şi împăratul Hadnan, al cărui periplu prin Grecia a

avut mai degrabă caracterul unui pelerinaj cultural, decât al unei călătorii de inspecţie. In sfârşit, trebuie ammt.t

Pausanias Pericgetul, cel care a scris Călătoria prin Grecia, lucrare al cărei scop a fost tocmai descrierea

principalelor monumente remarcabile ale Greciei. De altfel, această lucrare este plină de informaţii preţioase

privind arheologia de artă - ca să folosim teimenul iui Otlfiied Mtiller - a Greciei antice şi a rămas până astăzi

foarte utilă pentru orice cercetare arheologică sau de istona artei antice în aceasta ţară.

C. Aspecte ale colecţionării în Evul Mediu. In Evul mediu, tradiţia aceasta umanistă a Antichităţii s-a

atenuat considerabil, în măsura în care dragostea pentru artă cu tot ce ore aceasta senzual şt tulburător, era

identificată cu păcatul bucuriei carnale, sau chiar cu idolatria. A apărut în schimb alt fenomen: în prunul rând

cultul relicvelor. Acestea - în primul rând bucăţi drn adevărata cruce, apoi, .aşa-numitele am pute de Monza,

ploscuţc de pelerin cu apă sfinţită de la izvorul de lângă mormântul Sf. Mina, precum şt alte amintiri din

pelerinajele în ţările sfinte, în Palestina şi în Egipt - constituiau nu numai obiectul unei veneraţii speciale, ci şi al

unui trafic, adesea dublat de speculaţii economice. Credinţa superstiţioasă în virtuţile lor tămăduitoare, apărătoare,

ocrotitoare, constituia totuşi un temei pentru colecţionarea lor şi, în acelaşi timp, pentru colecţionarea

-containerelor" în care erau aşezate relicvele - relicvarele, care se bucurau de o parte din veneraţia acordată

conţinutului, mai ales când erau aduse şi ele din Ţara sfântă. Aceasta a determinat realizarea treptată a unor
 . ■ ■ c .cui Pumoiii biserici şi catedrale vechi - Muzeele Ojeeezimc rU i
adevărate colec|ii dc acest fel, şi exişti, ui apusul t pe , • la

Trier ( C a n i n i .) ş, (Ungara) « . . • f* * * ' * “ “ • * * “ r* ' » r c

vechi, dc o deosebirii « d e » artistici. Aşa * face ci. inlr-o «num iţi ra iflirt, arte to r a r in i a sec. 7-8 e.n. « le

bine cunoscuta prin intemiediul acestor obiecte de arii, pistrate pâni astizi şi constituind muzee cum suin Mle

menţionate mai sus sau altele laiee cum esle. de exemplu, Schnllttgen Museura din K d n . decât draci din ceea ce

s-a păstrat la Bizanţ, sau pe teritoriul Imperiului bizantin, unde, după cum se ştie, ocupaţiile succesive - arabi,

slavi, bulgari, turci - uu nimicit sau au transformat în ruine mărturiile epocilor respective.

Parale] cu această - să spunem - mişcare culturală, a mai apărut un fenomen, acela al sacralităţii

obiectelor cu caracter dc instrument ritual. Există, chiar în limitele acestui concept, o deosebire specifică: in timp

cc anticii credeau în virtutea magică a acestor instrumente, şi le acordau o anumită valoare direct funcţională, în

Evul mediu nu mai avem de-a face cu asemenea credinţă, chiar dacă ea apare încă la nivel popular, dar evident

nimeni nu o teoretizează. Dimpotrivă, pentru teologii medievali, este vorba de instrumente care nu au caracter

magic, n u au valoare intrinsecă, ci o valoare reflectată prin faptul că serveso pentru venerarea divinităţii, aşadar nu

sunt divine, ci mimai sacre. Această sacralitatc constituie însă temei de colecţionare. Ar fi interesant un studiu pe

această temă. De exemplu, anticii aruncau în mod ritual - îngropându-le izolat ca să nu mai poată fi atinse -

obiectele rituale pângărite. Creştinii nu mai au un asemenea comportament: le păstrează chiar dacă sunt pângărite,

chiar dacă sunt mutilate. Mutilarea voită sau accidentală în Antichitate echivala cu o pângărire. Mutilarea unui

obiect n luai la creştini - şi la celelalte religii din Evul mediu, cu excepţia celei mozaice - nu echivalează cu o

pângărim: poate fi folosit în continuare un obiect mutilat.

Toate aceste aspecte, însă, sunt interesante pentru că ceva din această idee de sacralizare se transferă în

ideea noastră de valoare deosebită a patrimoniului cultural şi în ocrotirea pe care 1-0 acordăm. Ca interacţiune

inversă a acestui comportament în muzeologia contemporană, a apărut un curent care cere desacralizarea obiectului

de muzeu.

In Evul mediu mai apare încă un f i a r a » : odati cu « m itu ire ,, unor momnhii puternice, rim ând cirie

absolutism, opare e ra istorică, generai de o coramdâ sociali, um brind consemnarea în imagim artistice a unor

fenomene, a unor evenimente sau pemonalitiţi istorice. Aceste m in u n i sunt pâstmte ra ri întâi în arhivele şi
 emu iin V-;
gaîorjilc instituţiilor monarhice respective, apoi prin extindere, in alo maţilor V1 com I

------ i, loc in ansamblul sistemului istonc al cpocr, ,i la corni*™ * * - X » * X » * * " • • * * * " *

onor simoţii actuala. Acesta este a] doilea temei de constituire o colecţiilor m Leul midiu-

Plocând de I» ace., „mpottamcrif specific, se consumie celebri coleclie imperial» de ptetur» din Vtena

Aceasta, evtdcnt, a căpăta, trepta, «1, con,mut. alte proporţii, a k M f t * « * E™ ' * * * " *

pictura istorică. Totusi meni» să fie reţinui un fapt important 5> semnificativ I» slărsmil s

pictorii de curte consemnau sub ftmna uno, alegon, eu tem» fabuioasâ. vt.,a de curie a t a c u l u i ' « * *

exemplu, este celebrii tablou: ‘Crcstis arălându-şi comorile lui Solon", al t a Frans Franlten 11, car P

altceva decît curtea lui Rudolf în care apare şi Mihai Viteazul, în suita imperial''

1) R enaşterea şf primele colecţii sistematice. Renaşterea pentru pnma dată a%ea t

acosior colecţii tdeca do colccfic do bunuri cutanata Sigur c» tan cu l acesta fenomen ,stane este t e a p a *

umanismului, in c o n d u c consrituirii t a ta economi. 5i a uno, stata en emnetar bm ghta Lttentalo taebtue in.otao

■ i -i o. itîiliene - 1471 constituirea primei colecţii

, , „vic.i-1 o, colecţii ale comunelor îLuienc u*
cu o maximă largheţe pentru că, deşi cmsU şi cotecpi ai

pubboo de scuip,iun aurice in « t a » * . Conservelor,, Roma - « - « X - ~ ^ “ “

importante ooieot„ cate se cotutihne ta aceasta vreme sun, eo,eettae Varie,ne 5i eoioefi, aie unor prtttcp, care

doar mai lîrzm au devenit colecţii de stat.

One, Uri, taaceastavTCm eaPt a p e n t a p r i m a d a t a . t a o ^ e , t a t a r , O T , n u W ta ta d e d e o o ta e

Fantese, c o n sta n t» , coUepe, de sculpturi anfice a a c e s t a , ~ ”

_ ^ - , , , -N- - — - — - 1595* t e :
^ — 0 ™ — “
Vaticane şi a unor biblioteci, cu începuturi de sistematizare, cu priitele încercări de restaurare, s-ar putea spune

_ ^ f t c ă - a s , , e c e dtatai expenen,e de dendare a unor p a c u r i d a te a . dm aceasta vreme, dc

exemplu (către 1750 Antonio Piaggi pune la punct un aparat pentru derularea papirusurilor) - şt tot cam acum ap.
 . . M * ^ - l - * * ~ * * ~ ' * * ilil* ' m a * 1 6 2 8 ' “ °
s, prunele eaLilcge sule.™ ' ■ ^ , 5j6 . Ulissc Aldovrandi,
i i ii-jiri 1529 - Mazocchi. Epigranunata Q ’
SeJdcn, M arm ura Arrundcliaiu, Jw
„ -,7 ,743 Fnrnc»» O ». M «un, Bmmm cxhibcns tosisna vdcnun
Lc &Uituc milichc iii Roma; 17377-1743 - J-ranceseo
, , , , Am„ cfaudc Philippo de Tubieres, conte de Caylus. D cscriplion 4 a l * r r «
ctrusconun . monumente; 1752 - Arme Clauac rm pi

gravâcs du Cabinet du Roi.) la nivelul cunoştinţelor şi mentalităţii ştiinţifice ale acestei vr

numai de colecţii arheologice sau de artă - deşi Tară îndoială acestea sunt cele mai însemnate - tot acum se

constituie mclnlotcca Vaticanului, colecţie geologică, sigur legată de anumite interese economice, în prim f

de pruspeclarea rocilor şi metalelorrrare.

i

E. A pariţia muzeelor publice. Cotitura radicală în mişcarea muzeală mondială avea însă să o duca

apariţia primelor state burgheze. încă din perioada iluminismului Papa Clement XII creează la Roma, în 1734,

jMuseul Capjtolin. După revoluţia burgheză din Franţa s-a pus pentru prima dată problema muzeului ca instituţie

publică. Odată cu naţionalizarea bunurilor regale, principalul palat, Louvre, a căpătat, în 1793, o asem enea

destinaţie cuhurală. Este adevărat că, iniţial lucrurile uu fost ceva mai confuze, în sensul că Louvre-ul a fost dat

pentru locuinţele artiştilor şi oamenilor de ştiinţă, iar colecţiile regale au căpătat o administraţie unică. Abia

Napoleon, acel teribil şi genial moştenitor al revoluţiei, avea să instituie Louvre-ul ca muzeu, dar acest act era fără

înaoială - ca în atâtea alte domenii - consecinţa logică a politicii culturale a revoluţiei

Apariţia muzeului public ca o instituţie culturală organizată de stat marchează începutul procesului de

democratizare a « im u lu i. Tot o consecinlâ a extinderii ideilor revoluţiei fanceze este şi aparii,, ideii de m uzeu

naţional, do care s-a mai amintii. Conceptul acesta de muzeu naţional, muzeu unic «1 unei întregi naţiuni, în care

este expus ceea ce este reprazentadv, a aptuu, in condiţiile redeşteptării naţionale şi . Iuptei ^ a

naţiunilor mici îndeosebi; ea se opune înlr-o anumiia mâsurii acelor muzee cu caracter universal care reunesc

colecţii dm toa* i u n » sau cel pu„n din ,oata Europa, având fir* Îndoiala, un caracter imperial cum sunt; Louvre,

B ntish Museum, Kunsthistorisches Museum din Viena sau g i n i xa

’ " SlaalS MuSeum dln Berlin. Aşa cum s-a am m tit,
această idee apare în primul rând în Ţările scandinave - aceste * , .
te state erau cele ma: avansate în Europa din p u n ct de
vedere al ocrotirii bunurilor culturale leoislatia în * .
• ' ^ * — * " « ~ «7 - (C oppenhaga - 1807;
 î

Stockhohu - IS-1M-66) apoi se răspândeşte mai ales, în luiiopa centrală (I3iul:i|icsla şi l’raga - IN 19, Bucureşti -

IN64) Conceptul de inu/eu naţional se leagă pi in inleimcdiui proceselor generale de care s-a amintit mai sus, de

constituirea naţiunilor burgheze, de lupta lor pentru libertatea naţională In acest context c) ne apare ca un

instrument dc politica naţională ţi de constituirea unor culturi naţionale aţa cum aceste entităţi au fost definite de

dezvoltarea istorică din sec al 19-lea Intr-o anumită măsură, pentru majoritatea ţărilor europene, idcca dc muzeu

naţional este astăzi, nu perimată, în sensul că muzeul naţional apare ca una dintre piesele importante ale ţinui

sistem sau re|cle de muzee, dai' depăţită, în măsura în care reţeaua, sau sistemul sunt compuse, în primul rând din

numeroase muzee locale şi specializate. In schimb, muzeul naţional - ca instituţie şi ca idee, - este încă foarte

actual pentru acele popoare care acum se constituie ca naţiuni - dc exemplu, pentru popoarele din Africa - ţi este

interesant de remarcat cri muzeele naţionale suni folosite în politica de constituire a unor culturi naţionale africane,

caracterizate atât de depăşirea cadiultti culturilor tribale, cât şi de reacţia faţă de cultura de origine europeană pe

care în per ioada colonială aceste popoare au împrumutat-o, pe care acum n-o abolesc, dar pe care o folosesc ca sa­

şi constituie propriile Jor cuburi naţionale, pe calea unei sinteze cu tradiţiile locale

F. Muzeul în lumea contemporană. In lumea modernă muzeul cunoaşte o evoluţie extrem de

interesanta în măsura in care, în raport direct cu dezvoltarea raporturilor sociale, devin mai vânate şi mai

complexe, rolul muzeului ca instituţie culturală devine din ce în ce mai important şi tnai multilateral Este

semnificativ faptul că, de exemplu, muzeele din Amenca au o organizaţie foarte puternică, o largă accesibilitate,

un coeficient important de democratizare şi - desigur, aici trebuie surprinsă tendinţa generală - sunt toruri de

manifestări progresiste; antisecregaţioniste, împotriva oricăror discriminări, de răspândire a umanismului,

împotriva prejudecăţilor dc ordin religios, social, cultural chiar. Acest fapt exprimă tendinţele societăţii amcncane,

care cunoaşte o dezvoltare rapidă şt adesea în direcţii antagonice. Este interesant de remarcat că aceste tendinţe

antagonice sc reflectă şt în muzeografia Angliei şi Franţei, ţări de asemenea, cu tradiţii muzeografice man şi
1
glorioase. In Amenca, Mexicul cunoaşte, dc exemplu o dezvoltare muzeografică excepţională, Canada arc câteva

unităţi foarte importante, dar S.U.A., în primul rând, are cel mm înalt coeficient dc modernizare şi democratizare al

activităţii muzeale. In acest cadru apar acele tendinţe de desacralizare a muzeului, care au căpătat pe alocun

9
 ■ , , fiind considerat un adăpost şi o ofic,nA
, jjH a fost bombardat cu pietre, I
aspecte violente - celebrai muzeu Guggc « ^ ca, dacă într-odevăr acest muzeu

a culturii burghez» exclusiviste, elibstc. Lucrul copiiIor lui, nu este mai puţin
- afinată, a lu' GU68Cnh
arc la origine o colecte preţioasa şi • noj Occident, inclusiv in
, ■ mUZCul' Guggenheim a fost un promotor al an
adevărat că, prin toată politica lui, muzeul gfe
■ ^ nersonalitătile culturii progresiste, de stânga,
întotdeauna pnntie person
Europa, iar conducătorii lui s-au înscris aproape

db. a ™ , promovând 5, în poKtica m e n i u l ,doi H — * ^

lângă iniţiativa publică, de stat sau comunală, care
Există, de asemenea, alt aspect foarte interesant: pe

, , a d n a « M I M » p ° » “™ aresUî “ '“ ra p m
prezintă uneori aspecte contradictoru - [lenlni ,
.. , ,* te orcunizeze, au deseori idei uşor
întemeierea sau dezvoltarea muzeelor, în schimb, oamenii de culturii puşi i
■, nnrticulară D e foarte multe ori aceste
divergente faţă de oficialitatea amintită - există şi o puternica tmţraUvă particula
, ■ în .irv,ntia lor de un sentiment de purii
colecţii publice, datorită iniţiativei particulare, nu sunt determinate, 1 pa t ■

dregoslc £*< dc culturii- E r a ţi si m o b il» mai preemauco. cum mic exonerarea de irepoS.e, prin efectul uno,

prevederi legale care spun că acela care face o donaţie culturală este scutit dc impozit, dacă evident, donaţia arc un

raport cu venitul pmzumat, sau publicitare. Această exonerare de impozit este adesea dublată dc o publicitate care

nu costă, şi de alte avantaje care apar tocmai în condiţiile specifice ale societăţii cu economie de piaţă lotuşi,

chiar dacă mobilul în ultimă instanţă este acesta, efectul rămâne un efect cultural şi adesea, acele tendinţe, acele

curente care nu-şi găsesc locul în cadrul oficial se pot manifesta pe această cale.

în actuala conjunctură, în lumea contemporană domină două tendinţe antagonice: prim a a muzeulm-

instituţie de stat de tip clasic, am spune academic, în cadrul căreia apar tendinţe importante d e modernizare a

mijloacelor de comunicare cu publicul - care vor mai face obiectul unor discuţii în acest cadru; iar a doua tendinţă

care găseşte răsunet mai ales în rândul muzeografilor tineri şi intr-o anumită măsură în rândul muzeografilor din

lumea a treia, tendinţa de desacralizare şi democratizare a muzeului

In ce constă această ultimă tendinţă'? In nrmeinal o , ,

^ m principal se merge departe cu m odernizarea, concepându-se

muzeul ca un centru de activităţi culturale şi sociale. De exemnl., „„ . , . .

piu, se spune - şi, desigur că în m otivaţia acestei
afirmaţii există o doză de adevăr - că nici unul dintre tahlonriu . . . . .
prezente pe pereţii unei galerii n u a fost gândit şi
creat ca să fie astfel expus, într-un cadru rece si abstract ct „ r*
- 5? abstract, Cl a fost făcut să decoreze fie un m onum ent publ.c, dar cu

10
 aniunilă funcţie, fio o lociiinjâ. Prin scoaterea din mediul său ambiant, iniţial, noi 11 sacralizăm, îi luam o parte -

dacă nu din valoare - cel puţin din funcţia lui umană. liste necesar su ne reîntoarcem la această funcţie umana In

acest sens se concepe adesea dispersarea colecţiilor la public: îmi place tabloul "Omul cu tichie albastră al lui

Van Eyk, mă duc şi-l iau acasă pentru cinei luni, aşa încât să mă pol bucura individual - sau mai corect, în cadrul

unei colectivităţi restrânse, infime - de el, iar după această perioadă să-l poată lua şi altcineva. Tendinţa aceasta

cunoaşte şi o nuanţă mai moderată: există în depozitele muzeelor o mare cantitate de piese care nu numai că stau

neutilizate, dar de multe ori nici măcar nu sunt repertoriale complet. Decât să zacă în luzi, inutile şi pentru cultura

' « J *nirp ^niwfhoji:. oamenilor mai bine să fie împărţite publicului cu titlul de custodie, sau vândute. P o atcji

găsită o asemenea idee în lucrarea lui Guy Rachct L'univcrs de l'archcologic. Autorul, faţă de imensele depozite

de ceramică grecească pictată din muzeele de provincie dm Grecia, propunea vinderea lor către public, cu scopul

de a contribui la educarea acestuia pe de o parte, dar şi, pe de alta pentru a îngrădi comerţul .licit cu antichităţi.

Paralel cu aceste dezvoltări o traiectorie interesantă prezintă şi muzeele din fostele ţăn socialiste.

Revoluţia socialistă a marcat şi mişcarea muzeală. In primul rând muzeul a devenit instituţie de stat inclusă intr-un

sistem puternic centralizat Putem compara aceasta revoluţie a muzeului, similară altor fenomene care au loc m

toate domeniile culturii, cu socializarea mijloacelor dc producţie. M ii corect ar li să spunem că tinde să devină

instituţie dc stat, să intre sub controlul statului. In adevăr, chiar la noi în ţară, în vremea socialismului existau şi

colecţii şi muzee care nu aparţineau statului, de exemplu: colecţiile bisericii. Dar tendinţa era ca şi aceste colecţii

să fie controlate, sub mai multe aspecte, de organele specializate ale statului. In acelaşi timp însă - şi acesta este un

lucru mult mai important - prima trăsătură nu oferă decât mijlocul, instrumentul, dezvoltării muzeelor, activitatea

lor devenind o parte a politicii culturale a statului socialist. Ea nu mai este lăsată la vota întâmplării sau la

iniţiativa diferitelor organe locale, ci se însene în cadrul politicii culturale a statului. Aceasta se realizează atât pe

calea unor programe şi planuri penodice cât şi prin înscrierea în anumite directive şi pnn emiterea unor acte

normative speciale care reglementează unitar şi acest aspect.

O consecinţă directă a acestei centralizări a fost pe de o parte programarea planificată a dezvoltări,

instituţiilor, ceea ce în plan cantitativ a avut un efect pozitiv - constituirea unor reţele de instituţii acoperind atât

teritoriul cât şi domeniile specifice - în schrnib, a dus la stercofiparea şi ideologizarca instituţiilor, folosite dm ce
 in ce m ai m ult în scopuri propagandistice. D is to rs io n a ta a c e a s ta a d us, trep tat Şl in proporţii variabil

la a lte ra re a conştiinţei profesionale a m uzeologilor, sau la g rave conflicte d e conştiinţă, la bla2are

c h ia r la corupţie. A c e s te feno m ene, nu au fost lipsite de co n s ecin ţe în p e rio a d e le de tranziţie, actuale

c â n d a s is tă m la o a d e v ă ra tă derută profesională.

D e aici au decurs o serie de reglem entări cu c a ra c te r o rg an izato ric-ad m in istrativ, dar şi o gerje

de fo rm e de m anifestare şi de m odalităţi de acţiune cum sunt sesiunile a n u a le , d ezb ate rile periodice

a p a riţia unui org an d e p re s ă com un al m uzeelor, d ezvo ltarea publicaţiilor d e m u z e u , în sfârşit studii cu

c a ra c te r central, cu privire la activitatea m uzeelo r şi implicaţiile ei socio -psiholo gice.

G . în c e rc a re d e p ro s p e c tiv ă . A cesta este istoricul instituţiei m u z e a le privită în ansam blul ei. în

p e rs p e c tiv ă trebuie să ne aştep tăm la anum ite modificări suficient d e în s e m n a te în structurile şi formele

de a c tiv ita te m oştenite, pe m ăsura schim bările, pe care v ia |a cultu rală a so cietăţii viito a re le va accepta.

U n a dintre modiltcările de perspectivă im ediată este constituirea u n o r s is te m e de m uzee, şaua

unui sistem de m u zee. C u alte cuvinte a unei reţele rorîtnM-:-,r -x. -

’ ‘ e tentona,e diversificata nu n u m ai spaţial, teritorial, ci
I ş i p e profile, nivele ş i funcţii în care diferitele unitătî «a „ , . .
■ uireriteie unităţi sa se c o m p le te ze Şi s ă se c o re le z e între ele în

v e d e re a aceluiaşi obiectiv educaţional şi de ocrotire a patrimoniului.

S e pune, de ase m e n e a, problem a fn r w iiu - _

m uzeu ui în s o c ie ta te a c o n te m p o ra n ă , sau mai
p recis, în soc ie ta te a viitorului. Este evident că
3 mU2eUl PU P° ate să
publicului vizionarea agreabilă a unor valori. Este n m h -h -i
' Ca va d e v e ni un loc d e în v ăţăm ân t, loc şi
ca d ru pentru îm plinirea unor preocupări secundare (hob bv-uri.eî , -
y ), loc ş i c a d ru p en tru orientarea
publicului în a s p ec tele culturale ale vieţii cotidiene
! i ii
E s ,s incontestabil că, de ezem piu, educaţia estetică .
m
■vi :
ţU 1 cuno ştinţelo r abstracte ş i nu izbuteşte să influent . r6 m e ^ fa m â n e ^
- 28 PraCtlCa S0Cială- viaî a d e zi cu zi, m ediul ambiant
m c a re trăieşte fiecare dintre noi, răm âne o actiui. „
a <~wvnate gratuită T ♦
lţ i■! incontestabil, noi form e organizatorice, p e care înt ° 3 6 a c e s ^e funcţii v o r comporta.
i
d a r p e ca re ră m â n e ca m uzeografia viitorul i - m a s ură le p u te m intui în c ă de pe acum.
U ui să le in ven teze. Ac - -
persp ective g en e ro ase ş i interesante. e a sta îm p re ju ra re deschide nişte

12
I
\ s
 . G definiţie a muzeului. Indiferent însă de aceste perspective trebuie să abordăm muzeu) ca instituţie

cum e! cstc constituit şi funcţionează în prezent. Once încercare de definire a muzeului ne dă o formulare care

se apropie mai mult sau mai puţin, de aceea acceptată de IC OM, "Muzeul cslc o instituţie cultural-ştiinţifică cart

are drept obiectiv colectarea şi conscn-arca (definiţia spune "a bunurilor artistice"), a bununlor culturale ş

valorificarea lor prin expunere în scop de instruire şi agrement a publicului . ^

B. Analiza definiţiei muzeului. Primul element este cel instituţional: muzeul este o instituţie cu alte

cuvinte, un ansamblu de elemente şi de interacţiuni cu o funcţie precisă şi conştientă în cadrul vieţii sociale, cu

comportamente specifice, exprimate pnnlr-un statut juridic propriu. Această instituţie, pnn însăşi elementele sale

are un dublu caracter: ştiinţific şi cultural. Desigur că orice valoare ştiinţifică este in acelaşi timp o valoam
Vr
culturală, aşadar această subliniere a caracterului dublu al muzeului urmăreşte mai degrabă să discrimineze doua

aspecte distincte ale activităţii muzeului: aspectul ştiinţific pe care se fundamentează activitatea lui şi aspectul

cultural care defineşte finalitatea "comportamentului" muzeului. Cu alte cuvinte, chiar dacă activitatea muzeului

are caracter ştiinţific, scopul în care este realizată are caracter general cultural, educaţional: muzeul există ca să

difiizcze informaţii - şi poate mai mult decât atât, atitudini spirituale în rândul publicului larg. Această difuzare de

informatic specifică se realizează nu gratuit sau în seopun economice, productive, chiar dacă, indirect, poate sa

ajute dezvoltarea economică sau general-socialâ; principala raţiune de a fi a muzeului ca instituţie este formarea

conştiinţelor, intelectelor, sau mai bine zis o anumită contribuţie la formarea lor şi la constituirea identităţii

culturale a grupurilor şi indivizilor umani.

Finalitatea generală a muzeului este, deci educaţională şi trebuie insistat asupra faptului că are două

izvoare, In primul rând disciplinele de care sc ocupă muzeul au cuprinsă în natura lor această finalitate

educaţională. Astfel istoria, istoria artelor, etnografia, istoria tehnicii, nu interesează colectivitatea decât în măsura
 r" c',ru “ “Hrihuie 1, de/votlarea proprie, ci conştiinţe, la definirea propriei identităţi m ansamblu. prccum ^

acwn n ,n<J.\i/.i!or care o compun. In alura acestui lei profund moral şi umanist preocuparea istorică, p r c c c ,,^

arheologica, preocuparea pentru artă nu au valoare.

Mai mult decât atât, şi aceasta constituie al doilea izvor, formele specilice de activitate ale muzeului

cwpozipde - muzeu tara expoziţie nu se concepe - au ca finalitate proprie comunicarea cea mai generală către mi

public cât mai larg. deci influenţarea acestuia, formarea conştiinţei, intelectului publicului, dcllnirca identităţii sate

culturale. Iată deci că, dm două izvoare fundamentale orientarea aceasta educaţională a "comportamentului"

muzeului sc defineşte drept esenţială.

( . funcţiile specifice muzeului privite ca ansam blu corelat. Afară de această finalitate generali

distingem funcţiile specializate ale muzeului, în cadmi cărora diferenţiem tuncţiile specifice care sunt proprii

numai lui. de luncţulc generale pe care le are în comun cu alte instituţii de cultură, sau cu alte institu(i] pur şi

simplu. Intre fiuncţ.ilc specifice distingem trei, cele mai importante, la care pot fi reduse once alte funcţii

secundare: iuncţiu de cercetarc-constituire şi dezvoltare a patrimoniului, funcţia de conservare-restaurare a acestuia

ş. funcţia educaţională - de valorificare cultural-educativă. felul în care muzeul îşi realizează aceste iimcţn.

constituie însuşi studiul muzeologiei.

D. R ap o rtu rile dintre cele trei funcţii snerin™ ..m , . ,,

uniţi, sinul,CC .,1c muzeului Este cert ca « I c trei fi,„c|ii ex.sli ia

strânsa cortfIa|ie. in in.crdependeniă ţi ca „„ se poale stabil, „ ,crafhle Bbs0]u|1

a- F u ,,cfia de şi dezvoltare a patrim oniului

Şi corelaţiile sale cu celelalte fu n c ţii Astfel,
cercetarea culturii materiale şi a naturii în scop de colectare de
onstituire şi dezvoltare a unui patrimoniu cultural.
este o activitate esenţială: Iară colecţii muzeu] nu poate exista

Cu cât colecţiile sunt mai sistematic alcătuite - cu alte „ .v î ,

n e, au un criteriu ştiinţific la bază - îri
consecinţă presupun o activitate de cercetare şi i n v e s t i a '
EaPC' de0are“ 5*in|ilic nu sc poate realiza pnrur-o
activitate diletantă - cu alâl muzeul îşi îndeplineşte mai eficient celelalte fu i . .
clu. In adevăr, cunoaşterea sistem atic
a colecţiilor condiţionează atât conservarea o- , ...
- • « «■ v a l o n a ™ . , or educatiM a li t a f w de ^ ^ ^ io

14
 domeniul culturii materiale, orice cercetare care nu este insolita de colectare, arc un aspect efemer, caduc. Cu alte

cuvinte, ducă rezultatele cercetării. observaţiile ştiinţifice efectuate în decursul investigaţiei nu sunt însoţite de

păstrarea probelor, a dovezilor materialo - deoarece în aceste discipline expcnmentul-conlrol nu este posibil - orice

clement de dovadă sau demonstraţie, orice posibilitate în domeniul ştiinţelor care se ocupă de cultura materială şi

doar intr-o anumită măsură de biologie; există nişte ramuri ale biologici - genetica, biochimia ş.a - care aparent nu

comporta această colectare, dar există alte ramuri - zoologia, botanica, paleontologia ctc. care o implică în mod

necesar şi evident Este vorba desigur, că cercetarea nu este completă dacă nu se sprijină pe colectarea şi păstrarea

dovezilor materiale: ea presupune aşadar constituirea unui muzeu. Prin absurd se ponte concepe o cercetare

arheologică (ară institute de specialitate, dar nu şi Iară muzee; în mod recipioc, o cercetare arheologică sau

etnografică sau mai ales de istoria artei, poate fi efectuată de muzee Iară un institut teoretic, dar muzeele Iară

cercetare nu poL trăi Aceste implicaţii arală importanţa cercetării corelată cu colectarea.

___ b. Funcţia de conservare a patrimoniului şi corelaţiile sale cu celelalte funcţii. Pâră conservare

muzeul dispare Dacă nu conserv colecţiile, cu timpul nu le mai am. Este astfel cunoscută - se dă acest exmplu

doar pentru că este ales dmtr-un domeniu unde degradările se produc mai uşor - dispariţia - eventual parţială - a

unor importante colecţii enlomologicc de la noi din ţară. datorită lipsei unor măsuri elementare de conservare, înu-

o perioadă în care era dificil a se asigura până şi naftalina. Dar dacă aceste dificultăţi justifică oarecum

întâmplarea, nu este mai puţin adevărat că lipsa măsurilor de conservare le-au făcut să dispară, cu alte cuvinte au

diminuat patrimoniul şi valoarea muzeului insuşi. Tot aşa, confraţii arheologi, scot metale din pământ şi acestea,

neconservatc imediat se distrug în proporţii de masă. Din acest punct de vedere deci, conservarea este la fel de

esenţială ca şi cercetarea. Dar chiar şi pentru cercetare este necesară conservarea; execut cercetarea, adun probele

materiale, colectând bunuri şi nu le conserv' - urmarea: ele se degradează şi nu mai pot li folosite ca dovezi

concrete şi baze de analiză pentru observaţiile tăcute şi comunicate.

c. Activitatea educaţională şi corelaţia ei cu celelalte fu n cţii Este un adevăr evident că neexpunerea

valonlor colectate şi conservate de muzeu are un aspect absurd atât din punct de vedere al muzeului ca instituţie -

care, astfel devine o arhivă, fără rolul social al acesteia, ci servind doar o minoritate restrânsă de cercetători - cât şi
 ’ns*'îi naturii bunurilor culturale, nl căror caracter social derivă direct din aspectul spiritual t| ,
Puriili[,vire
nJ° Unui nwsaJ general, al valon. lor.

In
această irespectivă, este evident că atât cercetarea sub aspectul analizelor şi remodelăriJor -
îi
serv a a , i, îndeosebi prin restaurări, viu să adauge valoare bunurilor de muzeu. Prin aceasta ele imp|JC;-

Pc bi.ită[i, respectiv noi obliga|ri de valorificare educaţională. La rândul ei, activitatea educaţională nnn
’ r l,Mpcnercj

icuitul public al valorilor, sub aspectul lor concret de bunuri muzeale, iscă în rândul publicului întreb-.

■“ 'creaz‘* P1oblematici şi prin aceasta determină dezvoltatea cercetării. In sfârşit, valorificarea în nen^i
' b ucrai ş, ^

rp^cial valorificarea expoziţionulă creează noi probleme, specifice conservării, obligând-o să dezvolte anllI71 (

ramuri ale preocupării.

(f- rlncambhil funcţiilor şi echilibrullor. In ansamblu,

c-w solu corci,a, airaomos, păstrând un echilibru oscilant, între limite precise. Este tirievârjt că, de la o fază Je

I' dezvoltare la alta, un. dintre Urnei - sau componcncte ale unuia dintre fttneli, - pot căpăta o tcnporaa priori»,

det c m imita iie de logtca internă a cvol„,,e, nutri,upei, fte de faeton extrinseci . dar corelaţi - cum „r fi con,„o,

socială

E. Umerii,e « Fmtotttie comune „ c i„sri,„tiei muzeal, sun., „ ,m ar * tei; puncjla dt

conducere şi planificare o .lam urii; fimoţia de asigurare financiară

şi de contabilizare a activităţii; funcţia de
formare, perfecţionare şi promovare a personalului.

C ™ * ™ ™ şi planificarea naivităţii - este îndeplinită de

organele dc conducere ale instituţiei;
consiliu de administraţie, compus din responsabilii principalelor 1
compartimente funcţionale; ştiinţific, compus din
competenţe, din interiorul instituţiei şi/sau cu statut de c o ln h ^ t ■
bonton extern, ai muzeului, pe principalele profile de
ii’ !
specialitate ale muzeului; - de împuterniciţi ai principalilor finanţam ■
nan!at0n Ş* orSanizolpri ai activităţilor muzeului; şi
director(i). Atribuţiile de conducere, respectiv decizie *
mpart între aceste două instanţe conform prevederilor
statutare ale fiecărei instituţii, în normă generală atribuţiil
e se
Part lăsând consiliului deciziile dc principiu ş.
directorul ui (-lor) pe cele operaţionale.

16
 i r. ikM'iliiizi nană la nivelul subunităţilor organice. Şel'ui fiecăreia dintre acestea
Activitatea de conducere se i

iintl activitatea proprie; în subunităţile de specialitate aceste decizii, implicând competenţă

trebuie si m decizii pn'inu r ■
t ih . i(i comportă consultarea tuturor specialiştilor din componentă; in subunilălilc funcţionale decizia se ta în

limitele disciplinei ndmin,strat,ve, fine seama de competentele stricte ale fiecăruia şi de profilul postului şi nu pol

f, atacate decât pe cale administrativă şi pe baze juridice.

Planificarea activităţii se tace pe baza stabilirii finalităţilor, a evaluării stărilor de fapt şi a activităţii

unterioarc, pe termen lung (programe) sau anual (plan) precum şt pc obiective precis definite (proiecte).

Planurile de activitate ale muzeelor pot fi: tematice - care ţin seama dc enteni de specialitate aşa cum ele se

desprind din analiza finalităţilor şi profilului muzeului pe termen lung; de priorităţi - care ţin seama de starea

patnmomului - virtual sau real - şi de comanda socială - opţiuni şi interese culturale ale publicului In stabilirea

planului (anual) se ţine setima şi de iniluienţele induse de mijloacele dc finanţare, de numărul şi calificarea

personalului şi de natura şi puterea mijloacelor tehnice.

b. Asigurarea financiară a activităţii se face din trei surse: subvenţii - centrale sau comunale venituri

proprii - dm activitatea dc profil sau din prestări de servicii -; sponsorizare.

Toate muzeele, indiferent de regimul lor juridic, pol solicita subvenţii in măsura in care, ca instituţie

publică, asigură servicii specifice pentru întreaga societate. în cazul muzeelor de stat subvenţia trebuie sa asigure

funcţionalitatea curentă, cel puţin, dezvoltarea, eventual, putând fi lăsată pe seama altor surse de finanţare. în c.izul

muzeelor particulare, dar cu statut de instituţie publică, acestea pot, dimpotrivă, cere subvenţii mai ales pentru

dezvoltare dacă proiectele lor scot în evidenţă faptul că acestea constituie un folos social general.

Veniturile proprii, cu excepţia acelor instituţii care, prui latura spectaculară a activităţii lor, atrag un flux

de public continuu şi foarte mare, nu prezintă o importanţă deosebită. Totuşi, în cifre absolute ele pot deveni

considerabile şi nu trebuie să fie neolijate. Aceste venituri se constituie din taxe (bilete) de intrare în muzeu,

vânzări de bunuri culturale de consum corelative domeniului de activitate al muzeului; laxe de concesionare pentru

unităţi comerciale dc servicii pentru vizitatori (bufete, cofetării, restaurante, librării), prestări de servicii de

specialitate pentru terţi.

 .. Conform principiului după care muzeul,
Taxele de iiiIt.hu nu |M>( constitui o sursă tic \ciniun im| ^
idc'J ar li ca asemenea taxe să nu se perceapă
cn î' biblioteca, (jcliine 3ă fie egal accesibil celui mai larg public.1
. ,a i0r este normal să fie modice, accesibile
iJacă tuluri, datorită circumstanţelor economice, se admite perccper'
, surjc de cXCCpţii totale sau numai parţiale
posibilităţilor financiare curente ulc majontăţn publicului Şi să şuier ’

(reduceri) copii, bătrâni, şcoli, specialişti, protocol.

. ■ , a,, nooularizare, afişe şi fotografii.
Bunurile culturale vândute: cărţi poştale, broşuri şi volum
, . , nn fprţ ne riscul său - coz în care pot
diapozitive, casete video, produse artizanale pot ii produse de muzeu.

decurge drepturi dc reproducere pentru muzeu -, de un terţ Ja comanda muzeului şi comerci. ' * '

terţ concesionar, sau de muzeu contra rabat comercial.

Serviciile alimentare sunt oneroase pentru muzeu fiste mai rentabil ca instituţia să concesii ncz.e s j. ţnlc

- amenajate sau nu - unui comerciant specializat, eventual unui "lanţ" dc asemenea instituţii comerciale,

condiţionând adecvat ţorc de funcţionare, interdicţia băuturilor alcoolice, ş.a.m.d.).

Prestările dc servicii pot fi: expertize, consultări, cercetări de teren pentru degajarea teritoriului dc sarcină

istorică. In general, în cadnil acestora, muzeul vinde produse intelectuale care nu generează cheltuieli materiale -

sau acestea sunt mici - iri schimb au valoare marc. Intr-o societate dinamică, instituţia care angajează astfel de

operaţii trebuie să aibă mare viteză de reacţie şi mare fiabilitate

Sponsorizarea sc poate realiza fie pe calea donaţiilor, fie pe calea fundaţiilor, în contrapartidă eu

exonerări fiscale şi cu avantaje publicitare şi de prostimii.

Donalnlc au un cuantum fix ţi suni tăcute, de obicei, cu adresă fisă Contraprcslafia muzeului cslc dc

ordm publicitar Si dc presfigiu ,, sc poate ,calota h diferite fonuc: patronaj mediatizat, meufiuni pu elrchclclc d.

expot-a,,,. meufiuu, pc ripUritori, publicitate gratuita in publicabila muzeului, dupi, caz. Exonerarea fiscala, r nn

lege. a sponsorilor încurajează donaţiile.

Fundaţiile, urinare a unor iniţiative personale sau de

e.
^ruP* schimbă statutul unor bunuri productiv1
transfonnându-le în bunuri publice. Beneficiile rezultate din
activarea acestor bunuri sunt destinate unor instituţii
şi activităţi stabilite în tcmieni expreşi în statutul fundaţiei

18
 ,v 1divizateu formare, perfecţionare fi promovare a personalului începe cu recrutarea

jK'ISOIlfllului. JV b'>.â '■ll' studii s]>ccilioc şi. în general, prin testai ea competentei - concurs, test suu perioadă de

piol’-l

l onn.ue.i şi |>crfcvţiouarea se tace prin programe speciale, lie organizate în cadr ul instituţiei, fie alese din

ofeit.i unor institut» specializate, lie comandate special unor aslfcl de instituţii. Decizia în acest sens trebuie să

alb i la bază un proiect cuprinzând: planul de învăţământ, programele analitice, lista profesorilor şi, după caz, lista

mijloacelor de învăţământ,

Promovarea personalului se realizează ţinând seama de vechime şi de volumul activităţii depuse, dar, în

primul rând. pe baza demonstrării competenţei prin calitatea activităţii, rezultate obţinute In cursurile de

perfecţionare, teste teoretice şi probe practice, după caz.

Promova i!e constituie obiectul unor decizii de principiu, pe baza unei judecaţi de specialitate a unei

comisii spcci.il constituite din experţi din cadrul muzeului, sau după caz, din afara lui.

Structurii muzeului

o inelarii constitutivi O anumită structură cum este muzeul, poate accepta diferite forme

orgiuii/nloricc-admmistrnlive, de la ţară la ţară, de la o structură politico-administrativă la alta, dar arc şi o serie de

elemente comune, în primul rând factorii constitutivi ai muzeului. Primul factor constitutiv important este

patrimoniul specific al muzeului, colecţiile, fondurile sale, condiţie determinantă, sinc-qua-non Al doilea factor

este dotarea telmico-mulerialâ necesară - local, instalaţii şi amenajări. Prin absurd, putem accepta un muzeu lî'iră

personal, dar nu putem accepta un muzeu fără local. Iară vitrine, fără stelaje de depozit, ş.a.m d Al treilea factor

constitutiv este personalul de muzeu care asigură activitatea. Al patrulea este definit de mijloacele economrco-

financiare de care dispune instituţia şi care-i condiţionează activitatea. în sfârşit, ultimul factor constitutiv îl

reprezintă publicul, în cadrul căruia distingem publicul stabil, important ca structură socio-profesională şi opţiuni

şi cel flotant, reprezentat mai ales de turişti şi care reprezintă, de fapt, o categoric statistică de "consumator’'

mediu
 rl)durj, cxprini-i'*1 P''nH o or-n.nigi,^
sil
Acest, facturi sunt înirunil- l,llr'°
A. Organigrama muzeului Acoş : de o prute, planul organizării
cibernetică (big 1), Din pune! de vedere al organi/ăni s|
Je lucru: laboratoare ţi birouri, j„
săli du cxpo/-i||U- npoi *P ^'
mulcnale cu dotăn specifice diferenţiate - dcpo/Jlc,
.c j*lc sc grupează din punct dc
birouri administrau^-
slaîrţit spaţiile administrative. magazii, garaje, ateliere şi
a| De asemenea, circuitul muzeal sc
vedere teoretic în două circuite distincte - circuitul muzeal şi ' ’
tura! Este de dorit ca circuitele şi subcircuitcle
segregâ în două subcircuilc: subcircuitul expoziţional şi cel rnfra. '

să fie despărţite şi lude.

ASIGURARE l ’Ultt.ICUI.
PĂRŢI PERSONAL DOTARE e c o n o m ic a
PATRIMONIU TEHNICO-
COM PONENTE FINANCIARĂ
m a t e r ia l ă

* planul dc achiziţii -public

Cadre de specialitate - biblioteca
Conslituirea şi ACTIVITĂŢI:
cave laic specializai ,
dezvoltai ca - cercetare - birouri
- amatori
patrimoniului - achiziţii -aparate şi instalaţii

- laboratoare - pioleMonidi
-conservare
-tineri
- evidenţi
specializaţi

- conservatori - ateliere planul rin.inci.il de -public

Conservarea ACllM 'l A11.

patrimoniului - conservare - restauratori - laboratoare 1 conservare * specializat

- restauram - fizicieni - depozite restaurare - amatori

- investigaţii - chim işti - aparate şi instalaţii - profesionişti

- biologi -tineri

- laboranţi sp e c ia li/.iţi_____

Valorificarea ACTIVITĂŢI: • specialişti - s5li cxpoziţionalc - plaji dc actriitaţi publicul cel nai

patrimoniului - cxpoziţionalc - psiho-sociologi - săli servicii cultural-cducalive Iau;

- cu publicul - public rclalions - cabinet - plan editorial

- publicaţii - arhitecţi - rruLtt-mcdia - pbn

- popularizare - ateliere

- propagandă 1
— - - _____

Fig.l. Organigrama cibernetică a muzeului

Of\
 . . ■ i, î i ] [ ' i rnrte discriminăm structurile ucli\x;, care se diferenţiază şi clc pe mai
c. Structuri şi tu rtit, i >- ov 'uu r •
mia
, „ , , .,nmLI| rând nivelul de conducere al muzeului, în al doilea rând personalul de
multe nivele. LJisungun “ t
An i
. , .ci,|u lte in care distingem trei submvelo: personalul de specialitate cu activitate operativa, personal de
, în
specialitate tehnic şi personal de prestare;altfel spus cu studii superioare, studii medii şt muncitori Dar aceste
de
categorii nu corespund întotdeauna exact celor trei etaje de activitate autonomă de care s-a vorbit. Al treilea nivel
‘ se
osie al personalului administrativ organizatoric in care se distinge, de asemenea, personalul cu atribuţii dc
ele
coordonare, cel cu aurbuţu de execuţie şi, In sfârşit, muncitorii care efectuează prestările cu caracter curent,

comun, nu de specialitate. Din punctul de vedere al profilului funcţional al activităţii lor, distingem activităţile de

cercctare-coleclare cu specific propriu: istoric, arheologie, istorie de artă, etnografic ele. de evidenţă ştiinţifică şi de

documentare, de asemenea cu specific diferenţiat, apoi activităţile dc conservare şi restaurare, din nou cu specific,

dc data aceasta discriminat pc alte criterii şi anume - pe materiale: metale, textile, ceramică ctc. - în ;d treilea rând

personalul specializat în activitatea cxpoziţională şi în cea cu publicul, sub dublul aspect: dc cunoaştere a

structurilor şi opţiunilor publicului şi de relaţii cu publicul şi difuzare a valorilor muzeale spre public: editură,

publicitate, servicii specifice; în sfârşit, activităţile nespecifice, generale de conducere şi planificare a activităţii şi

cele cconomicogospodărcşti

d. Determinarea mărimii organigramei Dimensiunile organigramei sunt determinate, evident, în

primul rând dc dimensiunile activităţii. Parametrul fundamental, care dimensionează toate aceste elemente

implicate, rămâne mărimea colecţiilor. Urmează apoi ca parametru determinant volumul şi diversitatea activităţii

cu publicul Cu alic cuvinte, este normal ca într-un oraş mare, unde există un public numeros şi divers, sa
mai

funcţioneze un muzeu mare, cu personal numeros implicând o activitate bogată, adresată către această masă a

populaţiei. Dar, chiar într-un oraş mic, unde există însă un trafic turistic mare, este normal să existe un muzeu de

oarecare importanţă. Situaţiile concrete sunt, de fapt, mult mai complexe. Acestea la rândul lor pot să determine

dezvoltarea cu precădere a uneia sau alteia din ramuri, în raport, de exemplu, cu specificul colecţiilor. Astfel,

colecţii man de p.ctură sau de metal, implică o activitate de conservare mult mai complexă şi mai mare, decât, să

11' C°1lM1i1l de petrografie. In raport tocmai de aceste mărimi, s-a conceput şi o gradare administrativă a

’& fe <'art‘ U|Ma ln toate Trebuie spus că în determinarea mărimii organigramei muzeelor mai
 irllnmoniiil virtual & P« ,cn,oriul do ^prindcn-al
... care se numeşte 11
mtciunc tui aspect al laettvulin P‘,lr,nl“ . cun0SCUic sau necunoscute de io,.
^cuc ansamblu] bunurilor dc
inu/ciilui I’nn acest termen se iniei1
•alică cu acesta Acest patrimoniu virtual este
. . i nj o corelaţie spec
genurile, cxiilenle in teritoriul respecţi' Şi • '
„i indirect. Implic»'ţl,ltcl CS"J allmcl canJ P"“ si«nni]
unciiii implicai direct în activitatea muzeului, .iHern
„ a |e s ,„ „ |ul, mu»ul răspunde dc o c » ..rc u , « P » şi W W f l»
juridic şi pnn structurile organizatorice
s„ , cunoscute în ltelta. G r e c , i » precum 51 I. noi. In lulu
acestui patrimoniu virtual. Asemenea organizări
. Hei Ic Aniiclutr şi Superintendenze deîlo Belle-
c\is(ă niNie organizaţii lerilonalc - uşa-numilcle Supcnn en c

i pe un teritoriu dat. Aceste instituţii relativ centralizate sunt cele care

Arte - c.ire nîspund de ocrotirea patrimoniului pe un te
organizate aşa-nunutele Eforate arheologice care sunt
organizează şi conduc activitatea muzeală. In Grecia sunt

circumscripţii tcntorialc cu organizaţie propne, în a căror dependenţă intră şi muzeele. La nor muzeul judeţean,

pnn oficiul pentru patrimoniul cultural naţional asigură ocrotirea întregului patrimoniu de pe tente nul judeţului

formula este deci mixtă, funcţia de ocrotire a patrimoniului apărând ca o atribuţie propne instituţiei muzeale.

CONSILIUL DL. ADMINISTRAŢIE

_______ DIRECTOR

Speciali talc Specialitate ---------1_

Specialitate C onservare
- biologi - arheologi - etnologi
- tehnicieni - conservatori
- tehnicieni - tehnicieni - restauratori
- laboranţi. - laboranţi - laboranţi - fizicieni etc
COLECŢII C01.ECŢ1I COLECŢII - laboranţi

Tehnic
Adm in is tra tiv
pi oleetare Desen-foto Conlabll-
pază- s u praveghere
IntrcUnere Intendentă
. financiar

1 1t
1!
1i
Flg- 1 0 r ? amgnuna administnitivă
a muzeului

22
 -a facem distincţia între structura. organigrama funcţională ţi organigrama administrativă a
TT^ir» necesar
’UIc
f t descrisă organigrama funcţională. Sigur că idealul este ca organigrama funcţională
:stc niuzcului. Mai sus
cele determinate pe baza parametrilor amintiţi şi organigrama administrativă -
cuprinzând numărul de postun şi nive
nul
, i ™ch,n dc nivele ierarhice, să coincidă (fig.2). Dar, evident că situaţiile reale nu pot
prinzând numărul real ue posuu k-
CU!
rea
. ■1 TV ,.vCmnlu în activitatea de specialitate distingem un nivel creativ, un nivel de
decât să tindă către acest model. LX- cximpiu, m i
Llia
asi jtenţfi tehnică, un nivel dc prestări. Teoretic, acestor trei nivele le corespund nivele dc studii superioare, medii
!e-
şt muncitori, dar nu întotdeauna total, pentru că adeseori pot să apară excepţii, de exemplu, un tehnician cu studii
ire
medii, un restaurator, datontă experienţei şi calităţilor Iui personale poate ajunge să ducă o activitate cu caracter
ani
creativ, după cum foarte bine poale apărea un restaurator licenţiat care să se mărginească a fi un birocrat dc muzeu.
an.
Cu alte cuvinte, intervine nu numai nivelul de pregătire şcolară, dar şi personalitatea respectivului lucrător de
ui.
muzeu, cu tot ceea ce a putut să acumuleze şi să desăvârşească în decursul activităţii sale. Există funcţii care

necesită pregătire superioară dar care nu întotdeauna implică o activitate creativă: de exemplu, în cadrul oficiilor

pentru patrimoniu există un resort de topografie arheologică care poate fi acoperit dc un inginer topograf. Inginerul

acesta topograf daci nu este dispus să înveţe arheologie, rămâne un factor de prestare, face lucrările topografice pe -

care i le dau arheologii, dar nu arc iniţiativă, nu este creativ. După cum este cunoscut şi cazul opus,

gw OŢ&QjiiirrnjTMi odinuiistrativă* Organigrama administrativă a muzeelor noastre era, in trecut,

r
determinată dc un text de act normativ - Decretul nr, 427, cu H.C.M.-ul şi anexa cu criteriile de constituire ale

organigramelor pe bază dc număr de colecţii. (Fig.2) Această organigramă administrativă nu privea decât numărul

personalului de specialitate şi tehnic. Ea nu ţinea seama decât de una dintre mărimi - de numărul colecţiilor - care

însă fusese în aşa fel calculată încât să acopere prin marja pe care o lasă şi celelalte mărimi care intervin şi

determină activitatea muzeelor, dar a căror exprimare (cuantificată) ar fi mai dificilă. Astfel, desigur, se poate

estima volumul activităţii cu publicul, dar pentru aceasta trebuie cel puţin doi ani de sondaje şi de studiu socio-

psihoJogic.

Această situaţie făcea ca între organigrama administrativă stabilită pe baza criteriilor cantitative de

determinare a acesteia şi realitatea activităţii muzeelor să apară uneori discrepanţe. De fapt, soluţia, în condiţiile

actuale de autonomie locală şi instituţională, este, pe de o parte, cuantificarea, pe bam unui studiu critic, a

ncccsilulilor de personal specializat .ile mn/eiil
afara posturilor pemianentc ţi nil număr de ung j I
.1 ,,nC de îiic;iiir;trc dinamice; cuprinzând în
J")]<.>siroîi ii noi Svjivui
t ■ . ■
■ . ,orari a . conduci, Lvidc.it, şt aceasta soluţie este

dependentă de sursele de finanţare.

■ de muzeu 1 cu un subgrad IA, apoi
f Gradarea instituţiilor muzeale. La noi in (um LN)S,J i’'' n ' .
i'irt* .. instituţiilor în raport cu necesităţile
2, 3 şi 4. In principiu, aceste grade administrative urmăresc o si t *
.. i ■iiisnir. «I rn cadrul administrativ asigurat,
colectivităţilor în cadrul cărora activează, o corelare a sarcinilor cu posi i
. . „ ^rn'inior'imei nnn numărul colecţiilor, anulează
Dar, apare un fenomen interesant: pe de o parte, delcmunar < D A
■ . , , . iv ,i(. niH mrtc din punct dc vedere administrativ, apare
importanţa categoriei dc grad din acest punct dc vedere. J e de t p ■ J
■• mic cu 0-3 oameni de specialitate apare
din ce în ce mai clar că muzeele mici nu sunt viabile, intr-un muze ,

alternativa: a asigura un cadru administrativ care nu se justifică, pentru că se prevede un contabil (un economist) şi

un administrator care nu-şi acoperă timpul de lucru, sau privarea de orice asistenţă administrativă, prin ataşarea pc

lângă organismul de administraţie culturală local, caie n-are nici el cadre administrative, aşa încât administraţia

merge lărâş-grăpiş, dup.îrcum "se descurcă" muzeograful coordonator In aceste împrejurări, forma de concentrare

administrativă pe mutate teritorială apare drept salvatoare. Deci, se manifestă tendinţa de dispariţie a categoriilor

inferioare care nu sunt eficiente pe filau organizatoric şi economic. Alte implicaţii de ordin economic, cum ar fi

concentrarea sau dispersarea mijloacelor materiale, determină, dc asemenea, apariţia aceleiaşi tendinţe. Astfel o

subunitate mică dintr-un muzeu mare, poale beneficia de sprijinul economic al acestuia. De exemplu dacă

subunitatea vrea să scoată o ilustrată, deşi n-are venituri suficiente - încasările de la intrări şi vânzări de ilustrate

sunt mici, nu pot acopen un tiraj de ccl puţin 6 000 de ilustrate - muzeul mare are posibilitatea s-o crediteze. Mai

mult, chiar dacă ilustrata respectivă se vinde în trei ani, pe când, pe ciclu bugetar subunitatea trebuie s-o vândă

într-un an, ca să-şi recupereze banii, pe ansamblul muzeului mare, balanţa se compensează, iar subunitatea în

discuţie beneficiază de această compensare şi, în aceiaşi timp, îşi face activitatea de popularizare în bune condiţii

Viceversa, când cuslă muzee reiat, v m,ci c» v«Muri man, cu care n-au ce face, dacă sunt înglobate într-o unitate

nta, mare veniturile acestea oare dc „bice, trebuie vărsate la bujelul statului, folosesc întregului muzeu. Dar

fomtulele centralizatoare prezurtă neajunsul imporian, că î„abnţe W „ adva şi ^ ^

24
 - ,s ,1 în pnmuJ rând, pe personalităţi. Li alte părţi, tocmai pentiu aceste motive s-a
activitatea de muzeu se în tem eiat > t

. ia ft,nue federative de organizare instituţionali Rămâne să descoperim şi noi formulele adecvate.

G. Muzeul şl locul lui în sistemul instituţional

t lo c u l m uzeului iu sistem ul instituţiilor culturale. Instituţia muzeală nu există singură, ca este factor

component al reţelei de instituţii culturale şi ştiinţifice. în codrul instituţiilor culturale muzeul urc locul lui

specific: aşa cum instituţiile muzicale valorifică creaţia muzicală, instituţiile de spectacol valorizează creaţia

dramatică sau cinematografică, muzeul este cel care pune în valoare creaţia în domeniul culturii materiale, inclusiv

al artei plastice. In acest domeniu, muzeul nu se întâlneşte decât pe un sector destul de redus cu altă sene de

instituţii: sălile de expoziţii, care valorifică creaţia contemporană. Desigur şi muzeul valorifică creaţia

contemporană Dar nu în aceeaşi măsură cu sălile de expoziţie. în unele cazuri - muzeele de artă contemporană -

îşi asumă şi sarcina valorificării creaţiei curente. La noi există o disjuncţic clară: muzeele nu vin cu valorificarea

creaţiei curente decât până la nivelul retrospectivelor dc autor. Expoziţiile de grup, personale şi expoziţiile tematice

de nivel judeţean, interjudeţean, naţional sunt dc resortul uniunilor de creaţie sau al organizaţiilor special

constituite. Numai în mod excepţional, pe baza unor protocoale dc colaborare, apar expoziţii dc acest fel şi în

muzee.

Privite în ansamblul lor instituţiile culturale pot fi clasificate în: instituţii de spectacol, instituţii dc

difuzarea informaţiei culturale, uniuni şi asociaţii de creatori sau interpreţi, întreprinderi de produse culturale, în

sfârşit, instituţii de patrimoniu, biblioteci, arhive, muzee - fiecare cu domenii şi specifice proprii de activitate dar

şi cu intersecţii de sferă uşor de sesizat.

& b- Locul m uzeului în cadrul sistemului instituţiilor ştiinţifice. In cadrul instituţiilor ştiinţifice, muzeul

are de asemenea un loc propriu Astfel, după cum s-a mai amintit, se poate concepe existenţa unei cercetări

specifice într-o serie de domenn cum ar fi: arheologia, istoria culturii, istoria artei, chiar anumite ramuri ale

biologiei, fără institute de specialitate, dar nu se poate concepe această cercetare fără muzee. Q u jd te cuvinte

mu^ l _51tE Jfis^ţL a specifică, în -primul, rând, de cercetare empirică în domeniul tuturor acestor discipline.

Institutul poale fi, fie un for de coordonare metodologică, şi de difuzare a informaţiei de acest tip, fie un for care

25

- ■ ■- -— —
 fecţionarc şi specializare | rcţ
.... dc cadre sau de perle Hi!';
din didactică, dc îormarc
uncşic aceste două funcţii cu func şi interferenţe adesea supărătoare |)Ui
avem de-a face cu p a ^ ^
i\prtn!inre,
spus că neapărând această dileicnţicr ,
alle cuvinte institutele de specialitate ale Academiei nu-şi v

pacte, la noi in (tui încă « - « • * " * — ^ “

. . .. . - şi metodologică, ci funcţionează fie ca man unităţi dc cercetare
îndeplinesc tocmai funcţiile de coor o ■> riolo ■ ă p .•
. De altfel, funcţia dc îndaunum mctf.dolog,ca face ob,Mn,
empirică, lie îşi arogă ionelii de polmco cerce ■
. . . . - „ „ n i dar din P » şporird.c şi M " * * - * ° ■—
preocupărilor unor specialişti din aceslc in .
' a, paralelisme dar cluar s.tuali. eoitfl.ewale care «
latică. Din această pricină apar adesea, nu numai
sistematic;
blocând colaborarea şi cooperarea ştimţifieă şi ceea ce
concretizează de cele mai multe ori la nivelul indivizi ,

este mai grav, constituind o piedică în circulaţia informaţiei

D a, jŞ s S W * 51

conservarea mărturiilor materiale, aşa Încă, să pemniă rciicalc analize p remodelăn, în fu n d e directă cu siadml

atins de gândirea „ iin fiM spcclîcă, precum ş, eccdarea aplic® * dc muzeologie. Primul vector determină ş,

contribui,a importanlă a oereetării dc muzeu la consnWirca imtrumemcto^dscriiDLdiDemcetarc: cataloage.

repertorii

c. Reţeaua instituţiilor muzeale. In sfârşit, muzeul ca unitate îşi are un loc în reţeaua instituţiilor
# ‘
muzeale. Aceasta se compune din instituţii cu un coeficient de diversificare important. In raport de specificul

profilului distingem două mari grupuri: muzee tradiţionale şi muzee netradiţionale. Profilele tradiţionale sunt:

istone naturală, ană. arheologie, etnologie, istoria tehnicii. Profilele net tradiţionale nu pot fi epuizate, întnicât pot

apărea continuu: cele mai importante sunt: muzeele de istoric, muzeele de istorie literară şi de istoria cărţii, muzee

dc istoria spectacolului, muzee dc istoria ştiinţei sau ştiinţelor ş.a.

Din punct de vedere al cuprinderii teritoriale pot fi distinse cinci nivele: muzeul de sit sau dc

monument, respectiv casă-muzeu; muzeu local - sătesc, comunal, orăşenesc; muzeu judeţean, m uzeu provincial,

muzeu naţional. Ultimul tenmen se pretează la confuzii pentru că atât în limbajul colocvial cât şi în cel

administrativ, sunt denumite naţionale şi muzeele care nu au cuprindere teritorială naţională dar ale cărui

patrimoniu şi activitate sunt de importanţă naţională. Dacă ţinem seama de diversitatea de profile şi dc cuprindere

teritorială, precum şi dc faptul că există tendinţa, - în mare parte realizată la noi în ţară - ca instituţia muzeală să

26
 cu -iile cuvinte licoare structură teritorială şi fiecare localitate să ailiă o
corespiuidă fiecărei uniluU ccosoc.jil ,

de muzeu, ajungem la conceptul de reţea ţi - dacă e cazul - de sistem de muzeu Din acest punct de vedere.

C„ miti'ite trebuie să se însene mai întâi intr-o reţea - în perspectivă. Intr-un sistem - eu funcţii specifice, fie de

fiJ flc dc )()C Ln acc:it punct trebuie spus', de exemplu că funcţiile muzeelor naţionale în rapod cu reţeaua nu

sunt-încă suficient de specializate şi de precis stabilite, muzeele naţionale ar trebui să fie cele care să constituie

modele dc activitate, să centralizeze şi să difuzeze informaţia specifică. In momentul de faţă încă nu o fac, decât

intr-o mică măsură Ceva mai bună este situaţia muzeelor judeţene, care devin centre de ocrotire a patrimoniului

Fc ana administrativă de care se ocupă. Dar, aici apare altă implicaţie: dihotomia dintre muzeu şi oficiu, care în

multe cazuri devine polemică. Oficiul nu ar trebui să fie altceva decât o funcţie o muzeului; o specializare a

atribuţiilor este necesară, dar nu se poate vorbi de o subordonare sau de pasarea unor activităţi de la o subunitate a

muzeului la alta.

Muzeograful nu poate fi scutit nici de sarcini de evidenţa nici de sarcini de conservare pentru cu acestea

sunt îndeplinite de colegii de la oficiu, după cum nici muzeografii de la oficiu nu pot ti scutiţi nici de sarcini do

cercetare, de muncă expozitională sau dc muncă cu publicul. Trebuie ţinut seama, evident în fiecare caz in parte,

de doi factori: dc încărcătură şi de specific, dar funcţiile rămân aceleaşi. în această ordine de idei, oficiu! trebuie sa

insiste mai mult pe ocrotirea şi pe popularizarea patrimoniului în general, în timp ce munca cu publicul la muzeu

ar trebui să popularizeze mai degrabă colecţiile constituite şi realizările muzeului în domeniul cercetării, dur,

practic, formele de acuvilate sunt aceleaşi, şi această diferenţiere este o diferenţiere interna; cele două subunităţi

ale muzeului nu simt organisme autonome între care se stabileşte o relaţie oarecare Problema esenţială in această

discuţie rămâne aceea a constituim sistemului de muzee

Atâta vreme cât nu asigurăm această diversitate funcţională şi coordonare raţională a diversităţii, nu se

ajunge la o reţea sistemică, ci se obţine o simplă reţea, încă neajunsă la nivelul de sistem.

llj d. M uzeul în cadrul reţelei locale de instituţii culturale. Muzeul se inserează intr-un cadru complex,

acela al sistemului socio-cultural în care el există; al localităţii, de exemplu. In această perspectivă, el este una

singură dintre instituţiile culturale ale localităţii sau chiar ale circumscripţiei teritoriale, ale judeţului. Ca atare, are

funcţii spccificejjaLare şi raporturi cu celelalte instituţii.

o c a n n e a Dy o a m o c a n n e r
 O circulaţie do informaţii şi există <ic
te M M » M M “ “ ** '* *
. „,m a t e c. « t e l M i | M *■«*— m * .«
colaborare ţi cooperare. In practici, problema cscnpai
... . . inirctiilc şi specificul lui. Deci. a!iita vreme cât muzeiil nu
aceste activităţi, loc propriu care este condiţiona - -—
• -i Hr nntrimoniu, nu-şi realizează f u n c ţi a ,eventual, suplineşti
organizează activităţi cxgoaţipnulc^sau cu elemente— p— ------------ ---

funcţii pe care altcineva nu Ie îndeplineşte. -

k p te p i,,. Jte c ip ™ « t e l u i j » vicJatewalUpailil pnnmijloacejpecificc,

pl t e a J t e u t e r d tel.M |i. A ş t e p t a i oultele u n ita un « M ° M » c M a f e topoitmle * r nu

totdeauna izbutesc să focalizeze şi si spccificizeze satisfăcător ;i eficient locul muzeului.

Aceasta nu este atât vina organelor de coordonare, care dispun de mijloace operative limitate, cat a co:

muzeelor însele: a conducerii muzeelor, care, fie că nu ştiu să-şi impună punctul de vedere, fie că nu au ce impune, ac

pentru că un punct de vedere este rezultatul unei activităţi specifice, care face tradiţie, care dă dos udă de iniţiaiisă pu

şi care găseşte ecou la public. Dacă nu are aceste atribute, instituţia se zbate în zadar să se afirme. ca

în trecut, apărea relativ curent cazul în care muzeografii erau simpli lectori care repetă, adecvând ce

specificului local, conferinţe sau lecţii difuzate dintr-un centru unic. Este evident că, în aceste împrejurări, nu erau da

folosite tocmai posibilităţile specifice de exprimare ale muzeografilor - cele cxpoaţionale. Dar cunoaşterea tk

sistematică şi din vreme a obiectivelor activităţii cullural-educative pe plan local de către conducerea muzeului

poate determina fie apariţia unor expoziţii intincrante sau foto - pe temele de interes actual, fie îmbogăţirea cc

lecturilor cu imagini adecvate bazate pe patrimoniul şi documentarea muzeului. ai

î]

».K
X>o)
 TKA A II-A - ANALIZA FU N C ŢIILO R S P E C IF IC E ALE M U ZEU LU I
PAR

C a p ito lu l 1 - GENERALITĂŢI ŞI DEFINIREA CONCEPTELOR DE BAZĂ

j ]_ Trăsăturile patrimoniului muzeal

A. Patrim oniul muzeal - tezaur de bunuri - tezaur de informaţii. Intr-adevăr, colecţii Ic unui inu/cn

constituie în primul rând un patrimoniu de valori de cultură concretizat sub formă dc bunuri materiale, Dur toate

aceste bunun dc cultură au o anumită valoare specifică pentru că poartă o anumită informaţie. Distingem din <.ce.,t

punct de vedere informaţia intrinsecă sau inerentă şi informaţia contextuală, Informaţia intrinsecă este aceea pe

care obiectul o poartă pnn atributele lui specifice, informaţia contextuală este aceea pe care nu obiectul, ei

cercetătorul de muzeu, o relevă în raport de condiţiile dc descoperire sau de acliiziţie ale obiectului ctc., de toate

datele pe care le poate culege cu privire la obiect din mediul în care el a existat funcţional, înainte de a deveni bun

dc muzeu.

Din patrimoniul muzeal, fac parte atât informaţia intrinsecă cât şi cca contextuală Lipsa informaţiei

contextuale poate ajunge până la anularea întregii valori a obiectului. Este cazul pentru multe piese fragmentare de

arheologie, ale căror condiţii de descoperire sau măcar de colectare sînt necunoscute, ca şi pentru rriuJle piese de

biologie a căror provenienţă, condiţii de biotop, sunt dc asemenea ignorate.

lî. M ărim ile patrimoniului Al doilea aspect corelativ este acela dc cantitate şi valoare. Fără îndoială,

manmea patrimoniului este determinată dc numărul de piese cuprins. Dar fiecare piesă este caracterizată şi dc alt

parametru acela al valorii specifice, există domenii în care avem o anumită constantă de valoare. Toluşi, nici aici

nu trebuie operat cu o nivelare a valorilor; în etnografie, în arheologia preistorică, constanta de valoare este des

întâlnită, piesele oscilează în jurul unei medu. Dar nu trebuie exclusă niciodată apariţia piesei dc excepţie, care
 - rostc piese sunt mai ,,,rc 0Xlstl1 ,iscu' plunifiuân,
Pentru ca accsit p»
IM imii( peste această medie ţi constituie ui L‘ .»
v nnrc si ma* Ircexciiin.
ari iticiatc a oscibUci valorii I« artă de exemplu, fluctu-l* valoni este nu» * ‘

, ,..1,-1 rd c nccen a locului cercetării în

« „ţi * * * * *
C. Ce rec (a ren ştiinţifică * * * * * < - * » • * * “ ,0
• • - racem ţi aici o paranteza: în tr;icliţia, mai
endru! funcţiei de constituire şi dezvolt are a patrimoniului. Trebui’
. . , marilor muzee nu fost colecţiile
ales occidentală, a mişcării muzeale, principalul mijloc de const
i u ■ Anstituirii marilor muzee, şi aceasta
particulare Cu alte cuvinte, activitatea de amator, de diletant, a stal a aza
i i, «.iu conservat vreme îndelungată în
condiţionată de doi factori: în primul rând de faptul că bunurile e c ura
l ,,iP societăţii şi culturii uu căpătai
mediul lor natuial, şi abia o dată cu Iranslormârile revoluţionare burgheze <

calitatea de bunuri de colecţie. In felul aecs.a, colectarea Tăcută de persoane particulare cu posibilităţi mnlcnale

mari a devenit un fenomen curent, la un moment dat, şi intr-un anumit cadru social. Cel de ,il t " '

cunoaşterea ştiinţilică prin cercetarea izvoarelor naturale, ale istoriei şi culturii naţionale,

La noi în ţară muzeele s-au constituit mai ales pe bază de cercetare. In momentul de faţă există o tendinţă

generalizată în cătinii căreia cercetarea capătă o pondere deosebită în conslituiica şi dezvoltarea colecţiilor de

muzeu. Aceasta pentru că necesităţile de cunoaştere a patrimoniului, cu finalitatea de consolidare şi dezvoltare a

identităţii culturale a grupurilor şi indivizilor, predomină faţă de funcţia de agrement pe care muzeul, şi mai ales

colecţia particulară, o aveau în trecut.

Nevoia de a clasifica sistematic piesele componente ale patrimoniului, nevoia de a putea organiza

expoziţii tematice care sa instruiască în egală măsură, nu numai să placă, duc la o dezvoltare deosebită a cercetăm

în domeniul muzeului.

In sfârşit, trebuie spus că până şi domenii cum este arta, unde s-ar părea, calitatea gustului

muzeografului este mai importantă decât munca de investigaţie, începe din ce în ce mai mult să tindă către forme

de cercetare sistematică, nu numai cu caracter istoric, dar şi cu caracter socro-psihologic sau antropologic atât a

publicului cât şi a creatorului.

Evident, în acest context, cercetarea capătă o oondere rW ok;.* * , . . . . . . .

p o ponaere deosebită in cadrul activităţii de constituire a
patrimoniului.

30
 muzeului precum şi ciiilc pnn care nccslca se lndcplmc.se, i icu necesara
(; 1,05. ML Analiza liincliilor
. ta.am en.nlc speciC,co. privind ta c ,iile nw xul.u ,i in t o r n i . Ide po.
delimitarea catorva c I . . , . r . h.,_
#^ pc „ „ „ p t a c cordele. O prind, scrie deiennnw nd, osie aceea de P o n t a u , eoiecpc. fond. . . .

exponat, achiziţie, colectare.

1.2. Termeni fundamentali

A. Termeni generali

. fl. Termenul de

hunun'uansmise şi tnmsmisibile, în tn rc â ^ malicnabilc. In domeniul muzeologiei se înţelege pnn Patnmoniu

ansamblul bunurilor culturale ale unu, mtizeu, ansamblu care arc aceste c a la ţi de inalienabil, transmisibil, stabil

^ nu i constant, pcntni^căjedKVoltâ continuu. Evident, conceptul de patrimoniu este corelativ celor de bun

cultural (v. l 7 ^ ) * Pnn extensie, se vorbeşte - şi - a u elaborat chiar concepte cu valoare juridică - de

"patnmoniu virtual" şi "patrimoniu naţional". Dacă patrimoniu! unui muzeu este definit aşa cum l-am dchmt mar

sus, pnn patrimoniul virtual sc înţelege ansamblul bunurilor care pot deveni patrimoniu de muzeu pe un ten torn,

dat. Termenul corelativ antinomic este cel de patrimoniu real în marc măsură sinonim cu cel de patrimoniu

muzeal. Patrimoniul naţional este, implicit ansamblul patrimoniului virtual sau/şi real de pe teritoriul naţional. In

acest sens trebuie avut in vedere că Legea 63/1974 a ocrotim patrimoniului cultural naţional, folosea termenul de

patnmoniu cultural-naţ.onal intr-un sens restrictiv; intr-adevăr, patrimoniul cultural-naţional include ansamblul

bunurilor culturale, inclusiv cele imobile de pe toi teritoriul naţional, şi nu numai de pe teritoriul naţional ci şi

legate de teritoriul naţional, dar numai cele de valoare deosebită. Această definiţie face o discriminare de valoare

aşa încât conceptul comun de patrimoniu naţional nu se suprapunea peste cel juridic decât parţial. Sleia

conceptului comun este mai largă decât sfera conceptului juridic. Problema are deosebită importanţă pentru

in
elaborarea viitoarelor reglementări juridice privind acest domeniu. Pe de altă parte, patrimoniul

care
ansamblul său arc o sferă mai largă decât patrimoniu] muzeal propriu-zis, din el făcând parte şi b

constituie obiectul activităţii altui tip de instituţii, cum sunt arhivele şi bibliotecile. Dacă aceste din urm;
 anumită comunitate originară, chiar dacă nu şi originală. Aspectul concret al acestei comunităţi, po„te diferi.

Există şi o accepţie administrativă a termenului de colecţie. Accepţia administrativă este unitatea de măsură a

patrimoniului". Ea poate fi definită ca o mulţime închisă de obiecte în raport de domeniu, gen şi matcnal, deci

relativ unitară tipologic: 50 de sculpturi de piatră, 500 de monede ş.a.m.d. în această accepţie colecţia este unitatea

de măsură a patrimoniului în vederea normării organigramei.

c. Mai con fur este termenul de fond In ansamblu, ai trebui să considerăm că termenul de fond înseamnă

un ansamblu de colecţii având un factor comun. Dc exemplu, colecţia Orgliidan şi documentele Orghidan, de la

Cabinetul de numismatică al Academiei, formează fondul Orghidan. Nu este inai puţin adevărat că termenul de

fond a cunoscut o anumită specializare. Se foloseşte mai ales atunci când este vorba de fond arhivistic.

<£ 1emienul de oim cultural nu are o accepţie generală şi stabilă. In general, se consideră bun cultural

orice produs cu trăsături de relativă creaţie originală, expresie a unei personalităţi. O trăsătură importantă este

aceea că bunurile culturale au semnificaţie de mărturie istorică privind comportamentele - tehnice, sociale

estetice, religioase, mitologice, de viaţă cotidiană - ale unei societăţi determinate pe un anumit palier cronologic.

Dar ca atare, bununJe culturale pot avea caracter concret şi existenţă materială - obiecte - sau pot fi abstracte -

l* cântece, scheme organizatorice, circuite tehnologice - şi atunci au nevoie de

suportun materiale stabile (partitură
d.e.) sau dinamice (proces tehnologic în desfăşurare).

32
 SC refera Ia activitatea de coiiscnmrc-rcslaurarc: păstrare,
„ ,v„ii scrie * tenecple
, UfllarC( stabilizare, restituire, întregire, integrare, degradare; depozit,
conservele’, ivsuiunec. securitate, prevenire

mediu ambiant, micro-climat.

carantină. atelier, laborator.
se înţelege ansamblul de nasuri Iunie In vederea p t t i n i - « « * « " «

Jc Cu alte c rim e . es,e conceptul cel mai larg pnvrnd «elivtrilrle de păstmre ale pobrnronrulur.

,, emrsercare se ialelege ansamblul de masuri urmând pâslrurea nealterala a aspcclulu, obreelelur.

,, p „„ r e s , ^ se în,eleg= ansamblul de M i M W redobândrrea aspeerului m ip.l penbu

obieelcle care au sulcnl un proces de alterare. Trebuie Benin aie, drslrnelra între modifrcânlc pe care obieclele le

sunt desemnate cu termenii de alterare - când este afecurt aspectul - sau

suferă cu pierdere de valoare, şi care

degradare, - când este afectată structura - şt modificările cu caracter istoric care, dacă nu sporesc totdeauna

valoarea, nu o diminuează şi, de cele mar multe on, îmbogăţesc aspectul.

Restaurarea înlătură consecinţele alterări, şi ale degradării dar, de ob.eer, nu înlătură acele modificări cu

\aloarc istorică.

d. Securitatea: ansamblul de condiţii, măsuri şi mijloace vizând prevenirea şi combaterea distrugem,

spolierii, substituirii sau sustragerii bunurilor de muzeu, deci a unor accidente de tipul incendiilor şi inundaţiilor,

calamităţilor naturale sau înstrăinării forţate şi a furtului.

t Prevenirea: ansamblul do măsuri care tinde să facă imposibilă, să împiedice înainte de a se produce, o

alterare sau degradare a bunului de muzeu, disLrugerea, substituirea sau sustragerea lui.

f. Tratare: lucrare tinzând să înlăture efectele unei alterări sau degradări Iară să modifice aspectul

bunului de muzeu.

g. Stabilizare: lucrare care tinde să oprească un proces de degradare în curs, fixând aspectul bunului de

muzeu la cel atins în momentul intervenţiei. ;

 .. nuDă cum Si curăţirea este un caz particula .
rticular al tratării, u v
Stabilizarea este, de obicei, un caz pa precum şi poate genera, cu ^

tratării, în măsura în care murdăria alterează ea msăşi asp*

secundar, nltc modificări atSl de aspect cot şi * toote elementele însă dispuse fa, '
bun muzeal care axe
fu Restituire- revenirea Jn lonna iniţiala a
un pot monumental. Patul acesta
, Bran dc exemplu, este expus

- “ d” ‘ * * “ " * ■ * t o _ * , * * * . « * » * - * * * - *
monumental este de fapt, a o asamblare forţută de elemente

originară, integrându-le probabil in mai mul te obiecte.

, ■ v i a nu numai prin redispunerca elementelor
, este readucerea bunului muzeal la fot™ miţrală, nu num P

lui în ordinea ongmară, ci şi pnn completarea dementelor sau pă^Ior lipsă.

, , . , dement printre alte membra disiccta - nu numai la forma
j. întregirea: este readucerea bunului muzml P

iniţialii, dar şi în ansamblul iniţial.

A « . operajia oaie s u p t a , * sau înlocuia,!» parfile lipsi sau atât da desntdatc to â t nu
i

mai pot să-şi îndeplinească funcţia.

I D ^ J c r e a : este procesul de modificare structurală, ireversibil, care afectează atât stmetura cat şt

valoarea.

m. Alterarea este procesul de modificare a aspectului obiectului. Ea poate fi determinată de agrega

unor substanţe străine (murdărie, cruste), sau de procese de modificare a componentelor obiectelor (oxidări,

migrări de săruri).

tu Patina - strat superficial format pe suprafaţa obiectelor drept urmare fie a unui proces fizic (lustruire

prin fiecare - pictură murală; impregnare - sculptură în piatră; migrare a sărurilor minerale - silexuri paleolitice),

fie a unui proces chimic (oxjdare) având drept rezultat o dispunere superficială şi fiagilizantă (patină m alignă -

bronzuri). Amatorii confundă adesea patina cu murdăria. In acelaşi context, patina se falsifică, p rin murdărie,
i
impregnare şi oxidare artificială.
i
o. Fals - reproducere identică sau numai apropiată, a unei lucrări anume, de un autor sau de o

cunoscute, propusă drept autentică, de obicei pe piaţa de artă.

34
 - -rc cunoscute, propusă ca atare - şi obligatoriu, marcată în
„ ., 1,,-•■ -re identică a urci op»-* ‘ ' ’
p . R e p lic i - reproducere i

,, J,:« * * ^
W “ *“ ^ " “ *
' c tî„ ă depozitul special în care sunt păstrate temporar obiectele do muzeu recent intrate. Trebuie

afara activităţilor obişnuite dc conservare, se efectuează şt observaţii asupra stăm

spus că jn cadrul carantinei, in
combătute şi oprite procesele dc degradare active care pot contamina alte
fi cunoscute,
obiectelor, pentru a putea

obiecte.
A .e lU r :spaţiul special amenajai, < * * cu instala* Si unelle. d,spuse în raport do un flux leltnolopto

determinat, in caro sc execută lucrai. dc restaurare cu « C M de mitestm .

5. L a h c rm o r: spaţiul specul amenajat, dota, cu instala* ,i aparate, dtspusc in raport dc un llux

tehnologic determinai, in care sc execută luctănlc dc investigaţii 51 tratamente

Mediiiumtiont. ansamblul condiţiilor în care sc păstrează un bun muzeal, ăcţtominj ca fecior dc

inllucnţă asupra stării lui de sănătate.

r. M ic r o c l im a t ansamblul condiţiilor climatice din spaţiul dc păstrare şi expunere al bunurilor muzeale

temperatură, umiditate relativă, compoziţie chimică a acrului. Sfera microclimatului este subordonată celei de

ambiant.

C. Term eni juridici Folosiţi în practica şi teoria m uzeologiei. O serie de alte concepte care nvţ sunt

specifice muzeologiei, nu vor fî delmite în mod special pentru că pot fi găsite în dicţionarele de specialitate. \ or fi

enumerate totuşi pentru că intră în vocabularul muzeologiei: regim juridic, proprietate, deţinere, custodie,

administrare operativă, blocare, sechestrare, confiscare, transfer, împrumut, gestiune, transmitere, donaţie, legal

sau moştenire, spoliere, substituire, sustragere,restituire, asigurare.

Sunt termeni cu caracter juridic, pot fi găsiţi în dicţionarele juridice, nu comportă decât aplicări la
ţ
domeniul nostru, fără a fi necesare măcar nuanţe de înţeles diferit, dar corecta lor înţelegere scuteşte de o scrie

întreagă de neplăceri.
 t instruire, formare, participare, propagandă, d i f u z i ^ ^
comunicaţiei şi limbajelor: educaţie, informare
, supersemn, identitate culturală, identitate etnică, idenij
\ emiţător, cannl, mesaj, semnificat, scmmficant, senm

naţională.

E. Termeni şi concepte de socio-psihologic. Altă scrie face parte din domeniu] Iar0 al cunoaşte

publicului: psiho-pedagosie, psilio-socioJogie, test, observaţie liberă, anchetă, com portam ent, experiment

eşantion statistic, opţiune, structură de public, tendinţă culturală, modă.

1'. Termeni şi concepte din activitatea expoziţia»IfilU. 111 rfJMl.pjl

activitatea expoziţională: exponat, expoziţie, sală, galerie, vitrină, panou, iluminat, fond, poliţă, suport, simeză

public, ghidij-îndmmare, activităţi metaexpoziţionale, octivituţi paraexpoaţionale, m uzcotchnică. în continuare

sunt delmiţi pe scurt termenii de muzeologie propriu-zişi, în ordine alfabetică.

a. IV,n exponat se înţelege oncc obiect - bi- sau tridimensional - prezentat publicului intr-o expoziţie

S f a , exponatului « a , mu, largă dacă, sfera bunule, da ■ * . accasu, fiind echivalent au e x p o n a tu l au ten lic - s,
«ECSi - : _ . _
cuprinde, de asemenea exponatul auxiliar şi - complementar.

Exponatul nruUiur K,a un „bice, produs aciuai in muzeu sau U i„i,,a„va muzeului şi care expnmă

o,.™.,,,, « « prrxmd exponat au,c„f e . p.anun, hăr,,. modele ^ ş, orgamgrame

- pup fotografice sau d eca lc (drapoa fivc, casam vadeo) şi avănd ,a bază dam au,e„t a mmode.are In aces,
scop.

Exponatul complementar este, de obicei, o

imagine analogă cu un proces sau o
secvenţă de proces
mmodelat corelativ unor exponate autentice, dar
provenind din alt contexuulm ral decâl cel al l e a l e l o r
ţd c .
fotografii după reliefuri egiptene pentru piese din
epoca bronzului european).

b - E x p o ziţia este ansamblul spaţiilor, instalaţiilor şi

amenajărilor, destinate să faciliteze expunerea
pieselor de muzeu, în scopul vizionării lor de
către public.

36
>r, dcoscbirc de -
d. Galerie care arc la un tune accepţia de spaţiu expoziţional, permiţând, mai ales, o expunere
Ic
d : sională Cu timpul însă, "galcric" a căpătat şi o accepţie specializată: ansamblul de săli de expoziţie de

pictură In acest sens se foloseşte termenul de galerie naţională, galerie universală ele.

e Vitrina-, piesă de mobilier specific permiţând expunerea bunurilor muzeale mici şi mobile.

f Panou: piesă de mobilier specific permiţând expunerea exponatelor bidimensionale.

g. Soclu: piesă de mobilier specific, permiţând expunerea liberă dar într-o relativă izolare şi protecţie, a

bunurilor de muzeu tridimensionale, de mari dimensiuni şi greu amovibile.

k Suport: detaliu de mobilier, permiţând diferenţierea în expunere, a bunurilor de muzeu şi o anumită

l

protecţie a lor.

i Poliţă: detaliu de mobilier permiţând organizarea interioară a spaţiului unei vitrine.

j. Iluminai: ansamblu] mijloacelor care permit folosirea luminii în expoziţie, în vederea punerii în

valoare a exponatelor.

k. Fond: detaliu de mobilier pe care exponatele sc conturează, contribuind la punerea în valoare a

acestora.

L Public: ansamblu] vizitatorilor muzeului, fără discriminare de vârstă, pregătire, strat social, sex ş.a.

tn. Ghidaj-îndruinare: activitatea de explicitare a exponatelor; se disting: ghidajul oral (sau viu),

ghidajul sens şi ghidajul automat.

rt. Activităţi metaexpoziţionale: toate activităţile care au loc în expoziţie ghidaj, spectacol de muzeu, seri

muzeale, activităţi didactice de muzeu.

o. Activităţi paraexpozJţionale: toate activităţile muzeului care au loc pe lângă expoziţie şi sunt

complementare acesteia: conferinţe, simpozioane, sesiuni, procese literare, mese rotunde, lectorate ş.a.

p. Muzeo-tehnică: ansamblul procedeelor şi mijloacelor tehnice folosite în muzeu cu finalitate specifică.

Aceasta cuprinde, mobilierul de muzeu, mijloacele video şi audio, instalaţiile automate (sau nu) de climatizare şi

alamă, precum şi mijloacele, amenajările şi instalaţiile de orice natură implicate specific în organizarea muzeului.
 Capitolul 2 - Constituirea şi dezvoltarea patrimoniului

Pornind de ln funcţia de constituire şi dezvoltare a patrimoniului, o încercare de a defini luturile e

fundamentale sesizează iniţial câteva aspecte corelate:

2.1. Activităţile componente ale funcţiei de constituire şi dezvoltare a patrimoniului muzeal

I uiKţia de constituire şi dezvoltare a patrimoniului muzeal cuprinde următoarele activităţi componente: cercetarea

ştiinţifica a patrimoniului, colecţionarea patrimoniului, evidenţa ştiinţifică a patrimoniului, documentarea

ştiinţifică de muzeu.

Cercetarea ştiinţifică a patrimoniului este ansamblul de acţiuni, operaţi, şi procedura, precum şi

nuj toacele tehnice aferente, având drept finalitate cunoaşterea ştiinţifică a patrimoniului muzeal şi drept rezultate

serii sistematice dc date analitice şi propuneri de remodelare funcţională şi contextuală, consemnate în documente

specifice şi folosite la organizarea expoziţiilor.

Colecţionarea pa— oi mureai « . ansamblul de acţiuni, operaţii , i mijloace eu earacţer aţii

profesional ci, S, admrmsţrauv jurid.c.având drep, scop ţransfeml de bunun euiiurale în propncta,ea
cu
a„e cuvinte uansformmea pu— ui vinua, în paţrimomu rea,. C o ro n a re » se realizează pe * difeite
care
„ n u eoicclarea „bem com piem ente c e rc a te in ţeren, donata ,i l ^ ţ u i , a c ^ p a (cum pterea) de bmţuS

culturale.

Ev,den,a s a l i c ă a paţnmomului muzeai co„s« dţn ansamblul acţiunilor si operabil „

Ş operaţiilor de inventariere
individuală, p e t o d . descriere analitică 5i prin com plete de documente
adecvate - registre-inventar şi fişe
analitice - a bunurilor muzeale

38
 ,l,„ .„„li, mii». ....... hle
saîiicvidcn|uşinn|ilicii
* “ ............. ................. . ....... , , , * * « . « "
. ..................... ........................................... Hi:.cci.1||,J1'1 *
ndecvltc â - arhiva de
" ...... / mi
...................
I ;i S t‘

* COmp,CmCnt3r* " 3 !,,jm,I,IUl. ‘ C m ' . .. ..f|CC mhivu dc conservare 5i arhiva dc cxpo*ii - .

— — - .....- .......................
„hm, * * * * * ■ « W * * foloKca-iilinoh»-'. .

(topografic, b iografe, dc informatori)

al. Distingem tra căi jrnnaptde.

®2.2. CMC O consliluirc ii denotam . (.a.rimoniului , «
iî cu cercetarea. Dar, pe de altă
actailJde. dona(iile, coiecurcii in ţ * . Nici

p a t t, co c e a ™ cslc „.p lic ea in lineare clin ele comportând g r a * ii m o d e M li d ifc n K '

. a. Achi/iţia. Distingem trei tipuri de a c h i ţ i : a c l m j a l i t o , achiziţia I b r ^ c h m jia condiţională.

, a. A chkifiu liberă îmbracă totdeauna forma unui contract între părţi: x - vinde, y - cumpără; sau invers;

X muzeu, cumpără şt y - deţinător particular, vinde. Partenerii se înţeleg asupra preţuim: dacă vânzătorului î.

convine, cedează bunul, nu ii convine, nu vinile.

t b. Achiziţia forţată este consecinţa unor îinprejuiări în cate legea intervine, constituind o servitute a

dreptului de proprietate. In normă generală, în tot dreptul internaţional, este cunoscută achnaţin forţată a pieselor

care se exportă. In general, achiziţia forţată implică rirniiupA iar^ăV ăclui ltt preţul pielii. fiUilfilu. pnnJieiUUre-sau

vx Extinderea abuzivă, legiferată sau nu. dar cu încălcarea dreptului de proprietate, generează fenomenul de

spouere.

In Legea din R.S. România (63/1974, a ocrotirii pauimoniului cultural naţional) se prevedea achiziţia

forţată în vederea mai bunei conservări a bunurilor de importanţă deosebită pentru patrimoniul cultural naţional.

Această achiziţie forţată nu se aplica automat ci, de la caz la caz, în raport dc interesele culturale ale stalului ţi de

capacitatea de conservare şi valorificare pe care o dovedea deţinătorul. Iniţial a fost aplicată în două-trei cazuri, ca

un procedeu de excepţie. Dar în ultima perioadă a statului socialist a degenerat în abuzuri curente determinând, pe
 k ut.a complic la nivelul organelor în să re ,,,^
de cultură, pe
IralW nscita . eu bun" 1
dcoprt|,L-' a r',,](,;l unul

aplicarea legii- . ■. fic cumpararc a stalului în cazul în care deţinătorii] Ui| y

•nea dreptul .priorihJf— - "
H » * » * » * "* * • • , „ ci r o m u l u i - do lip s ^ i a l i s t -pormilca , po
:s(c să-l vândă, ? 1 ^ •
c u l t u r a l n a jio n n l d o . c ş 'c
bon iim patnimonail v-birocratic stabilită prin lege. De fapt, era un t

arbiironuliii pnn pre

iroccilura de cvalu

particular al achLd|iei lor pite.

aplire contractul intre păr! dar sc realizează nune,.
, i este aceea în care apuc
o c. A ch ivţiu condiţionată
D-utile rcvenmd la vechea situaţie. De o b .ee, o achizaţ,
□numite condiţii, altfel contractul devine ca , P
, ■ ..mnotrivă este rezultatul unor masuri de clemenţă faţa 4
condiţionalii erccaa.1 * » « W* » * * “
d mSsun de achiziţie forţată, sau de penalizare, acordându-i-se o înlesnire
\ ănzător, care cădea sub imperiul unei
e ale achiziţiei este procedura de achiziţie, <
* d Procedura de achiziţie. Unul dintre clementele importante ale achiziţie

a ceas ia p e n 'I ^ c h i z i f .a generează împrejurări în care specialistul din muzeu este pus m situaţia să manipulez,

fonduri publice ş, valon In general, indiferent do cadrul juridic speciile, procedeul comportă câteva etape general

acceptate. Prima etapă oslo oferta, document scris. întocmit de deţinătorul bunului, în caic acesta prezintă bunel

cultural accentuând elementele permiţând motivaţia achiziţiei şi fommlundu-ţi pretenţiile băneşti corespunzătoare

~j. Accsi act scris sc depune oficial la achizitor şi urmează circuitul normal al corespondenţei administraţi'.,'

înregistrare, comunicare forului de decizie de nivel corespunzător, repartizare factorului operaţie' dc rezolvare aici
z
se inserează etapa următoare pe care o realizează operatorul - specialistul - desemnat dc forul de decizie' A doua

C!a^ estc i^entanerca (rcpertorierca) şi expertiza - stabilirea valorii culturale şi a autentuntâţii obiectului, adică

autentificarea şi atribuirea - operaţii care comportă studiu In ţările cn economi» ■ . .

____ __________________—----------------- U---------AlX 111 cu bonom ie de piaţă, expertiza este efectuată

de experţi .adică de persoane caic au experienţa traficului, cunosc cursul v-dnr-ii ■ ,

valonlor, cunosc artiştii şi opera lor,

principalele colecţii şi muzee. Experţii nu au totdeauna, neapărat cunnm m » ■ . . .

,P , cunoştinţe sistem atice, de multe on au
cunoştinţe empirice, dar, datorită experienţei lor, au căpătat o mare îndem* • ,
1 anare, rapiditate de decizie şi pc această
bază, un anumit prestigiu, oferind o certă garanţie. In general însă tendinţa
■ ţa este ca expertiza să se facă cu mijloace
ştiinţifice şi anume, nu numai pe baza unui studiu tipologic si stilist!» a • ,
" . ar şi cu ajutorul investigaţiei stru ctu rai
radiografii, analize chimice, datări cu mijloace pozitive ş.a m d

40
 A U(J]-a i;.1Ai a procedurii este evaluarea: stabilirii nominale ţi a pieţului dc achiziţie Evaluarea, in

general se Tace tot de către cN|>ert. In vechea procedură şi lege românească, apăreau câteva implicaţii: în prunul

rând, diferenţa intre valoarea nominală şi preţul de achiziţie Valoarea nominală era şi este raportubilă la cursul
* ,, \f rr .i '
internaţional al valorilor de cultură, aşa clini el apare la licitaţii internaţionale, în marile magazine de antichităţi

ctc. Preţul de achiziţie era raportabil la cursul intern al bunurilor culturale, adică la preţurile practicate de

maoazincle de specialitate - Consignaţia, Fondul plastic dc muzee, precum şi la scările tarifare pentru diepturi

de autor aşadar era într-o măsură importantă determinat de stat. Pentru asigurarea controlului fluctuaţiei valorilor,
’ 'ti 1. ■. ' i >
sc organizase chiar o procedură strict centralizată de achiziţie, la care se adăuga şi un control financiar riguros şi dc

fond. Discriminarea aceasta urmărea să stabilească diferenţa valorică de o parte, între cursurile comerciale din

exterior unde existenţa pieţei libere ca atare, permite unor particulari să manipuleze valori uriaşe şi, pe dc alta,

nivelul veniturilor şi posibilităţilor persoanelor particulare intr-un stal socialist unde unica sursă de venit este

salariul. Evident aceasta face ca singurul achizitor posibil de valon excepţionale să fie statul. Fără îndoială există o

logică intimă a acestor interacţiuni economice deoarece, într-un stat socialist, tendinţa este ca once valoare

excepţională să nu devină bunul exclusiv al unui singur individ.

. - J -; ,
Procedura de evaluare era stabilită, de asemenea, prin lege Pentru bunurile din patrimoniul cultura!

naţional valoarea era propusă da oficiul patrimoniului cultural judeţean în raza căruia avea loc tranzacţia, era

verificată şi omologată de Direcţia economică şi a patrimoniului cuiLural naţional şi, în sfârşit, era acceptată de

Comisia centrală de stat a patrimoniului cultural naţional. Această procedură, căzută în desuetudine, este. în

prezent, înlocuită cu expertiza, în general efectuată de persoane abilitate în acest sens - experţi - sau de oficii de

expertiza In perspectiva, este posibil ca, pe baza unei organizări corespunzătoare şi a unei specializări a

profesioniştilor respectivi, oficiul de patrimoniu să-şi asume şi atribuţii de oficiu de expertiză. Trebuie spus însă

ca, fura a neglija statutul juridic pe care trebuie să-l acorde legea, calitatea dc oficiu de expertiză va fi consacrată de

pială şi de competenţa dc care oficiile vor da dovadă în condiţii de piaţă. Este necesar să se adauge că perioada dc

tranziţie actuală, caracterizată dc oarecare instabilitate şi de comportamente prădalnice în economic, a generat un

curs destui dc bizar al valorilor de cultură precum şi amestecul unor persoane de calificare şi competenţă

discutabile. Eridcnt, penuu delemrinama „„o, valon îi preturi convenabile ,1 juste, in prezent, sc pune problema
 ii|1)ljcal IllU-a scrie întreaga de rcvisi,

.........— ......................................................... ............. . . .

.... .................. ................................................................ — ......... - * i“ ‘

'.......................................................„ ........... ................ ...... — ...... — ~
msabili econom*00
■i:.*; dur ţi din rcslx n' . ■ p c baza acestui avi;
evaluare compusă din s^-cudiţt., (Jur ş . ...... . instituţie. 1 c Oaza
.■cnabilu pentru ins
aceasta este con«
, 1/lin pauu. decizia, care se co n cretizez
justeţei evaluării, dar ţi asupra măsuri, in care
iei. Urmează apo*.
preţul de achiziţie este stabilit do conducătorul urs _ _____ _ si ;n ordonarea plăţii 5< a
partenerul, precum şi
în acte formale - ordin intern şi contract de vânznrc-cumpărarc cu P
. . . . c s c p c M c SimU t a c u p ^ r r c , u W c o n ^ . p e c 3 . r « . W

cincea - transferul jundic şi nralcna) al piesei, care ■j patrimoniu trebuie

,n t e , „ ^ — — * — — — •

rcsp c „ ,U cu CC, nw c strictei,.« - GM « « * " * » * " * * * * * * . ^

cOT, »— * ,s,o" a ,chnW i- E a “ “ d~ l 0

^ pcuuu + * + * pcntni şliinţclc

- Ho mese cum sunt colecţiile cntomologjce,
mai ales la colecţii întregi, Tic exotice, fie comportând un număr n u P

malncologicc sau geologice care au la bază o îndelungată activitate personală de teren.

Alt aspect este faptul că intre achiziţii şi celelalte forme de îmbogăţire a patrimoniului cxi.ta D '

De exemplu, achiziţia este forma concretă în care se realizează colectarea în teren pentru etnografi. Etnograful lacc

cercetare de teren şi colectează material, achiziţionăndu-i prinU-o fonnă specială de achiziţie, cu plata pe loc şi cu

omologarea preţurilor de către comisia de evaluare, ulterior In această privinţă trebuie spus că există proceduri

deslul de diverse, de la muzeu la muzeu, după cum au fost cunoscute şt restricţii la procedura expusă mai sus. Plin

faptul că obiectul achiziţiilor îl constituie cultura populară, cate dispare destul de repede din teren, pnn

dezafectare, prin rcutilizări, achiziţia pe loc devine o necesitate pregnanţă. Totuşi, în măsura în care şi aici apar
, . . . ,'h ■i ii

implicaţii care pot pune m joc buna credinţă a muzcogralului, de multe ort a fost preferata securitatea operaţiilor

financiare şi respectarea disciplinei, unei operativităţi mai mari. '

i rit !:

42
 - şi este închis fte-acceptul-său mfuz-uL
în circumstanţă devine donatar - şi
ceda un hun de cultura muzeului - carcjn
stc determinat de balanţa favorabilă dintre valoarea nominală a donaţiei

teului şi care nu trebuie să depăşească un coeficient egal cu rata chine,

în care avantajele de ordin cultural dobândite prevalează, chiar dacă

balanţa nu este favorabilă.

Din punctul de vedere al sarcinilor materiale ale muzeului distingem, de asemenea două feluri de donaţii:

donaţiile (legalele) libere şi donaţiile (sau legatele) condiţionate.

u. In cazul donaţiilor libere, sarcinile materiale ale muzeelor se reduc la păstrarea şi punerea în valoare a
f- v,
bunurilor culturale donate acceptate, aşa încât problema balanţei nici nu se mai pune. Evident pot apărea şi cazuri

limită în care bunul donat acceptat să fie atât dc degradat încât să comporte o restaurare costisitoare iar rezultatul

să fie un bun în excesiv de mică măsura autentic. Dar şi în această împrejurare, decizia nu sc poate lua decât de la

cuz la caz, apărând ea hazardat să se dea o reţetă-seniinţă absolută şi defini tivă.

, h. Donaţia (legatul) condiţionată poate comporta fie condiţii materiale, fie condiţii morale, fie ambele

genuri In cazul condiţiilor materiale distingem sarcinile limitate cu caracter temporar şi închis (plata unor

despăgubiri parţiale, construirea unui local, amenajarea unor instalaţii), cele nelimitate cu caracter continuu, sau

nedefinit, deschis (plata unei rente, a unei cbini sau întreţinerea unei entităţi) şi, în siărşit servituţile (angajarea

unui anumit - număr şi persoane - personal, garantarea unui anumit regim de folosire a pieselor, organizarea unei

expuneri speciale ş.a.). ■

fn toate aceste cazun trebuie lacută balanţa, iar hotărârea trebuie să ţină scama de nivelul valoric al

sarcinilor şi scmtuţiJor în raport cu rata rentei sumei reprezentând valoarea nominală.

Şi în cazul condiţiilor morale care pot genera servituti1 (organizarea unui anumit mod dc
expunere,

asigurarea unui anumit regim de păstrare) sc face balanţa ca ş, în cazul condiţiilor materiale. In plus, sc apreciază
Ekjjf

t,lCl sc mtegren/ă în ţelurile <,

,,il,it«' t'lc 11111
, m sCoinifil"i
contra' i
J.ieu aceste eondi|ii nu
-sc;i determ inată de cntcrii
coordonnlclcc.luu..... o * * * » * - ' ..... * .....
|nliu|u (le,ml). cr:l adcsC

In trecutul apio| .... ............... - .............- ........ .................. fiţii Acest com portam ent a avui
............ .:' I W " A“
rcduiiiinuiil
extraculturale extiacconojmee |
1. 1, 111 cuniihtuil4-
drept rezultat pierderea unui număr importa»» de «».-'"

în cazul săpălunlor
iolutA ourcclilrii- Uneori - ca
1,1 C. Colectare în teren este, în noimă gi iu ndă.
- ............................... .„ „ „ i , c„ « « .I ştiinţelor naturii şi etnografici - cS,c
arheologice - sc realizează chiar în cudiul tetulătil
■- ( ( |(,|en 0i,icclului. repcrtoricrea lui - inclusiv marcarea
complementară acesteia. Ea comportă identificai ca şi u| 111
■ . . ,. . ... i-pnseivjmî - inclusiv ambalarea adecvată şi depozitarea
inventarierea de teren asigurarea coiuli|ulOi t» i •
. . . - - i , i,,ri.,i m1obiectului, precum şi al documentaţiei de teren
prorizorie în sfârşit, transportul şi triinsleiiil jiu alto ţi iii.iU 11< •

către muzeu.

Aceste aspecte erau reglementate prin lege ((>3/11)7'!) ?i probabil vor constitui, în continuare, obiectul

unor reglementări juridice - deşi excesul de icglemonltire poale aven clcct inhibitor - , iar icspcctarca procedurii de

colectare constituie, totodată o latură eseu|iulă ;i clicii prolcsionalc. Aceasta din urmă implică şt abţinerea de la

colectarea de bunuri culturale în scopuri personale, in eadutl şi în timpul ncţituiii de colectare pentru muzeu.

i
\

A(
 6 2.3. Cercetarea ‘Ic muzeu

A Aspecte generale. Aşa cum ca s-a dezvoltai până în vremea noastră, c c r c c . n . c a _ d c m ^

* .......... * * o « c ^ „ . c , c.irc „ » ţ c « * n'5te c n ,H i * P * * * * * « * “ * 1,1

\

ştiinţifice ţi, de cele mai mullc ori, in primul rând in raporl de necesitase de clasificar

perioada actuală a căpătai un caracter mult mai sistematic, denvand dintr-o serie de teme, t

anumite criterii şi prioritari.

In practica m uzeologiei atât naţională cât şi internaţională, cereetareap inţifica ocap* un loc

im p o rtan t,jţâţea volum de activitate cât şi ca inj g r ţ k l D j m s a i i ^

adevăr, ea intervine cu ponderi variabile in toate acestea; constituie calea cea —

a patrimoniului muzeal; constituie b a z ţ n ^ cnţci ştiinţifice jmiccştuilg f u n d ^ e m e n z ă r a ^ ^

cnnsnnnre-restaurare a a c ^ i patrimonii.- nrientează în raport cu stnjctura_J?i _^pţluni le pubbcriln.i.

activitatea de valorificare a patrimoniului muzeal.

In conlextul raţionalizării şi optimizării activităţii culturale, al folosirii eficiente şi economico,!..e

a mijloacelor şi forţelor specializate, se pun întrebările: în ce măsură această dimensionare şi proliferam a

cercetării ştiinţifice în muzeu este justificată sau nu? Care sunt specialităţile, care reclamă o cercetare de

muzeu? Până la ce nivel se poate ridica această cercetare? Ce modalităţi poate cuprinde şi, in consecinţă,

ce mijloace şi dotări trebuie să i se asigure.

B. Problematica cercetării de muzeu. Aceste întrebări pot fi, în esenţă reduse la o dilexnă;există

o cercetare specifică muzeului, care este efectuată cu precădere în cadrul şi cu mijloacele specific muzeale?

sau cercetarea de pe urma căreia beneficiază muzeul poate şi trebuie să fie făcută de instituţii centralizate,

concentrând forţe şi mijloace specializate, rezultatele acestei cercetări urmând a fi preluate, numai pentru
- V . -
difuzare, de către muzee?

a. D isc ip lin e le sp e c ific e . Fără îndoială, pe de o parte, între termenii extremi ai acestei dileme

poate fi cuprinsă o gamă întreagă de variaţii, ■ , pe altă parte, dacă luăm ca bază de discuţie aspectele
 iiidifccn* în CC discipUnlî sc * * « * > » W lM

..............> ■ ....— _ indiferent * camctcnil ectcetă-ii * —

................ * * .... ....... " ' . „aUirU * istoric teluricii, biologie, chimic. fizic. psih

............ - ............ ................................................................................... ....................................accen tuat, de niu/en

... ......* ' ...... . c„ wida,„ absurdă propoziţia care afirmă că "cercetarea pal».

^ .... ...... ^ ricbuie să f t « ă în nruaeu" 5i aceasta încă mai evident dac» ,

- * e sc , ■• ” ' ,a aceas, formulare roarie generală,

fel (led senminare şine
........ ............ „ „ * problematic, apare cu mut, mai puUn absurdă o propoaitie otno.oaga ,

............. coiilort"1căreia "cercetarea arheologică poate şi trebuie Şă fie «culă în muzeu".

^ cară diferenţă catttadvă ,n„c două p r o m p t te .e e format » retevă. la »

.......... ancă o deosebire csc„„a!ă. în cadrul ^ ^ “ “

.............o speciliec ntuWMilui Si aspecte speciftc musca,e ale uno, discipline comune,

Sepatăntl. mai itt.ăi empiric, disc,plinele specifice - arheologia, omologia, tslona culturii, « a r i a

,(| iaorla loimidi cu arheologic industrială, istoria naturală, ecologia - apare clar că toate au cel puţin o

„ :,,,;„„ră majoră asemănătoare: toate operează cu mărturii materiale, cu alte cuvinte toate au drept obiect

patrimoniul muzeal • ea atare 5i in specificitatea lui,

h D iscip lin e!,: c o m u n e cu a p lic a ţie m u ze a lă . Această trăsătură însă apare cel puţin în parte

rjl|An ll 0rirc cu alta proprie aspectelor muzeale ale disciplinelor comune - chimie anorganică şi organică.

f fpjcrobiologic, micologie, entomologie, botanică, rezistenta materialelor, cliinatologie, - care

dj;|/jţ 0i,icctclc lor specifice sub aspectul patrimoniului muzeal. Fără înrlm oIm n raflm-în

si surprindă discriminarea dintre patrimoniul muzeal ca obiect de studiu şi, de exemplu, transform ările

chimice ale materialelor din care sunt făcute bunurile muzeale. La o examinare superficială, însă, confuzia

este oricând posibilă,

Mai tranşantă este deosebirea dintre obiectivele celor două serii de discipline. în adevăr, în timp

cc disciplinele specifice au ca obiectiv cunoaşterea tipologică şi valorificarea educaţională a patrim oniului

muzeal, cclc comune au ca obiectiv cunoaşterea proceselor transformationale ale m aterialelor din care simt

făcute bunurile muzeale, în scopul - primordial - al asigurării conservării lor.

46
iii marc
Dar o diferea,* îndi mai profunda separ! ct.se,pln.de specifice de cete ............ «='-
teologic. dezvoltări, lor în mu/cu disciplinele specifice cuprind în organigrama l ~ t u m lor eon.cn.u !
- - rin/vnlmrca ccrcctîlrit. fie c.i
. psilio- observate. în timp ce acelea comune nu cunosc o asemenea clapa necesara i
I11U/CU
individualizat;! sau considerat! pe ansamblul disciplinei (fig !)
psiho-

inc3 nu

ong! ţi

ă. Ia o

e intre

istoria

pupn o

obiect

parte
Fig.3. O r g a n ig ra m a c c rc c tă n i d e muzeu
mică,

care

iţeşte -ini faptelor disciplinei specifice deriv* din c o c i l e determinante ale

iări!e
. --------------------------------------------— :
fuzia

ibalcri de b mclodologia non„alS a « « a n . , c are .nn-c " * « ^

Limp

iului

sunt .............. ale lui Abraham Moles - până la nivelul la care permit genera 17
 - o m uzeelor, cart- p im „ r e
/
■idem a este s“ rl’ri"s i a‘C1 ° ' si c o a w tv » " 3 =ccstm a’ pa * n»

l.n c ln al, lor cor paliative a flu » * » I° îU ^

fac decât să aplice cele două P :dun.or SlHetificc M tt l« <* îi
, „ _ nrEanisramci ProC!
,i.,: ia cele două etape specific
P c a c a lU p ^ . v - “ r f r J I C a 8 S
. j » «j deivoliare a p a tn m o 'u J u 1. I
detaliul ci araiă c i îmăţi «.«H» <* coOS,,“ în formele ei de manifestare, i„

ale sale - selecţia rap id » şi rcperloriema W ’ C EOuă obţinută la n iv e l*

ciflee prin interacţiune inversa.
procedurile ci metodice specm „, v 0 exam inare a acestei
" , tr ( v a r a . D„ „ i observaţii se m rpun de la sute
succesive, începând chiar cu con. m0{} sistem atic şi eficient,

până la nivelele superioare ale reconstituim (rciuodclaro) ş 8

procesul de constituire ţi dcrvoilase a - m i A m o n i u adecvat; iu ti» * . — nouă ,a mvcW

conservării se obţine mai ales prin aportul disciplinelor comune, urmează dl, acestea - cel puţin rcAM,.,-a

lor ■ se integrează ccrcctilri, specifice, dându-i aspect Inlcidisciplinar. Reciproc, disciplinele specifice,

contribuie prin informaţia pe caic o oferă, ca şi prin întrebările pe care le pun disciplinelor comune, la

dezvoltarea unui aspect particular al acestora, respectiv la diversificarea ansamblului, contribuind !a

specializarea în cadrul ştiinţelor de bază. Pe această calc se explică geneza şi apariţia unor domenii u

graniţă, interdisciplinare precum este arbeoractria, apărulă, iniţial ca intervenţii sporadice şi punctual,

ale disciplinelor pozitive în domeniul arheologici şi istorici artelor, iar in prezent se prezintă ca un corp

coerent de cunoştinţe constituit, cu sisteme proprii de referinţă.

c- O rg a n ig ra m a c e rc e tă rii sp e c ific e . Organigrama dem onstrată anterior constituie un aport

relativ recent, datorat aplicării unor noi forme de analiză - teoria sistem elor, sem iotica, analiza structurală

- la corpul central al disciplinelor specifice a n u m e mai sus. adică la ansam blul prem iselor teoretice •

explicite sau implicite - şi al mstmmcntelor metodice de care aceste discipline dispun.

Accesa organigramă implică unele detalieri analitice semnificative: este analogă dar nu identW

celor aplicabile m general cerartârii din disciplinele

v fizice
n a c e *h0wl°gice,
in in o t^ ,sociale;
- , prezintă
. . a (.?a
particularitatea de a
constitui atât un model general valabil pentru istoria fiecărei discinline

48
JU.t * ....* d. c , Si pc»„» n— ... ........ * - 1" — ............. - 10

nu disciplinei; cu alic cuvinte e le model rciicrabil,

. c,,c cardclcri/Jli p„n nun,an,I m a* „ tovcnl» n.licaia a iw » * .'» » '» ' im -o » . * * * * * “

rcmodclarc sistematică a tuturor tiparelor procedurale sau cxcyel.cc

Şi
Acest aspect m a rc a t al cercetării spccif.cc, precum şi desele recurent rcilcrăr. şi rcadea-ân ale
ies
modelelor eonstum.c in etapele anterioare a avut drept consecinţă, pe de o parte, o diminuare accentuată a
în
interesului pentru aspectele teoretice ale acestor discipline, pe de alta o ştergere - sau cel pu(in o estompare
.....
- a «raniţelor aparente între cercetarea fundamentală şi cea aplicativă în cadrul acestor discipline,
ci

ni,
C. Cercetare fundamentală şi cercetare aplicativă în muzeu. Lăsând la o parte pentru un
Ua
moment importanţa corpului central, teoretic al acestor discipline, precum şi inlcresul dezvoltării lui, ca o
cu
temă de reflexie mai aspră şi mai complexă tolotdată. analiza aspectelor fundamentale şi aplicative ale
iul
disciplinelor specifice muzeului - arheologie, omologie, istoric de artă, istoria tehnicii cu arheologie
:1c
industrială, istona culturii, istoria naturală cu ecologie - apare atât posibilă cât şi necesară.
:e.
Dacă se acceptă ca premise definiţiile curente ale cercetării fundamentale şi aplicative, în general,
la
se pot uşor discerne cele două aspecte - fundamental şi aplicativ - în toate disciplinele specifice muzeului
ia
dar. în acelaşi lunp, apare cu claritate o trăsătură particulară a acestora - faptul că cele două aspecte
de
amintite se intcrpcnelrcază în grade difente, la toate nivelele procedurale ale cercetării.
de
In adevăr, prin cercetare fundamentală se înţelege, in cazul accsior discipline, ansamblul
rp
preocupărilor care stabilesc principiile şi criteriile de selecţie, analiză, reconstituire şi interpretare a

faptelor specifice, care construiesc, detaliază şi clarifică postulatele de bază, sistemele de referinţă, metoda
:rt
de cercetare. în sfârşit care organizează şi coordonează întocmirea instrumentelor colective de cercetare
dă
(fig 4) Este evident ca etapele primare ale acestei activităţi - constituirea eşantionului reprezentativ - în

principal prin cercetarea cu caracter tehnic şi empiric, de teren - rcpertoricrc analitică a mărturiilor - adică

a bunurilor culturale muzeale - şi rcmodclarca acestor mărturii - respectiv a bunurilor culturale şi a

;că
ansamblurilor de bunuri culturale - constituie tot părţi ale cercetării fundamentale.
:a

în
 Fig -f, Cercetarea fundamentală în muzeu

Prin cercetare aplicativă se înţelege aclixitatea concretă de selectare, conservare şi valorificare în

primul rând expoziţională a bunurilor culturale formând obiectul acestei cercetări - sau a ansamblurilor dc

asemenea bunuri. In med evident, această activitate implică raportarea la principiile şi criteriile amintite

în definirea cercetării fundamentale, raportare caracterizată dc interacţiunea inversă (fced-back) şi dc

adecvarea modelelor generale la cazurile particulare. Cu alic cuvinte această raportare nu sc face pe baza

c^n rân g eri logice imanente principiilor, ei prin reducţii pe cale de comparaţie reileraiă. Cercetarea

a ^ jţlic a ri^ s tc , la rfodul ei, generata dc Jmnlttatea cercetării fundamenride nT^litllc

csen|ialmenlc culturalo: cunoaşterea patrimoniului cullural şi accesul la valorile acestuia constituind

factori substamtnli in constimirea idenliiapi culnrralc - a grupurilor şt irtdivirilor - şi deienrit^td ia

dezvoltarea ci, de carne,eru, socialei contemporane in as* c,„, ei m o s c a t şi cu mobilitatea et.

Este suficientă analiza oricărui caz concret de cercetam W n • ,*

teistă pentru a demonstra cu evridenţii
acest adevăr. După cum, pe dc altă parte, analiza oricăruia d i W ; ^
instrumentele colective de cercetare -
corporn, repertorii - evidenţiază faptul că acestea cuprind, în afară
de un sistem dc organizare raţională 51
dc regăsire a iiiforma|ic, speciflce, ce se mscrie i„ |lmiu.lc
, spectulut de cercetare iundamentaU. şi foarte
mullc date analntce, cu caracter concrel-empinc ce nm fi ■ ,
pine, ce pot fi incluse direct şi masiv îi
’ în activitatea aplicativă.

50
 1 ră încercare;! de discriminare î',lrc as|KCtul
Di a ace, panel de vedere, al* H * " * Pc - °^ ‘ „
, . - qnecificc muzeului csic Ş. proprietatea termen
riinil:micnlnl ţi cel aplicativ al cercetăm in discip i” c,„

* ......... ......... _ « * . «— — ^ insm c,,v.

- - P - P ..... — -* ^ - — .......... .... * ~ l , „ le

c to l, ^ c , «, ......... — — « - - * ap“ care' meiul

poaK, msi ^ s, ,ar8— * - — si 7

specifice „e muzeu, pnu Pe oWe«e, P -» a— * — * * "

concretele materială (fig. 5).

c Fig 5. Cercciarc fundamentală şi cercetare aplicată în muzeu.

n
Ca un pandant-corolar al acestei trăsături apare o caracteristică opusă; corpul teoretic prezintă un nivel

înalt de abstracte, încât chiar concepte de un grad dc complexitate, abstracţiune şi specificitate nu foarte
li \

înalt - cum este acela de cultură arheologică - sunt greu înţelese de publicul nespecializal şi chiar de

specialişti din discipline înrudite.

5‘

te
 ■Jf*.

i Alia,i2flnd canicicrislicilc fiecărei ramuri „ e

I). Locul şi rolul muzeelor în -------- ~ •' sislcmC]0r de referinţă, elaborarea ?i

ce redării fundamentale - enunţarea postulatelor de b ar, . instrumentelor colective dt

■ mni 7irca îi coordonarea elaboram i
dezvoltarea mclodoiogtci, precum şi orS' .
acave Jn donlCniu ar rezulta următoarea
ccrcdarc, în raport cu specificul instituţiilor centrale ş

repartiţie de sarcini:
dezvoltarea, respect,v dezbaterea Si « o lo g a re a , p o ^ o r de baza,
Enunţarea (precizarea şi
nrprmmire nriniordialâ institutelor de
precum şi constituirea instrumentelor de referinţă ar reveni, ca p

specialitate. Pe lângă acestea a, « . să activeze iabo-a.oarel. na(ioaale, comportând instalaţii de mate

randament ,i cu valori de invoslitie mari. în Sfârşit, lot institutele ar trebui să centralizeze inform am

comparativă - parte cu caracter concret a sistemelor de referinţă - după cum tot lor le ar " " e

orientare a cercetării pe baza unor studii critice privind stadiul cunoaşterii ştiinţifice a diferitelor domenii

de patrimoniu raportat Ia exigenţele societăţii, precum şi elaborarea programelor de perspectiva privind

aceste domenii. Este evident că în această viziune planurile nu ar mai putea apărea ca o sim plă înşirarc de
t
formule tematice foarte generale şi atotacoperitoare. la care s-ar subsuma un num ăr de m ărunte obiective

de cercetare individuală, ci ar îmbrăca aspectul unui material complex, fundamentat pe o apreciere critică

a stadiului cunoaşterii, periodic reiterată, care să localizeze lacunele, dubiile şi controversele şi care, pe

baza acestor criterii, să formuleze teme la obiect. Cât despre alegerea obiectivelor de teren în cadrul

fiecărei teme, aceasta ar trebui să fie rezultatul aplicării criteriului eşantionului reprezentativ îm binat cu

urgenţele generate de transformările teritoriale şi demografice proprii fiecărei societăţi.

Metodologia ar fi, în mod firesc, preocuparea predilectă a subunităţilor de profil ale

universităţilor. Fără îndoială nu se poate elabora şi dezvolta o metodologie ştiinţifică în afara sistem elor de

referinţă ale discipline! în discuţie şi reciproca. Această interferenţă constituie mai degrabă un avantaj

decât o servitute în măsura în care promovează aspecte interdisciplinare şi obligă la o depăşire a

H i
specializării înguste a operatorilor.
. I

mil!Ura in “ re “ “ 'C dc cercetare sunt rezultam! centraltzârii

5tiinnr.ee a patrinroninlui cultural, acestea revin ca streină. i„ mod Cresc m uzeelor na(ionale - eventual

zonafe - pe speeifte de probi. Desigur. o r g a n i c * coordonarea unor asemenea iucrâri nu po, fi

concepute fără im p b earc m e t o d e i „ a sistemeior de referinţă si reciproca. Aceasta consritme îneâ

52
 ( |)( benefice, împiedicând transform;.ren ierarhiei de nivele logice şi metodolog.ee mtr-o

' <! ( hjroc.ia llt;1 şi. de aici, drept consecinţa, instituirea unor monopoluri de Informatic.

' " r n l M j„ măsura în care patrimoniul se găseşte dispersat teritorial - prin natura 5> func' in

L,nc c|nborarea instrumentelor colective de cercetare fără colaborarea d.rccla ş.

domte concepe
lut nu ’.C
..... . muzeelor locale (judeţene, db localitalc, de ntonumc».). La rândul ci această contribuţie a

......" ,. . sa genere,c, prin inform:.,ia nouă pe care o aduce, modificări în metodologie şi în

itiil/ci'lnr cmc u •

SI»temele de referinţa.
)tl sl;kşit. muzeelor locale le revin. în afară de contribuţia specifică la elaborarea instrumentelor

|rUni du cercetare, investigaţia în teren, precum şt valorificare;, imediată, pe plan educaţional, a

.„I, |(dol acesteia, ca şt ale cercetării de profil în general, aceasta constituind, aşa cum s-a enunţat

|.,pccttil aplicativ al activităţii muzeelor. De aici rezultă că tocmai teoria patrimoniului şi a

/nihij î|( general, precum şi în particular, diferitele ci aspecte specializate - dreptul de muzeu şi al

iniNiiiotiiuliii. teoria conservării, teoria expoziţiei - aşadar muzeologia, constituie ştiinţa aplicativă

I .iivj îndoială, în cercetarea de teren caic, pe calc de interacţiune inversă, poate genera m odificări

metodologice sau în sistemele de referinţă, sunt interesate şi unităţile centrale - institute, universităţi şi

muzee naţionale

Din aprecierea sumară a tuturor acestor interferenţe rezultă că nu se pot distinge dom enii

exclusive de activitate pe instituţii şi că ierarhia de nivele a cercetării arc un caracter logic nu

organizatoric. In altă ordine de idei. dacă ţinem scama de multiplicitatea şi com plexitatea interferenţelor

pe de o parte, iar pe de alta, de marca varietate a obiectului cercetării, rezultă că personalitatea

operatorului devine determinantă in dezvoltarea cercetării. Aşadar nu atât determ inarea riguroasă a

domeniilor şi nivelelor cercetării este esenţială, cât mai ales gradul de libertate al sistem ului, condiţie

indispensabilă pentru promovarea personalităţii crcaloarc a cercetătorului,

1,1 sfârşit, m ai există un aspect care nu trebuie niciodată neglijat. Finalitatea cercetării de m uzeu

tămănc, oricât de specializată ar a , o finalitate educaţională. Şi, de aici, annm ite im plicaţii: cercetătorul

nu trebuie numai să consemneze observaţiile intr-o forată cât m ai riguroasă, care să-i poată servi la

interpretări - analize, comparalti - ulterioare, e, si in modalităţi care |i„ de alte form e de activitate, având
s
.A . , r h) c rc n .m l public, fie m cndrul
,* , crvi l:i Puncrca
- ..... rdincât să P°:,w s , niir,r,c un film etnografic
* .* . „ « * * » • ....... . . OO « M * » « ”* * •
' * comunicare "' m aterial ţliin ţific 51 „„
evjwiltilor. «c pnn « * * > » ^ i„ acclnş. » » «
irrLlsC {acute Pc '
coinplclal de o b s e s i e nguroare

instrument de populannre f„ stu, dim c.or al "« .zeu lu i d in R c8hin

..... ..... * ■ *
constituie realiza" ecemplare. u, « * c*c=Pl»™» de

reuşit îmbinate, incit filmele au valoare de document $1 s

muzeală. Distingem mai multe upurt de cercetare:

1 E. Tipuri de cercetare i
primul rând. trei tipuri mari pe care le vom mat analtza ultenor. riecare la rândul său:

cercetarea specifică, investigaţia paleolehnică şi de conservare - sau. cu un termen m ai nou şi

cupnnzător: arheometria ,1 cercetarea psihosociologică a pnblicnlui de muzeu şi = publiculu, in general

£ a. CERCETAREA SPECIFICĂ. In cadml cercetării specifice distingem cateva f cnun

importante care şi-au conturat deja un profil metodologie propriu.

- Istoria naturală. Pnma, în ordinea convenţională de mult stabilită, este cercetarea de biologie.

Distingem în cercetarea biologică de muzeu: cercetarea de teren, geologică, paleontologică, ecologică şi

clologică. In ansamblu, din vasta gamă a disciplinelor biologice constituie discipline specifice muzeului

cele subsumate sub denumirea de istoric naturală; celelalte oricât de interesante ar fi - cum c de exemplu,

genetica - au caracteristici mai degrabă apropiate de ştiinţele pozitive, m temeindu-se pe experiment

reiterat, iar rezultatele lor pot forma, la rigoare obiectul unor expoziţii, dar nu se constituie în ansam bluri

de obiecte cu calitate de mărturie materială, adică în patrimoniu de muzeu. In viziunea modernă,

cercetarea se execută mai puţin pe specii (deci zoologic, biologie, entomologie etc.) cat p e sisteme

ecologice şi pe ctologie. Ce sunt sistemele ecologice şi etologia? Sistemul ecologic este u n ansam blu de

vieţuitoare caracterizând o zonă circumscrisă cu caracter relafiv unitar (biotop, ecosistem). Etologia este

disciplina care se ocupă cu comportamentul vieţuitoarelor

54
 Muzeul este interesat in aceste dotei h m » * " * * * * ' “ """

~ - * * ' * - ......- * care are dotei aspeete pnnetpa,-

Ai - e a * de corectate * * * • ~ - c e p , e a de « — ■o , ^

c e d a re a sis,eoet,iei , corectarea - « re , i„ tdUrca „„de

bl„ ,c .a — i r , c a i de and, — — Pr.e d e e de — — ^

- aspccrc scul « . — ti — tu — * — - ^ ^

discipline speediee „„acului, dar genepnd aspecte specifice precaut Si > * ™ munca .

* in caruri h * dedtdtc - dc cacmpiu in bouuucd - c o î ^ e dc muncu cu au, ic i c c g i c c cam etcr c

ansambluri dc cianurii unicat şi pot f. înlocuite sau împrospătale şi chiar pot cornetul obicei dc schi

. „ - c , A doua ramură, cerce,arca dc a r h e o lo g se împarte în tic. m m uri principaic h ,

primul rând ccmelarca topografica care uncâreşlc sâ depisteze, sâ circumscrie şi sâ consemneze m atem atic

s c p c c le arheologice, evident. d u c a t e in tapet. de nalum lor. Al doilea tip cslc « * • • » al cârei

caracter pmdonucan, esic acela dc stmtigrafie şisicmaticâ şi cane tinde sd recupereze b unun de naturii

arheologică şi informaţia coclerduală aferentă acestora. în sfârşit, cercetarea de cabinet, care are de cele

mai multe on caracter tipologic urmărind interpretarea recitatelo r şi obiectelor obţinute p rin celelalte

două forme - interpretarea istoricâ-antropologicâ - şi care, in ultima vreme, capătă o alură nouă datorita

tocmai analizei dc sistem de care vorbeam. In general, se poate vorbi dc o tendinţă de integrare a

arheologiei în orizontul mai larg al antropologiei.

- Istoria. Cercetarea istorică de muzeu - a treia ramură - este încă la începuturile ci. Profilul

cercetării istorice în muzeu apare încă nehotărât. In principiu, cercetarea istorică în muzeu are caracter

local şi concret. In marc măsură ar trebui să fie o cercetare de instituţii, de personalităţi şi de obiecte cu

valoare istorică, de istoria culturii. Orientarea aceasta nu se face simţită decât timid şi mai ales pentru

Evul- mediu. Pentru istoria modernă şi contemporană, cercetătorii din muzeu se situează încă pe planul

generalităţilor, al istoriei politice şi pragmatice. .

I

- Istoria artei. Cercetarea de istoria artei în muzeu cunoaşte trei tipuri de cercetare de teren - dacă

o putem, numi aşa - şi anume:

n

ic Silii sLfiii,lM*
1) cercetarea pe nionutaciu sau în colcc!10'

2) cercetarea de creator, PrcclIin 5

3) cercetarea de arhiva. { c|cijm i(ezc nişte forn,c

. cercetare care abia acum tzbuteş
Cercetarea pe momunent este o ' 1nJClivc şi cu restituirea forme|0r
« i.,i rw fieLeniiinarca
riguroase. Astfel analizn monumen u , dircfcnţiale funcţional şi formal Cu

succesive ale ca « I n * » « M * *
. nl. fiecărui an sam b lu este rezultatul amplelor
definirea caracteristicilor tehnice ale fiecărei faze, sau a
. j a,„vT rol dc-al doilea război mordisi
campanii de restaurări ştiinţifice iniţiate în toată lumea e p‘ '
.............. . . mjjioicelor lelmice m odem e, a dus pe de altă
Extinderea comunicării informaţiei ştiin(ificc cu 3ju J 1

pene. ta targirea em.Ci.or „mpr.ta.ive detamunând CasificSn 5i corelări mai rieuroase 5i M

cuprinzaioare. In generai, cercetarea de monument era tasală pe scama arheologului iar ' "

mulţumea să facă doar comparaţii între monumente.

Cercetarea "în colecţie" este o cercetare care, dc asemenea, abia acuin începe să depăşească cadrul

empiric şi va avea încă destul drum dc parcurs până să-1 depăşească complet. In general, cercetarea in

colec(ic este o cercetare comparativă. Ceea ce intervine nou în cercetarea în colecţie - ca şi în aceea po

monument - este investigata arhcometricâ, colaborarea dintre istoricul de arta şi investigatorul

arheometrist ceea ce permite să abordeze structura însăşi a operei de artă, pe planuri m ult m ai riguroase.

Una dintre cele mai pasionante cercetări, extrem de delicată este cercetarea dc creator. P entru că

acesta nu numai că este viu, dar, ipso facto. cu cât este mai însemnat, cu atât arc o personalitate mai

puternica, nu poate fi tratat ca un subiect de cercetare psihosociologică, bombardat cu chestionare şi supus

la interviuri insolite. Cercetarea pe creator presupune o îndelungată fam iliarizare cu lum ea creatorilor şi

raporturi de comunitate spirituală între muzeograf şi aceştia din urmă.

Es.c evident cn m i e r i a „nor creatori. mai alea dacă « n i interesat! de nspcc.ele teoretico ale

artei, poate să devină extrem dc interesantă, iar consemnarea ei s k t ^ t v s -

ematica, însum area u n o r asemenea
mărturii, observaţii, făcute în decursul procesului de creaţie î- „
’ amureasca foarte m ulte elem ente din
m ecanismul psihologic al acestui proces.

Desigur, toate aceste proceduri Drcsumm «

- P P 0atire psihologică adecvată şi o cultură artistică cel
puţin egală. -

56
 , , re, , ca „ * * mv — * — — ' — ° ~ ~ ~

. . K rc cb rc ,„ . , , . * * a o — » w * .« — — * « * *" ‘

' Cercetarea ,n « t t * - caracter ^

viaţa creatorilor, la desfăşurarea procesului lor de creaţie, la destinul creaţiilor. 1

„ taterraac . , c , r „ea. — - ~ “ ^

considerate si ;b aspectul frecvenţei unor detalii sau situaţii

ea printr-o perioadă de vii dezbateri

- E tn o lo g ia . Cercetarea etnografică (etnologică) trece şi
cercetarea în colecţie. In m omentul de
Există două forme dc cercetare tradiţională: cercetarea de teren şi

mu * . ccrcclaretl In,em u sG « b « d « M * * * * * — ■ Concluzia ) . care «

după „„ număr „tare do am do cercetare emoP afica este * nu se po. în,o.cgo auumite pspccte ale culnm i

Populare daca nu cunoaştem itureg.,!. Cu alte cuviule, viziunea şcoli, monografice a lui D im irte Cuşti şi

RH. Stahl. completată, evident, cu elemcnie mat noi, cum sunt analiza structurală. semiotica şi analiza de

SIS
icm, este ceea ce constituie o bază metodologică singură şi solidă de plecare.

Al doilea element nou care apare in cercetarea etnografică este interpretarea faptelor şi a

observaţiilor de teren. Intr-o măsură predominantă tradiţia etnografiei noastre este descriptivă. Abia in

ultima vreme se fac încercări de a depăşi acest stadiu descriptiv' şi de a găsi explicaţia faptelor în norm e cu

caracter general abstrase prin metode moderne, statistice, din masa de fapte, precum şi în înlănţuiri

cauzale de lapte şi mişcări istoncc, de forme de cultură în interacţiunile lor.

Ambele tendinţe împing cercetarea etnologică spre integrarea în amplul şi cuprinzătorul curent al

antropologiei, iu raport de care etnologia - ca şi arheologia de altfel - apare ca o subdiscrplină specializată.

- A lic tipuri. In afara acestor tipuri principale de cercetare este incontestabil că muzeul mai

abordează şi alte tipuri. Există o cercetare m em orialistică ş i de m u zeologie lite ra ră . Această cercetare este

mai strict legată dc caracterul aplicativ, concret, şi poate fi efectuată pe două genuri de materiale: pe

mărturiile creaţiei: manuscrise, schiţe, eboşe, lucrăn preliminare etc., şi pe obiecte do uz personal. Aceste
 . „ p o rtu rile o, cu personalitatea u n a ,,
aii,.,.» crca.0* >" r' 1
„ ,ă c o r n u l P='î0"
cercetări tirmaiesc

de istoria tehnicii este mult m;i

fd i . Cercetarea
MIC dc isto ria te h n ic ii. Cercei.
. Există de asem enea o cerce . acCCSibilc o scrie dc noţiuni şi

■ d n a , , tehnicieni W * - — * - “ "
curent efectuata de către t fiecvcol ta vuita cot, duma. In cadnri corectării do iste ,
: îi întâlnim mai puţin
termeni specializaţi pe care m ' „ ,h n o lo eia in d u stria lă , care se ocnps
extrcru dc interesantă: a rh eolog
tehnicii s-a detaşat m ultima vreme o r ' producţiei agrare, în perioada
cu mărturiile privind dezvoltarea producţiei materiale, cu excepţia p a r p d .a P
k ■ ctiiniifică contemporană. R e v o l u t a in d u s tria la se
cup rin să în tre revoluţia industrială şi revoluţia teh m co-şttuiţlficâ o P°
, • « XVIII Revoluţia teluiic^tiinliflcriS contemporană o trata
plasează Ia sfârşitul sec. XVII - începutul s .
Este votau, in primul tund. de ntiloje şi instalării, In 1 d d le. rund de forme dc otganiritre a locuiri, »

teritorială 0. în al doilea rând dc produse. Şi-a deferit 0 metoda care consta în dep,stare, repenonerc,

conservare şi reconstituire. Arheologia industriala constituie o preocupare destul do susţinuta ut (feric

anglosaxone şi în Belgia.

b) LWESTIGAT1A STRUCTURALA. Al doilea tip dc cercetare practicat în muzeu este

investigaţia structurală de conservare sau, cu altă denumire, cercetarea de arheometric. In principiu,

investigaţia structurală se realizează in cadrul laboratoarelor de restaurare, în scopuri de conservare şi

restaurare. In realitate, rezultatele ei sunt mult mai importante, ele putând fi folosite şi de cercetătorii de

specialitate pentru precizarea a nenumărate aspecte ambientale sau structurale ale obiectivelor.

- In cadrul investigaţiei distingem, în primul rând, im ’estig a fia f iz ic ă , şi aici, investigaţii de

structură cum sunt radiografiile şi radioscopiile, măsurători de vârstă: de C14, în prim ul rând, pe baza

magnetismului terestru, prin termoluminiscenţă ş,a.m.d. dar şi

- investigaţii cu privire la compoziţia chimică prin mijloace fizice: spectografic, spectografte în

gaze, sondă clccrionică ş.a.m.d. cu impiicaţie corespunzătoare: cercetările de zonare, cu alte cuvinte, de

determinare a zonei de provenienţă a materialelor din care 'sunt produse piesele de

m uzeu, pe baza, in
general, unor caracteristici fine.

- Alt tip dc investigaţie este im esU g a ţia chim ică.

generai, investigaţia chim ică urmăreşte sâ
stabilească compoziţia chimică calitativă şi caudiarivă a obiectelor, b,
mom entul de faţă, analizele chimice

58
 iar în cadrul laboratoarelor apar specialişti cm c s-au
,m ajuns la o marc fineţe, cu procedee ncdistruclivc

sp e c ia list în acest sens.

Biologii determină natura materialelor organice din
Un loc aparte it ccupâ investigaţia biologică.
n n;ifru
m c sunl B C , bunurile de cui.urt 5t urmămsc diferi,ele tipuri de degradare ale acestora datoriţi

lor capătă un caracter din ce tn ce mai

asenji: microbi, ciuperci, insecte, rozătoare. Dar investigaţia
procedeele dendrocronologiei. In generai.
complex. Astfel biologii pot face şi determinări de vârstă, prin

cât procedeele sunt mai fine şi mai puţin distructive, cu

investigaţia arc un caracter interdisciplinar şi, cu

atât rezultatele sunt mai interesante pentru studiul obiectelor de muzeu.

c) CERCETAREA PSIHOSOCIOLOGICA A PUBLICULUI DE MUZEU. Ultimul tip de

cercetare de muzeu este cercetarea psiho-sociologică a publicului. Atingem şi aici câteva tipuri de

cercetare: cercetarea cu caracter statistic a structurilor de public şi a opţiunilor publicului, cercetarea de

comportament, iu sfârşit experimentul. In general, cercetările dc structuri se bazează pe anchete făcute cu

ajutorul unor chestionare, a interviurilor. Cercetarea dc comportament sc bazează în mult mai mare

măsură pc observaţia liberă în ranzeu, iar experimentul este. de obicei, o cercetare combinată care îmbină

mijloacele anchetei şi ale observaţiei libere şi. mai ales, foloseşte forme de activitate muzeală special

organizate.

In general, cercetarea psiho-sociologică a publicului este efectuată de acei specialişti care au ca

atribuţii profesionale relaţiile cu publicul. Evident, este de dorit să aibă o pregătire sociologică sau

psihologică, dar şi specialişti în alte domenii, cu un antrenament oarecare, pot să efectueze asemenea

cercetări. Le este mai greu să interpreteze datele. Revenind, cercetarea structurii publicului este o formă de

cercetare care se poate generaliza. Cu alte cuvinte, nu cerc la nivelul fiecărui muzeu nişte specialişti, ci

reclamă aplicarea disciplinată şi sistematică a unor procedee de investigare a publicului, procedee destul

de simple, între altele înscrierea vizitatorilor într-un registru cn o rubricaţie destul de sumară, dar care

permite o clasare a vizitatorilor pc grupe de vârstă, de sex, de grupe socio-profesionale, pe localnici sau

străini de localitate ş.a.m.d. Această cercetare de structură este foarte importantă, pentru că semnalează

cOc.enţa activităţii muzeale în raport de diferenţierile din cadrul publicului. O cercetare de felul acesta, pe

un eşantion statistic dc 10-12 muzee, a fost efectuată în 1971-1973. Rezultatele ei au fost publicate paiţinl

"> Rcvisa muzeelor. Cercetarea a scos în evidentă lu c ra i destul de mtemsante, de exemplu, faptul că
■\, ’
'
, .S|, lotuşi publicul şcolar; că există a anum ită varia(
. s(a|,i|. nu liinslic este loiuşi P
publici' col m.n ,UIIU ■ doua tinerele. Tinerii Intre 2
- . „ . „ „ . n ! » : . , 1- ' " " » .....r l,lr a ' " " ' M / ' C *
consuma m \ars(a '

ÎS de ani \ in mai rar in ntuzee.

. ..... . b C C tC C ^ 10 SltUCUtrâ <» P * * .... . « 10 * 0 1 0 1 — >«■ « * « — « S

s* „constă formă 5i sub formă * clicsrionarc-sondaj ' * * ' I» d » * * * * ^ » *"* -

cal.mt. de csnnuot, slalislic, * « * » » ** *

efortului coordonat de căue unul dintre muzeele na|ionale cate are in acest sens o aclivitale mo, bogat,

sau de către organismul central al muzeelor. Asemenea ccrcclarc sistematică, aplicata an de an. ar Ireb»

să semnaleze curba de evoIu|ie a interesului faţă de muzeu, să arate către ce dom enii de pu blic trebuie să

se îndrepte aten|ia.

Programare-a şi planificarea cercetării. Dacă ne întoarcem acum la dem ersul ştiinţific în

muzeu încercând sa-i definim traiectoria, primul nivel care se impune eslc acela al program ării cercetării.

Toate muzeele au un program de coronare. Acest program de cccclare in trecut se întocm ea, d e obicei,

plecând de la propunerile individuale ale specialiştilor, deci de la interesele profesionale p e care le arc

licoare. Amoc, când spcctali*! nu aveau propuneri, direcont! repartiza lome 5i obiective picotind de la

Viziunea sa. pe ,™ ă „dapm ioaiâ accaslă propunere la bage,. S iste m , acesia. care de obiect se baza ,oba5,

pe o oarecare cunoaştere dm praeiteâ a siadiniui cerceâdi in zona respeeiivă, răm âne to ,u 5, u n procedeu

empirte s, r c l a t , O piandieare sismtnaiieâ disiinge bei .v e le : programa, iem aiio. p ro g ra m a , de

" 5‘ ^ 5' - . a , planificării p e o b .ee,n .

ptoiectul (lig. 6 , 7, 8). Primul element care Irebuie stabil,! I ' ............
, , ... bll,‘ ln m a te K * s a m a r e a c e r c e i i este
tematica cercetam - programul tematic.

prelim inar care nu necesită ani şi mei luni d ■, . PnmU raild ’ Un studlu
r uc a te, dar care trebuie ' ■
cunoaştere al domeniului rcspecliv Demn, ** PrCCI2e2e nivelul, stadiul de
P < ™ * n a re sp c c ttv ă ,su b tto u ă a , .
informaţiei, sub aspect teoretic. în al doilea ' h P nm u rând sub aspectul
rand sub.aspect practic, cel al -
Deoarece putem să ştim foarte multe desnrp m ’ Patrimoniului de muzeu.
....... ‘ * *de exemplu, neolilic sau păstorit î,
LUjC;-t pu. ,0tar-. j fa m 20na respectivă, dar să nu
’, 11 *.* i
-J ,
" ' ■- ' ilu 1 \

60
 cbicc(c> pios, dc rnu, cu. concludente: sau. chiar dacii ele există, să Jie răspândite în mai multe
'(ic

-5- m m c naţionale şi ţmutale dar să lipsească intr-un anum it muzeu.

Plecând deci de la coordonatele generale ale disciplinei respective: istoria, arheologia, istoria dc

artă, etnologie, biologic ele., trebuie sa se delimiteze clar ce ştim şi ce nu ştim în domeniul respectiv, ce
'ra

putem ilustra în muzeu şi ce nu putem’ ilustra în muzeu pentru zona respectivă. Cu alte cuvinte, Bă se
-u

UI
delimiteze lacunele şi carenţele atât de cunoaştere cât şi de patrimoniu muzeal. In raport de aceste lacune

ă. şi carenţe trebuie definită tematica. Aceasta trebuie să urmărească a acoperi lacunele şt să completeze şi să

ii
detalieze acele ansambluri de informaţii care sunt încă incomplete, vag, imprecis cunoscute.

La acest stadiu teoretic mai intervine încă un element: teritoriul şi localităţile suferă modificări
ă

continui datorită procesului de urbanizare şi de dezvoltare economică, datorită proceselor de ameliorări şi

de modificări funciare. Aceasta creează o scrie de priorităţi în măsura in care comportă: mutări dc

localităţi, modificări ale fermei localităţilor, afectează teritoriul, presupune modificări ale suprafeţei şi
i

regimului solului ş.a.md. Toate aceste stări de lucruri se reflectă în situaţia patrimoniului etnografic, în

situaţia patrimoniului arheologic şi în situaţia patrimoniului biologic. Evident, însă, acest factor cu

caracter practic, nu este dc natură să modifice formularea temelor, ci numai să orienteze cercetarea

aplicativă către anumite zone - obiective - preferenţiale.

b. P ro g ra m u l de p erspectivă Programul de perspectivă constă în concretizarea temelor pe

obiective şi în estimarea unor durate şi a necesarului de ordin teîmico-material global. Cu alte cuvinte

după cc am stabilit temele pe care vrem să le abordăm, concretizăm obiectivele prin a căror cercetare

putem rezolva aceste teme şi estimăm cât va dura cercetarea fiecărui obiectiv şi cât va costa, nu numai ca

bani ci şi ca efort, ca număr şi specialităţi de cadre, ca mijloace tehnice. Un program de perspectivă se

întocmeşte dc obicei pentru o perioadă mai lungă: cinci - zece a n i, chiar şi mai mult.

Un capitol special al programului de perspectivă trebuie să prevadă finalizări muzeale ale

cercetării. Pentru că, efectele şi consecinţele abordării unor obiective pot să fie foarte importante şi să

obhge la amenajarea unor muzee în aer liber, la operaţii de restaurare şi amenajări muzeale ale unor

monumente sau ale unor ruine, la multiplicarea patrimoniului într-un domeniu, şi să ridice, deci, noi

probleme de reorganizare a expoziţiilor ş.a.m.d.

. . „ j . , jiu a ;/! o ‘"'I

 1 . DOCUMENTAREA ^ SPECIFICE

a. S T A B IU R E A N IV ^ ^
" * patrimoniu
. dcliinitarcaJacimcI^ILP 0 P^E----- —

?. e l a b o r a r e a v a r ia n t e l o r p o s ib il e

a TEMA DE CERCETARE _ _ _ _ _ — ----“

- formulare generală
rnniim rra nroblcmnlicii

. >
b n n r F .n iv u l -------------------■
---------
- formulare oncrclă
- entitale concretă •
- determină o calitate din teren —

3. ALEGEREA VARIANTEI OPTIME - în funcţie de comanda socială

a. NIVELE IERARHICE ALE FORMULĂRILOR POSIBILE

4. FORMULAREA DECIZIEI

a. ENUNŢARE

b: FORMA DE PLAN

5. EXECUŢIA

a. EFECTUAREA CERCETĂRII

6 . CONTROLUL

a. COMUNICAREA REZULTATELOR ’

b. PUBLICAREA .> - ,

c. EXPUNEREA

F,g 6 Pl3nificarea cercetării ştiinţifice în muzeu

l 62
 ..................................................

— ; — ,— - r r r . ' r r . r :
rcln.i, precise. M * * » * ta « * • * » 5‘ * *

obiectivele în raport de priorităţi. „ cidcnlc

Pnma priorilale - aceea a obiecta,o, - > * M » * " * “ ~ *' " " " *“

natut a , r,e ca cfccl a, — * W— N ~ * “ “ ^

prioritalea a fc o io , * doaa P— c- aceea a obiectai». "in — ■» *

oda,ă abordat, t a o i e epoi,,. Usarca ,ui ,a P - , a , c dc d„„n cric « — * pentr,, că nsca -

provoace pierderi , d e d ă r i a........ai in — — "< ^ *" * ““

propriu-zise.
A treia p r io r i* este aceea a lactnelor tematice ,i de pairi,„oaia, ia ntdsara în care cclclaitc

priorităţi nu o acoperă, pnn efectul legii probab.listice a numerelor mari.

Aaa cam spta.eaaa plaaul treba.c să de, determinări c a . d t . t a relativ p,caise, ea alte eaviate si
respectiv, ce
specifice obiectivele,
specifice obiectivele, sa
să amic
arale eui
cal um
din obiective se propune
r- să se epuizeze
• io carnal ănula,

operaţii comportă această epuizare, ce cadre, ce fonduri, cc finanţăm ce mijloace tehnice se angajează.

In felul acesta planul capătă un aspect raţronal şi concret şi nu rămâne doar un exerciţiu dc disciplină

administrativă economico-financiară.

In general, aceste planun anuale trebuie stabilite înainte de acordarea bugetului, centralizate şi

susţinute la buget. Procedeul invers, în care se aşteaptă întâi bugetul şi pe urmă se face planul, este cel mai

nefericit, deşi este încetăţenit; lasă lucrurile la voia sorţii. Aici se află unul dintre factorii determinanţi

pentru care muzeele nu-şi pot îndeplini sarcinile de salvare de patrimoniu.

Nivel PLAN '______________________________________

- o secţiune din PROGRAM în care datele sunt concretizate pe acţiuni şi estimare
materială .
- se compară cu PROGRAMUL şi preia eşalonarea din PROGRAM, adccvand-o
- preia temele şi obiectivele din PROGRAM şi se compară cu acesta_______________ ________ _

Fig.7. Planificarea cercetării ştiinţifice în muzeu *

 -■ ci cercetarea propriu.
„r-rct^ 11 5*
ale cercei
. de proSranrI‘ .rr..rC si din cercetare.
. s u i a d i..p i= nin cd J 5
,k P r o U c t.tU “ ^ l> ~ rnc. parte i" cSa13 “ ' . reI« tirU = de pîia

“ WC'a k a d fcd ^ - * « « * * " “" ti» d0p‘ ’* rS0“ te *

acum s-au făcui fără proiecte. Frecar cerceta** a

FC t o to . * * , - . p - - * * * " ^ fip t 0 « . * ■ * - . p ^ ă 3 " ‘

comportă nu numai previziuni cantitativ V rigoarca o p erati°a a l i -

mai important: bazele disciplinei de cercetare, care asigur & P ro iectul te h n ic p leacă de
*p-H 1tehnic şi proiectul v
Un proiect cuprinde două părţi- ----------- " ~ , îcx a itfel. In primul rând
■• in disciplină acestea se aplica
t t la câteva repere esenţiale. Evident ca dc Ja discip . pre7j nte ca un
j
1:1 ^ ci « « nu este necesar sa se
trebuie să cuprindă un memoriu care justifică ccicctar ■
ri cât™ «W»ri. Et justifica c e rc e ta t» ta
adevărat volum, ci poale fi concentrat în numai _
programul tematic $i dc priorităţi. In al doilea rând. trebuie sâ cuprindă o te ^ o r ^ ţP 2 a ţ o n ^ a ^ ^ ^ ■

ce anume ^ d T c ^ t a t » * ~ “ # j g "

aaumiK caruri defuurc a o b ie c tiv i comporta «a t e m » * desemnat m 5 î i c r ® r ^ p t a

topografic de situaţie, fie o tortă, fie un rdevcu de □mr.umcat.carc constituie, practic, baaajxrceţini J c .

acest document se aplică codul-cadru, sistemul de referinţă al cercetării. Nu totdeauna este cazul, dar

pentru multe cercetări de Ieren este necesar un sistem de referinţă teritorial, la care se raportează

descoperiri, observaţii, bunuri recuperate. Acestea se fixează de la început; în general, se poate ajunge la
!
standarde, cum sunt toate convenţiile cartografice, în aşa fel încât consemnarea observaţiilor şi rezultatelor

să se facă în mod riguros şi unitar în continuare. Pentru arheologi codul-cadm este caroiajul de bază al

staţiunii; pentru etnografi şi pentru naturalişti de obicei este caroiajul hărţii, evident la o scară

convenabilă; există chiar propuneri privind folosirea coordonatelor zecimale.pentru monumentele istorice,

m raport de dimensiunile şi dc gradul de complicaţie al monumentului se poate folosi

un caroiaj, sau
codificarea membrelor de arhitectură.

ato ” * !r!;r" i r ,
64
 , , .....

« r n folosite ş. a modul», cum ele vor fi adecva. in cndral corodăm de

Corespunzător, proiectul cupnt.de enum erate, formelor ^ ^ folograB„,c. In toate

carurile există o anumită disciplină care trebuie respectata, f

In general, documentul sens este preferabil s

o— (expunere „ a r a d . , Un s u ,„ r document — - ^ “

fotnicls de cercetare; turnă,u, de cercetare, in cate se conscm nca* 4 * — detnersufut.

Ultima parte a pro.cc.ulu, trebuie să prevadă formele de valonficate ale rezultatelor cerce,an .,

„lât cele de valorificare ştiinţifică cât şi muzeală. Intre aceste forme de valorificare intra masunlc, 1

,„cm de conservare a descoperiri.». mobile sau rmobrle, a obi,cern,or colectate, organizam» « „ sp o rtu lu i

la sediul muzeului, precum şi evidenţa tuturor acestora in teren.

Opera,,unea de ev,den,a începe iucă de pe teren. Muzeologia romaneasca esle încă la sladrul in

care fiecare cercetător stabileşte aceste măsuri InU-un mod individual, în tnpori de ceea ce 5,rc. sau după

cum Ic-a moşteni. ,m m .d. In rcalrmte ele se po, normaltzn , — za. Erdslă Umile de vanabilitale

pcnmj fiecare disciplina în cadrul cărora-se po, slabrl, că.eva fonne de consemnare-inregistrare a

rezultatelor şi do cvrdcn,â in teren, pe care să le folosească toată lumea. Cu cat aeesle fonne vor fi mai

unitare, cn a,ăl valorificarea lor .medială şi punerea informaţiei ta circuit, taredra, după terminarea

cercetării de teren, cu posibilităţi largi de compara|ie. la un grad de esdgen,â opcrafional relativ ridreat.

vor fi mai uşoare. ,

Se explică astfel de ce tendinţa cercetării modeme este tocmai punerea informaţiei m circuit.

imediat după terminarea cercetării, în aşa fel încât interpretările să nu depindă de publicarea acestor

informaţii, ci să se facă la diverse nivele, din diverse puncte de vedere, ceea ce, evident, măreşte foarte

44 I£1, .
mult, dinamica cercetării.
ţ; j/v „ . n' j «HL. ■’
r ’tp IU . latj f t'-A
 ............c„ , con<,MUCŞU r c b u ^ c 1|nn,crc;W l||i|
rU.r «rcaniwionc 5' lcu" .. ,
»*<«• « - » * * " . sim ialiM ,c; m ijloM « * ”* * ' 'd ""C

* c« « ,a,c pc F ‘” “ 11; d„,r,,ilc curente; r o tir ile S i» » * ™ .« » » * s

prelucrare, cât şi consen * •
specifică, de înregistrare şi
•cK’Clili ii, inclusiv eşalonarea pe campanii-
in sfârşit, să stabilească durata şi Clipul

Nivelul PRO IECT

I. DOCUMENTAREA PROGRAMUL şi PLANUL

- justificarea C ANTITATI VE
DESCRIEREA OBIECTIVULUI - CUPRINDE DATE
- documente tehnice - baza aprecierilor
- efort
- tehnică
- timp

b. APRECIEREA FORŢELOR DISPONIBILE

- forţe de specialitate
- forţe telurice
- forţe economice (baza materială)

2. STABILIREA VARIANTELOR POSIBILE

a. SISTEMELE DE REFERINŢA LOCALE
b. PROCEDURA DE CERCETARE

c. EŞALONAREA IN TIMP
- mărimea şi specificul forţelor de specialitate
- mărimea asigurărilor tehnico-mnlcriale

1. EXECUŢIA PROIECTULUI
- întocmirea de planuri anuale
4. CONTROLUL
- publicaţii
- comunicări

Fig-8. Planificarea corectării ştiinţifice în uzeu

G.Cercctarea de cabinet. După terminarea cercrt^r-îî , ,. .

tăm m teren, urmează etapa cercetăm de
cabinet, interpretarea rezultatelor de teren valahii--. .... '
VaidbUa aProaPe ^ n tn i toate disciplinele. Studiile de
interpretare însă nu sunt la fel de avansate în toate domeniile m j - . . . .
c. Metoda, in toate disciplinele ca şi ,!1
ştiinţele naturii, nu este, evident, unitară, dar prezintă n o ™ , . ,
- de asemănări. Ea se bazează în ultimă
instanţă, pe clasificări după criterii raţionale. Aici intervine de fapt
problema esenţială. Dacă, în ştiinţele

66
 , . „ w on.cn, nlionolo do « W d o * . — U - ido, t o r t - * * » » < « • - * « - « * * »

nu m construit inc 3 un astfel do i n ^ m o n .. începând n , « t e * * * c « » " m d i"= ^ 4

Z « M * clasificare ..pologică - crep in c, Si ^ t e l » W - * > « d ca istoria arici, unde uniutn.ca

c r a „ei majore, in principi» „e rcp d n b ill /ace foarte diBcili o obs,floare, peste tot criteriile rSmSn

empirice. Se pare I o d c i in prezent se tnanifesta tend,n|a cifle o ieşire din acest empirism, pe baza unei

metodologii generale, anume analiza dc sistem.

VL Form e dc valorificare ştiinţifică a cercetării. Principalele forme de valorificare a

jezullaiclor cercetăm ştiinţifice în muzeu sunt raportul, monografia, repertoriul şi catalogul In tim p ce

primele două reprezintă modalităţi comune tuturor genurilor de cercetare, ultimele două sunt p re p ru

disciplinelor specifice muzeului. Pentru acest motiv, în cele ce urmează, se va insista m ai mult asupra

metodologici repertoriului şi catalogului.

Raportu l-p rivgştp. m ai ales cercetarea în teren, se întocmeşte periodic, la sfârşitul fiecărei

campanii sau grup de campanii şi are dimensiuni relativ reduse. Cuprinde descrierea desfăşurării

cercetării, enunţarea principalelor observaţii cu valoare dc repere de referinţă şi enumerarciij i r j ncipaleler

Monografia are ca lei remodelarca unui obiectiv sau a uniu ansamblu coerent de d e mente

specifice fiecărei discipline (creaţie a unui artist, gen de creaţie culturală, instituţie, habitat, sistem sau

ecosistem, specie sau gen etc.), pe baza analizei sistematice a tuturor elerueutdor şi reinodelării

subansamblurilor şi sistemelor parţiale componente şi a restabilirii interacţiunilor specifice. Este însoţită

dc cataloage sau repertorii după caz şi se întocmeşte Ia sfârşitul cercetării unui obiectiv sau unei teme.
i
a. M etodologia catalogu lu i şi repertoriului

1. D efîm ţii. Catalogul şi repertoriul sunt forme scrise, multiplicabile, de valorificare a cercetării

ştiinţifice de muzeu. Prima problemă care se ridică în legătura cu aceste forme este aceea a diferenţei

dintre repertoriu şi catalog. In terminologia curentă apare adeseori confuzia între unul şi celălalt. Dacă

însă încercăm să facem o distincţie între cele două modalităţi, putem aprecia că repertoriul epuizează o

mulţime închisă; catalogul inventariază o parte dintr-o mulţime Închisă sau o mulţime deschisă. Există un
 . r /!n d <'|C C M ;I c p , , i ^ ! l / ‘1 t , , l r c : i l5i
, « Jiau stiv . c.» -
. ^ u l catalog“Jl,i CN
confunda- căzu
c a / limită in care cele doua sc
■ ~ cî informaţi3' , si cîitaloii»1 siml f()ri"c de
mulţime, cu condiţia să cpuirn?
«, m je Z S ^ 1
a m s ,v ^ & -
’lccând de In această

evidentă ştiinţifică. Deci atnbelejm

jitii ca Hiiul mai
. m m eto d o lo g ia re)’crln r"

z * * « * . * - £ « - * —

cuprinzătoare. Prima întrebare - câte tipuri CC tepe „lariticâ ciitriâ|i Icrilornllc: sta|iimi

tn primul rând ■ repertorii teritoriale sau topograŞf^, ‘

arheologice, momuncritc, biotopuri.

rezemata de repertoriile "***1
Cea de-a doua categorie de repertorii este repre
. rii de genuri, specii ş.a.m.d.
tipologic sau, pentru biologic, determinatoarelc care sunt tot repe
• » i n s t i t u i e 'repertoriile de unitaţU'de "item-uri",
In sfârşit, cel dc-al treilea tip de repertoriu d const —ET—-— —— “
. o,
nrtcfactc sau indivizi. ■ ;

Repertoriile pot fi întocmite la două nirele de detaliere. Primul nivel - repertoriile de semnalare -

cuprind în fişe doar acele informaţii care permit recunoaşterea' şi regăsirea itciuurilor im cnlariate.

Exemplul clasic de asemenea repertorii îl constituie cartea de telefon.

In muzccelc de artă se practică o evidenţă sumară cumulativă a colecţiilor - considerate acestea ca

nişte mulţimi închise - organizată pe autori - ateliere, şcoli, provincii - care sunt denum ite tot repertorii, şi

care se deosebesc de cataloagele de colecţii care sunt, aşa cum s-a am intit, cazuri lim ită - repertorii

complete şi cataloage exhaustive totodată.

68

- • «t
(L ■
Scanned by CamScanner
 /.Repertoriul topo»rcf,e. Care este problematica fiecărui lip de repertoriu 51 care este

metodologia lui de reali « r e ’/ in princip,... baza licean,i repertoriu este fişa analitică individuali In cazul

repertorii lor topografice, cc anum e comportă această fişă? in afară de o sene de d e te rm in a re

caracteristice ale unită(ii topografice, trebuie să mai cuprindă un document cartografic care, de la caz la

„ z . poale să fie o hartă, un plan topografic sau un rclevcu arhitectura]; in sfârşit, un inventar al

elementelor care compun obiectivul. în cazul Urnită, repertoriul se poate transform a într-un atlas, însoţit

de obicei, de un comciituriu conceptual.

II.Repertoriul tipologic. In cazul repertoriului de tipuri, prima problemă care se nd.că este aceea

;! determinării tipurilor, problem ă fundamentală pentru toate disciplinele cc se ocupă de cultura inatcnala.

Există o metodă modernă, bazată pe statistică, a determinării tipunlor. în aşa fel încât să se poată teşi din

impasul pe care determinarea tradiţională, cu caracter empiric, îl genera. In această viziune m o d e r n u l u i

se defineşte ca o populaţie de artdncic având un număr mare de atribute asem ănătoare şi îndeosebi

atribute esenţiale şi atribute nu prezintă în med necesar toate atributele asemănătoare; şi reciproc, la toate

aiicfactcle. Astfel determ inate se disting subupun - cu coeficient de 60-90% atribute asemănătoare, tipuri -

cu 30-60% atribute asemănătoare; şi grupuri de tipuri - cu 10-30% atribute asemănătoare. Aşadar, operaţia

de repertorierc a tipurilor începe cu analiza, artefaclelor pe fişe precodificate care preseleeteaza atributele

esenţiale şi urmăresc variabil Halea acestora.

Apoi, priu însum area p n n fişe cumulative cu caracter tematic, de statistică, se pot determ ina

tipurile, aplicându-li-sc coeficientul pe care l-am amintit. Există nişte posibilităţi de studiu încă mai

complexe. Orice tip are o dezvoltare, o traiectorie de modificări care se însum ează, aşa-num ita "curbă

ontologică". ’

Dacă ne referim la num ărul de artefade cuprinse în tip, începe cu num ăr relativ mic, ajunge la un

număr optim, apoi scade şi dispare. Această curbă ontologică poate să capete un aspect uşor deformat:

aceea skeuomorfa, care deplasează vârful curbei către partea finală, către curba descendentă, aşa meat

curba ascendentă este mai lungă decât curba descendentă. O asemenea curbă sem nalează o situaţie de
 i c u rb e le acestea capăt;l forme ^

13 origine. T ip u ! începe să
lotul neaşteptate, cum este dubla curbă care. de obiect, set descendentă ■
• ■ r,r. de vârf. începe să intre in faza descendent, ţl
dezvolte preluând datele unui sistem anterior, ajunge

în momentul acela, intervine o nouă ascensiune care pleacă dm alta rădăcină.

Aceste elemente au o importantă deosebită pentru detcnm narea tipurilor * ordonarea lor

• * nu nii o im portantă mai micS

ra[ionaIă. Pentru întocmirea repertoriului tipologic, ca a are,

M M in alta pane dacii in întocmirea propriu-risă a repertoriului. Odată determ inate tipurile şt fişate

descriptiv, se pune problema ordonării lor. Aici intervine traiectoria. Ordonarea norm a 1 a

ordinei cronologice. Dacă în repertoriu cuprindem mai multe tipuri de origini diferite acelaşi principii,

rămâne valabil. Dacă sunt sincrone, iu cazul acesta este normal să dăm tipurile cu evoluţia norm ală, mai

întâi, şi pe urmă cele cu traiectorie modificată.

La un număr mare de tipuri eterogene, clasificarea poate îmbrăca şi caracterul unei ordonări

arbitrare, alfabetice, fără să mat ţinem seama de legăturile lor genetice şi de curba traiectoriei. In afară de

setul de fişe ordonate într-una din modalităţile amintite mai sus, repertoriul trebuie să m ai cuprindă un

capitol introductiv care să precizeze motivaţia repcrtoricrii. metoda de repertoricrc şi să justifice ordonarea

fişelor de tip fn cazul unei tipologii sistcnucc. trebuie dată toată procedura de tipologizare într-.m al

doilea capitol - criteriile de tipologie şi metod-, folosită. S m « p u ri in care, pe bazo tutei tipologii

empirice, acest capi,o, poate f, intocut, o , trumtcrca, m so,i,ă sau nu dc com cM arij „ „

instrumentul de cercetare cotcctiv (reperionu, corpus, diefiouar, p u n care a fes, smbUită ctustficatea

Upologică folosită. Dc-abia „ ,redea capi,o, este tepertoriu, p ro p riu -* - stoou, d e fişe. tn sfârşit, „

patrulea cap,toi t a fi aparand cnbe: de concordanţă, indici, bibliografii, h ă r ţi cronologii in

principiu, cu ca, e mat mare varietatea şi cu ca, e mai arbitrară ordinea in 0

. . . „ ■ am ea m care sunt aşezate fişele
upolog.ee, o r am, iu d id i mai n e c la ri şi trebuie să fie mai bogaţi.

Fărt înd°a s ' Proble,M acMei to PMiri pe capitule se pune şi pe™,

- ~ — “ - — - - .ucmrea

70
 Relativ asemănătoare cu repertoriile de tipuri sunt repertoriile de instituţii. Definite ca ansam bluri

«ie comportamente model, ins,,.,,(iile con,portă 5i ele o descriere analitică 5i o sruparc pe baza asem ănări,

elementelor, respectiv modelelor comportamentale.

Un repertoriu comun de tipuri şi instituţii poate căpăta forma unei enciclopedii ştiinţifice (d.c.

PaulyAVissowa'sRealencyclopâdic der AItertumswissenschaft).

III.Repertoriul de obiecte. Ln cazul repertoriului de obiecte individualizate, acesta com portă, de

asemenea, un capitol introductiv cu precizarea lim itelor şi caracteristicilor comune ale setului repertorial

şi cu motivaţia lucrării. Al doilea capitol trebuie să precizeze metoda de analiză şi criteriile de clasificare.

Al treilea este constituit din stocul de fişe analitice, ordonate conform criteriilor prestabilite, iar al patrulea

este aparatul critic.

JV.Repsrtoriid biografic. De acelaşi tip cu repertoriu! de obiecte este repertoriul biografic (sau

prosopografic) care repertonază personalităţi care au mfluienţat dezvoltarea istorică a unui domeniu. Spre

deosebire de cbiecte. personali căiţi le nu sunt descrise, ci se inventariază pe de o pane, evenim entele

cruciale din istoria lor individuală (naştere, moarte, şcoală, promovări), şi pe de alta cele p n n care.

participând, au contribuit la dezvoltarea domeniului respectiv, ambele în ordine cronologică.

V. Repertoriile bibliografice. De acelaşi gen sunt repertoriile bibliografice. Fişele sunt de tipul

universal acceptat al fişei bibliografice (nume. titlu, date de apariţie, date cantitative).

E le sunt ordonate alfabetic, numerotate şi indexate tematic, ceea ce permite regăsirea analitică a

problematicii.

3. Metodologia catalogului. Cataloagele sunt de patra feluri: signaletice (sau de semnalare),

sumare, de colecţie şi exhaustive.

71
 , . (.,lc folosii î» P,J,ml1 rr,nd la cxP°zjţii!c
sitmalcuc
, .. , C;ii3l°Su*
t tu * * * niai fKCVClU la cxpoali'lc dp « i a - «Hc» «COI»

lemporarc tic scurliidliralil ţ! ^ " UU clras|S din (işc do sem nalare cu p n n z âjt
mi $-ar ^
«ii efori ştiinţific şi «iitoiul >"■“ nW c pventual colecţia din care provine. Cu a]tî
r n .,llil idinica, dimensiunile. ca emu
(amorul), denumirea piesei, materia u . ^ informaţii care nu se pol extrage

c u r iu ,,a c e le i,,^ e t a n - " — ' ^ ’

direct din analiza piesei

, , dc expoziţii relativ importnnlc. se poale adăuga la S„
„„ele cazuri, .I m d caud esle v o * . de « P « l
bibliografică ,a o lucire ia care piesa esie publica* * ..„do se regasc*
signaietică o trimitere

bibliografia mai mult sau mai puţin completa a ei

, ■ t tncniiip de obicei de imagini sau cuprind cel mult câteva
Cataloagele signaleticc nu sunt însoţite. ae omeci, b

,
ilustraţii■caic definesc
„ r r expoziţiei, genui
specificul oenul de
ut obiecte
uuit^ expuse,
i >nivelul tehnic sau, să zicem, artistic,

şi valoarea lor. dar nu dau informaţii despre fiecare piesă. Această ilustraţie poale să aibă chiar un caracter

prelucrat artistic ca să atragă, şi nu este obligatoriu să aibă o valoare documentară deosebită. De obicei, un

asemenea catalog signalctic arc foarte puţin text în afară de lista de obiecte. Poate sa aibă o scurtă

motivare a organizării expoziţiei, o expunere a circuitului ei, eventual inform aţii generale despre

ansamblul obiectelor. De exemplu, dacă este o expoziţie de autor, câteva date biografice ale autorului şi o

caracterizare a selecţiei expuse. Nu comportă aparat critic.

In general, cataloagele signatelice Se prezintă sub forma unor pliante sau broşuri reduse ca

dimensiuni'; trebuie să aibă două calităţi: să fie uşor de purtat şi uşor de examinat. In cadrul lor fişele sunt

ordonate, în principiu, după ordinea expoziţiei.

In
principiu, cataloagele cgna.cdce au toporiaolă ca io scru n » * de informare rapjdi ,

publicului şi pot fi încadrate în categoria publicaţiilor de p o p u la riz a , i „ m , .

c e rau7-cului. In timp însă, odată cu
terminarea duratei expoziţiei şi, mai ales, dacă artistul sau iniţiator,,) . . .
expoziţiei nu mai sunt în viaţă,
catalogul signalctic devine document, în m ăsura în care consemnează u n
Sriipaj efemer de informaţii.

72
 E xistă o m arc v a rieta te ele ca ta lo a g e su m a re, e le lU slin g â n d u -sc prm doua
j l . C a t a lo g u l s ta tu ii

e p a ia t a r i an sam b lu l o b iectelo r la ca re se referă şi n u e p a t e a z ă in fo r ,n a |ia cu p nvrrc la

caracteristici: m i cpui

(icc;iic obiect.

D istin g em Intre d e : c a ta lo a g e le cu caracter tem a tic a le e x p o r t a tem p o ra re d e m a re Întindere

5i jurată: c a ta lo a g ele s e le c tiv e a le m u zeelo r, c a ta lo a g e le d e co le c ţii. T o a te a c e ste v a rietă ţi p rezin tă ad esea

diferenţe notabile Intre ele, p c d e o parte, şi g h id u l-c a ta lo g de m u zeu , p e d e alta.

C a ta lo g u l d e e x p o z iţ ie te m p o r a r ă . E x p o z iţia tem porară p rezin tă f ie c ă c ■ '? ţ

retrospectivă, fie c ă este e x p o z iţie tem atică - o se le c ţie to tu şi restrânsă d c o b ie c te rep reze *

grad înalt. F işa p en tru fiecare ob iect trebuie să dea n işte in lo rm a ţii m a i a m p le şi, m ai a le s . să j ' P

aceste inform aţii lo cu l ob iectu lu i în ex p o ziţie. Cu a lte cu vin te, să ju stific e atât d e c e a fo st a le s p e p *

valoare cât şi m o tiv u l pentru care este situat într-o anum ită subîm parţire tem atică a e x p o z iţie i. O d eo seb ită

importanţă în a ceste ca ta lo a g e trebuie să se acorde a celo r date care nu se p o t ex tr a g e d in e x a m in a r e a

obiectului. In sfâ rşit, trebuie să sc dea bib liografia esen ţia lă şi im agin ea.

P rob lem a im a g in ilo r d in aceste ca taloage e s te una dintre p ro b lem ele c h e ie ş i, în g e n e r a l. c u o

mare varietate d c so lu ţii, nu toate m ulţum itoare. In p rin cip iu , im a g in ile trebuie să fie c o n c lu d e n te p c p i .n

documentar ş i b in e realizate d in punct de ved ere teh n ic, în aşa fel în câ t să ilu str e z e e . c c j v nu n a m .J

caracteristicile g e n e r a le a le grupei de ob iecte ci şi atributele fiecărui ob iect în parte. A şad ar, treb u ie să fie

suficient d c m ari, treb u ie să fie b u n e d in punct de v ed ere fotografic şi b in e im p rim a te d in p u n ct d c v ed ere

tipografic, p recu m şi ev id en t, ori d e cate ori culoarea e ste un atribut ese n ţia l a l o b ie c tu lu i, treb u ie preferate

im aginile color; in a se m e n e a co n d iţii, un astfel de ca ta lo g aju n ge să aibă un c o st fo a rte rid icat. P o a te cea

mai in teresan tă so lu ţie d e a cest fe l, au gă sit-o ja p o n ezii. C a talogu l e ste tipărit p e u n tip d e h ârtie cu ren t, cu

Pagina p lin ă , ilu straţia este dată la urm ă p e alt tip d e hârtie sp ecia lă , şi cu p rin d e o se le c ţie d e ilu stra ţii

policrom e p a g in ă p lin ă , d in tre c e le m ai reprezen tative p ie s e , iar restul ilu stra ţiei e ste d ata p e o g r ila d e 6

sau 12 im a g in i p e p agin ă. C eea ce, în raport d e m ă rim ea ob iectelo r, d e cla rita tea im a g in ii, p o a te sa

asigure o d ocu m en ta re su ficien tă . A ceastă so lu ţie e ste p referabilă atât so lu ţie i fr a n c e z e ca re dă ilu stra ţie

selectată, cât şi so lu ţie i p e cârc a m adoptat-o n o i in câ tev a cazu ri, câ n d , pentru e x p o z iţii retro sp ectiv e a m
 fis,.lc de catalog dar sc pierdea
. L.,lC ilustraţia urmărea fş . . . .
, roate spectaculoase »> ^ iIuSlralivc dm imagini do pi
................................. f° , , , , , c ,! d au fost —

miuită hârtie scumpă, sau m ■>tc

.. , Sunt cele două m odalii

Catalogul selectiv nu po ^

editoriale de popularizare ştiinţifică a muzeelor, m ansamb

• ,• „i ci de noi dă o descriere a muzeul^,

7j de italieni şi ne noi.
111. Ghidul catalog, formulă practicata de france ^ ^ q scnc de caractcnst]c]
pesccţiitcm csăl. vitrine, cu o enumerare sumară a pieselor mtpo a ■

. n nartc selecţia, pe de alta parte informaţia

individuale sc regăsesc In descrierile generale, totuşi, pe
i " .ir un cjctenv în scîunib textul descripţjY
sumară, m. permite totdeauna o localizare precisă a ob.cctelor i - ’
„ ; n/-iHrare mai largă - istoncă, culturală,
general dă o scrie de informaţii complementare care peimi *

artistica - a obiectelor.

IV Catalogul selectiv, care este practicat mai ales de germani, de englezi şi de bulga

prezintă ca o formă mai analitică decât celelalte forme de catalog sumar. Şi în acest caz există scurte

introduceri in care se comunică atât cunoştinţe generale teoretice, cât şi iriicrm aţii practice: circuitul sălii,

ordinea vitrinelor etc. Apoi sunt cuprinse un stoc de fişe complete, inclusiv ilustraţii ale celor mai

importante piese din expoziţie. Este. erident, o formulă care oferă mai m ultă inform aţie concretă, poate

uneori neglijând aspectele teoretice. Nu este mai puţin adevărat că există cazuri când aspectele teoretice h

un grad prea mare de generalitate pot să apară ca nişte simple clişee. Iară să îm bogăţească cu nimic

7- _ informaţia publicului.
,;u
•i<I Toate aceste tipuri de cataloage sumare enumerate rrină an ™ _ „ .
e pana acum com porta şi o structură generala
im capitol introductiv în care este prezentată evDoritm m . ■
p j a " a 5311 ™ z» l . m otiv a t sub a sp ect tem a tic şi sub
aspectul ordonării generale ;i informaţii practice mprivirc ,
j jj uzitare. T ot in a cea stă parte introductiva
* 1 Îi
trebme să apară organizaţiile şi personalităţile implicate în 'o ™ . • -
gamzarea exPOziţiei sau m uzeului, adică
toate acele informaţii de ordin organizatoric utile nnblicnlni ■ •
P bl,CUlui 51 sp ecia listu lu i. U rm ea ză , a p o i, în cazul
f

74
 , id ccxp 0,i,ii temporare, al doilea capitol cu caracter tematic general, cate trcbmc sa * * « - »

^ J lcma ^ iu c a z u l...... ....... . elemente de istoricul muzeului. In . * * ^ cum s-

JlS;i3r' ,1,lKn t m alcrhlu,ui pentru fiecare sccţ.c sau pentru fiecare subdivtziune
a aminti., indiferent de structura maUrululm, P
. . . r ,,rG cm areuincnlcze secţia şi tenia.
,.„ntică trebuie să apara un (c.M care sa argi

' ^ «■ ***, * ^ » — — * ” fl5C" “ m pom °

^ • « * 1» « * * * « * « * - ^ 0 bMi0SraBC eSC’"‘;" S P°alC f‘ fiC d“P]

fiecare capitol, fie generală pentru întregul catalog. In acest caz apare, mea o data. un oarecare sp

al informaţiei din ghidul-catalog.

sSrsi, ăsemcnoa cataloage po, comporta « un a p - cnuc sumar. Eventual ,nd,c, ^ g r a f i c i ,

„bele cronologice genera,c sau ind.ct de gen. adie. mgloacc de regăsire a mforniape. generale, „nand

seama de faplul că însăţi « h m lor » duce călre o informaţie anal.ucă foarte aiînmuntuă.

v. C
atalogul,la D
cola,. e data aecasla atom de-a face cu un catalog quastexhaustiv pcnlru ca

el epuizează o stare a „ne, mulţinu deschise, laşa de ca.alog de colecţie esle o lîşă loturi sam ară. în sensul

că trebuie să dea leală informaţia esenţială. ,„dosit bibliografia esenţială, dar un epuizează Întreaga

informaţie. De exemplu, intr-un asemenea catalog nu este necesar să se dea tor istoncul P-csei. uni

deţinătorii pe la care a trecui, .oale formele de valori»» la care a fost supusă 5.a.ra.d. Se va da, eventual,

cel mai important sau ultimul dclmâlor înainte de a intra m colecţia m uzeului

Etislă un caz când catalogul de colecţie capătă formă completă in fişe: atunci cănd catalogul de

colecţie csre parte a catalogului general al muzeului. Evident, informaţia trebuie epuizată pentru că se

înţelege lucrarea intr-o perspectivă continuă şi completă.

Imaginea. In principiu, un catalog de colecţie trebuie să dea imagini concludente pentru toate

piesele care-1 alcătuiesc atunci când natura pieselor o cere.

O rdonarea fişierelor. In principiu, pentru un catalog de colecţie se alege ordonarea sistem atică

pe genuri şi tipuri. Când însă piesele catalogate pot participa la mai multe genuri şi tipuri se recurge tot la

° ordonare arbitrară: alfabetică, cronologică sau în ordinea intrării.

 /
y

_ Un capitol introductiv care să « fc *

compăru
,,,. de colecţie
■ ,l6
,, a ccatalopilei
a i w - de . ilU coîccjici- Un al doilea capi|0l
s u u c n pe « P '1»1‘ J 1 ■ |blc al. « » « “" " C . .
ci dea dalele -n/rnra de analiză, sistcuiul ţj(1
in an»»!*» » «■ murinde P '« rflirJ
oi n'nei1 orid°r- cUPr
noitolul metodologic al mp dc-al treilea capiio|

. H. , d c „ u » n . — “ toM d0M r
referinţa îi grupările realizare, cllKir . , m vorbit, ordine « r e trebuia JustiSa,
— | sţ?I*C C3^ îlJTl
esr. constituit d t . * - * * * * - * » 10 ° rtU”a ‘ , critic complet: indici « p o p * *

in capitolul metodologic. Cel deal P*n.ta> ^ ^ . si de concordanţii, bibliografie, lot aparate

ândire, tabele cronologice ţ
tipologici, iconografici, hărp de răspândire
■ h n i i i materialul catalogat- -
critic pe care U presupune, pnn na cxpoziţulor tem porare de lungă
Ilustraţia catalogului de colecţie ndică. ca şi m căzu
. - , - :i„ctrată. Se întâm plă uneori sa a\cm ovj
durată, problema repetiţiilor. In principiu, fiecare piesa tre ui
- -„ari SC nermite o abatere de la regulă,
face cu piese identice sau quasiidentice. In asemenea imprcj <
* , • i„ T-nn-i calitate realizată după u n staiidatd
In general, ilustraţia trebuie să fie concludentă, 1
- ut ,* o s e tu rilo r ridicate; atunci soluţia este
constant, tipărită bine. Şi aici intervine, deci, aceeaşi problemă

similară cn aceea a catalogului de expoziţie, cu alte cuvinte nu se transformă catalogul m „Ibum, '

ilustraţie documentară de cât mai înalt nivel. Şi cataloagele de colecţie sunt su-ccptibile Ic a ’

într-o formă modeniâ, similară cu aceea a repertoriilor.

VI. Catalogul exhaustiv este acel catalog care epuizează atât m ulţim ea de item uri cât şi

informaţia privind fiecare piesă componentă (item). De exemplu, catalogul com plet al operei unui artist

este un catalog exhaustiv, aşa cum este şi repertoriul totodată.

Cataloagele care ar trebui să rezulte de pe urma evidenţei analitice a patrimoniului cultural

naţional vor deveni cataloage exhaustive; pe genuri, pe tipuri, pe specii etc. Fişa de catalog exhaustiv ia

afiriS de descrierea completa, inclusiv datele cu privire la originea şi provenienţa obiectului, autor, datate,

comanditar, trebuie să cuprindă şi datele complete cu privire la circulaţia obiectului şi bibliograf»

! comptea. In ceea ce priveşte Ilustraţia, in carul catalogului exhaustiv mai intervine încă o implicaţie. »

obiect de cultură materială, poate să aibă «na sau mai multe secţiuni ctuucterisrice. In consecinţă, < *

76
 , | in calnloi-Ltl exhaustiv s;'i se ep u i/c/c toate secţiunile caracteristice, Dc asem enea, daca la

0 s w m K se poate adm ite ilustraţie alb-ncgni. pentru obiecte care com porta în atributele lor

esenţiale culoarea, la catalogul exhaustiv trebuie dală ilustraţia color, clalonată. In ansam blu, deci fişa de

laj0„ cxlimislis epuizează docum entaţia penlru momentul in care se întocm eşte catalogul.

Ce se întâm plă însă dacă mai apare ulterior informaţie Fişa de catalog este a sta/i, în mod

obişnuit, redactată literar, uneori chiar narativ: tendinţa. în consecinţă, va fi către o fişa analitica cc. clnar

dacă îşi păstrează haina literară, codifică foarte mult informaţia, lacând-o com parabilă, printr-o îm părţire

raţională conformă cu descriptorii analitici, cu categoriile dc analiză şi printr-o denum ire om ogena a

atributelor şi a variabilelor atributelor, constantă şi precisă

In această perspectivă, evident că întocmirea unui catalog exhaustiv este o lucrare deosebit d„

complexă şi dc pretenţioasă. In principiu, o rd o n area fişelor intr-un catalog exhaustiv ar trebui să fie o

ordonare sistematică, cu alic cuvinte să respecte fie subdix i/iunilc tematice în care obiectele se înscriu, fie

ordinea cronologică atunci când este vorba de opera unui artist sau de un singur gen artistic Dc ccL mai

multe ori însă şi un c a / şi altul sunt greu de stabilit Iară discuţii, chiar atunci când avem de-a face cu

opera unui artist

Cei care au lucrat în acest domeniu ştiu că dc foarte multe ori luciarilc sunt nedatate şi ca de

multe ori m ărturiile contem poranilor sau chiar ale artistului însuşi sunt dc luat în considerare cu prudenţă.

In acest caz, intervine din nou o ordine mai mult sau mai puţin arbitrară, alfabetica, ordinea intrării, dar

aici apare o im plicaţie cu toiul specifică în momentul in care trebuie incluse texte relativ m ari, ilustrate

fiecare cu un num ăr de im agini, o rupere a continuităţi, de gen. să zicem, poate să facă rău, ca paginaţie,

ca redactare form ală a catalogului. Atunci dc multe ori. este preferabilă o soluţie de com prom is, tot

arbitrară în ultim ă instanţă, raportată la o clasificare sistematică pe criterii de gen. pe cn lerii stilistice, pe

criterii tipologice incom plete, adm iţând nişte interferenţe, sau rezolvând, mai degrabă cu bun sim ţ decât

raţional anum ite suprapuneri şi interferenţe şi elucidându-le raţional. în aparatul critic. Acesta din urm a

trebuie să fie foarte dezvoltat, să epuizeze regăsirea informaţiei sub toate aspectele.
 t c îl conslit'i'0
m m * " * * * * 0 * wia|. . „ f e c c nş3 * p te » i" !»'"= "%».

*„3. ,„!> formă * ^ * „ a parte, « *•

iinportaiil.3. titlurile so repelă de le P«ri> ’ P . „ „ „ „ „ 0 pcnlw speciaUşti- Soluţia *
■ - ■ jjrecii dar. adesea, de marc mg
bibliografic generală, de referinţa m internaţionale şi indexată pc,]lnj
- niiă după normele bibliogra
aceea a unei bibliografii gcner.de mto . AUTOR/an/paginâ) la fişe

nalog exhaustiv arc şi o consislcnlă parte de icm 1 ..............................

In sfârşit, un catalog exhausm arc ş .
— t„ He constituire, la ist
pnvta ,o — t e c co^ldlOf. ta nfodo, d= ” istonc; „ « *
informaţia completă
ogia alcătuirii cau.logu.ui, iucluaiv i-otfrclc de M W «■ critica .or, prcc*
expusă complet metodologia alcătui

şi o descriere U
a ueuieiJiiiUi
demersului catalogării.
---
în acest capitol
Elementele sistemului de referinţă si ale codului trebuie, chiar dacă sunt incluse ii

metodologic, ciar specificam aporie, inlr-o formă de dic[ionar care să poala ii uşor consi)

Raportul dinlrc catalogul exhaustiv şi catalogul raţionat. Prin termenul de catalog raţional s-a

înţeles catalogul cu clasificare sistematică. Cu alte cuvinte, catalogul care avea la bază un criteriu raţionai

de catalogare. Jn perspccliva de care sorbim este evident că. clasificarea raţională este în mult mai mare

măsura o problemă de index şi mai puţin o problemă de ordonare a stocului de fişe care trebuie să facă faţă

mai multor sislcmc de clasificare. Ia fel de îndreptăţite să se reclame de la un principiu raţional. Aşa se

face că muzeograful este de multe ori obligat să adopte sau o ordine arbitrară sau. chiar dacă pleacă de la

un criteriu raţional, să admilă o sene de compromisuri onorabile, ca să zicem aşa. tinzând mai mult să dea

o unitate de formă catalogului decât o unitate de conţinut.

Cu alte cuvinte, cele doua concepte de catalo» rafiomt c; ,

° I o îat şi catalog exhaustiv nu se suprapun, ci s>
intersectează intr-o anumită măsură ca sfere, ţinând semm r . , , . ■
* unana seama de faptul că, dacă principiul clasificăm
raţionale rămdue un principiu de bază, metodele lui de realizare • . -nt
^ 1-are nu mai comportă în mod neapăml
clasificarea fişelor. 1

78
 Capitolul bibliom ane a! rcpcrtoriilor ,i cataloagelor. Aşa cum s-a pulul observa la anal.*,

rcpcrtoriilor, nu s-a pomenit de loc bibliografia. De fapt, pentru repertoriu, bibliografia este similară a ,

aceea de la catalogul exhaustiv, adică completă. In general, bibliografia unui calalog cuprinde două

gmpun de lucran: un grup care cuprinde pe cele de referinţă imediată, adică pe cele care menţionează mai

mult sau mai puţin analitic, mai mult sau mai puţin referenţial, una sau mai multe piese catalogate

(Hemuri), alt grup care cuprinde lucrări de referinţă generală, tratând clase ţi ansambluri în care piesele

catalogate se încadrează (uncon folosind şi aceste piese ,icnim exemplificare), dar nu au ca obiect de

preocupare piesele ca atare. In principiu, bibliografia la fi5ă este compusă numai din lucrări de referinţă

imediată şi se citează în ordine cronologică. Atunci insă când comportă discuţii de atribuire, de clasificare.

de datare, ca poate fi analizată în indici, sub forma unor tabele cumulative. Aceasta cu atât mai mult cu cât

este posibil ca aceeaşi bibliografic să fie valabilă nu numai pentru un W ci pentru toate, sau pentru

foarte multe.

Există, o problemă a citării lucrărilor de referinţă- lucrăn de referinţă pot fi: repertorii tipologice,

nomenclatoare, determinat oare sau chiar simple cataloage. Raportarea la lucrările de referinţă în

disc,plinele care se ocupă de cultura materială este o raportare analogică, de cele mai multe ori. Evident,

dacă este întocmit un repertoriu sau un calalog de tip clasic, raportarea analogică rămâne singurul

argument pentru a justifica clasificarea sistematică, tipologică sau stilistică. Dacă însă se adopta o

metodologie modernă, şi este constituit un sistem de referinţa propriu, raţional, pe bază analiticii,

raportarea este o informaţie suplimentară care nu este concludentă decât prin comparaţie cu sistemul de

referinţă adoptai. De aici două consecinţe: in primul caz, trebuie să se opteze pentru un sistem de

raportare, căci atunci când pot fi folosite mai multe lucrări de referinţă - de exemplu, mai multe propunea

de tipologie, mai multe cataloage - se alege cel mai apropiat de obiectul catalogării.

In cazul în care s-a ales ipoteza unei metodologii analitice cu un sistem de referinţă propriu,

trebuie cuprinse (citate) toate raportările, pentm că de dala aceasta au valoare documentară şi nu dc

criteriu.
■H,.

. ca to IW S 6 “ ’’ClC rCpC" W,i 51

, „jj icOrctîCt:
iin'cîor ^ f0!,c* fflaic ria lu lu i p n " o p e m (.j|c *
ci locul ciU ^o!e,D catalo g area * u t c n

c u d, u aTg e aI p a , t ^- , - ®* — - * *, huriei Io » * « sa" * k ^ 13 - *, *

■
■ „.j„ audierea
„.j„ swdicra disuilaula
disuiUuO mod norm
normaJ al „„„
„ analog,
calalog, c„
cM ficarc şi
clasificare 5i de
de cercetare,
cercetare P«»
P S „„ nu ornima i,
), ccol°S,c
« o lo g *-- I» •"
_____îtneic. isionco-arn, , ____ hui să aparâ începâi
a jacrie * > * * & ■ ^ cc a r (rebut sil uparâ începând de
icorcticc de ordin isto , c3pitolc de c e n d u ^ 1 c
■ nM cu atât ar trebui să aibă oişte w o p e r a to rii îş i însuşesc
cat este rriai conipb-i. cu , sura w
m ăsura ui carc
>■— -^
„i* mate
tivite repertoriile.
r e In mJb p e r ..
Iu catalogul de eclectic şi a etusic
I, <=us.c la » t,M» ^ cunoştinţele
d 0 £ are ^ „ ş t i m e l e Şl gândii
gândire,
.h„
hil Dar în in general, co n d u r» trage
/» traS=
metodologic P°OT
metodologie adecvată, lucrul este Posl ’ AirJ\ e x is tă ri,riscul rca, ■*
alt
sistematică necesară. Aşadar capitolul de coucluzu nn-i obllgatonu,

cercetător să tragă concluziile.

.. - -j in s>-rnliiică c a n tr a liz s i^ Fişele de evidenţă

b. Corelaţia dintre cataloage, repertorii şi evi en, o

c c .raliratf, ea şi întreg ş i s t u l d« evidentă analidnă cennaîiralâ au fost concepute în aşa fel încât să

permită regrupări dtferite (Sg 9 şi 10), Cu alte cuvinte, organizarea fişelor d e evidenţă a n a l» »

centralizată permite întocmirea de cataloage sau repertorii, după caz. comportând num ai o r, actar„ din

nou a tijelor descriptive. Aceasta presupune, însă un corectiv: se admite că sistemul de c \ ideii/ j este

complet constituit, nu numai formularul de fişă, dar şi tezaurele şi standardele de reproducere (imagine).

A doua complicaţie a corelării între cataloage şi sistemul de evidenţă: în m ăsura in care sistem ul de

evidenţă se pune la punct şi se trece la memorie mecanicii, adică la înscrierea pe ordinator, lipul ds

cataloage clasice devine inoperant. Avem aici d ^ a face a . cazul formelor m odem e de circulaţie 3

informaţiei care. în speţă, poate să capete două aspecte- ordinatorul . , , ,

r r ua ordinatorul corelat cu un sistem de reproducere al
fişei de bază - există asemenea sisteme optice sau electronic- c - -
P sau electronice, o fişa perforată la care selecţia poate fi
comandată electronic, dar poate fi operată şi manual, având o
castra in care este fixată o bucată de
peliculă sensibilă şi care poate reproduce ambele feţe ale Unei fW , _ ,
k * e fapt, rntr-o asem enea fereastră de
peliculă intră 12 pagini format A l; sau, mai direct, reproducerea fişei
p n n cameră video pe compact-disc.
In consecinţă, cel puţin pe plan intern, în momentul când ■
** i>c ai
2]unge la u n sistem com plet, n u mai

80
 „tcrcscnză decât obţinerea informaţiei direct. Problema va fi aceea a programării ordinatorului in aşa fel

încât să răspundă la toate întrebările posibile.

Cel de-al doilea sistem este acela al corelăm ordinatorului cu o imprimantă. In acest caz,

programul ordinatorului poate să cuprindă o reelaborare a fişei, după altă formă redacţională decât cea m

care a fost realizată fişa-mamă. De fapt, faţă de fişa-mamă. intrată la origine în memoria calculatorului, se

adaugă orice informaţie nouă.

Aceasta este soluţia la care se va ajunge. Există calculatoare care reproduc fidel imagini, inclusiv

imagini colorate. Problema nu este Iară soluţie, pentru că în mai mică măsură se va schimba şi se va

modifica informaţia fotografică şi în mai marc măsură cea conceptuală.

Deci, dacă ordinatorul este corelat la o clişotecă, cu reproducerea automată etaJonată, se poate

obţine din imprimantă textul şi din clişotecă imaginea. Iar dacă imaginea metrică şi etalonatâ este stocată

pe disc compact, ea poate fi reprodusă o dată cu textul sau chiar poate fi folosită pentru amplificarea şi

adîncirea analizei folosind m anipularea digitalizatâ a imaginii. Procedeele sunt costisitoare, iar primul

este şi mai greoi. Dar, este evident că Ln sistemul acesta se pot obţine cataloage sau repertorii apropiate de

tipul clasic, pentru că se poate obţine simultan un set de fişe corelat cu un set de imagini. Dar capitolele

introductive, de metodologie şi toate celelalte? Acelea, evident, vor fonna obiectivul unor prelucrări

anume. Dar, şi în aceste prelucrări ordinatorul va putea interveni. Adică foarte multe dintre operaţiile cu

aspect de calcul pe care trebuie să le facă acum operatorul uman, le va lace ordinatorul pe baza datelor din

memoria lui. Ceea ce va trebui să-i dea operatorul uman va fi noul program.

In această perspectivă analiza de sistem va căpăta o pondere hotărâtoare în întreaga activitate de

evidenţă, catalogare, repertoriere. Va fi una din disciplinele care nu va putea să lipsească din formaţia, în

general, a specialiştilor din disciplinele de care ne ocupăm. Este, dealtfel, şi unul dintre aspectele de

matematizare a disciplinelor biologice şi umaniste.

 J ■t di* diversitatea lui

.......................... ...........-
2..J, C o n s t i t u i r e
......— ................

.... , A1 i p u c v A K U I A t m m x i . D * S P E C IA L IT A T E

A M U S C 1 W W .C A L IT A I1 IS ' a, patrim « » ™ " “ 'W E s ,,: evide»' că

. in m o d a
_ a patrimoniului cultural al soc,cl,,l‘' m° d “ «».
patrimoniul muzeal constituie doar o pa ) .„
„ ,,, reprezentativă. cea mai tipică ,i de cea m u. m alta cal„ale,
această pane este definită drept partea cea n P -
, - , dc detenninările m ultiple şi diverse alal»
patrimoniului cultural respectiv'. Ln realitate, daca (n
, ■ - • dr* valoare proprii. în special, reiese clar că această calitate de
constituirii patrimoniul cultural şi a scani ac vaJoa p P

eşantion reprezentativ aJ patnmoniulu. muzeal este doar tendinţa dorrunantă în procesul de constituire al

acestuia şi nu o realitate absolută şi consolidată. Doar “muzeul imaginar” al lui A ndre M alraux reuneşte

cele mai reprezentative capodopere din istoria omenirii. Tendinţa aceasta are, însă două im plicaţii pracltce

m activitatea de constituire a patrimoniului:

■ Prima implicaţie o constituie aceea a calităţii intrinseci a obiectului - bun de cultură -

urmând a li inclus in patrimoniul muzeului {înţeles generic), in această privinţă distingem două aspecte şt

anume, acela al expresivităţii obiectului şi acela al stării lui de conservare. Am bele sunt stări relative şt

aritmie, pruna, expresivitatea, poate fi judecată numai în raport faţă de o scară de valori de expresivitate

m Cadnl1 daK • Upolo®că - * obiecte. Este evident că o judec»

pertinenta nu poate ti deci, âinbumt u n . operam, ^ corapelcn, ^ h „ ^ ^

componenţilor claie, tetpeoive de bunuri muzeale . d„„ă ce nu pot fi „icjodată îndcpW t

integral, aşadar apare un grad mai mic sau mai mirt* u- • -

subiectivitate sau de relativitate a judecâpt
depinzând atât, pe de o parte, de competenţa - incluzând atât formaţia cât şi calităţile" - - «
h i şi cantapJe înnăscute cat şt, F6
de alta, de informaţia operatorului. In ceea ce priveşte ^
. . . . e C0n5ervare, constatarea acesteia se
întemeiază pe o sene de examene obiective, cu caracter tehnic dar ■

C a , de obiecte dio care b u n , m uze, in d isece face pane ,■ , " " " “ “ ^ ^ ^
a de conservare, să zicem, medie a

82
 tujnurilor carc o compun. Este evident ca şi in acest caz intervin - dar in mult mai nucă măsură - aprecieri

subiective, depinzând de competenţa şi informaţia specialistului operator.

Aşadar, ca nonnâ generală de procedură se poate enunţa principiul că muzeul tinde să includă în

patrimoniul său specific bunuri de maximii expresivitate şi de oplimă stare de conservare, evident judecate
că
pnn comparaţie cu ansamblul clasei tipologice şi stilistice din carc fac parte.
u,

a
2. Cea de a dona implicaţie se leagă tocmai de reprezenta tivi lalea fiecărui bun de cultură
Ic
susceptibil de a fi inclus în patrimoniul muzeal. Această calitate a bunurilor de cultură este condiţionată,
le
de la gen la gen de bunuri şi de la etapă cronologică la etapă cronologică de o asemenea m ultitudine şi
il
diversitate de factori, încât este extrem de dificil să stabileşti criterii unitare de apreciere a
\
e
reprezentatfiităţii pieselor şi, p n n urinare, de selecţie a lor, pentru a fi incluse in patrimoniul muzeal. La
c
modul cu totul general şi plecând de la trăsătura esenţială de mănurii semnificative cultural a bunurilor

culturale, se poate încerca o abordare analitică şt critică a problemei, de oarecare utilitate atât principială

cât şi pragmatică. .

în această perspectivă şi considerat în ansamblu, patrimoniul muzeal trebuie să fie constituit din
i
bunuri care să cuprindă în constituţia lor materială elemente reprezentând informaţii - intr-o măsură mai
i
mică sau mai mare originale - privind cultura, mai precis contextul cultural din care obiectul provine.

Aceste informaţii pot privi fie geneza obiectului, adică procesul de creaţie al cărui rezultat cl este, atât pc

plan ideatic cât şi pe plan tehnic, fie funcţionalitatea bunului, adică felul şi măsura in care acesta răspunde

exigenţelor socio-culturale, în vederea satisfacem cărora a şi fost creat. Evident, nu orice obiect poate fi o

invenţie, aşa încât să poarte informaţie absolut nouă im plicată în structura lui materi;dă. Dar, în

societăţile cu producţie artizanală, fiecare obiect reprezintă fie o încercare de mai bună adecvare la

exigenţele funcţionale, fie o soluţie formală nouă, relativ originală deci, fie şi una şi alta, adesea într-o

îmbinare fericită. De asemenea, funcţionalitatea unui obiect - sau a unei părţi - subansarublu - de obicei nu

este nici aceasta absolut fixă şi constantă în toate vremurile şi în toate părţile lumii cunoscute. Funcţia

obiectului depinde într-o m ăsură cel mai adesea hotărâtoare dc contextul cultural în care obiectul este
 a Aprecierea funcţionalităţii - P oetic nccunosc^.
■ ■ - fie nnn folosire secundari.
rincponal. fie de la onsme. * _. „ t^ n d de la un model de conicxt c u l^
, Mrea întreg comerţului, fio - plecând1
* f“ rCm° 1 ' ,to ,e . d t inserarea obiectului respeefiv în âces, c o m e . S1t
in mlomulu curauu de sp îndiscupe se integrează. Aşadar, o judecata cnfict
rcniodcjarc.i parpaU a subausamblului in Care o '

pe bara „no, compara,» largi. plecând de la date aualidee consolidate.

, . de altă parte, .seupa d e s ^ - — * * — •* ^

de rew celor autenor cnunpue I . schimb. Secare muzeu are o arie de aepune ■ tentorial ş. c o „ „ ,o p t .

limitata, iar, in cadrul acesteia, o tendinli dominantă de predilecţie. In primul nind, in aceasta ordine de

idei, trebuie menţionate marile tipuri dc muzee, după specialitate: tnuzec de ştiinţele naturii, muzee d;

arheologie, de istoric, dc etnologic, dc istona tehnicii, dc istoria culturii şi muzee de artă. In afara acestor

tipuri principale corespunzând, dc altfel, principalelor discipline specifice activităţii muzeale, dar care nu

s-nu constituit toate deopotrivă, nici ca tipuri dc muzeu, nici ca discipline dc cercetare, simultan, pot fi

luate in considerare o scrie nelimitată dc alte tipuri de muzee "necanonicc": muzee literare, muzee ale

teatrului - sau ale unui anumit teatru muzee ale cinematografului - altceva decât cinemateca - şi chiar

muzee aic baletului, ca să nu mai vorbim de bine cunoscutele "muzee ale figurilor de ceară"

Această clasificare este susccplibilă dc o detaliere incS mai mare, comportând mai multe nivele.

determinare dopa « ! pofin două entenr: nnul fiind col al Sfibdivimtmflo, sistematice ale patrimoniului ia

raport de disciplina specifică al cărei obiect îl formează, celălalt încă r - a •

uimuiza, cciatalt insă, fiind determ inat de preferinţele
adesea subiective iar, uneori, de-a dreptul idiosincratice ale ooeratnrilnr ~ ., . .
pc nlor care contribuie la constituirea lui
In general, o colecţie este opera unei personalităţi; un muzeu, la ririH,,. *
rindul său, este opera mai multor
personalităţi, în cadrul grupului instaLindu-se o ierarhie ret •
’ e 11131 adesea mai m ult sau mai puţin
determinată de ierarhia profesională sau administrativă a . •
m ui, dar totdeauna influenţată şi de
calităţile şi de forţa personalităţilor care constituie gmpul de operato -

In aceste condiţii principiul adecvării modului de c o n s titu i .

3 Pa di mo ni ul ui la profilul muzeului
îi asigură o anumită coerenţă dar este, în acelaşi timp un izvor rf h• -
’ ae diversificare aproape fără limite

84
 Ii. I'RINC'IPIIIJE U N ICITĂŢII, RARITĂŢII ŞI D IV E R SIFIC Ă R II ÎN D M A I U D ^\

,,r ipinl de baza al constituirii patrimoniului muzeal este cel al semnificaţiei culturale a obiectului,

criteriile generale de selecţie sunt reprezentate de principiul calităţii - eu cele doua aspecte ale sale

rCprczcnlnlivitatea şi starea de conservare - şi de cel al adecvării la profilul specific al muzeului, aplicarea

concretă a accslor două principii prilejuieşte, pe de o pane. implicarea, in procesul de sclecţtc, parte <

procesului de constituire a patrimoniului muzeal, a unui coeficient important de subiecliwsm şi de

relativitate, dar şi oferă temei pentru o analiză mai aprofundată, care să desprindă criterii de detaliu.

\izind identificarea unei proceduri mai sigure de selectare a patrimoniului muzeal.

înainte de abordarea acestei analize însă, este util să zăbovim un moment şi asupra consecinţelor

implicării acelui coeficient important de subiectivism şi de relativism amintit mai sus. In adc\ar o pum a

consecinţă nu este neapărat negativă, factorul subiectiv în selectarea patrimoniului do muzeu putând

conduce uneori şi la descoperirea unor unghiuri noi de abordare a valorificării moştenirii culturale, a

tradiţiei. Iar aspectul relativ al selecţiei constituie, de fapt. temeiul unor viitoare studii de antropologia

culturii, vizând gustul şi înţelegerea valorilor la nivelul unor generaţii, sau mai larg. având ca tema

dezvoltarea istorică a gustului şi înţelegerii valorilor în perioada industrială şi poslindustnala.

a. Unicitatea. In cc pnveşte analiza mai sus-amintitâ. o primă remarcă poate fi aceea că una

dintre proprietăţile cele mai evidente şi mat general recunoscute atribuite bunurilor muzeale este

unicitatea. In general, unicitatea este calitatea formală cea mai necontestată a operelor de arta precum şi a

obiectelor care pretind la această stare, chiar dacă nu întrunesc şi celelalte atnbute specifice creaţie,

artistice. Chiar şi numai faptul că unicitatea lucrări, artisuce intră în binom cu plagiatul, de altfel sever

condamnat, arată că această proprietate este resimţită de public - ca de altfel şi de grupul creatorilor -

, , „picate Totuşi. între aceste unicate poate fi

drept esenţială. Numeroase piese de muzeu simt, efectiv,
■ „i diferind între ele ca material,
stabilită o ierarhie: există unicate în sensul cel mai propriu '
i „kinunlr- Chiar si la aceste unicate însă pot
formă, dimensiuni şi detalii, aşa cum sunt, de exemp u. ■
- , v j „ r diferind, totuşi prin detalii de formă şi dimensiuni,
aparca replici, adică dubluri foarte asemănătoare, dar diicnna, io ş F

85
 \

, rp,,,ii j uiiicilSpi creaţiei şi toţi ln

........
rn.it mnil '..in m ii r>”t'" ""I , ci cxurim c prcfcnnla pentru uiia
Licăr r

;lvt" ° |C mKhC,>: fJ , ■rCorc,jn,c înlr-una sau mai multe cnPo?j(ii

<*■ r* * ..... 1 ' , a "replicilor do .Heliu s,„,

^ du,,,,,,. s, alic «Plică,ii »le « « * > — “ ^ '
■ „.inir-ile - caz in care sunt marcate„
o,ev", o..... ,clicilor - copii P— e. “ '
■ H-rcă nu sunt semnalate expres ca replia. inhi
cuiiosculc ea atare - (ie iu scopuri lucrative - caz m car ,
, . . r în c;rculatic constituie escrocherie cahAcaiâ
sub indden|;i categorici juridice de fnls, punerea

Discutarea acestei cazuistici constituie obiectul unor lucrăn speciale, adesea pas “

depăşeşte cadrul manualului de foţii, pentru care este suficienta enumerarea aspectelor p ' 1■ i

sus. De fopt. examinarea - fie chiar şi superficială * rapidă - a ansamblului bunurilor muzeale, permite

afirmaţia că, deşi unicitatea este o proprietate prin excelenţă a creaţiilor artistice majore, loa p .s,

artizanale au această trăsătură fonnală. mai mult sau mai puţin evidentă şi caracteristica, tehnici

artizanală neperiniţând repetarea mecanică şi absolut stereotipă a produselor, iar procesul de producţie

implicând iuterveii(ia, mai directă sau mai medială, a factorului uman, aşadar amprenta producătorului in

produs. De foarte multe: on, această amprentă se realizează nu numai prin diferenţe de detaliu în forma,

adesea -Strict determinată ergonomie aşadar foarte apropiată de stereotip, dar admiţând variaţii de detaliu

în execuţie a produsului, ci şi prin atribute idiosiiicmlicc: mărci (de meşter sau de atelier ş.a.), semne

(uneori cu caracter religios sau magic), îu sfârşit decor, adesea cu sens de probă de măiestrie a

producătorului, sau cu valoare de semn de prestigiu social al proprietarului. Toate aceste expresii

idiosincrarice constituie atribute unice al obiectului şi îi accentuează unicitatea, ca atribut cultural specific

I Cvi de mai sus poate fi extinsă în afirmaţia că, în general, pentru epoca preindustrială
! i l
toate produsele sunt caracterizate. într-nn imit .
• t □ grad mai mare sau mai mic, de atributul unicităţii. Aceasta

afirmaţie însă trebuie circumstanţială si hoinară h» i , ,

* ’ de urmal°arcle observaţii tinzând să stabilească o

cazuistică specifică a produselor artizanale înţelese ca piese de muzeu-

' ;
b. Bunuri de serie mică si foarte mică înim r r ^ „ „ i .
v7 c mtca. Intre produsele artizanale apar unele făcând parte dintr-

un grup cantitativ (numeric) determinat semnificativ, în cadrul căruia o formă

sau alta se poate repeta, de

86
ţ

u n ,L- un apioapc stereotip Aşa cum rezultă logic din ptcniisn enunţată mai sus această repetare.

... , ut „ 1,11 puţin stereotipa, este sem nificativă Exemplificăm: din localitatea Oveenrovo, Bulgaria
nul riru*1 •

.,i u,d din neoliticul recent (circa 3000 i e n), provine un set constând din două bazine, trei paravane.

j .iji măsuţe mici şi o măsuţă mare, douii jilţuri mari. şase jilţuri miei, trei m iniaturi vase cu capac, trei

,luidn i opt figurine - toate de teracota - constituind componentele unei reprezentări plastice m iniaturale

„mu sanctuar. Este evident că num ărul pieselor era semnificativ, că, corelaţiile numerice dintre

grupurile de piese sunt de asem enea semnificative şi că ele indică o structură originară sim etrică a

ansamblului, de asemenea semnificativă. In acest cadru - şi tocmai acest grup de trăsături este de interes

specific pentru discuţia noastră - diferenţele - fie şi numai de detaliu - sau asem ănările până la stereotipie -

dintre piese apar, de asemenea, semnificative.

Nu este locul şi cazul să se încerce aici o exegeză a descoperirii de Ia Ovccarovo. Faptul

interesând problematica de care ne ocupăm este acela al repetării unor obiecte în cadrul unui grup

semnificativ organizat de obiecte, cu trăsături asemănătoare şi reunite printr-o funcţie - sau un ansamblu

de funcţii - comtmă/conmnc. Este cazul în general, pentru multe grupuri sau seturi de obiecte din sfera

artelor decorative: garnituri de m obilier, garnituri de tacâmuri sau de argintărie, seturi de vase sau de

covoare, sau de tapiserii. In toate aceste cazuri se instalează un raport specific şi, din nou, semnificativ

intre unicitatea şi stereotipia obiectelor. Astfel, intr-o garnitură de mobilier - să zicem o sufragerie - apare

în mod necesar o anum ită stcrcolipare a preselor de funcţie şr valoare egală - să zicem a scaunelor. O

diferenţiere în cadrul acestora - de exemplu tratarea diferită, dimensional şi decorativ, a unuia dintre

scaune - ii acordă o valoare deosebită de a celorlalte - adesea cu semnificaţie de prestigiu.

Alt caz este acela al com binării unor trăsături mat mult sau mai puţin importante, asemănătoare,

„ , , im ntm rt He vedere Este cazul senilor de tapiserii, de exemplu seria

cu altele net diferite, cel puţin drntr-un p u n ă ae vcocrc. w <-

, „ , niele de cadru sunt asemănătoare, în schimb tematica

toprsenei "de Ui Lacome * unde 10(110 elementele ae

monografica « le diferi.* de la pieri la pieri. Tomfi, o unitate mai sobrii* - cea srilisucă - Sc afirmă in

toata in ace* ev. raportul diurn urne,taie Si siercoripie cap*,* ferm* cea ura. complex*: stereoripia se

afirmă do*r ta acele detalii care s* permrta integrarea pieselor tair-u» ansamblu unitar 5i coercnl, dar en
 ' , . . „ « o lo i « K — * "* * * * * * * • C* H

« . ■* — - * i0'c,“ T « — ^
icmauch iconografice. ^ * sun, - - * * * " » -

in afiB a'" b"'d0r "’ln"SCa ^ jj s„blU« clemente de l e # ' " 3 UlUC COmP° nC
ansamblu gândit 5. e«m ca elnrc, » «m p • b u„ ansam blu, a p a * i a * Si h allt
o riti prin ap^rtcnciiţn
Această trăsătură de unicitate spo _ undc ^ p u l ml m ai re p re a ^
. mnneiarc sau dc obiecte de piestig
grupuri dc obiecte - depozite, tezaure in£eivenit hazardul, iar uneon

rezultatul unuiproiecl « « - t e i « » - - — " * m „

,„ « * Acesta din urmă este cazul celebru al d u c * ,
chim întâlnirea inlenpiior mai multor personal p
Mm m ii orecis reparat în vrem ea împăratului
episcopului Patcraus al Tonusului": confecţionat, sau poa . ‘ ’
. ■. riocănit "au repousse" şi cu inscripţii gravate
lustinian, piesa - dc argint aurit şi decorată cu figuri in

- era dcsnnatâ să focă pane, ca vas de cult, din lezauiul catedralei episcopale din Tornis (Constan|a). U

începutul scc. VII e.n. a fost luat ca pradă dc război din catedrală, dc către un grup de avari, şi a ajuns.

ulterior, in inventarul tumulului funerar al unui şef avar de la Malaia Perşcepina, în Siberia. Unicitatea -

dobândită datorită avatarurilor pnn care a trecut - discului episcopului Paternus din T onus este

excepţională. Dar concluzia cea mai importantă care se poate trage din discuţia de inai sus este faptul că

piesele dintr-un asemenea ansamblu chiar dacă nu sunt piese unicat prin origine, ba uneori sunt dc-a

dreptul seriale, dobândesc unicitate prin participare la un grup caracterizat de atributul unicităţii. Este

cazul general al depozitelor şi tezaurelor arheologice sau al pieselor

care au făcut parte dintr-o colecţie.
ulterior divizată sau dispersată Este si cazul n iw in , „ ■,
5 pieselor memoriale care, adesea banale şi seriale, dobândesc
unicitate pnn corelarea lor cu o personalitate, o
instituţie sau un eveniment bucurându-se de atributul
unicităţii.

ta * “ “ • si concuptu, de te a u r m k
, , . . y e tezaur m onetar. Moneda este cazul
CCI mm np.c de Pr°dus steraodpah „ ^ ^ .

tapei cu balaa|ier. ta c ^ l monedei, <0 S cei oara au avu, d ,a f ^ ^ “ Venlia * “ “

cu monedp \t l •
premdustriale, bătute firii balanţier, ştiu că nu VeCrU’ aParfinând perioadei
UCX1Stă de fept douâ monede ahcni. * ■j *
oncat dc îndeminatec ar fi fost macctn.i 1 ldendce, atât pentru c i
- m°netar nu Putea să cent^
35 două ^ P e succesive absolut
 d neutru ca matriţa m onetari de fier se uza in timp, de unde deosebirea dintre prim ele
identic, cai Şi v
,.n „,,r f(e corn" - caracterizate de claritatea şi propnelatea imaginii monetare si cele ulteiioare,
emisiuni - Hem ue

c i;] cc nuu ^ersc, Fără să m ai vorbim de faptul că gravarea individuală a matriţelor, fără posibilitatea

de a le reproduce mecanic, introducea -variaţie de detaliu la fiecare schimbare de m atriţa. In term eni

muzeali această variaţie dădea o unicitate specifică de detaliu, produselor m onetare Acest atribut poate fi

scsi7'it şi în cazul altor genuri ale producţiei artistice sau artizanale, din perioada prem dustriala. gravuri şi

siampe statuete de bronz şi figurine de teracotă, realizate in matriţe recuperabile sau reproductibiie

mecanic, dar care, prin uzură, pierdeau din claritate şi relief, determinând fie intervenţii pe produs, ceea

ce genera xariaţii de detaliu, adesea expresive, totdeauna adăugând un coeficient de unicitate pieselor,

alteori schimbarea matriţei, cel mai frecvent, prin m utarea ultimului produs.

Aceasta avea drept rezultat degenerarea modelului, precum şi intervenţia toreutului sau a

coroplastului, de data aceasta pe m atriţă, generând variaţii semnificative şi, adesea, expresive faţă de

modelul originar.

Rezumând, factorii de unicitate - pentru bunurile culturale produse cu tehnologii artizanale -

sunt: concepţia, integrarea iniţială, sau survenită istoriceşte, intr-un ansamblu constituit, variaţia de

detaliu datorită specificului tclinologiilor artizanale, în sfârşit corelarea cu Tapte avand caracter de unicat,

din afara sferei bunurilor culturale. Unicitatea unei piese nu exclude un anumit grad de slercotiparc -

acesta oscilând inLre includerea piesei in limitele unui tip până la producerea ci prin tehnologii repetitive,

adesea m ecanic repetitive - între slercotiparc şi unicitate ins.alându-se un raport complex, dialectic.

* RurUatea. Spre deosebire de unicitate - trăsătură legată imediat de condiţiile genezei obiectului

. , . . . t i : î „ care accstn este integrat - raritatea este o trăsătură dobândită în

de muzeu însuşi, sau ale ansam blului 111 care uct-sui &

■ ■ . ■ <r cn esenţă cel de producere a altor bunuri culturale

timp, în raport de două procese istorice diverse ca esenţa, cc u y

comparabile 5i cel d e d e g e r e în t o p , d a.o n iâ onor facrort d iv e * , rncepăad a . cam ciisn.dc 5i cu o c .d e

de vandalism şi ie n o in in d cu fires.iie procese de uzorf si de imbă,rănire. Aşadar, u ă sâ .u ra r a r i ^

„ . . . . dc bunuri culturale comparabile şi im plica uneori şi o

exprimă de fapt un raport cantitativ intre categorii a
1 t nhipMp m^tcriulc, cu existenţii concreţi» 3 u o
coaotaţie teritorială. In adevăr, bunurile culturale, ca

^cârmea Dy uam^carmer
 , mcrecll, « , SUS pe n n .1 «i.npului nii|
| CU Cili nicifc
ane de diUi/nme 1muiata
a - ţi. ^ :ir >,ulca 1 1 . r , ooa(c n relativ frecvent îmr-alta. h
,..11V r;n
-*i*iiiv rai intr-o
1,1 /onfi 6°°^* ‘
,ea ce
cc este reiau
reia. ___
,turale care influenţează nu nui^
num,.
compactă - aţa încât cce\ ' ’
, opricUilc o bunurilor v*
ciuda accsdii c a -w c , « * * - . « » “ “ ° P caUlăti expresive din pune. de vc**
- în care o raritate rne
"piaţa de artă" ci şi viaţa muzeala, m 11' 511 _ vizuală sau ideativă - cu a]le
. rât si Prin 0 corC1J
al valorificării sale «poziţionale. aiat intri • •

categorii de piese de muzeu. pentru produsele artizanale a

(„ „ trăsătură importanta tot num y
O ultimă observaţie: raritatea c s ^ ^ ^ sunt în valoarea lor muzeal,

datând din perioada preindustna ^ ^ dccăt în măsura în care însăşi procedeele industriale prin care
de faptul că sunt mai rare sau mai & »
. „ t i-j nroducerea lor au suferit un proces d;
au fost produse utilajele şi proicctele-designunle care au c
- j j m„i muzeului In cazul acestor bunun produse
eliminare din producţie, fund distruse şi/sau luând drumul muzeu Iu .
. . , • , „ , HlK ia starea de rarităţi a funcţionat - în locul operatorului
industrial, de fapt, filtrul timpului care le » -

uman conştient - ca un mecanism de constituire a eşantionului reprezentativ.

C «LINURILE CULTURALE SERIALE Şl PRIN CIPIU L EŞANTIONUU'l

REPREZENTATIV. Epoca industrială este caracterizată de apanţia producţiei senalizate de bunun şi in

mod corespunzător, de eliminarea amprentei personalităţii producătorului pe forma produsului. Prezenţa

acestei trăsături poate fi lesne verificată mai cu seamă pe produsele reprezentând mijloace de producţie-

unelte şi maşini - din faza clasică a perioadei industriale: acestea au o formă lipsită de orice atribut

idiosincratic. determinată strict funcţional şi ergonomie şi nu sunt influenţate nici de conceptul de design

şi nici de procedurile de construire a formei utile derivate din el - nudă, aspră, economică, adesea urâtă

Anterior, tradiţia artizanală îşi spusese cuvântul fie prin păstrarea unor ornamente şi detalii formale, de

fapt idiosincraticc. adesea cu funcţia de marcă sau emblemă a producătorului, fie printr-o prelucrare a

formei care transformă detaliile neimplicatc direct în funcţionalitatea obiectului în elemente decorative

Dacă ţinem seama că aceste aspecte idiosincratice ale produsului industrial serial sunt caracteristice niai

ales fazelor mai vechi ale perioadei industriale, când tradiţiile artizanale erau încă vii şi de când ni S'aU

90
muzeală este relativ mare şi chiar capătă aspect de unicat.

Problema se pune in termeni analogi şi pentru produsele mai noi. influenţate de conceptul (le

design şt de procedeele de proiectare derivate din acesta. In adevăr, studiul formei pentru a obţine o

structură formală armonioasă şi expresivă prin o cât mai bună adecvare a acesteia la func(ie, impune

proiectantului o scrie de opţiuni - amplificate ulterior şi de înmulţirea materialelor din care form a poate fi

confecţionată, prin apariţia celor sintetice - opţiuni condiţionate adesea economic, dar şi idiosincratic, de

fapt de imaginaţia designerului. Aceasta duce la o diversificare a produselor de acelaşi tip şi funcţie care

aparţine efectiv aspectului cultural al producţiei, fie ea clriar şi de bunuri exclusiv utile, în măsura în care

acordă acestora virtuţi expresive. Dacă acest fenomen poate fi observat în producţia de mijloace de

producţie - unde se vorbeşte frecvent de dcsignul unui produs - el apare cu atât mai sensibil în domeniul

industriei uşoare sau al artei industriale. Aceste două domenii, supuse intr-o măsurii importantă

fluctuaţiilor modei, cunosc o diversitate încă şi mai accentuată de detaliu. Două observaţii se impun:

această diversificare de detaliu este totuşi zăgăzuită în domeniul industriei uşoare de tendinţele modei, iar

în cel al producţiei de mijloace de producţie, de condiţionarea funcţională, ergonomica şi tchnico-

materială specifice.

De fapt, mărturia cu semnificaţie istorică, purtând informaţii despre gustul societăţii m cadiul

căreia
careia produsul a apărut, despre nivelul tchnico-matenal al producătorului şi despre creativitatea

proiectantului nu este nict unul dintre produsele cc constituie sena ci proiectul şi, eventual, prototipul, aşa-

a producătorului concret asupra produsului. Dimpotrivă, această

amprente personale cât de însemnate a pm

amprentă nu ar putea apărea decât în calitate

i. In aceste
să compromită funcţionalitatea produsului,
tehnică a lui, a apărut ideca
este un obiect ci doar imaginea
ar fi de spectaculos sau de am ăn u n ţit nu
 sdccuirc;! unui o a n l i o » n - p r r /c n t:U iv 1„ ^
accsic domenii P™
eai in rep rez en ta tiv poate fi coiisii|uil
c o n ^ n ^ n n ^ .lu c ­ armele, acest eşantion
ni le sau
•ii sunt ninşi
strKl fiincţionale. cu a lb]0Sitc. Este cazul pentru locomotiva
produsclor sau primii şi ultim
1ia Şi ultima produse,
din capete de scrie - Pnr , alc Anicricn. Dar penin. produsele nuci, „
, din Statele Unite
cu aburi de pe una dintre manE â condiţionată idiosincratic - cum ar fi y
marc măsura
cu vanaţic c de detaliu, m
frecvenţă marc. dar şi , constituie o problemă mult mai com pl^
irca eşantionului reprezentativ
tabilirca cş;
zicem, pantofii de dama - s nivelul de bogăţie, materială ş,
modei; el trebuie să ilustreze şt
el trebuie să ilustreze toate tendinţele
tcliruc al aceleiaşi societăţi, dar mai
■el trebuie să ilustreze şi niiveluJ
culturală, al societăţii producătoare.
dijentclor modele. Este evidcnl câ docâ se dorcSK «,
trebuie să ilustreze şi fluctuaţiile cantitative al
h-1 chiar si a altora care nu au mai fost
consemnare materială, cu obiecte, a tuniror acestor asp -
r htn cu alte articole de îmbrăcăminte, sau tendinţele de kitsch care se
enumerate mai sus. cum ar fi corelaţia cu alte arucum

m m ifcaa io limita de vonape dacnomaiă de moda timpoloi. se ajuogc la o masă d e obiecte imenşi

determinând cheltuieli indirecte udase Aici. eşantionul reprezenumv se constituie pe baze statistice şi este

completat cu documentaţie vizuală şi sensă - cantitativ consemnată cu mijloace modeme. Problema

eşantionului reprezentativ apare. în aceste împrejurări, mult mai complexă decât la prima vedere, este d;

fapt o problemă corelată cu cea a patrimoniului "contemporan" al muzeului, sau chiar cu întrebarea "Cum

poate arăta un muzeu al vremii prezente?" - de fapt doar parafrază didactică a problemei muzeului

contemporan intrat in concurenţă cu mijloacele de consemnare şi cu memoriile colective de tip modem.

In concluzie, problema constituirii patrimoniului muzeelor rămâne o problemă deschisă nu numai

pentru că un bun scclor al acestui patrimoniu nu are încă o metodologie fermă de constituire, ci şi pentru

că patrimoniul corespunzător epocii industriale şi mai cu seamă celei post-mdustriale. cu trăsăturile sale

specifice, dar şi in perspectiva apariţiei memoriilor mecanice determ.rss .

1 mecanice determina o problematică ale cărei articulaţii
nu pot fi încă definite.

92
 CORJ'.I.AŢIA DINTRE STRUCTURILE DE 1WTU1MONLU f>I HÎ’LRIJ J- 1

|»c:\ un aspect al problemei constituirii patrimoniului muzeal şi «» stnKt '

Ml]ll şi anume, acela al coicla(iei dintre aceste stmeturi şi tipurile de muzeu. In adevar, mu
i -inctcrizate de un patrimoniu compus din bunuri cu aspect de unicat, în cele de
3rt;lsunl Ll' d taliu în
-mo ’nifie vor predomina seriile tipologice, în cadrul cărora fiecare bun reprezintă o vanJ!lC d

( cu un icii-tip - construcţie mentală sintetizând atributele specifice unei clase de obiecte ;

cxdUdă unicatele; cele de istoria tehnicii şi de istorie vor fi caracterizate de un patrimoniu P

scrii tipologice, din eşantioane reprezentative şi din bunun comune urucizate pnn corela

m a l di» afon, patrimoniului cultural. In cec» cu priveşte muzeele nccmmice sau tpec,uitate, atet

sm a„ra „e patrimoniu se dezvătuie drept mut, mai comp,«a şi depinzând într-o măsură hotăra,cant de

concepţia şlând la baza muzeului şi/stiu de personalitatea specialistului care a general concept.» f

„ ţ t a l muzeul. Este evident că u» muzeu de accs, fel - şi nu numai - cu o îndelungată cas,c»,ă. de cateta

generaţii sintetizează amprentele mai multor concepţii şt ale mat multor perso ti
o ......... problemă este aceea a — de organizam a,o patdmonmtm. Cnmnt. pentru

desemnarea acestom snu, fotosiţ. do, temem: cn,eetie ş, fond. Pnn « * c * se iaţetog gmpunto ~

având origine comună - Ho aparţinând aceluiaşi gen. eventual acclmaş, autor, sau ateher (do P
. , i i i Haos Parter), fie adunate de acelaşi colecţionar, tic
colecţie de cositoare de Niirnbcrg, din atelierul lu .

provenind din acelaşi sit sau monument,

„ d o c o ^ e ş t o ^ M .n ^ l o ^ o o - P - — ^

« i colecţionar şei,in,b. terntcnu, do fond şe m n M ptovemeo,» comuna - de eacmp

, imolicâ şi unitatea do loca,,o a bunurile, - un fond poate fi du tzat
Capidava - iar folosirea termenului nu i p

inuc mai mulţi deţinători, el,tar dacă faptul nu este. în general, de dom.
 ( J||llI0 ,Ki,wi '!'Ic componente ale f,.ilq,Ct ,
...i - este 11,1:1
2 =,. ; liilcnia |> Mlic..,,;i.iieu bunurilor care Uc parte tini p.ilrunţ)n|
unmoiuuliu mu,c.,l I u con
constituire i 1' llr s , faca mipt'sibilâ sustragerea ş.Aau subsl,,,,,^
> nC (IC O .irtc.
P'
-n Joi il.uc caic. pe
niu/cal. cu conscnm.irca acs v n_j ;1 bunurilor însele ci şi a udom,m
nlpid;i nu
unui bun , ştiinţific sau cultural.
indiferent ce scop :
istonc-culfurale pe care acestea o poarta, pentru

clH activităţi sune registrul inventar; fişele on.iJiiiCc d,

\ , n s JKIIMENTELE necesare aceste, act.vitaţ ^
. r. ,unialc]e dc restaurare. Toate acestea sunt documente dirKlt
obiect; fişele de conservare ale bunuri ,J
schimbările survenite in cadrul acestora - obiectului Trcbu,t
consemnând atributele formale şi starea - sau
folosite şi alic lipun de consemnări, dar acestea
menţionat că. in afara acestor documente. în muzeu sur!

mm ne « mmm - <fc m p M m * « . « . * ' r,c ' *****

„„.,1,,,,. radio"nfii. « * do M M » - « p* * » » * « * " * * * “ *W >**«*!*

a. Registrul inventar este unul dintre cele nun comune instrumente de evidenţă gestionară ş. a

fasi folosit încă de la inccpunlc consliltum colecţiilor sistematice Iniţial, lolosil do:u în scopttn

•idministraliv-gcstioiiare. destul de repede operatorii-inuzeografi au 'ealizat importanţa linei inregtstrîn

minuţioase, analitice, a obiectelor, cu consemnarea tuturor atributelor semnificative, in lumini

clasificărilor şiunţiiicc curente la dala respectivă. ba chiar şt pe calea imaginilor desenate mclnc, aşa încât

acest document să fie un mijloc nu numai de control gestionar dar şt de regăsirea informaţiei cu valoare

Ştiinţifică Ultenor, o dată cu apariţia fişei analitice şi cu dczsoitaica tehnicilor fotografice, registrul

inventar a pierdut din importanţa ştiinţifică, rămânând doar principalul document de evidenţă gestionară.

h. b işa analiticii. Apărută la sfârşitul secolului trecut, prin adaptarea fişei analitice de evidenţă a

circulaţiei mărfurilor, folosita in marile antrepozite americane, utilizarea ci nu s-a generalizat decât după

cel de aJ doilea război mondial, până anine, acest tip de document rămânând un apanaj al puţinelor muzee

man ş, puternice. Adaptarea fişe. anal.ltce la ncccsifăţ.le informaţionale ale muzeului a determinat şi

modificări ale formatului şi formularului. Pe de alta pane, pe măsură ce procedurile de analiză formală se

94
" - tehnică, matcrinl
- formă
- ornament
. respectarea u n e i a n u m i te p r o c e d u r i
. DEOSEBIREA P Ă R Ţ IL O R C O M PO N E N T E A L E P IE S E I:
- părţi active, funcţionale
- părţi de sprijin şi fixare
2. STRUCTURA DE IN F O R M A Ţ IE PR IN C IPA LĂ
-ORIGINEA:
- autor
- situare cronologică
- situare într-un ansamblu tipologic
- comanditar
- PROVENIENŢA
- condiţiile în care piesa a ajuns In colecţie
- ISTORICUL P IE S E I
- deţinători succesivi
- modificări succesive ale stării ci fizico
- INFORMAŢIA DESPICE PIESĂ
- ce e publicat despre piesă
- STAREA F IZ IC Ă A P IE S E I
- stare de conservare
- integritate
- procese active; simplome ţa localizarea lor
- procese pasivate; simplotnc şi localizarea lor
- operaţii de conservare
- operaţii de restaurare
-COREFERINŢE
- nr. de inventar
-valoare
-colocaţic
- Rubrică de trim iteri la alte informaţii
- EVIDENŢA C O M P L E T Ă R II F IŞE I
- ___ - cine a completat fişa? când?_________ _____________

Fig.9. Structura generală a unei fişe de evidenţă

e. Fişa de conservare este tot o fiş/analitică, specializată şi ca şi aceasta, arc caracter deschis. Ea

rcPetă, în marc măsură, inform aţii dinptşa analitică. \ f măsura în care se poate concepe o fişă unitară, este
 i -i presupune lllLcl '

...... ... ...... .................................................................. I“ re ,ic "cl"...... ...................... .

' l " ...... ............... - „ „„ c , ciiracicr do .............. »■= '» ...... . ” « “B .

•' ^ * “ 7 r ,in lir t, K ^ in cc,o nu.............. - ■ » - - «

............... ............................................. "" "............. ‘ k . s-[ păslrccc nn grncl suficicn, dc mnrc do lib
............. , ,, „ M ........ .. iiccisln onlonnrc ncbuic s.i pjslic/c nn g
r , în
diversificate, cfîrsit j»
in stnrşu. jurnalul este şi documentul
n |m,c.i |icrnmc imcjcînrcn nuci inforînnlii noii pulcmicdiv
„„ „i.ptimiri de documente
c specifice consemnate primar pe a P
tic K i/ă C.uc concentrează şi informaţiile s|

„ se i„,oc„,c5,c înlr-uu ^ - — se poc „

nevoie c r a s e . s„b d.rcca p o n d e r e a respons*„n„„ de gcsdnnc 5i se po, .rage cop,,

.............. . cendipa ca „ceas,a opera.,c să n„ „„plice dcen,c ă r a r e a N o c W rc g is.n rh , De a,„o.

aees.ea pnrrapn general obsenale pen.n, or,ce regismr-imemar de gcslnmo şi n„ ea scop

împiedicarea tentativ ei de fals. corelata cu sustragerea de bunuri din gestiune.

Pentru o unitate nu,/cal,, nu se întocmeşte decât un registrn-iuventar. Şi acesta este un principiu

vcnein! care ar putea li formulat astfel: pentru o gestiune nu se întocmeşte decât un singur rcgistru-

invenim . Scopul acestei prevederi este de a nu prolifera redundant instrumentele de gestiune, aşa meat.

incă o data. evidenţa acesteia sa fie clară şi univocă. împiedicând astfel sustragerile sau substituirile şi

conlu/ia scriptică care le poate înlesni, in ca/.ul mu/eelor trebuie să se ţină seama de specificul acestor

instituţii şi anume. s,î nu se confunde rcgistnil-invcntar şi gestiunea de patrimoniu cu rcgislrul-invcntar şi

, c-umncM de bunuri utile comune. De altfel nici gestiunea celor două categorii nu poale G încredinţată

îcriciaşi persoane (sau. în ca/ul în care personalul este atât de restrâns încât nu se poate proceda altfel, se

vor .’estioua separat lîccare fond - cel comun şi cel al patrimoniului muzeal - după regulile propm

fiecăruia). Mai mult, dacă muzeul, după formula muzeelor integrate, teritoriale, (judeţene), cuprinde mai

multe secţii specializate - de exemplu, secţii de arheologie, istorie, etnologie, artă, ştiinţele naturii - cu

fonduri absolut separate şi constituite din genuri de bunuri clar diferite, atunci se pot instaura tot atâtea

(junj c;-,ie secţii specializate are muzeul, cu tot atâţia gestionari. Gestionarul unui muzeu (secţie de

o/,
 lioi,ar general şi. ea pregătire, trebuie să fie un conservator şi anume, în cadrul muzeelor mari. se

recomanda un conservator cu studii superioare, în cazul celor mici, cu colcc|ii puţin numeroase, poale fi

rolosit î* un conservator cu studii medii, dar cu deosebite calităţi de ordine şi disciplină in activitate, in

adevăr, gestionarul general are controlul şi răspunderea de gestionare integrală asupra patrimoniului,

aşadar şi din punct de vedere a! stării de conservare al pieselor ce-1 compun. (Este evident ca intr-un

muzeu specializat şi unitar - să zicem un muzeu de Arte decorative - indiferent cât de marc şi diversificat

ar fi patrimoniul acestuia şi câte secţii ar avea, se instaurează o singură gestiune generală, se întocmeşte

un singur rcgislru-inventar şi este numit un singur conscrvator-gcstionar general al muzeului care

răspunde integral pentru tot patrimoniul).

Operaţional, gestiunea poate fi împărţită pe mai multe sub-gestiuni topografice - săli de expoziţie

sau depozite - sau specializate, dar sub răspunderea gestionarului general. în mod reciproc, acolo unck

gestiunea este organizată pe secţii, cu câte un registm-inventar separat pentru fiecare, nu se mu

întocmeşte încă un rcgislru-inventar unic pentru întreg muzeul, iar gestionam fiecera iccţu <>u

competenţă şi răspundere de gestionar general pentru secţia respectiva.

î„ « context organîxotoric, o f e r e a

conseivatoniltii-geslionar-gcneral. Acesta -« « * “ *“ * *

care te c o m p o t con,pic,arco competentă a doc— lui. i» coasccuHă. este necesară « “ urarea „arc

general Ş. s p e e ra t,,. Aceasta se Foa,e rcafira pe « că,: pnma este cea a « i a b o r , ,

* sub îndrumarea S, controlul conserva,orului-gcstionar.

operaţionale - fiecare specialist, complete..
. . „ „ inlră in competenţa sa. Distribuirea palnmo,oului pe
general, registrul-itiventar pentnr pn-s. c ,u coastă
„ A „X « 7 a şefului de sec ie. In aceasta
• n directorului său, după caz. a şm
domenii de competenţă este o atrmuţi
-ofesionale ale fiecărui specialist, dar nu lasă mei un
distribuire, conducătorul ţine scama de ime
ar fl greşit să se procedeze la normarea numen ne
■ p e asemenea, ar n ‘
segment al patrimoniului descoperit. - * __ consecinţe negative:
' . ... „ „ c e d a t în nrnaeistrca romaneasca, cu gra
evidenţă - cum cândva, în trecut, s a p blazarea specialiştilor faţă de
. a documentelor şi ui
n ir,u, cj ncDcrtmcnta
completarea formalistă, superlicia ? poate elimina orice dimensionare
- i ; dar nici nu se
ştiinţifică a patrimoniului -
actiritatca de evidenţă
 .................................. ........ ................. o....... . o * * . ■ * - * > I* S I * * " * .....

........... ............... ... a,.,5ln,lm-„.vc,«:,,. si dc a controla M lia n » » * » l>,c' c,l'-rl' C“ 1"""“d

I w a doun C'ile de colaborare, între conscrv.iionii.
■ite. - I I, in II.Hi- ImI mia cu camelor permanent şi deschis. A doua

.'Vilei.Il e, ş,i, de .«ivesc pro file. în completarea registndui-inventar cs.c aceea dc a prcîua

inlo,iii:i| i,i in-ee ai.i din linele analitice, completate de aceştia din onnfi. Această formulă presupune întf

-"■■hi,CUM „no. coiul iţii prealabile: fie existenţa fişelor analit.ee pcntni întreg patrimoniu) vecin 3]

......oilm ^1 :isi„itraiea uimi dispozitiv de organizare a activităţii de specialitate aşu încât să se asigure

11 a rea imediata a oricărei noi intrări de bun muzeal; sau asigurarea unei activităţi de fişare ritmică 51

I, 1 ai aulică .1 palimmmnliii vechi şi de fişare imediata paralelă a noilor intrări; totodată în oficiu

II, 11 o iiomtni genei.il trebuie organizai un "secretariat'1 care. fără să fie compus din cadre specializate

1 * 1,1 *’" ■ 1 mfotmaţia din fişe şi să transfere adecvat in rcgistml-invcntar.

^ oul inventar se prezintă ca un bloc de cnrtc. cu pagini de format 2 x A4. rubricalc. cu

I I uiiinuniuie uneni şi parafat pe ultima pagină cu consemnarea numărului dc pagini şi a datei

n
, -fi fi'i ni.ilii i| omiii( obligatorii şi ele se justifică prin necesitatea de a preveni orice Substituire
i I '}
! .î
1 tMiki.ţu gestionară (corespunzătoare, fireşte, unei sustrageri sau substituiri din

. ........... .. K,,hnc:,|fi'cuprinde următoarele subîmpărţin: I. Numărul de inventar; 2. Data completării:

snmmK.i olmuului, 4. Descriere sumară; 5. Materialul şi tehnica; 6 Autor/Hpocă/Cultură/Zonn. 7

h,>' e,liCn'”' " S' ;,rU dC C° T O : 9 P' e< * achiziţie; 10. Valoare; I, Colocnlie. 12 . Operator. 14.

D' U'nKm‘ ll‘‘ ldC" I,!i'' " 0b“ n 'a ţii- ACCS,C nibrici sc im pietează doar cu datele analitice esenţiale,
de'alule Inud .nsate pentru lişa analmcă corespunzătoare după cum urmează: ,Y „ ™ , * « se
f.
, ■ licee mm,and de mvcn.ar al obiectului; in normă generală această n,t -
‘ , aceasta nibnca se completează pentru întreg
rcgistm l-im entat, în ordinea curentă crescătoare a numerelor fără « -
I: ■ ara sa se repete sau să se sară (oiniD)
\ iemi numai; in cazul în care. prin diferite mişcări de m m mn /
li H PJtnmomu {contop.rc de unităţi muzeale, preluare
H -i de patrimoniu, transfer mtcnnnzcal) pe obicei apare şt alt (alte) număr ,
de inventar, acesta este menţionat.
împreună cu o indicaţie abreviată a fondului originar fie intr-n . K . .
’ suhrubncă anume, fie împreună cu
numărul de inventar actual, despărţit de primul pnntr-o bară a . -v ,
< de exemplu, MINAC 14235 /CAP 1352 ar

98
 ,ilsty„n.i cu obiectul arc numărul du inventar al Muzeului de Istoric Naţională şi Arheologie Constanţa

ţi luiinănil de inventar al şantierului arheologie Cnpidavn 1352

1;'P

l(Kj 2. O ohi c o m p le ta m este data efectivă a completării rcgistrulm-invcntar la nunianil rcspectii. şi

lil- ăct ap:irc implicaţia dnUi intrării în muzeu, precum şi, uneori, pentru obiectele arheologice sau

ua etnografice, a datei descoperirii, sau. respectiv, a achiziţionării piesei; acestea însă nu sunt menţionate în

să ijeastâ rubrică ci la rubrica - 7. Provenienţă.

aj j Damnarea obiectulu i , cuprinde determinarea tipologică completă a piesei (rubricile - 5 lip

rc categorial şi 6. Tip specific din F.A.E.) precum şi numele propriu sau tilJul obiectului când acesta poseda

Şi un asemenea determinativ.

ji 4. D e s c r ie r e s u m a r ă se intersectează atât cu 3. D e n u m ir e a o b ie c tu lu i câl şt cu X M a te r ia lu l st

tehnica Pentru a evita repetiţiile şi redundanţa. în această rubrică se vor consemna determinativele

părţilor de formă, sau, după caz, tipul iconografic, sau repertoriul de motive decorative şi ordonanţa

decorativă, precum şi dimensiunile obiectului. Acestea din urmă \o r fi consemnate, pentru ticcarc tip. cele

determinând forma caracteristică - ca şt în F A li. şi cu aceleaşi sigle

v M a t e r i a l u l .>•/ t e h n i c a - consemnează materialul, nu materia prima (sau materiile prime şi

uaiisfomi.inlc şuier,te de « W iu « k m . * ( ' « , “ 1 <, tehnicile csc»|inlc. IM de,albie

tehnice, u căror dc.cnpinare, dificila. adesea probabilistică. face obiect,...... . M « * * K

consemnate analitic.
mde informaţii cu privire la originea obiectului
6. 1u to r /F .p o c ă /C u ltu r n ■ Ionii - rubrica cupr

, cn indicarea străduim de certitudine a cunoaştem (sigur.

autorul - în toate cazurile în care este cui ■ • •
m nnni Fnoca sau mai coreei perioada tipologică sau
probabil, atribut; creaţie siguri- de atelier, d,„ .coala) apo, Epoca -
« 0 7 1 Hr* asemenea, Cultura, atunci când încadrarea
stilistica; în carpi bttnunlor arheologice se „tenponeara. de asene .
, . . r-rtitudine- în cazul bunurilor etnografice se indică şi
este sigură sau probabtl.i, cd ntarearcă gradul"' de cort,lud,ne.
■ niă care este consemnată in nibrica următoare) cu aceeaşi
Zona etnografică de o o ^ n triJm cea de prox emenţ,,
X X j ^ i finformator, ambmrc pe baze comparative, atnbuire pnn
marcare a gratţjffm de certitudine al incadran (

excludere)/
 4/
y

. ■: mu/cu
,ulicfl
dam notci dc ,1,vcnlar pril> c,r(
u
;iai dala miram I
, , cV „urnele uiumului deţinător şi
Proveni*»!». mcnliunC
i,u]) precum Şi. <*»PJ C‘ ’
obiectul este inclus in p a ™ * n,ul ^ d^ opcriril. numele descoperitorul ut, untura cJcscop^

deţinerii (atunci când acesta este cunoscut), d. ^ ^ stratigiaficc ale descoperirii, când este v0rba

(întâmplătoare sau sistematică), coordo ^ t-1(orliliji etnograf, numele proprietarului amCri0t

de o piesă arheologica, data achiziţionam 5' 1,1 obiectului (când este cunoscut) m,mq
. ,,ccstuia titlul proprietăţii asup ■
şi funcţia în contextul gospod‘in * . Documentaţia privind etapele a n te rio r -
când este vorba de o piesă etnografică achiziţionam m CQ
Itimului deţinător de la care a intrat m muzeu, se c o n s e m n ^
proprietari şi funcţii/folosinţc - anterioare u
in fonduri documentare speciale ale muzeului.
şi păstrează separat, în primul rând in FAE. precun ş'
scurt informaţiile esenţiale privind acest
3 de conservare, Ucbu.c si consemneze pe
- n„ Maca este fragmentar, sau numai parte, sau subansambht, sac
domeniu: daca obiectul este întreg sau nu (da *■ J
i Arvivrir\r'\rr actualmente închis, sau dacă este afectat în
element), dacă a fost afectai dc un proces de dete ‘ .
v~ i - i, oAnft.nnt roti restaurat: oncc m odificare survenita in
prezent dc un proces deschis, în sfârşit, daca este conş -i .
. ,, r.sLi rnncpititrii'i Dniitur in m bnea, tiebute de ascn.^jtcit
starea dc conservare, aşa cum aceasta a fost consemnau p

menţionată, fişa fiind (mută la curent imediat.

9. Preţul de achiziţie - consemnează, numai în cazul bunurilor achiziţionate, ptcţul cu care

acestea au fost efectiv achiziţionate cu precizarea datei de achiziţiei în formula, dc exemplu: 23 456

Ici/1989.

10. Valoarea - constituie o rubrică dcscliisă, comportând consemnarea valorilor succesiv

apreciate pentru bunuri la diferite nivele cronologice, la care s-au efectuat reevaluări ale patrimoniului,

aşadar, completarea rubricii se va înfăţişă ca o succesiune dc fracţii, din care num ărătorul reprezintă data

reevaluăm , iar numitorul valoarea corespunzătoare, d.c.t 05.10.1969/1.325 lei* 25 07 1979/12 768 lei 1

12.11.1985/17.868 Iei ş.a.m.d. în această rubrică nu se mai trece şi preţul de achiziţie, acesta regăsiudu-se

în cea precedenta.

11. C olocaţie - rubrica îidesncşte regăsirea obiectului m 5t în

U1> aiat m scopun gestionare cat Şi

inform aţionale; în consecinţă, ea se completează cu toate datele -z, • ,

necesare regăsim rapide şt precise a

100
 .„Im l’ic in expoziţie. 11c în depozit (Jic. să semnaleze că se află deplasat în afara muzeului); pentru
obicei" 11 ■
're -cL-uŞi motive, rubrica răm âne deschisă, consemnând, la data respectivă, m ice schimbare de colocn|ic.

ui 12. Operator - rubrica consemnează numele celui care a completat. în clar, complet şi in foi mula

'II
, t.,rc civilă; ca şi rubrica precedentă arc caracter deschis, consemnând, cn menţionarea prealabila a

'•■I
^iţcj numele tuturor celor care adaugă informaţie la registru. în continuarea menţionării " 'în v
)r
operatorul este obligat să semneze, asum ându-şi responsabilitatea informaţiilor consemnate in registru.
.1
13. Documente ele referinţă - rubrica trimite Ia documentele privind obiectul înregistrat, cupn

în diferitele fonduri docum entare ale muzeului: fotografii, desene, hărţi şt planuri, buletine de anal. ,

în acest scop fondul docum entar al muzeului este organizat pe subunităţi unitare ca suport im ' ■,

tehnică, şi inventariat sistem atic; m enţionarea în această rubrică a diferitelor dccunu. ntc sl face c .■

fondului urmată de numărul de inventar al documentului. Se poate stabili o ordine de

fondurilor, dar aceasta devine inutilă, în măsura în care şi această rubrica est. dcscl ,

primească noi consemnări, ori de câte ori apare un nou document de referinţa.

, 4. O bservaţii - in « M n * ric * * m c m e n i r i l e cxc=p|ic„rjc. cum ar fi <f" rt” L * *

distrugerea prin incendiu) a unui bun şi trecerea lui la valoarea de un leu. sau c ,

privind obiectul, de asemenea cu m enţionarea datei.

» Fişa a n a M c i * ^ ^ ^ ^

_ Ce C V I * * sliinlificâ. * * ^ ^
- i „ h n m î de identificare a elementelor formale
semnificative. în formă analitică, adiea comportan o -
w n |n r Hin1re vestea, după un model structural dctenm nat.
componente ale obiectului, precum şi ale raportu *
. ,■ , Hczr-oltarea şi îmbogăţirea modelului prin însăşi folosirea
Această definiţie nu exclude, ba chiar im plica. - , —
- ■ „ni la care m odelul trebuie adecvat, ceea ce d eterm in a
lui, c a şi p rin a p a riţia a lto r e x e m p la re cu tra s a tu ri ,
r a h iia să in teg reze p erm an en t in fo rm aţie n ou a. In gen eral.
caracterul deschis al fişei, care trebuie să fie cap

, . Hale ele m e n ta re , p o ale fi g n .p a tă în câteva m a n categ oru , la

această in fo rm a ţie d e sc o m p u să a n a litic in
. - - H ru b ric ile fişei. în p rin c ip iu aceste ru b n e t treb u ie să fie
rândul lor d iv iz ib ile în s u b g ru p u ri, d e te rn n n a n
 ..........— — ...........................................
............................................... ..........
încât s:1 nu fie adecvate dccal unui sinfeu P _
. . din cc în cc mai amănunţit definite pciurn
e d e mm detaliate n.vcle ,.,fonnnlio„a,c presupune m odele dm « ■ ' >*
„ rubrică, ci prin tezaurul d e term eni ţi ^
adecvate obiectelor, dar această adecvare se o b |,n c n u prl

, - , nsci O r e n ,Iu răm âne v alab ilă p e n tru ţo a le g ru p u rile , m ai mari

disciplina folosim lo rin com pletarea Jişu. u ,

„u n m ici. de obiecte asem ănătoare: un grup de ob.ee,c trebuie fişat (d escris) p ă s trâ n d p e n tru toate

acelaşi nivel de detaliem , altfel descrierile nu sunt com parabile în tre ele. P rin c ip a le le g ru p n n de n * ncj

ale fişei analitice sunt: 1. ru b ric ile d e scrip tive , în cadrul cărora este a n a liz a t fo rm a l obiectu l, inclusiv

starea Iui de conservare; 2. r u b r ic ile p r iv in d o rig in e a o b ie c tu lu i, c u p rin z â n d d a le re la tiv e la auto-

co n tex tul cultural sau/şi artistic în care obiceiul a fost creat, ţara (zona g eo g rafică ) d e o rig in e şi epoca in

(data la - ) care obiectul a fost produs; S. a l tre ile a g ru p de r u b r ic i c u p rin d e d a te d e s p re provenienţa

o b ie c tu lu i, sub toate aspectele, condiţii în care a fiinţat, fu n c ţio n alitate, re g im ju r id ic , stare fizică.

■)vararu ri p rin care a trecut - anterior intrării în m uzeu, precum şi - în cazuri e x c e p ţio n a le - şi d u p ă această

e a tj, 4. u ltim u l g ru p de r u b n c i este c e l a l c o r e lă rilo r ş i re fe rin ţe lo r', v alo are (p reţ d e a c h iz iţie - când este

c r.-.i/ţ, n u m ă r de inventar, coJocaţie. clişeu foto (sau "adresa" oricărui alt d o c u m e n t v iz u a l), "adresele"

.-Iilor d o cu m en te an a litice - radiografii, buletine de d eterm in are sa u d e a n a liz ă , b ib lio g ra fie ele. Fişa

tre b u ie sem n ata d e o p era,o n tl care a com pleta,-o p n m a r, precum şi d e cc, c a re, u lte rio r a u red u s date

n o ,, ia r « a n e l e acestora trebuie scrise ş. in d a r : sem n ătu ra se d atează. F işa tre b u ie să c u p rin d ă şi „

im a g in e , fo rm a o p tim ă a acesteia fiind fotografia co lo , m etrică, de fo rm a , „ u ita r , a şa în c ă , să fie

c o m p a ra b ilă cu altele sim ilare.

f i ş a a n a litic ă arc şi o v arian tă inform atizată (com puterizată) P m i n , .

)• entru com pletarea acesteia sunt
fo lo s ite te z a u re de term eni foarte com plexe şi bogate precum si mnH„i
P ™ Ş1 niodeIc structurale de analiză foarte
com p lexe, concretizate în instrucţiuni de completare. Ftşa informatizată fFAPx
u z a ia A E ) p e r m ite prelucrarea
automată, adică selectarea şi listarea după o multitudine de criterii ci u
Ş cniar după m ai multe criterii
sim ultan, a datelor analitice, în scopuri gestionare, culturale sau ş tiin ţific î
*ulnPrice. In acest fel se uşurează munca
de pregătire a expoziţiilor, de editare a materialelor de popularizare ci
w c u tie şt întormare, se editează c a ta lo ag e şi

102

Scanned by CamScanner
 rcpcrlciii- sc pot lacc. cu m arc econom ic de efort calific;
n. studii comparative şi critice, in mu/.cislica
românească este în folosinţă o Fişă computerizai?
1 CU 0 slrucl*Jră cicsiţiJ de adecvată descrierii analitice în
scopuri de cercetare ştiinţifică - adică răspunzând celor
mai înalte exigenţe Completarea ci. în trecutul
apropiat, a fost condusă fără discernăm ânt, impunându-sc o
normă cantitativă obligatorie, ncţinându-sc
seama nici de specializarea, nici de interesele profesionale
ale operatorilor. în sfârşit, nccomplctându-sc
decât pnm a faţa a Fişei, cuprinzând date utile
pentru scopuri gestionare, ceea cc a provocat o reacţie de

respingere din partea specialiştilo r pe baza aceste, fişe s-a constituit începutul unei baze generale de date.

a cărei continuare şi dcsasârşirc poate aduce o contribuţie substanţială atât la cunoaşterea ştiinţifică a

patrimoniului cultural naţional, cat şi la ceea cc s-ar putea numi "exploatarea lui culturală". Analiza

acestei fişe poate fi utilă m uzeologilor care vor fi chemaţi şi să le completeze.

Rubricile dcscnpiiv-anahticc: Dom eniu, 5. Tip categorial, 6. T ithuTip specific. 12. M ate rial,

tehnică, D im e nsiun i, 14 In s c rip ţii, 15. M arcă, Semn, 16 Num ăr piese componente, 19. Stare

conservare, 26. Tehnici de preparare, 27. M o d de conservare, -13. Restaurare, -14. Consumare, 33.

( m inte chete, 34. D e scriere decor- reprezintă un decupaj al descrierii analitice, în linii mari.

corespunzând m etodologiei ştiinţifice de analiză formală a obiectelor atât din domeniul culturii materiale -

indiferent de categoria tipologică sau de \aloarc, de origine sau de stil - cât şi din cel al ştiinţelor naturii -

de asemenea indiferent de faptul că se referă la mărturii ale naturii neînsufleţite sau ale celei vii. Intre

obiecţiile care pot Fi aduse acestui decupaj sc poate ammu redundanţa celor cinci rubrici privind starea de

conservare n obiectului: 19. Starea de conseivare - care comportă un răspuns nesemnificativ şi care.

conform instrucţiunilor de com pletare, im plică o judecată de valoare a operatorului (ncsatisfăcătoarc,

satisfăcătoare, bună şi foarte bună); 26. Tehnici de preparare şi 27. M o d de conservare - pnm a putandu-sc

E stim a celei de a doua, în care pot fi cuprinse şi 19. mai sus amintită, 43. Restaurare şi 44. Conservare.

°e fapt, in rubrica 27 M o d de conservare, cu câmpul amplificat de spa(iijc de La 19. 26. 43 si 44. sc pot

succint şi succcstv: intcgritalca sau ftagincniariM tta obiceiului, faptul «â « * » alc umu

« * stins sau iiidici aic unu. atac activ, in sfârşi,, pot « enumera,c o p e r a r e de conservare „ restaurare

suportate de obicei în ordinea lor cro„oloSică şi cu irimi.crca la d o c u m e n ta specifică; de asemenea po, fi

 riic unturii. n'.iKuncnlclc şi modalit;nj|C(j
cronologică pcnlru oh^-clclc de ştiinţe
consemnate lot in ordine
acc-isin se poale întregi cu localizarea atat a s i m p t o m , ^
c o n s u n a m efectuate pe obicac. Liumiciiiic.
conservarea şi sa faca im p eca b ilă^
asa încât fişa să cuprindă loală i.Mbnnn|.n privind
şi a intervenţiilor aş

de conservare.
formală, 5. Tip categorial şi 6. T:,!w7ip
In ceea ce priveşte rubricile conţinând date de descriere Ion a,
, - nn de O rnrtc ar putea fi contopite, pentru că re p re a ^
specific 7em u/ Sinonimii/ Denumire populam, pe ac o pe. P

difcnic de detaliere ale aceleaşi gntpăn de daic fundamentale, iar pe de alia. ■ ia nivele, *

inslnic|iuni şi tezaur-e ste necesar să fie mai amplu şi mai precis articulate. Astfel T,p

C
-U
fioreprezintă dona [reP!e de determinare tipologică stabilite em piric şi Iară ca în restul completăm si

se asigure, pentru toate datele înregistrate, o aprofundare a analizei pana la acelaşi (al dotica) rii\el de

detaliere. De fapt, teoria analizei sislcmicc - care pleacă de la definiţia tipului ca o populaţie de artcfactc

cu un coeficient marc de atribuie asemănătoare, aşa fel distribuite încât, nici toate atributele nu se regăsesc

în fiecare artefact şi mei. la rândul lor. toate artcfactclc nu prezintă fiecare atribut asem ănător - stabileşte

o ierarhie a tipurilor după cum urmează: grup de tipuri: 10-30% atribute asemănătoare: tip (propnu-zis)

.în-60% atribute asemănătoare; subtip: 60-90% atribute asemănătoare. Această clasificate tipologică

com pletă ar trebui să fie înscrisă in rubrica 5 al cărei titlu ar trebui să fie Clasificare tipologică nu Tip

categorial. Există o singură problemă şi anume, pentru reprezentările plastice figuralc, aceea a locului

unde trebuie menţionată tema iconografică, element constitutiv "formei" obiectului de artă .şi. ca atare.

participând g c c is jv la tipologia acestuia. Cum îrisă tema iconografică a unei reprezentări plastice figuralc

csle direct şi adesea strâns corelată eu "Udul" acesteia, pare mai adecvat ca "tema iconografică" să fie

m enţionată in rubrica 6 (despre denumirea căreia, urmează să se discute in continuare). N u tot in aceiaşi

term eni se pune problema pentru temele decorative care apar Pe un obiect de artă decorativă sau pe unei

util cu decor. în adevăr, formula "Vas ceramic cu decor Dictat « -4 , . . . , j.

jjmuii Ocomt_tnc sau capitel d o n c cu registru de

ov e şi săgefi p e echină" reprezintă o dctcnninarc tipologică completă care „u se leagă, în orei un fel de an

eventual "titlu" al obiectului, in consecinţă, aceste date este norm al să tic înscrise in rubrica 5. C lasific*'

„ p o l o n ă . C at priveşte rubrica 6,aici fo t fi înregistrate datele care, de la caz la caz, so ad au g ă clasificări'

104
 J

. irttncc, individualixxuîd - unicizând cum am discutat .„ni ,, . "****'h i a i

lip0 J s ' ooiccluI: titlul (atunci când acesta
, u tema iconografica - conform unei clasificări sistem « „v „ , •
eşti® '1 sistematice, nelimitată numai in iconografia religioasă
ci cuprinzând şi pe aceea a altor religii, în i}rimni r,^n,i _ .„A .
crc5^! ' cl^ P^gânisraul antic, şi chiar temele laice *
^ -t.virea la un ansam blu determ inat. - uantitnrâ
p3iliciP‘iru fi n u *i sau sem eni, tezaur, depozit, trusă rituală sau

funcţionala.

Alt element im portant îl constituie deniunirea, alta decât cea curentă a tipului (care în med

nornwl este m enţionată în cadrul clasificării tipologice): in limbi antice, în limba de origine a obiectului

(atunci când această denum ire constituie o inform aţie specifică) - sau populară, şi anume, aceea din zona

de origine a obiectului.

Rubrica 12. M aterial. Tehnică - trebuie să epuizeze informaţia privind aceste aspecte ale

structurii obiectului, şi anum e pe nivele corelative: materii prime şi tehnici ds obţinere a acestora din

sursele naturale, m aterial şi tehnici de preparare/pregătirc a acestuia din materiile prime şi de formare a

obiectului din m aterial, în sfârşit, tehnici de transform are - după caz, a m aterialului odaia cu definitivam,!

formei. M ulte din aceste etape ale procesului tehnologic nu pol fi decât inferate din oescrvnţidc p„ or ..u

dar o parte dim ie aceste observata pol fi coroborate prin analize de diferite feluri ţi prin determinări. Cmr.

cric greu de oblinut analize şi determ inări sim ultane sau, măcar, corelate monologic, este multei

completeze mu acele dale care pol fi obţinute p rin observaţie directă, cu m enţionarea observaţiilor care

tcmeinicesc identificarea d atelo r şi in term eni de un nivel de generalitate sau d-iubcm P

corespunzător exact nivelului d e certitudine şi detaliere al observaţiei, urm ând ca pe măsură obnneru ano.

date 5i altor p recizări, a c e s t a să fie, la rdndu, lor, î m e ^ . e , cu noi,or tem e,uri ş, cu

trimiteri la docum entul de bază.

Rubrica f , — — - “ - * ^ "
definind proiecţia verticală şi orizontală a obiectului, lnsmcţiunilc de completare prevăd un ^

~ — — . — « — - c
proiecţie verticală şr orizontală, este însă necesar să se măsoare 5. ^ ^ ^ ^ prin

Prin , „ s m c P u n f. la rândul lor acestea fiind notate cu rigle, c 6p

 , (1|I 111C siabilese pci'tni d ia m e tru rig la D. F » * " ' d ,a m c lru m a x i*«. sig,,
, v oc«ni>lu. l M',lMR I
)VHN f a să definim însă profilul unui vas simt necesare diam etrul bazei d&
P . V I . W Şt p e i i t n i vel
au DMAX?). diam clrnl galului I)G şi diam clrul gurii
(diaiiiemil maxim) UU (s *ot
diaiiKlnil umărului
|X ; |t . ciudal ca Sigla. M m H .->.nplific.irc .1 "i.mArulu, siglelor poa.e duce ,,
DG7 - cu repetiţie - sau
nj llcc confuzii
induce confuzii în
îu op
operaţiile c o m p o rta te . Este probabil că solu(ia c «
repeţi (ii cc, la rândul lor, pol u
dim ensiunile principale * sau, m ai bine zis, categorii
proprie ar li folosirea unui cod alfanumeric. în care

do dimensiuni - sa fie nolaic cu lucie - iniţiale sau grupuri de iniţiale ale denum irilor dim ensiunilor - iar

pentru indicarea detaliului măsurat să se folosească un num ăr, codul num eric v ariin d de la lip la lip.

Rubrica M Număr piese componente - ridică o problem ă specifică, pentru g ru p u ri coerente

originar de piese - depozite. tezaure, garnituri, truse - nu este prevăzută alt Lip de fişa decât FAE, în acest

caz num ărul de piese componente este normal să fie m enţionat în rubrica 6 , aşa cum a fost nedefinită de

noi mai sus. şi chiar în accaslă rubrică este. de asem enea, norm al să şi enum ere piesele, individual, sau pe

grupuri de ptese relativ stcrcolipc. Pentru piesele care fac parte din tr-u n asem enea an sa m b lu şi sunt fişate

individual pe o fişă FAC. informaţia AV. piese com ponente este irclcvantă, sem n ificativ ă fiind poate cea

care a r puica fi denum ită: Ar. de o rd in e in cadrul ansam blului, care. de asem enea, îşi găseşte locul ir.

rubrica 6. Aşadar, rubrica 16 este, practic, inutilă şi poate dispărea.

Rubrica 17. Sem nificaţia patrim onială - este, în lum ina instrucţiunilor, d e a se m e n ea, o rubrică

inutilă, pentru că trebuie să consem neze frecvenţa piesei. O ri, într-o evidenţă c o m p u te riz a tă , cu caracter

ricschts şi continuu, frecvenţa variază perm anent şi se află p rin însum are a fişelor şi p rin co m p araţie între

tipuri. A şadar, încă o dată. această rubrică reprezintă spaţiu ch e ltu it inutil

R ubrica 14 Inscripţii - este o rubrică sem nalând în term en i n n h n t i . s „ 4 ...................

can titativ i p re z e n ţa u n e i inscripţii pe

obiect. Atât spaţiul destinat completării, cât totuşi problem a fişă rii •
î u in scrip ţiilo r, c o n s id e ra te ca entităţi -

an sa m b lu ri de in fo rm aţii - coerente şi ex istân d relativ autonom m orii* . , .

na d isc u ta re a d e ta lia tă . în principiu.
in sc rip ţiile pot fi foarte bine fişate pe fişe de lip FA E , cu co n d iţia .
1 a se emită Instrucţiuni de completare
ad ecv ate, ca re să e lim in e repetiţiile şi red u n d an ta si în crhirm , - .
’ sa Pn n dă consem narea informaţiile
re v e la to a re d in p u n ctu l de vedere al specificului m ărtu rie i - *■
ne' "iscnpire . adică, detalii palcografice - fon»

.
106
 şi d im en siu n i d e litere, rep rod u ceri
posibilităţi de raportare directă, im ediată la scări cronologic;
j,i m d.

P<m problem ele şi pentru rubrica 15. Marcă. Sem n - unde trebuie inscrisă

doar existenţa niArcii snu seirinnii,;

■ . acestea urm ând a fi fişate separat şi indivudual, pe fişe de lip FA fi, ca

nişte ansam bluri inform aţionale t ■■

' ' L autonom e. Evident, această fişare are drept scop întocm irea sau

completarea „ „ o r rc p u lo rii d e m jrc i 5i sclm lc.

C ele rn.it IIIIIKJIiniuc n ilm cr descriptive ale fisei FAE sura: C u v in e cheie şi Descriere.

decor. In aceste două intră n u r r i ,

‘ 1 ' lliaJu r|talc a datelor descriptive. Descriptorii standardizaţi, univoci,

" s C0ll's cninand determ inările specifice ale părţilor de form ă discrim inate după toiul

' I ' e al acestora, sunt folosiţi pentru completarea rubricii 33. Cuvinte cheie, pentru că

fiecare d in tre aceşti term eni . r r t ■

■ poale ti folosit ca punct de plecare pentru o analiză com parativă, aşadar

“ 1 tipologice şi funcţionale, sau zonale (evident, coroboraţi de alţi termeni cu valoare de

‘ ) i clcj cc p m c ş tu ru b rica a-/. Descriere, decor - nu este greşit să se considere drept o extensie a

t j .3, afectată dezvoltării analizei decorului. Amândouă pot fi com pletate fructuos şi folosite

' f i i u r p e n a u cum păniţii şi rem edelări, doar dacă ia baza completării stau modele analitice suficient de

‘ Prcfimdaic şi tczm nc-dicţionar cu instrucţiuni de folosire nccchivocc. Asemenea modele analitice au un

urad accentuat de adecvate aşa încât nu pot li generate decât pentru câte un tip - nu pot fi folosite modele

f.viicrale - a şa d ar conipoila m uncă de înalta calificare intelectuală şi de accentuată specializare. Rubricile

referitoare ta o rig in e sunt: 7. Auior/şcoaiă-areiier 9. Emitent/Epocă, cultură S. Provenienţâ/Atelier

'nonctar şi 9.D atare înaintea oricărei discuţii este necesară o precizare de terminologie şi anume: cum

fierte m ulte din bunurile m uzeale au fost aduse în muzeu (sau Intr-o colecţie - muzeală dar nu şi, automat.

Publică, ci p ersonală, sau de circuit închis) din alt loc decât acela în care au fost produse, pentru o bună

cunoaştere an alitică a bunurilor, este necesară o distincţie clară între al doilea - care ar fi locul de origine -

$] cel de provenienţă, adică cel de unde bunurile au fost aduse în muzeu. D istincţia între cei doi termeni

arc un oarecare tem ei etim ologic, deşi spiritul limbii româneşti m odem e tinde să le confunde. Pentru

Unjvocitatca com pletării, propunem , aşad ar adoptarea acestei distincţii term inologice atrăgând după sme
♦

„„cilor * - « "**» 4
corecturi m nomenclatura şi completarea m

monetar In Autor^coalâ-atciici

2.6. Documentarea ele nm/cu

Documentarea de muzeu este cea de a patra activitate componentă a fonetici cons,itUlril

patrimoniului muzeal. Activitatea muzeala - adică. în primul rând. având ca obiect patrimoniul de niuzeu -

produce continuu informaţie pertinentă ce se concretizează în următoarele fonduri: biblioteca, fişierul

muzeului, arhiva documentară, cartotcca, fotoleea şi fonoteca, fiecare cuprinzând documente semnificativ^

şi fiind împărţit pe mai mul te subfonduri. Slocarca şi organizarea interioară a fiecărui fond constituie

tocmai obiectul activităţii de documentare, ca ascultă de regulile specifice domeniului, dar regăsirea

informaţiei arc şi unele trăsături specifice

A- BIBLIOTECA, se organizează pe două fonduri - cărţi şi periodice - şi pc f0rma,c

( " 0t-,mcns,0,1Jtl- CSlC stoca,a m rafturi metalice, conform regulilor bibliotccononncc. Regăsirea

d° “ “ PCn,nl " 'f0™ "!i:l r ™ 1"*1 P ' ® * « . P«ri,noniul m lra ,„ u; . lic c, cs,c
urcci pertinentă, fie de referinţă
a ' SC FCg;1SCŞ,C Pnn inte™ CdluI « c e de evidenţă; pentru iu ,rea-,
informaţie cuprinsa în biblio,cc*. mstnimentu. de regăsire este ce
cel comun tuturor instituţiilor de acest fel
Şi 'Um,ne fiî,crele - ^fabeţie, pe ma.cn, sau cel de i
ndexarc analitică, pe tezaur de
cuvinte cheie (Uniterm)
Fişierele pot fi computerizate
ceea ce înlesneşte considerabil regăsirea.

....... in loale „T O clc ^ f .

analitică a patrimoniului şi cel de conservare, amândou-" d ^ CC' de cvidcnlfl
uiscuiatc anterior H -
aceste fişiere mai pot fi adăugate un fi«Rr , ’ CapitoIe corespunzătoare. La
h ■ u" hşter topografic (la muzeele de a rt ,
naturală), de acelaşi tip cu cel de evidenţă analitica d, , c°'°Sie, etnologie, şi istoric

etnografice, monumentale, biotopurile sau staţiunile f0si) f ^ S'allUnilC t e o l o g i c e , centrele

artă, de istorie sau memoriale) având ca obiect n, 10gr^ c (in muzeele etnografice, de
- ect personalităţi - informatori din teren ci
’ creatori, personalităţi

108
 alcvicl" ....... ....« • ral" ,nfc l * ™ » **» * dc cvamiKmc |o . i k

>**’ m x d c dc i s , orie , u de islo n n tel, n i c i Stoc;,,™ *

m m * « • * * * P31™ '0™"1" ’' * “ itsenetrc) sa„ elftbetic (lop„ eranc, b,es , a n c s, (k: ^

KS.isitc.1 sc n a l u e a n Pnn mtcrmcdi.il fişei analitice tic evident! unde trebuie inserată trimiterea h ,„-,lc

njelc dc alt lip pertinente la pics.l-obiect-1,l-B5ci-a na],ticc-dc-e,idcn|ă 1 sau prin inter,„etlntl unci illdcsari

analitice pe tezaur dc icnncni realizata fie pe fişe Uniterm, fie pe computer.

C ARHIVA DOCUM ENTARĂ: cuprinde

■ patru fonduri - arhiva de corespondenţă, arhiva de

cercetare, cea de coaservare şi cea de expoziţii.

* ÂThiva <le ^ e s p o n d e n ţă , cupnndc toate documentcJc de corespondenţă privind piesele din

patrimoniul muzeului, activităţile privind patrimoniul muzeului (cercetare, conservare şi valorificare) sau

personalităţile - specialişti, colecţionari, amatori - legaţi dc activitatea muzeului Documentele se

arhivează: se îndosariază pe fonduri şi pe ani, dosarele se leagă, li se numerotează filele se sigilează, se

paraicaza şi se opiscaza. conform normelor arliivisticc, apoi se stochează în rafturi metalice grupate pe

fonduri şi pe ani. Regăsirea informaţiei se realizează pe trei căi: prin intermediul fişei de evidenta

analitică pentru toate informaţiile referitoare direct la piese din patrimoniu: prin intermediul opisului

arhivei, sau pnn intermediul unui index analitic pe tezaur dc tennem, concretizat intr-un fişier Uniterm

sau computerizat.

b. A rhiva cercetării cupnndc materialul documentar produs de cercetătorii muzeului in timpul

-T- - ■- - ’
investigaţiilor din teren (săpături arheologice, cercetări pe monumente, campanii de cercetări etnografice,

cercetări în colecţii, pe creatori sau în arhivă), dar şi toate formele documentare generate de investigaţiile

rL?J « , dum ice sau biologice - buletine dc analize, determinări şi încercări. Prima categorie cupnndc un

înntcrial extrem dc variat şi eterogen - documente scrise, fişe standardizate, desene şi fotografii. în arhivă

SUul cuprinse numai materialele scrise, pentru celelalte - fişe, desene, fotografii - se întocmesc liste
 ..... ..
m p r e p r i,-» * - fişck. .
„ocular. ce ramau i.i arhiva documentară. «ar ma.cr.mce f - f .................... ’ *1,

« * i . „m,S|lle c o ^ u ^ t o r c (fişiere, « M C A W * * » '" C“ ‘" ** '*

.„ lin e se po, include, de „se,n e n e . cop,, d„pd d o u n n c.clo desenide a . « * « * < * * "*■ * * i ca,,

niiniudirieule, Doa,, „cn.de sense SC i H M A a ş. cele de c o r e s p o n d a , Bn.pnrco Io, t» dosJIf

(Ticândii-sc pe obiective de cercetare - constituind fonduri definite - şi pe campanii ( )■ Regăsirea se

realizează prin intermediul fişierelor - de evidenţă analitică, dar şi topografică sau de inform,itoii prm Ce|

nl opisului de arhivă, sau pnn indexare analitică pe tezaur de termeni, de preferind computerizată (sau pe

fişier Uniterm). Buletinele de analize, determinări şi încercări, precum şi diagramele sau grafunle incluse,

sau care Ie înlocuiesc sau le însoţesc, se stochcză în fişiere; în ordinea intrării, sunt inventariate, pe tipuri,

intr-un registm-invcntar-spccial. Regăsirea se realizează pnn intermediul fişelor de evidenţa analitică sau

ciur de
topografică - după caz - pnn cel al rcgistrului-invcntar propriu, sau prin index analitic pe lezai

■ termeni;

c. , lrhîvti de conservare cuprinde toate documentele privind conservarea şi restaurarea grupate

^ u0....° fi' IR0£1 obligatoriu in aceste dosare se \o r regăsi copii după buletinele de analize şi

t ,-i a fi ■•■ie dk, conservare. Dosarele se arhivează şi se stochcză pe fonduri corespunzând genurilor -

a oloi în cjtl pic.,ele de muzeu se clasifică (lemn. metal, pictură tempera, pictură în ulei ctc. ).

Regăsirea informaţiei se realizează plecând de ia fişele analitice, de Ia opisul fondului şi de la indexul

analitic pe (czur de termeni;

r/. A rhiva de expoziţii se constituie din dosare coresnnnzânH iw-,™ ,

iuic curespuniina licoare cate unei expoziţii. Fiecare

“ Pr' ' ,‘IC P? eC" '1 * * * 31 expoziţiei, d a le le documenure distribui,,.

^ i5ti,0r U dc pres4 * « * « » • « P o a U d , alte « a c n * de ghidaj fa e.spoz.fe - p i , -

gludaj scris ctc.-. cuvântările de ia vernisai fconiil -

J ( 0pu)’ extrasc de Presa - cronici, anunţuri publicitare.
m enţiuni -, registrul dc vizitatori şi cartea dc impresii a exnozitip; r w „ , , . -
presii a expoziţiei. Dosarele se arhivează şi se stochează pe

IJO
 ,nr0nn:i(i.'i se icgăsuvlc pun intermediul fişierului de evidenţă analitică şi -prin ce! iepo, prin opisul de

fl,ivl picciiiii şi prin indexul analii ic pe tezaur de termeni.

1), ( ARI O II,C A cuprinde harţi, planuri şi desene metrice după obiecte sau ansambluri de

obicclc din teren. Piesele se grupează pe formate şi sunt stocate în mape - conform normelor de depozitare

ţi conservare n graficei - sau in containere speciale, mai ales desenele pe calc, in care desenele sunt

suspcndalc vertical, perlect întinse. în ricpozitul-cartotccă se Întocmesc inventare topografice, conform

normelor muzeografice. Regăsirea informaţiei se face plecând de la fişierele de evidenţa analitică şi

topografice, de la inventarele topografice sau de la un index analitic pe tezaur de termeni.

E. FOTOTECA - cuprinde fondul de fcfcrcprccuccri unicat, clişotcca, clişotcca in roze X,

diaicca, filmoteca, videotccn.

a. F otului d e fo to r e p r o d u c c r i u n ica t se stochează cu stampele (grafica) şi urmează intru totul

procedura specifică pentru acest gen şi descrisă, in linii generale, mai sus, pentru cartotecă. Totuşi, după

fiecare foiorcprcdticerc unicat se face un clişeu de format corespunzător (aproape de mărimea

fotoreproduccrii) caro se tratează ca şi celelalte clişee. De asemenea, toate reproducerile unicat sunt tratate

ca şi celelalte piese de muzeu - inventariate în registrul-invenlnr, fişate analitic, conservate. De fapt

fondul de fotoreproduccri unicat este un fond de piese autentice nu un fond documentar şi a fost menţionat

aici tocmai pentru a se evita confuzia posibilă da.orita suportului comun - liulia fotogxancă.

b, c liş o tc c a concentrează toate clişeele muzeului - nu numai cele atentate de personalul acestuia

de fotografi exteriori pentnt muzeu, ci şi stocuri achiziţionate, lucrări ale unor fotografi reputaţi şi

teteresând tematic muzeul. Clişotcca se organizează pe formate şi în ordinea intrăm. Clişeele se păstrează

!n Plicuri de hârtic-pergament de format adecvat, grupate pe verticală în dulapuri cu sertare de

l u n i l e formatului, Pe fiecare plic. în exterior, se aplică o parafă cu următoarele rubrici; număr de

/

. 1llTniiUi aparatul cu care a fost cxcc,,

lilm. sensibilitatea la 1
cîiMîiii. marca de I
inventar, dcnunurca mi lfirul dc inventar de cam panie (daca cs,c Ca,
r„ fii îlra°ma, timp- 1111111
fotografia. condiţiile de expuncr ■ -
. dala execuţiei, dala developării. Se întocmeşte, J;
so.....» dc d e v e n i i iim puidcdcvcioporc.onior.dafi
limpui tiv i
, formale si cu num erele date în ordinea m trarn, cu rcla|(v
asemenea. » r e e is m - in v c » al e l * * * . pe fonnnle 5
f „ nlic pentru regăsire se poate pom ., de la fişele dc Lv,dcn,z
aceleaşi mbnei ca şi cele din parafa de pe p
r a exista o m bncă pentru clişeele pieselor dc muzeu, sau pentru cele *
analitică sau topografice, unde exista o nionc. V . . . . .
i..i de la rcm strul-inventar al clişotecir, in sTarşit, pen|
obiectivelor din icrcn aflate in evidenta muzeului, de la registru
. mnii se întocmesc albume de format A4, prin gruparea
fiecare clişeu se execută o copie contact; cu aceste cop ,

imaginilor pe criterii topografice, cultural-tipologicc, s<ui pe au

... Clifoteca f,i race X, deşi nu este decât o parte a clişotccii. se bucură dc un regim special ş,

anume: clişeele se clasează şi se stochează pe formale dar în ordinea numerelor dc inventar ale pieselor

fotografiate, iar regăsirea se realizează prin raportarea la fişa dc evidenţă analitică, unde trebuie sa apari

menţiunea corespunzătoare, precum şi prin indice analitic pe tezaur dc termeni.

<!■ Filmoteca - filmul, echivalent al unui document cumulativ, se păstrează în am balaje metalice-

cutii - speciale, se inventariază intr-un registru-inventar special. în ordinea intrării şi se stochează in

moduh - stclnje, - speciali Pentru regăsirea informaţiei purtate, filmul se indexează analitic pe materii in

raport dc un tezaur de termeni sau dc fişierul de evidenţă analitică, pe segmente raportabilc la lungimea

, 0.;,lă 3 filmului, determinate cu ajutorul contorului metric Prin interm ediul fişelor an al,l,ce sa»

topografice sau a indexului do materii - pe fişe Uniterm şnu com puterizat , inform aţia poate fi lesne 1

regăsită.

c. Videoteca este constituită din vidcocasctc si viHrwU,. •

casete şi videodiscun compacte. Ultimile sunt dc preferat
pentru durata lungă dc conservare asigurată pnn însăsi vm r-h,r,
F 1 msaş. structura m atcnalului. Stocarea şi conservarea
documentelor, precum şi regăsirea informaţiei ascultă de rcculi
■ arc ccl° r enunţate în cazul filmului-

112
 ,.uM iioi.--' m rc etalmiaiea nU ne.i a vas :|ei ,;m ‘I* -tuJui magnolie Hiciită p. un m icii *
Li! u '
nl i^ncio'>o(>|K contoarele diJcrmd de l:i .M».u;il I:i fipni.il

f. {'înţoleai o;,Io constituită din cilindri fonografici, cnsctc ţi compactdiscuii pe cnrc suni

imprim iic doaim onlc sonore - mărturii îllc mior mim maiori, infemuri cu personalităţi, imprimau ,iU

unor evenimente importurile. în general. se Unde In irtinspunercn tuturor imprimărilor pe compactdu.cuii

cele m:ri rezistente, aşadar cele mai sigure din pune! de vedere al conservării imprimărilor. Sloearcn ţi

conservarea acestor materiale precum şi regăsirea informaţiei purtate se supune unor reguli similam u'.lor

enunţate pentru film. vidcocasctă. vidcodisc.

Problema b u lg ă r ii analitice- pe Ic/aur de termeni este una dintre cele mai complexe probleme

alc informatici, mu/eale în măsura in care o proporţie marc de lermeni-chcie este comuna pentru m.n

„mile calc;1,orii de documente, este nul să se realizeze un singur index analitic, deschis şi pcmaiu-nt

extensibil şt diversilicabil. dar eu înregistrare diferenţială a diverselor tipuri de documente - document

pIopriu-zis. harta desen, clişeu, film ele. Evident. inlonnatizarea documentăm de muzeu rezolvă mipln U

* » » pm bk mc. dar p o m « c a m « * necesar .,n pro.ee, cnprinrarcr şi .« c in ic studiai.

 C a p M u ! 3. K uncU , ^ p SS. - r c , i c o n ^

3.1. Gcnernlitiiţi

- n n i v n l l ' SI C LA iili'lC A JlK

A. ACTIVIIĂITLE SPECIFICE CONSERVĂRII - D E H M M - 5
. . ■ f-tînclin specifică dc conservare i
o; Structura fu n c ţie i d e con servare a p a trim o n iu ui rw
. • (n,,|A nriivit/Slifc având c«i finalitate pastr^ren
patrimoniului muzeal concentrează, ca faeton componcj | 1
i - . . . . , ,lt • r zt ra informalic intrinsecă sau contextuală
ncalicrnt«a a acestui patrimoniu, atat in fiin(a sn matcriaJ.i, cat şi c i

Ansamblul acestor activi ti ji - cu subjctivUăţilc aferente - constituie un sistem diversificai Şi 1cmrlu2.1t

cuprinzând; .

- activitatea de asigurare a secu rită ţii m uzeului, la rândul ci constituită din activitatea de

evidenţă gestionară, generală şi topografică, pe subunităţi de păstrare a pieselor (expoziţie, depozite,

'!raIO;irc. transport). activitatea de pază şi supraveghere, cuprinzând atât paza aniiinccndin, cu

P il ', cn/r^a şi combaterea incendiilor, cat şi paza generală şi supravegherea vizitării expoziţiilor; activitatea

de organizare şi supraveghere permanentă automată cu instalaţii antifurt, anltagresiunc şi aniiinccndin;

- activitatea de conservare a patrimoniul», cuprinzând atât conservarea pasivă, constând din

* 0P" '" 'a,C

*- * '* « ■« • * » ■ 1» * * > m , din microclimat, ilnmJ„a, şi m u l t o r * ; , -

51 **■ *• * ” * * * « P W r . la rândul io, rUvorsificulc î„ ,rn,.w „,=

de currîţirc, de consolidare şi de protecţie

- a c tiv ita te a d e resta u ra re, cuprinzând nu numai întregirea s, in te r. ■ , ,

b rea Şt integrarea pieselor dar Şi
organizarea laboratoare,or ş. atelierelor, precum şi a activităţii de restaurare.

h) Corelaţia dintre starea fizică şi vaharea . .

r . tU Ul m uzcaL Una dintre problemele
fundamentale este aceea a corclaţte, din.re s .r e a fizacă Ş1 valoarea obtectc.or dc p
uicctcior de muzeu. Problema nu este
totuşi aceea a unui raport simplu. S-ar părea intr-adevăr că
starea fizică este mai bună, cu atât

114
 •ilc1, csl>-‘ mal I1!arc' Această piopoziţie este valabila în principiu. ;ilun« i c.liifl t-.i liz.icâ cric sI.ik

^.■tnnr.'i. pentru că modificările care asigura o sănătate fizică a obiceiului dai alicica/ă larma Im

„narii. cu alic cuvinte, care ii iau din aulcmidtalc. în Ioc să îi păşireze sau sa i creasta valoarea, mi lac

decât să o diminueze. Cu alte cuvinte, corelaţia dintre starea fizică şi valoare, este condiţionala d.

autenticitatea aspectului formal al obiectului.

15, CONSERVAREA INDIVIDUALĂ Şî CONSERVAREA DE ANSAMBLU A

BUNURILOR M UZEALE

Alt aspect este acela al păstrării împreună a bunurilor sau nlllcl spus. al corelaţiei clinti pâ urai-a

bunurilor şi a entităţilor complexe cu caracter abstract. Despre cc este vorba: distingem doua ■'SP-C>'- dai

diferenţiate: pe de o parte, bunul indi\ idnalizat. iar pe de alta. bc fondul um caic iace part- - de e... na.li. o

piesa dmlr-un ansamblu arheologic (un depozit, sau un tezaur) fie colecţia (eventual particulara) în can.

fost iniţial inclus şi care. ca ansamblu.constinuc o mărturie despre gustul Şi capacitatea inu.l-ctu.ilu a ui.l.i

personalităţi, a unei epoci, a unui grup social: de exemplu, la etnografic, amaml.lul imediat de cultura

materială din cere face parte obiectul - gospodăria, sau atelierul, sau instalaţia l.lii u.. In n.i...- c. t •

această entitate cu caracter spiritual, abstract, poate fi pastrata ca atare, deci fi, ic. In alte caza . | ’

păstrarea com ponentelor colecţiei este vorba numai de păstrarea informaţiei care permite reconstituirea

ci în orice caz. conservarea numai a bunului despnns de contextul lut originar sau secundar, dar care tl

integrează, ridică, de asemenea o problemă.

L Fără îndoială, informaţia conceptual izală nu

a. Păstrarea, conservarea ţ i circulaţia informaţiei.

comportă decât forme de consemnare organizate şt, eventual, pastrama ace.,tor foi mc p u '

,e. Când este însă vorba despre informaţia de imagini, desen sau fotografic.
conhi/ji sau interpretări eronate.
să. echivalente cu problemele pe care le
n,ai ales aici se ridică şi probleme de conservare fizica, propriu zisa.

ridică conservarea ob.ectclor de muzeu. Filmul, banda magnetică, fotografia, calcul pe care se întocmesc
 Aj)nrc deci clar ca o primă soluţie csle aceea a f0|0.
vianuri si dcscue telmicc se degradează în H'»P 'ni
p
, , „ C.IÎCIJ| p:în/at, hârtia foio cu bază plaslicâ ş.a.m.d. pc tlc
unor ina icriale cu proces ele degradaic le . •
r de coiLScnarc: microclimat, salubritate n localului c.
pane. este necesară asigurarea mior condiţ • ~

corespunzătoare.

b. Locul cercetării în cadrul conservării Rămâne de arătat ca şi în cadrul funcţiei de conserv^

cercetarea, sub aspectul investigaţiei structurale, îşi găseşte un loc specific, In adevăr, ca şi în medicina

unde nu există boli, ci există bolnavi, fiecare obicei de muzeu prezintă un caz de degradare unic. care

trebuie cunoscut in specificitatea lui cu mijloace ştiinţifice, cu alte cuvinte, cu mijloace care să permu

măsurători, comparări. Astfel se acordă un loc important investigaţiei structurale şi de materiale fi

vederea restaurării şi conservării

Conservarea, ca activ linte sistematică, chiar dacă nu arc caracter creativ, are totuşi un caracter

vamiijic cat se ponte de bine conturat. Observaţia permanentă, sistematică, consemnarea precisă a

condiţiilor de ambient şi de microclimat, csle baza oricărei activităţi de conservare.

T. ACTIVITATEA DE ASIGURARE A SECURITĂŢII M UZEULUI

a. Generalităţi Securitatea pairii

* " " * * * ********* » « * M măsurilor, *cţiuniior,
«
mijloacelor şi dotărilor menite să
sa prevină şi să combată distrugerea suctn™™ .
• gerca sau substituirea bunurilor
de muzeu şi cuprinde: organizarea pazei şi supravegherii;
organjganizarca evidenţei gestionare şt
instalaţiile automate antifurt şi antiinccndiu

h. Organizarea p a z e i ş i supravegherii l
S,,praveXht’rea generală î n cadrul muzeului
reprezintă activităţi care, cu ajutorul unui personal 1 . '
. . . . . n ă r u it, urmăresc să prevină şi să combată
imediat oncc act intenţionat sau întâmplător de distnm™,
^ A g e r e a bunurilor muzeale.

116
 p.-sponsabilitl acestor activităţi este ducclom l iim/cnhii ajutat fiind do un specialist, polipst sau

iniIi,ar de formaţie.
Personalul caro îndeplineşte funcţia de pază şi supraveghere este grupai intr-un corp o- P ’

pravegheve cu funcţie special izmă exclusivă, organizat militârcşte. Acest corp este special instruit p-~

păzişi,eventual, înarmai.

Aceste activităţi se grupează în domenii distincte -

j P aza-controlul accesului şi împiedicarea pătrunderii factorilor pnnicjdioşi in muzeu

II Supravegherea - controlul prin vedere al expoziţiilor

ederilor, existenţei şi funcţionalităţii
IU. Paza contra incendiilor - controlul respectării prev

mijloacelor de prevenire şt combatere a incendiilor.

post reprezentând aria şt

■M ş i s u p r a v e g h e r e este organizat pe postum un
c. S e r v ic iu l (le p o :

obiectivele încredinţate pentru pază şi supraveghere unu. individ

, , ., ;; . n~ nunei când sediul acestuia se află într-un punct fix şi
Fosturile pot li de dou- c.itcgoni ' •
ra -,rie (ox. patrularea pe timpul
mobil, caz în care postul nu arc un sediu fix. spcct ica 1111 ‘

Dopţii).
cmnului, acesta fund ansamblul sarcinilor de paza şt
Fiecarca post se organi/eaza pe baza oconsc

supraveghere atribuite unui post, consemnate in - ;

- , re-,,, I-, tonte accesele, dacă sunt mai mult de

1. P o s tu r ile d e p a z ă se dispun la accesul in muze ■
. - . , păstrează patrimoniul muzeal, dacă muzeul este
unulj. la accesele fiecărui corp de clădire m care
. ... , ,c si l3 mvc, de secţie (CX. Tezaurul de la Muzeul Naţtona. de
pavdionar; uneori acestea trebuie sa exis ş . la
, . r^ nt Dna intrările respective al vizitatorilor la
taorie a R om anei). Posturile de p u d c o n m ilra a a
■ , ^ in * * "* * >» — “ “
intrai ca în expoziţie, al salariaţilor sau a
■■ ™icul Păstrează clicile încăperilor muzeului atunci
funcţională a muzeului. La intrările de serviciu, pa

Cânt, „„ * te ra s o a râ a c t i v » . sau do undo IrpscS.c personala, in scol momcnl

 „ v W W . « « — ' d?
.? Posturile tte supraveghere coilir.

intenţiile dc diiinij'.erc {

special instruită, pe bază de post,

lncendn,or sc rcaJizca/ă p rin ., o subunitate spcc.m - ------------------------------------ *
Paza contre
fi . afişarea planului dc evacuare; - semnale colorate 5j
consemn, si dotată cu mijloace specifice cum ar
i combatere a incendiului (stă la baza instruirii pompicnlor, .
luminoase de evacuare; - plan dc prevenire 51<
fu nune, uşi etanşe, extinctoare.
instalaţii şi mijloace dc luptă împotriva incendiului Jiidranţi,

Instruirea personalului de pază şi supraveghere se va face dc către ierarhia formaţiei sub

supravegherea directă a conducătorului instituţiei. în cadrul instruirii. în .dara clementelor generale

comunicate tuturor, se va face şi comunicarea consemnului, sub semnătură. Se pot tealiza cxcrercijii de

prevenire şi de stingere a incendiului (simulate).

</. Evidenţa gestionarii. Organizarea evidenţei gestionare - dc expoziţie - sau depozit are ea scop

sii elimine posibilitatea dc sustragere sati substituire a bunurilor dc muzeu. Baza aceslcia este rcgisLnil-

mvcnlar şi organizarea completării acestuia, aşa cum a fost descris;) la capitolul privind evidenţa

patrimoniului muzeal.

■Sarcinile celui cc primeşte gestiunea sum de control şi de iiiLrclinerc a existentului din cadml

expoziţiilor, depozitelor sau în timpul transportului. !n acest scop se întocmeşte o evidenţă gestionară

topografică operaţională pentru fiecare unitate de spaţiu (săli de expoziţie, depozit ş.a.). Evidenţa

gestionara topografică trebuie să fie un instnnncnt operativ, care să permită sesizarea rapidă a lipsurilor

sau degradărilor şi este reglementată dc

ee normative internaţionale, după caz sancţionate juridic in cadrul
legislaţiei naţionale

1 Organizarea evidenţe, gestionare topografice de exDO~itie V, - ,

/ - de. Se întocmeşte planul expoziţiei şi
se codifică toate sălile şi toţi modulii cxpoaţionali; pentru fiecare sală
sau modul se face o fotografie sau o
diagramă (cu obiectele siluetate); pe fotografie sau pe diagramă
se trece cu tuş alb numărul de inventar al

i 18
 :C;mii exponat Apoi. sc înlocuiesc lislc-invcnlnr cu piesele, e
ficc Il! se alcătuiesc stocuri de copii xcrogiaficcc

M * flŞClC a,,ali!iCC dC CViC!CIlţ5' 8mp:UC PC S:lh şi pc <10 sus în jos Şi de la stânga la dreapta.

Atât listele cal şi copiile după fişele de evidenţă analii,ca se îndosaria/a inlr-un dosar cu file

numerotate şt sigilat, avand drept prună pagină un proces verbal penuanent. însoţit de un borderou în care

suni
Sl consemnate, în ordine cronologică, mişcările de patrimoniu
*-.ii ne ul n-itrimnn;. (piese
/ ■ care ies
■ sau intra dm/in expoziţie

sau depozit). Dosarul de inventar topografic sc sigilează şi parafează.

i ... O rg a n iz a re a e v id e n ţe i g e s tio n a re to p o g ra fic e de depozit. în normă generală, depozitul este

organizat tipodimensional, în containere, rafturi, dulapuri, sertare - pe materiale şi mărimi. Evidenţa

gestionară topografică de depozit are la bază planul depozitului cu amplasarea modulilor codificaţi,

dulapuri, slclaje. rafturi, coloane, sertare, casele; codul se afişează, Modulii şi subunităţile lor vor apărea

ct un ansamblu de casete grafice. In interiorul fiecărei casete vor apărea numerele de inventar ale pieselor;

ele sc vor regăsi în dosarele cuprinzând listelc-invcntar sau stocurile de fişe analitice xeroxate pe moduli şi

subdiviziuni ale acestora in aceiaşi ordine ca şi în cazul expoziţie.

3. M iş c a re a p ie s e lo r d in e x p o z iţii sau depozite. Orice piesă de muzeu nu se deplasează din locul

de colocaţLc decât pe baza unui document aprobat de conducerea muzeului. Când obiectul se scoate din

expoziţie sau depozit sc întocmeşte o fişă cu trei sau patru părţi; fişă şi două sau trei taloane. Fişa

împreună cu primul talon pleacă cu piesa; flşa-act de identitate. însoţeşte permanent piesa, iar primul

talon va rămâne la destinatar; al doilea talon rămâne in locul piesei; al treilea, eventual, rămâne la fişă.

F'işa cuprinde denumirea şi numărul de inventar, colecţia, data şi scopul scoaterii, locul unde plcaca, data

intrării şi ieşirii din acel loc, data intrării înapoi. Odată cu revenirea piesei, fişa şi talonul vor intra Intr-un

dosar special de mişcare a pieselor. Dacă piesa este transferată definitiv în altă colocaţic. Ia dosarul special

râmâne numai talonul.

 1 |a rubrica observaţii, intrare;
:i 5i
, ......
IVI..!:.......opoyn.r.c SC al-
1 . 1 mcn|ion:it*
ies.ren piesei. Dup., cum s •> " ■ ” * * '’ „ „ ordinea producer ii- mişcările de prdrmro,,,,,
■ nmc'i/â sistematic şi m u
permanent-borderou iu cam se coi.se dcschidcic a dosarului, se modiDej
,c f:lCC un proces-vei nai u

...........
diagrama, nurncroiarcJ, ■*

, Arcasta se întocmeşte, sub formă de liste,

v e de transport. Aceasta se ,
4 O rganizarea evidenţei gestio n a u
................. jingur modul de ambalaj sau conta,per; pem n, pres*
pentru un ansamblu de piese care se nşcaz
, -j „ , . t x s, copii după acesica; pe măsură cc se ambaleaza piesele, se face
care au întocmite fişe de evidenţa se *J ■. P
i . ,. „rer-utn si evidenţa a
evidenţa generală prin însumarea listelor pe ambalaj p -
. , - . .„.^nmnire material, dim ensiuni. P e fişele d e ev id e n tă generală
codurile lor şi cu determinările descriptive. - ■ ‘

- copii xerox după cele analitice - se notcaza- codul

n a omiv.hinlm
ambalajului. Evidenta
Dv.acnţ de ambalajJ cuprinde
. lista şi
*

, , , ■ , ; c, iicr- Tmliticc sau liste inventar în cinci exemplare; pentru

diagrama fi.xatc pe capacul ambalajului şi iişc ana

expeditor, pnnutor, pemnj cui,■ic. wm<i, aprobări,

rtrr.iv,n grupa
primatec în dosare, având în deschidere lista de

ambalaje. Evidenţa gestionară de transport nu va fi folosită ca evidenţă gestionară de expoziţie.

^ I n s ta la ţiile d e p re v e n ire ţ i combatere a distrugerilor, sustragerilor ş i substituirilor

I In sta la ţii co n ven ţio n a le pen tru p re ve n ire a fu rtu rilo r. Ferestrele trebuie prevăzute CU gratii sau

grile, cu aspect estetic, încastrate fie direct în zidărie, fie în Jocul ferestrelor (asigurat la rândul lui în zid);

dacă grila este montată ulterior tâmplăriei, plantarea se va face prin înlăuntrul ferestrei, spre a nu Fi

smulsă; inalerialul preferat este oţelul; pot fi prevăzute cu sisteme de alarmă.

Uşile vor fi trainice, solide, compacte, cu încuietori solide, de tipul broaştclor de siguranţă, de tip

yalc sau broaşte cu cifru, cu cod magnetic sau electronic. Preferabile sunt uşile blindate sau/şt cele cu

sisteme de alarm ă încorporate. ,

Aceste sisteme nu simt invulnerabile, mai ales când avem . . . , . . ,•

u a' cm dc“a face cu spărgători profesionişti.
Rolul lor este de a întârzia acţiunea acestora, ca să lase răgaz nentn. .
. K pentru lntcrvenţia organelor de ordine.

J 20
 <n

jl. In s ta la ţii c o n vcn fi()it(jlc p e n tru t)n ,viin in ,n >/ r. . .

_____ ___ _ 1 * itn ria t numf n/ or , Miclmnln cu furtunc, amplasaşi

convenabil în raport de ariile de :ic|iunc şi de posturile de paza, supiaveghcrc şi pază contra incendiilor,

precum şi punctele tehnice prevăzute cu seule - târnăcop, lopată şi găleată - şi mijloace - ladă de nisip -

antiinccndiarc sunt cele m ai curente instalaţii convenţionale antiinccndiu. La acestea trebuie adăugate

extinctoare chim ice (COZ - zăpadă carbonică, precum şi alţi inhibitori mai puternici), care pot fi

amplasate m ai des decât h id ran ţii, în raport de structura spaţiului şi de necesităţi.

3. Instalaţii convenţionale pentru protejarea pieselor de nnceii de eventualii agresori. Acestea

pot fi de tipul - v itrine pentru protecţia pieselor, interdicţii de atingere, uneori chiar bariere protectoare

(cazul expoziţiilor de covoare); bariera reprezintă mai degrabă un semn. decât un obstacol.

4. Instalaţii autom ate de alarma contra incendiului ţi de combatere a incendiilor. Instalaţiile de

alarmă se bazează pe folosirea unor senzori (materiale sensibile la modificările condiţiilor e.xîciioare).

aceştia sunt de două feluri - chim ici sau termici. Senzorii termici marchează modificări la o temperatura

peste 40°C, iar cc. chim ici reacţionează la creşterea bioxidului de carbon din compoziţia ac u lu i La

început se foloseau senzori sim pli, care aveau dezavantajul că provocau afum a p~ unipul 'u rii. când se

ridica tem peratura, sau, în cazul celor chim ici, la aglomerările mari de vizitatori când creşte proporţia de

C02 -îa aer. Senzorii m oderni

, ■ sunt dubli,
i ui ^-.ini'înrl
cuplând no pe cei
cei termici
termici şi
, pe
i cei chimici. Instalaţiile de alarmă

. • ricrlansarca alarmei la apariţia simptomelor de

automată contra incendiilor pot fi folosite nu nuni. p 1 ■

a * ci încerca incendiilor. Acestea constau din tuburi

incendiu ci şi pentru declanşarea instalaţiilor automate de stingerea mccn

. . , c» h vitrine - legate prin conducte cu o instalaţie de pompare

aspersoare instalate în zonele operaţionale - sau.
• rrW ii in momentul în care senzorii sunt activaţi, pnntr-un releu
şi un rezervor de substanţe inhibitoare a arder .
, . . nnmnclc In câteva secunde instalaţia începe sa
aceştia deschid duzele aspersoarelor şi activează ponp -
, . . , . rcieului se poate selecta zona de acţiune,
funcţioneze. M ai mult, printr-un m ontaj adecvat al ’
 A
/
/

. , .. , , „ DC <*'«» i"“ '" liilC i,p',r * 4.

iu t l o m a t e tic lu n th n U
, . , )/irc fic cn sunt puse in mod voit. Cele nia. multe p,Csc ds
(î‘ lvL|mm ;ilc inslalnjici electrice sau tic jnc; > »
, . , nc ard la temperaturi ridicate. Apa nu este incliC;jţ-
mn/cii sunt din materiale care fie întreţin ard e ii,
■ Hr- o m rte este insuficientă, mai ales m cazul tablouri|0r ^
pciuru .stingerea incendiilor, deoarece, pe de o p. .
J . n > , p n,la distruge piesele. Se folosesc extinctori cliin,icj
coii|ui materii grase 5.1 alimentează arderea, iar pe de . •

emu ar fi zăpada carbonică sau inhibitori generali în butelii de metal.

- r-nrtinele de fier, comandate automat a„
Pcniiii izolarea incendiului sunt eficiente porţile şi k

inslala|iiîc de alarmă.

o Reunii P C I In toate statele au fost emise acte normative cu caracter obligatoriu - legi, decrete,

' nlim ordonanţe - privind prevenirea şi combaterea incendiilor. Orice măsură în acest sens trebuie să se
c(

’nt.uJiL/e în prevederile acestor acte normative.

Acţiunea de combatere a incendiilor se desfăşoară pe baza unui pian de combatere a incendiilor

1 1111 P*;in de evacuare, cu amplasarea ieşirilor de urgenţă, a hiriranpior şi extinctoarelor şi cu

' de evacuare, precum şi o enumerare, în ordinea succesiunii lor cronologice a operaţiilor de

L" incendiilor şi o siabilirc a atribuţiilor fiecărui salariat în cadrul acestor acţiuni. în momentul

declanşări, unui incendiu, cel care îl descoperă:

arma Jn pompieri, poliţie, la responsabilul P.C.l sau/şi la directorul muzeului;

- daca este public în muzeu, nu va produce panică;

- evacuează publicul, confonn planului de evacuare;

- evacuează piesele de muzeu;

- m
n cearcă să localizeze mcendiul (închiderea uşi,or); num ai dacă es(e {
a este instruit şi are mijloace.
acţionează la stingerea incendiului.

>22
 - Rcleul cslc un dispozitiv caic Icnim n,-
i .cai,a pc un circuit toate deschiderile; soneria da alarma in
momentul când, prin forţarea vicuncta din ele se i .
se descinde cucuilul. pentru deschiderea mu/eulm se
deconectează rcleul. acest sistem este cel mai sininlu ci m-a , , > , „ .
piu şi mai uşor de deconectat Soneria releului alcrtcaza
postul
K central şi directorul muzeului ttacasâi pv- ^ , , 1 poliţia, instalaţia
- J, excntual , permite localizarea forţării. Un tip

de rcleii perfecţionat consta din filamente de wolfram înot^Kir - ic . . .

uc woimam înglobate in geamurile ferestrelor şi terminate cu

una sau două pastile, metalizate, aflate în contact cu rcleul

- îîaricrele invizibile sunt de două feluri: cu releu; cu radiaţi, reflectorizante.

Barierele cu releu constau din clape mascate de covor, plasate în faţa uşilor; această clapă fie

presează un resort care cedează Ia călcare, închizând un circuit ce determină funcţionarea soneriei de

alarma, fie ca este ţinută in contact iar la presarea ci prin călcare se deschide circuitul, cc acţionează

sonem

Barierele cu radiaţii reflectorizante constau dintr-un emiţător de radiaţii şi un sistem de oglinzi

combinate; orice întrerupere a unei radiaţii prin interpunerea vreunui corp. declanşează soneria de alarmă.

- Cele mai eficace sisteme antifurt sunt mediile saturate cu ultrasunete sau microunde Aceste

instalaţii presupun perfecta etanşeitate a spaţiului asigurat şt constau dintr-un emiţător şi un receptor de

ultrasunete sau microunde, cc realizează un echilibru de radiaţii care se strică la orice trecere prin spaţiul

respectiv; în caz de spargere, tot emiţătorul este cel care dă alarma.

- Pentru spaţiile deschise (expoziţii de pictură) se folosesc relee pe care le închide o placă

metalică fixată pe spatele piesei; pe peretele la care este adosată piesa (tabloul) sunt fixate două plăci

metalice formând capetele unui circuit de releu; încercarea de a detaşa piesa din loc provoacă alarmă,

deschizând releul.

- O instalaţie modernă este şi televiziunea cu circuit închis (amplasarea a două camere de luat

'eden Intr-un spaţiu); acest sistem este mai degrabă util pentru supravegherea supraveghetorilor (Ia noi

Slsiemul este folosit Ia tezaurul Muzeului Naţional de Istoric).

 11•,: 11:: 1111oi. pi corni şi un moliilor cciilnil un tablou cu Jurniiti şi soncni-

E M t n k l . ,u „ „ ,u v i * :isij;ur;i(C , securiM|ii bunurilor de - » sun, .,rn,iHoarde « tem e» .

- factorul imun. care poale face faţă niliiror problemelor,

- m c /a de ac(ionnrc in cazul descoperirii unei tentative de spargere, furt ctc.

- activi laica de prevenire csic foarte importantă şi orice rabat Ia activitatea de organizare a

securităţii se resimte;

- masurile se aplică corelat şi simultan: ncaplicarca lor duce la scăderea şi prejudicierea

patrimoniului cultural-naţional.

/ Securitatea patrimoniului mureai este, de asemenea, condiţionată de soliditatea şi stabilita;:,

b-iului de muzeu, precum şi de amenajările antiseismice ale spaţiilor, mobilierului precum şi aţe

i ii\Llor de acroşarc şi etalare a pieselor în interiorul modurilor.

3-2 Activitatea de conservare

patrimoniului muzeal

■V G eneralităţi

~ ac|i„„ilor, ,,„jlr a c d o r 5, ,cll„,ci|or

a' and (lrcpl scop păstrarea ncinodiJîcatâ a ţlrarl ■ .

- ......- - ~ “ - — - — -
^ w. p sn a Şt conservare activă.
Conservarea pastvn reprezintă ansamblul mâsunlo

acţionează asupra ambientului pieselor de muzeu ' aCtlUml° r’ ™ Jloacelor $* tehnicilor care

™ m K P K Z i m ansa,,,Wul măsurilor, acţiunilor ■

acţionează direct asupra pieselor de muzeu ’ niIjloacclor Şi tehnicilor care

Formele de acţiune se numesc tratamente

124
 f

confectioriiUc piesele de muzeu.

b. Structura internă. Orice material este

supus In diferite solicitări, determinate de condiţiile in

chiar prin ncfuncţionarc).

Consolidarea coeziunii inlcm c şi conservarea pasivă presupun înlăturarea factorilor de solicitare

întăresc, sporesc sau protejează coeziunea internă

Procesul de îm bătrânire este accelerat de o seric da factori, după cum aceeaşi factori sau alţii de

altă natură intervin pentru a deteriora m aterialele în structuri lor. Factorii de deteriorare a bunurilor

culturale sunt:

- factori am bientali, adică, pe de o parte microclimatul (temperatura, um iditatea şi compoziţia

chimică a atmosferei), iar pe de altă parte mediul luminos (natura spectrului electromagnetic şi

intensitatea luminii);

- factori mecanici: presiuni, tensiuni, frecări - cu alte cuvinte, uzura prin folosinţa a obiectelor,

- factori chimici: acizi şi substanţe caustice în emanaţii difuzate în atmosferă,

- factori biologici: bacterii, alge, ciuperci, vegetaţii soprofite, insecte (molii, carii, termite).

rozătoare;
 di i.
l ..(;iiiiofcn;i!uralc: aiiromu.c. uunxin{ii. "îccii

substituiri, distrugeri) sau incompetentă (nirinip1Jf

.îciiuuc.i omului: intenţională (Urniri, iri

păstrări sui d in i lucrări de conservare şi restauram inadec\ ate).

C) A m b ie n tu l reclamă o activitate de optimizare; acesta trebuie cunoscut analitic şi sistematic. E|

se poate defini ca ansamblul condiţiilor exterioare capabile .să influenţeze starea unui obiect. P r i n c i p ^

condiţii sunt.

! Microclimatul, reprezentând un ansamblu de trei factori - tem peratura, umiditatea şj

compoziţia chimică a aerului,

1- Tem peratura acţionează asupra materialelor direct şi indirect. Direct, aproape în toate

cazurile, prin efecte de dilatare şi contractare. De exemplu, efectul direct al tem peraturii asupra pietrei este

foarte mic, aproape nul; în schimb, toate materialele organice sau anorganice cu apă în compoziţie, au un

n u n . coeficient de modificare. Dacă piatra are apă intiamoleculară, sub acţiunea temperaturilor joase, care

dilată molecula de apă, piatra crapă.

fi Acţiunea indirectă a temperaturii se manifestă prin:

iI:
]i
- infliiciijn ci asupra e o c f i d « uM de « M i a * d,„ materia! (astfel, ia tem peraturi ridicate scade

coeficientul de „mtdttate p r in ,,o v a p o a r e a c c e n t ; „ temperaturi scăzute acest coeficient crc 5,c,. »

- P ™ rapm, c i tot indirect temperatura oferă co„di,ii propice p u i t o a r e l o r parări,arc.

I
Pentru prevenirea efectelor nefaste ale modifieănlor de temperatură e s t,
^ peratura, este necesar să se studieze în
prim ul rând efectul asupra materialelor ci ^ -o
. 01 '
“e" ,a Vana|ill0r V m pcratiirit Astfel, se ştie că
tem peratura valori absolute este mai p„|m dăauătoarc d e c* variaţia b -
. rusca cald-rccc, care produce
re la tarea sau contractarea brnscă a coeriaai, i m ™ a m alcnalclM

M ăsurarea temperaturii se face cu ajutorul termometrelor R ,

de unele m uzee este mai difiefiă datorită n ^ e C o r t r a ^ d ' . ‘ “ n<“ | U‘C * *

ţ onale de încălzire fcv coum . . _ . ,
sistem de control şi reglare este termostatu] C C ’ C£ mai e^ clClU

126
 *

f l lîm i Jidntca c u c procentul de vapori de f u o ........ ,

" ''r - ,n3i importantă pentru ji,. Iuinlric
organice, dar nu c de neglijai mei pentru materialele anorganice pentru e l r , , * ■ ,
> P-ntru ca uvonzează instalarea unor
procese nocive (ex. in cazul m etalelor apar procese eletrochjmice- em e r i t . -
p CC- corodare. oxidam; la piatra moale de tip
calcar sau gresie, dilatarea apei intram olcculare produce rrin n r, .. -\ ,
c picGuce crapnrea ei). In cazul materialelor de natura
uranică, umiditatea provoacă dializa acestora- scăderea urmVit^m i , . ,
0c ’ Qcrca Um!ultaţu, duce la pierderea apei intramolcculare,

* “ 11 c a a a x a t a C£,U,d0r 5i la Pfc rd c ra elaSUci.a(i, te ruperea coeziunii interne. Ce 5i in cazul

(croperaturii. i n u t i l e roari şi bntşto tic umiditate ele n c n lu , « , p e r i a t a . Nu 1M1C ,M C |b ld e

reacţionează Ia fel, astfel ca m im ai pnn studii se poale stabili un microclim at ideal, instalat pe parametri

medii.

Umiditatea se m ăsoară cu ajutorul higromclrclor; cele mai simple ascmcanca aparate se bazează

pe proprietatea firului ce par do ca! de a se contracta sau dilata proporţional cu umiditatea; un fir spiralat

LH'.^că un. ac indicator p„ un cadran, se măsoară astfel umiditatea relativă, care reprezintă raportul intre

volumul spaţiului şi umiditatea absolută, Ia o temperaturii dată, după fonnula; Ur = Ua V % pentru

temperatura t, ţinând scama că pentru orice temperaturii t o anumită cantitate de U a/m3 satură volumul,

au’ică vaporii de apă precipită, atingând punctul de rouă In această formulă V% n este coeficientul

punctului de rouă, egal cu ulOO, în care u este cantitatea de vapori de apă pe ml pentru ca ia temperări:r,

t, vaporii $ă înceapă să precipite, u este egal cu 64.3 mgr. vapori de apă pentru 28,317 dm3 (un picior

cubic) tic aer uscat. iar relaţia dintre temperatură şi U.R. se poate stabili cu ajutorul hărţii psihromatricc şi

a măsurătorilor ca un higromctru-praşiie (cu bulb umed şi bulb uscat).

Pentru măsurarea umidităţii absolute se foloseşte un procedeu complex; o cantitate de aer

măsurabilă este încălzită intr-un spaţiu perfect închis; trecută apoi prir.tr-o retortă de rărire, apa

precipitată este măsurata în litri.

Coeficientul optim acceptat pentru umiditatea relativă este de 55-65% la T=19-2i°C; depăşirile

trebuie să fie cât mai mici posibil.

I 127
Scanned by CamScanner
 /

. ,, .ru|tli . i n ,i;,„ constituenţilor p rin cip ii- oxigenul

J!î. C o m p o z i ţ i i chm*JiM *i *•*
. , Iinll, fll makisc nochc atât pentru om cât şi pentru ina.erjatj
\;ipon i de .1 i. ,tenii cupnndc şi unele cinai - ţ fc
secundar nl arderilor, toxic şi acid, provoacă c o r o * ^
(CO), toxic, mini).i oxigenarea . H7 SO4 , rezultat
- sap emanaţiei accidentale a unor gaze toxice se p„nc
etc.J fa cn/ui depăşii ii conccnlra(ici de noxe admise

problema purificării acrului.

IV. lală câteva din soluţiile posibile pentru reglarea factorilor microclimatului:- Observarea

continuă a nucrocliinatului. cu ajutorul unor mijloace tehnice, cum ar fi pentru temperatură, termometrele,

pentru umiditate, higromctrclc, iar pentru compo/jţica chimică a acrului, reacţii i chimici (turnesol pentru

depistarea acizilor), sau senzori naturali, (cum ar fi muşcatele, [liante foarte sensibile Ia prezenţa în acra

noxelor). Există, de asemenea, aparate complexe, cum ar fi Icmiohigromctrcle sau aparatele cu senzori

chimici, femiohigrograful măsoară concomitent cei doi parametri - temperatura şi umiditatea relaţii â -

j.cm[c cu tuş înregistrând pe un tambur a i hârtie milimetrică, pe două registre. 1 ariaţiile de temperatură şi

umiditate

- ivfjiloacele de control asupra imcroclimatului: instalaţii automate de reglare a temperaturu-

t-rmu. LH. instalaţi, de ventilaţie, locale sau centrale, sensori de noxe (C’0 2) sau de umiditate.

- Instalaţia de climatizare care oferă soluţia radicală, este alcătuită dintr-un fdtm cu cărbune 5.

r!lŞmi aCl,VC Pe,Um rCt,nCrCa ° lnSlalaîic â. pompă de ventilare Şi o tubulatură ce .cogă

i"S,a,a|“ * ‘"VC,SdC înC5POri C'h n -^ — M » « „ tra lta ,c. aveau o tubu.auuă «

SC întindea pe sute de metri lungime incomode si a • , .
» . comode şt greu de întreţinut; de aceea s-au creat instalaţii
medulare de cameră. aJ căror filtru arc însă o gamă restrânsă iar m snlatm r ■-
• mr instalaţia term ica este limitată Ele se
„ro , , m sub for™ unor modul, (dulapuri, IM ) im cram c
9 rclea Ua noi, singura instalaţie de
climatizare cu centrală funcţionează Ia Muzeul Naţional de Arin al p - • .
1 1 oniantci. dublând instalaţia termică)

“ “ * « * * (calcu latoarele: nu pot funcţiona decât

in spaţii ciimatizate).

128
 .. Climati/arcn muzeelor cu instalaţii clasice, încălzirea cu tobe. cloci*icJ u>» terniuMal) u

ninilă trebuie compensată cu umidificatoarc, la alegere, cu căldură sau a i rficne. ("ele mai bun

jiiutiificatorc sunt cele reglabile pe bază de aionii/are şi nn pe va pori za re: exişi.i ţi uinidilicam

-npiricc (vasele cu apă amplasate in vecinătatea surselor de căldură). Pentru pinilicajcn acuihu

foloseşte ventilaţia sau aerisirea (ora cea rnai bună este la 4 dimineaţa); mai eficiente sunt veniilulom

cărbune activ (un fel de liote inversate), sau filtrarea prin draperii umede.

2. I I , mimatul reprezintă o sursă de deteriorare o materialelor datorită componentelor luminii -

radiaţiile infraroşii şi ultra-violctc.

Radiaţiile infraroşii care degajă energic calorică şi măresc temperatura (mai ales în zona surse, de

lumină - cx lângă un bec temperatura depăşeşte 40°C), sunt foarte periculoase. Evitarea încălzirii se lae

p rin ,

- distanţarea rezonabilă de sursa de lumină.

- crearea de ventilaţie locală (cx un tampon de aer rece sub sursa de lumina);

- diminuarea numărului de lucşi ai sursei de lumin i

S-au stabili, si plafoane cam.lni.vc ţi « m c !>="•"■ * * * "» *

grafică b u n » ) piafomtl admis este de 70-80 l u d : p c m . mnlcriulclc fote .nscisibde, o ,gaa.ee: plafon , 50­

200 lucşi. iar anorganice pană Ia oOO lucşi.

, i „ m-,--rvilHe celulozice sunt foarte sensibile, apare cu pi condeie m
Radiaţia ultraviolcla la care maRn.i -
• *. „ib-cnnrpn eRctclor ultravioletelor asupra materialelor
lumina ,m urală ţi era fluorescenta. Solup. peuln. mtcţorarm eiccte.or u **

,- r » „m ir,ic iar pentru lumina fluorescenta filtre, cum ar fi geamurile

sunt, pentru lumina naturala perdelele opaiţ. - V

fumurii, vopsirea tubului în galben, filtre sau grile

Tipurile de ilum inat artificial sunt: general, local, de garda.

modern se concepe iluminatul general

I. Ilum inatul artificial g e n e ra l in arhitectura unui muzeu
i iluminat general unitar şi total se folosesc
« M al ţ, combina, (natural ţi artificial). Penm , asigurarea unu.
 . vi(r;,i către nord (lum ină săracă
singur lx:rt
, m iţii c.lj.'Sili.iK' 11(1 t,l'i y
(J,: ,»,, spccilicc. cum ar n djrcc|ionnrcn lum inii pe plafon caro 0

uln.nmlcac) sursa (Ic lm » m .„ mUu .i <> LlJIllil!3 poale li filtrată p entn. reţinere,

p m - o c ^ l . la rândul sau. pun rJIcclK. P^ ^ ^ ^ plafonuJ de lum ină, cu două

ultravioletelor şi uimi roşiilor. Un succedai l

, > T, l)duvl de geamuri, unul superior, în dubla paula, care as.gură
formule: luminatorul central, cu doua *
. , , „ m,| inferior orizonlai, ou geam mat. pri» care lumina Klc
scurgerea apelor pluviale, şi a zăpezii ,
I „in ,1 local- falsul plafon de lum ină (folosit Ia spaţii Cu
fiJtraia, această soluţie cere în compielare un 1 n ‘ ’

M I M mai mari, iluminam m ulai), cons.aml ia M M M suspendate ş. aticoratc.

ÎL Iluminatul local comportă două tipuri:

- ta vitrină

- spoluri de lumină

O vitrină iluminaiă local pre/iniă o .şapă cu capac transparent in cure simL instalate corpurile de

iluminai; când capacul osie de geam mat. lumina rezuliată csle difuză. Pentru vitrinele m ari, este mai greu

de asigurat omogenitatea iluminatului local.

Spoturile sunt corpuri de iluminat, cu fascicol luminos direcţional, p rin se pe u n braţ articulat

perm iţând orientarea, fixate pe vitrină, pe o nlogă sau pc un ax central. La acest sistem ap are pericolul

apropierii pica mnn a sursei luminoase de exponate.

UL lîum m atul ;,rtifid:l1 dc Bardă este un ilum inat foarte slab, care m archează traseele de

evacuare şi este mlosit când muzeul c închis sau când nu sunt vizitatori

în afara acestor tipuri principale de iluminare

există un alt tip - cu corpuri d c ilum inat cu
fascicole reflectate, din spate sau dc jos - care se leagă de dori
niţa organizatorilor dc expoziţii de a ere*1
unele efecte de lum ină deosebite; ele fin de fantezia şi de como etern. ■ _ .
h lucjatorilor din m uzeu.
 â iSi 1/1 ■iU 'i n lr » ! ’( i i t m c a m p i a b u nurilor de
m u /J " Mml doiciim nalo do in .ialaţiile.
nivele dc claia re.
si disr0

J \ 15la dot a “ /.m enea calegoiii dc solicitam diret n, rf -1■11*11cs , 1 , 1 , , .

111 rezultate din folosirea obiectului sau ficşi

numai din structura lui statica. şi indirecte (acestea din imun apar în lipsa unor dispozitive compcnialorii

in ca7. de vilunlii ale 1110,uherului sau planşcelor clădirii sau iii ca/, de mişcări seismice).

Pentru com baterea acestor solicitări, soluţiile trebuie gândite încă din faza de organizare a

expoziţiei.

B. CONSERVAREA PASIVA IN MUZEU

u. Conservarea pasivă în expoziţie. I Clininlizctreti presupune instalaţii cu reglare automată sau

forme de adaptare a instalaţiilor clasice dc iermofienre. uivndificnrc. aerisire, ventilare. Baza sistemului de

climatizare corectă înseam nă observarea şi reglarea factorilor dc microclimat in mod permanent a

continuu: schema nu perm ite însă întotdeauna supim calici ea si controlul adecvate.

: Icoreei înseam nă din pane, de vedere n! conservării posac cvnoren «cerni,,, de

.. . .'dinr fie lumină materiale adecvate, iluminatul fluorescent cu filtru

ultraviolete şt infraroşn. reglare a sumelor (.« nu • ■

i«r He muzeu trebuie sa îndeplinească următoarele

3. M obilierul folosii lo expunerea p,ovelor de mn/.eu Irem I

condiţii

- etanşei,arca; v i,r,„ele „cOnic C a m e i,u o penln, ca praful couslrnuc o « a P™ sa

de a fixa particulele acide, sau g e rm e n i din aimosfc

materialele şi secţiunile
p rjn detaliile de construcţie,
~ soliditate şi stabilitate, care Sx. asta
determine tensiuni, solicitam
vedere ca suaictura să nu
folosite, proiectarea m obilierului trebuie să aibă "

1a 1
 . I , (IjîO MIi-' l lllH>r IIUI.'Mj Ic I-
_ ,, O Viu S j CCHIJÂ I'
(fir, ■ unele dc etalai -au aeroT,»d s>u

polistucn, plcxiglas),
, I i (Ic exemplu, lemnul este un ni.iio ,
- cenfccţion.nea Iui din materialo compatibile tl1 cxponat-le, 1 M
, v ,noii ad /j) Ci poale 11 dczacidific.it; h.iilia, c:ui0mi|
acid (ia special steiarul. care prin uscam eman *,
ad7i M i l e l e care con|i,. aed dorlnd.ie » anlfurie, l.cbnie
mii adeziv i pol fi dc asemenea

din mobilierul de muzeu

. . „ . „r„. „ m m c si aici unele prescripţii: I I ipodim en.tio/iarua

l). C o n se rv a re a p a s iv atn d e p o zit, presupune ş
,
depozitam. i • - ■ se rface rv
organizarea depozitam pe m'iipmlr
maicii.nc. iv
I (intui Si
^ pe
1 dimensiuni, nu pe cnicrii

şiiinjificc sau estetice, trebuie /acut:! economie dc spaţiu Modulele de depozitare şi vam pa lor suni

determinate, de asemenea, de itpodimcnsionarc. Depozitul trebuie s.i lic o încăpere solida, compacta, cu

înălţime relativ mică, deoarece etalarea modulilor pe înălţime fac dificile Iran.' poitul şi circulaţia.

2 Caracteristict!e modulilor, Modulii de depozitare suni întotdeauna închişi: pealni p’e:e d.-

tnlptura sau mobilier sunt necesare huse şi platforme individuale:

j Stocarea materialelor se face cu ajutorul unor di.spoziiive, amenajuri speciale, adecvate, astfel,

- materialul arheologie în saci sau casete dc plastic; când este coiodnt, sub vid: dv.t este

fneiJi/aL se aşează pe pat dc vată;

- fructele, grăunţele, materialul organic se depozitează în casete transparente, tet sub \ ici:

- covoarele sunt rulate, cu faţa în sus, îmbrăcate în molton;

- stampele,desenele,acuarelele - grafica în <>enmt i,. , ,

• h anca in „cncnil - in mape special confecţionate, cu file de
foiţă japoneză îp l t c piese,perfect întinse, mapele se grupează nu m .i m „ ,, -
t> . a nu mai mult de doua, in casete cu pereţi
rigizi: casetele se aşează oriz.onial pe rafturi sau în sertare neadinii-mri <• ,
- K.idmiţ.md suprapuneri prea multe (limita de
rezistenţă a pereţilor rigizi).

132
 .1 I > W n* se ......... (,„,Ni,„Unl 2 0 dc pic» î„l, „ *
ui ■ ei .

« •.............. t ‘uU''c|iom"! * » carton «■•«•>» (ncadd): îmr-o « « * * pentru ca

F ^ ‘*lc s,i n,! l,tf P,csalc; cnsete,e sc P& lrcazfl în sertare, dispuse pe orizontală;

Piesele de grafică vor avea următorul pospai iu

Pip. 11. Detaliu dc pnsscpartotil

- tablourile înrămate - cind sasu

nu este bun se \n schimba; atenţie deosebită sc acordă

proporţionării colţardor fală dc dim ensiunile şasiului. îiuămnrcn tablourilor va avea următorul detaliu

- cărţile bibliofile, dc asemenea in casele cu pereţi riei/i.

.....“'I"' ‘hLlMSC o n /cntal in scrtaic special confecţionate, ncadnuţănd decât un nur ai

icn-rum. dc suprapuneri şi cu bucăţi dc textilă moale, izolantă între ele; fie pe cintre sau umeraşe

capitonate, acoperite cu huse din textilă moale, fără suprapuneri;

- tablourile pe panouri verticale, fără să se suprapună sau atingă în pori pe dc acroşa; Cu

distribuţie echilibrată a punctelor dc suspensie,

- există practic un num ăr nelimitat dc ca/.uri speciale, pentru care se adoptă soluţii adecvate,

bazate pe studiu analitic şi proiectare. •

- materialele textile sau din piele nu se vor indoi; pentru protejarea lor se vor ambala în foiţă

japoneză şi se va conuoia umiditatea;

‘ textilele cusute se aşează pe cinLre sau pe umeraşe.

Tablourile se vor acroşa pe panouri glisante (grile dc sârmă, care 311 dezavantajul că imprimă

'f ra ţii) pc p anoun stabiJc (mai puţină economic dc spaţiu).

 j.i,, i? Dct.'ilill de a (n b lo u n lu f

,. (v d lili'M r lc r jiii/c o tc lim a i

[, [ / l /. i. 1 A (A C R O ŞA R E A ). P iesele de mu a u pul li < !;,l;iln -„m « c r o n i c p m . ;r/ V l ,

, , , , , , u - , I ■; mi plm . vertical sau prin su sp en d are Starea i h « u t v w u u e a p ie se i d e p in d e î n ,ll;il(;

........... .. i ! ' ■,i mat idcevala formă de expunere.

In . " a ,,
t " 1p i i ,le ob iectele c olum şi m asa <am j u n i m d in u n i u m ile dirr:c!j| .........

i 'h u i" ’ pil m alai ccrin|elor deecliilibm cMclii , <al

uailof !f <r|,,r :,,7/

In 1 ^nm iv.
obicc,ul poalu n a^CAil pc; bl;,Utl viliiiwr po.laumnl liber: cm,sola. polip,

1 Iii II I Ml l,i .'naiieino

U)IIl jjv ('eC)IIH 1/ic sau
:-au picior
nicior foaie
(caic în ca/iii
mi/.iihi nu ii i, , . i . ,. ,
1 n / '" ■I-
1 '-'ic" li pr
m .vfiyiu
" u i u cu un soclu
u i im sau (o
so clu 'an

l I) 1 . 1,1 - / a r a |dni;i. in o a /u i corpurilor g eo m etrico Irobim- , ,

' 1 " l *l ' a ':,f;urare a m is c is m ic iU i
iij i i i ; - 11p i .. i- iiu j' a .,l is i. i «iŞc/tî[ obiecţii! trebuie mi fie i,n j ,l n i , . ,
- ,,', n , , 1 , , u '-*ripin i a ^ /n r e u i reb u ic asigurata
jirinlr im l-M'ia b* adâncit IiC cu gheare de prindere , WII\ „i , .
" U l " ,P :l01' .............
l'c-muc
b in c sa
să ne
fie aintr-iii;
dintr
/■iii 'i (!/ ■/111ni1•nc ntn i r»\., -, ,
NI ■luial m u pn|!fi dur >i de dimensiuni nuci care sn nu 'IH/II
mf|,„ | »I,i ii , |, , .
1 1 nu M '•.ponaiu! Supralcjclede
|X i/. i Mei «un 1 bo cui mai .'-labile, de unde piele, iuta n,.„|m
■
,
. j t- n u n co m u n ii; <.,-,„,„.1.. .
m'u,!C£h in special cuburi, car;
;( , :„Mie co,.(ra pencolclor seismice sau şocurilor dubi,- ,
■ ", l u / i v i t a l , , 1c e r o n a tu lu i
I! Id i’O/irARF.A, Stocarea obiectelor în dep0/i| JJ(J1(r
.■ ■ .. . If'’ pf*Ji prindere pe plan vertical
«,uii plin ayvure di obicei cu obiectele prinse/aţc/aic î„ ■
' ' "v ni po/|(jrj |0 r , .

vi ilerc prouldeiiia carimlni de greu late al obiectului r r ^ AlC‘ trCbuJC avilU "
’ " v ^ n e a /îlctjncfu.cj. ÎTl , .
ncorc»/;i. in a« c«ae rree el *se aşează în ................
obj( e d il s t 1 .'incotc po/i|ic f ' ' ^ " C dc ***»■
^ 1,1 Prindek
•* "
1 11R usca, fic r,j . .
nşc/.'iic în <u;i mai '.labila pod (ie, eventual dun " rn;" ‘‘' 1,1 c,cpo/r| Picsele
’ ‘ ‘ c;i/- culcate, Şj aj{.. r
m d n itlualii ni dispozitive antiseismice şi de evita,-, * ' ^ PUn probieme flc 5,0
* , , t a supnipt,„eri|wr p . .
»rmt,la cea mai corecta pe:

i l
 ■•['viizrca in scilure tipodimcnsioimic în caro ţp , „
*,fC U101U0'1^ 1 în d u r i dc poiisincn Cu Imma O r !
minţaD ni udă no mc. Obiectele dc tipul vaselor ,
■ -ivcute mai multe pe acelaşi r.ift. cu tampoane tle
-alislircn tau butci dc nylon. care preiau som n!,, r . ,
loalc nialertalelc de stocare trebuie sa tic compatibile
.Mi expus^/Stoente, piiiuindu-sc" ,iî< 1 rimUL .
' I ■l'-ina evitam materialelor acide, printre care lemnul.
cartonul şi unii adezivi.

Adescoti, excesul de adeziv i în mediu nm . i r

um unmd favonzeaza dezvoltarea mucegaiului Piesele trebuie
neaţsarat dezinfectate înaintea depozitării n m im •
■ p .u tn i a prevem acţiunea agenţilor biologici de deteriorare ca:

cinp-icrei, bacterii, insecte, anim ate rozătoare.

C DISPOZITIVE DE ETALARE, PRINDERE Şl SUSPENDARE.

!..i prindcica m aterialelor pe planuri verticale, mijloacele dc prindere trebuie sa fie mm puţin dure

dc..:t obiectele prinse, sau se pot loiosi tampoane. La piesele din piatra sau teracotă se folos.' ştilm nle cu

adeziv elastic, (cel mai bun fiind cleiul dc peşte, dar şi prcnadczul) şi prinderea cu crampoanc cu şutub. cu

tampoane dc plaslic şi nu de cauciuc, care se degradează în timp şi intră in porii pietrei sau ai teracote;

(Deşi ştifturilc degradează piesele, previn lotuşi o degradare mai gravă). Materialele plastice trebuie să fie

icrmosîabilc. să tubă o foarte bună compactrcitale de suprafaţă şt o îmbătrânire cât mai înceată Prim :;c i

cu cintru se foloseşte pentru piesele concave, cintrul fabricândn-se dintr-un material mai puţin dur decât

piesa, din plastic inert dc obicei.

La SUSPENDARE lucrul cel mai im portant este evitarea tensiunilor şi a tracţiunilor Piesele se

suspendă fixate de două părţi cu gută, la capătul opus, guta înfaşurându-se pe rilogâ Ciuta are calitatea de

a fi foarte rezistentă, nu rezistă însă la înnodate şi îndoire. De aceea se foloseşte la fixarea gutei dc

exponate o bară metalică. Tensiunile nu sunt date însă numai de suspendare ci şi de rame şi şasm n Daca

p itirile sunt defectuoase din construcţie, se înlocuiesc. Dacă ramele sunt defectuoase din construcţie sau

m vechi se fac restaurări sau lonforsăn cu ram e metalice, dintr-un metal stabil ca bronzul neutralizai

consolidează Rama bolnava se dublează pe

sau inox-uţ. Dacă sunt m âncate de cari se restaurează şi se
 /
i mii. I k c h 'O *rvil.:K* n< .|
1 !"
,v.:i .:.H (Ot I P“
; c : o i inj noua.
altele
n< piesele svmtbilc mi u*-1l : u .c s i a r ’ "nfkpC j. pi.>11 cîi/ont.il - si .uimei |,
ca/ul textilelor, de exemplu. .îa’xteo P"1 u
leler, de ' ''
v , i , , jn.'iidu-:’.c pieolcma pill;j ,
fie p,’ Pl«" ' c rl!C ' ‘- J - ‘
u iu ie f:e mai iturc dec.it (evdla expusă
, v.ou
. I,.,,. Hi In (TMlV.C re licee o bai.l din >,■ i
uniu manşon pc lainr.i de
Kxnisi. a dub’ im fi amciujaru
i.scă textila csle foarte lunga, j : r ,
. -j.-» la rnnnt;
care se prinde capele Uw m'd
de nJo, 1 ’*
■
sp..:.i!, «.,1 broii/ tialat sau inox care :

nu .o irui'a bara, se prinde in mai multe puncte d» iim.,.i

3.4. Conservarea activă a diferitelor materiale

A .GEN ERALITĂŢI: •

tt. Factorii de deteriorare. Aşa cum s-a menţionat mai sus. între faetoni ele detcia ■

număra factorii ambientali, u/.ura. agenţii dumici, factorii b'olo pci, acţiunea distructivă . ni;

cal.ic(lamele naturale.

/ J actorii mecanici intervin sub formă de fricţiuni, îcn.auni, presiuni şi tiacţiuni in f i,. ;;

obiccldor. De exemplu, piesele de mobilier şi piesele de piatră sunt supuse perm anent solicitărilor.

" 1 - um cMc ICV,lli;Uul folosirii şi principalul aspect este cel al deteriorării mecanice ca.o pane in

joc le/islenţa obiectului ca întreg Cunoscute sunt cn/unle statuilor de simţi care se tocesc in Icutl a- -

ll|U t!-' credincioşi sau a picturilor murale "roase” în locurile de care se spripna aceştia

J ■'’* « " d “ " " ' L *“ * int0ra" !" unci cSnd I * * * f'Miclionca/V într-im n M 1i„ comper,. .,!
emanaţii acide,

4 F a c to r ii b io lo g ic i sunt de patru linuri

m ,rm
• P ‘ni tipuri, microorganismele (bacteriile), ciupercile şi plantele
saproiite, insectele parazitare, rozătoarele. Acţiunea bacteriile . , ,
• r este de altfel generală, ele jucând roiul de
catalizator, întreţinând aciditatea necesară mediului, r -u . .
mai virulente sunt ciupercile, dintre care
"merulius lacrimans" care preferă lemnul, nu poate fi h, . -
“ “ “ d e c u P 'i» r°c. Lichenul şi muşchiul gusM

136

1
 u» >î-'dlu ll- :il,lor- I n d u ^ ' !>c metal. pimr;i h , , , ,
111 Ic .M ilc . l'c n îr u liu , iic r lm " 1 , 1 1 1 ; ! r! m!v l

p.irjyitnre cin, humei, moli! sau iţândaei. există mai

m,lllc specii, unde extrem de u n le.ilx. ui I :
1nicdc p^l trăi vreme Îndelungata in stare larvari Alm ; .
' c insecte, de exemplu, moliile pol ■! .\ :ni rivisleril .
la insecticide.

5 , Acţiunea om ului poale (i - , ni -

Humala şi atunci avem de-a face cu accese aberante- sau
criminale, sau - neintenţionata, când este vorfvi n,, r
a ce incompetenţa specialiştilor sau a amatorilor şi poale fi
prevenită fie prin proliibiieu intervenţiei ainainriinr r, ■ ■, ■. ,
r 1 atoriloi. fie puţi respectarea metodologici de către specialişti.

Acţiunea distructivă a om ului nu poate

1
ft curnuatuta
comhutuiT insa
înr.a îin mod, eficient
^ , _ pun educaţie.
decât .

0 Datorita raritudi Iot, prevenirea cataclismelor naturale a scăpat atenţiei specialiştilor. Acestea

sunf seisme,e. erupţiile vulcanice, inundaţiile - şi sunt extrem de periculoase deoarece combina toate

tipurile de solicitări. avand caracter anarhic şi p.enc/ă naturală

b. R a p o rtu l d in tre conservarea activă şi restaurare Teoretic, limita dintre conservarea acii.a şi

restaurare este clară, uşor de prccî/at. conservarea activa nu modifică forma bunului de inu/eu, in timp c ‘

restaurarea - prin întregiii şi completări - produce forme noi. faţa de stadiul amuior al burudui 'mvmt

(cultural). Fapt mai important, forma nouă nu este o reconstituire propriu-zisi ci o rcnodelarc m caic

personalitatea restauratorului inlcnânc. în măsura variabilă, punându-şi amprenta. Ori. tocmai din accsi

penet de vedere, diferenţa dinLre conservare activă şi restaurare se şlcige. îuluicai, la im bun !,|,i ■■

deformat, de exemplu, reducerea deformării, prin tratamente, nu înseamnă aproape mu o dala m .cu

starea iniţială, ci aducerea bunului la o stare intermediară, hotărâtă de rcsiaumtoi a .cflect.. ■

lui d* înţelegere a formei, co m p eten t lai profesională îi g u tu i lui. Cum insă « g e n * » * * conservam ş,

restaurare pot fi discriminate, primele fiind tratamente, celelalte integrări. o esptmac troicltui.

poate consacra capitole distincte.

formulate în Cana de la Veneţia <v.

c. Principii. Principiile conservării active şi restaurăm sunt

anexa 1). Cele mai importante pot fi formulate astiel.

 . , ,i tlMî. ^ I'iiiiuJui ci- mu i ipti
II j |; ,i>IIIC Sl 1,1
; . „ ;M\l |H‘ II !! “I 1'' ' " " " L"M,C

/ yf /_ i . , . ;
, , (|, o invcsli-Mlic analiticii nv.îml drept scop t:..,na;!jCi
-,..r : mi tvci)|jc trebuie piccul.iM « te ••
, - . <rj.1|lli sj (clinicii de pioduccrc, agenţii ţi procesul,,
i/idi!;]:. . structurii şi stării bunului, adică * ‘ 1

.iLi/icr.'rc/dcjjr.idijic suferite de bunii] supus intere enţi

, . nn*>tifir si cronologic, aşa încât să pomiitâ contre!,:
- orice intervenţie trebuie consemnata analitic -
.* inlcncii|iiior
retrospectiv al procedurilor şi să asigure coc.coţii ini,*nt miilor ulterioare, documentele de co'i'etv,-

:cti\.i/restaurare sunt; jurnalul de restaurare; memoriul de restaurare, fişa oe tesla,nare, l j.

analize şi încercări; fotografii in lumini şi medii radioactive diverse, procese verbale ale eornisiiiot d:

a\ i/nrc şi recepţie

<nce imeiACiiJic modificând structura bunului trebuie să fie reversibila, adioa sa permit i prinir-

sr"- leu relativ lesnicios, să se revină Ia şlarea bunului anterioară intervenţiei

' - pmvipii nu sunt norme ncvarictur ci modele de acţiune care sunt rcspecinte cât mai fidel

; vreme ea' salvarea bunului nu cerc îndepărtarea de ele

iL Documentaţia de restaurare. Se întocmeşte de restaurator şi. aşa cum s-u invitat, tiebuic s.i

permită reconstituirea teoretică a procesului de restaurare, atât pentru ca să înlesnească controlul soluţiilor

a Procedurilor, c,t şi ca să asigure compatibilitatea unor intervenţii ulterioare.

- de revii, ura re, « co,„pIeU| * m M . d c * n a tt i a m a * « M »

procedurilor ,i f c M f t , » m m m m precisa . mij,«celor ,clm,cc 5i „„.crimelor - respect»

ţUbSa,,|d° r • AC“ ‘ * » " “ « » * * “ M m «. M l » , p e , folosirea terivur cr

krmem „„ir od. a „„ci srntoe de completare coerenta 5i a m,e, robricaţii adecvate.

- Fişa de restaurare cuprinde iniţial descrierea - n-,l,ri~'

• analitica şi Cu calitate de diagnostic s
deterioraţilor şi degradărilor bunului, aşa cum ca rrvmi.* t .
tn examinarea sistematică a bunului din
buletinele de analiză şt încercări, precum şi din studiile de
fcslituire a formei originale. în continuare sunt

J38
 em ane tratamentele şt proccdiifiK; „„ticnic in . ,
PTCC,5' c" c a n c e r tehnic ţi F„
succesivă a aplicam I i,. i se mc h a c c u menţionarea dalei si ■)«„ ■,
' i e te rii de rcccpjic.
- M emoriu de re sta u ra re cupmido dcsm civa siic-n i , ,
- C(" f •* a obiectului cu încadrarea iui cultuial.,
cronologică ş. stilisticii. Descriere;, slflrii de conservare si h ;
5 d gnos
fic io r care justifică. S,uliul .cslimirii formei {ţi structurii, h ,
V niClUni) ^ justificarea con,pan,(ivi. a
propunerii Soluţ.a de restaurare eu jnslilicarea ei ţ, eu desen ,
■ esenerca demersului. Devizul de materiale ,1
cheltuieli; aprecierea duratei ţi propunerea „„or termene de avizare şi recepţie.

' BU,C" M,C * ‘...... . " in“ rCa" ...... d~ — e o , c spectfcă, „ lcnntlli

C m to“ Vi — * ~ ~ e c se in copie. ,o ^
de restaurare, originale intrând în arhiva de ccicctarc.

- fo to g rafiile în lumini şi medii m dioaahc diverse pot fi: imagini in infrareşiu, lumină galbenă

" X ‘'CkL'';" Q " " ” r " « * * * »— * 3 « o r inlcrvcnjii posKnlBre

i» d „ o a „ boouloi După cuc. i„ occl:,5i S„,p „o .iocupicmo Cota.ic i,„rodus s, ^ ^

“ ....................... ... dc,cioră„l»r - in ,c,„,cni nu,; cn„,,ia„ v, că, s, * n a „ ra (cliologjCiU

- Procesele verbale de avizare şi recepţie sun, documentele consemnând punctul de vedere al

C° iniS,,i0r dC ^ S!,Ca"' COnsti(lli,c * :li ™ « * este obligatoriu pentru executant. Avizul se da pe

memoriul restauratorului, iar recepţia se poale face pe lucrarea finita - recepţia finală - sau la diferite stadn

- - p-occsului de restaurare - .eccpţic parţială. Aceasta din urmă este solicitată de restauratori mai a l,.

al,tnCI CaRd prcccsul cî:tc cxîrcm dc complex şi comportă apariţia de informaţii noi in decursul c.ce •ÎJC.

impunând modificări/adcc\ ari dc soluţii.

icttic documentele enumerate mai sus se asamblează inir-un dosar de restaurare in 0rdm

Producerii lor. .se arhivează şi consliluic un document indispensabil - punct dc plecare - în orice intervenţie

ulterioară.

Tratamentele. Tratamentele simt proceduri şi tehnici folosind mijloace şi materiale (substanţe)

CUt ac!'cmează asupra bunurilor muzeale în scopul readucerii la o stare apropiată dc cea originală In
 b 5„ . k , , , „ » » i M c ...... npl.c,.c do ........... .
i .n iliiicc 'i ciiop;itoloyicc ;mtctio.irc
pc baza unei investigaţii •!,,<l[lllCC *

Irilrc tiatuinente se pol deosebi.

-tratamente de curăţire
■ ndc5 „vinse) aspirnri (textile, ir. special covoare şi tnpisem). şterger,
/ uscaţii, sunări (carie, fildeş, inutasej. i
. M, ri . cu pene moale (lemn. piele, grafica stabilă), cu pCn,
(cu cârpa uscată - metale, piatra, rame). P-nct - P
M nf.ri„ dc mrmă (fier corodat): bombardament nltrasonor (lcx|jie
aspră (piatră, metal, ceramică conuma), cu j •

fine, hârtie): prafuri abrazive (metal corodat, pintm)

, „ 5r„ , rr, „si soluţii chimice cu solvenţi (cazuri speciale); aci*
2. umedă - neutră (textile, hârtie, ccr.uim.i). soi„(.

(produşi de coroziune).

- tratamente de decolora re - aburi (curţi), sohemi

- dc aderare sau rcaiicrare; clei dc oase (pictură) clei de peşte (pretura) _

- dc hidratare sau rchidratare. lubrefiantc (alcool, parafine, gliccrinc):

- de consolidare - impregnări, dubluri, transferări (lemn. hârtie, pictura)

- deMiifecpc. dc/jufcstaie (materiale organice tratate cu toxice specifice agenţilor biologici

corespunzători), prin gazări, vapori/un. aspersic. pulverizare.

B.CO jNSER VARE A PICTURfLOR

tuSiipruvephercu tablourilor şi mediului lor climatic.

1 M # Principala sa,ană a conspiratorului este să meni,pa im macii,, cl.mnlic 5i „n M M

co,„ c,labil pentru bunurile culturale (veri cap,ielele "UMIDITATE ţ i TEMPERATURĂ". "ILUMINAT")

O temperatura dc 18°-20° C şi un procent dc umiditate roi-uivn ; ,

tJtC rcI:Un :1 in J«r tic 50% sunt normele dc realizare a
unui climat convenabil pentru pictură.

li revine conservatorului şi sarcina dc a constata alterările i

importante care apar pe lucrau
c ic lu r i, încreţituri, băşici, ndicălun, mucegai, deteriorări accidentale

J 40
 timpul co"lra;i!do, con. m a io ru l , „ llc „ ijlw|i, ,, ---------

Ai,.,.c, când n o c m M c m m c o n s a * . cmsOT.,nlonll va

J dacă e ca/ui si e.vtnu'â In, . -r ... ,i„ , ~

'' ' " c c su” 1nflucn{;i sursei de degradare (incendiu. inundaţie.
j-,iomejic climaterice anormale); cel ,
• '• ^ ;ca intervenţia va eoni,la in restabilire-a condi|ii!or clunalicc
poirii itc.

ii m ca/ de căderea stratului pictural, să pună tabloul la orizontală şi să m.-J mai mişte; labloul

nu poate Jî transportai înainte să Q fost refixat de un specialist;

Iii. să alertc/c restauratorul sau serviciul de restaurare.

‘ uj ra ‘-cestui osp.ct nu sl \,i mai insista: orice inlcninţii pe suportul sau suprafaţa picturală a

unui t..i lou prezintă nseuii atât de grnvv, încât nu pot !î efectuate decât de un specialist.

Intervenţii sumare, reparaţii îiuainpiâtcare şi tuăsuri improvizate sunt interzise cu desăvârşire !!

*" / icl.trti pe h mn. Dacă panoul e.stc forţat, mai ales de traverse lixc sau blocate in sens contrar,

riscurile de cr.ipare sunt mari şi se recomandă supravegherea îndeaproape a regimului higromeiric.

Li apariţia unei crăpături sau a unei dezasamblări, trebuie restabilit progresiv procentul de

umiditate nontial şi alertat serviciul de restaurare.

I.n panou curbat trebuie menţinut în cadrul său într-o manieră suplă pnn cepuri flsale pe pilită.

Puoerca Li.ivcrselor sau a cadrcîor-şasiu, dublajele mobile sunt procedee delicate, de a căror

efectuare se ocupă restauratorul

Dacă sunt observate slîmmnpin ale lemnului sau găuri vizibil recente, trebuie badijonai reversul

cu xdofen; se aplică de către specialişti tetraclorură de carbon.

Picturile, în general, şi pictnnle pe lemn, in special, sunt sensibile la curenţii de aer; trebuie

cedata plasarea lor in câmpul de perturbape al sistemelor de ventilaţie.

 I
/

„uu-c'ţaiuliii p : p:m/c; o \cmiiji.:

, L. , Cu ,a /a lonnmc.i im ia
....... , o alte ă.l.l 111 1,1
llc dm ncr d c c n .m u d . b u , , , P - " - . n d «

............. ..................................................................'

l,> î.;:..i/ip!iuiiK ninsh»’n t^ tră m ă n grave U revenirea nivelulUl

, ... ,,1 - d cv isiu pentru ca se risca -
Nu uJnie apusul '-..uu uc , »

lu ’jomelru.. p in/elc tiebuic lăsate să-ţi revină singure

.. scurgerile de apa. suni mai p u .u n o u s c p- rcv.rsm
v-lc j,- notai că umezeala ţi mai a c.

f Ok. dai deoarece pe faţă este protejat cu un verniu

, - , , | nr se .iscă atacarea celulozei, trebuie
Na 'rebuic pulverizaţi dc/jiifcctanţi pe spatc.e pai u -

consultat restauratorul.
. nniiproa nasspartout-ului care protejea/a
T .ibuic apelat la se n in u l de restaurare pentru punere, p P
. - , „vi-.rritn n tracţiune periculoasa asupia stratului
i" n ".nule lipirea greşită ar putea incrcţi panzn sau c • ■

p iti ural. -

}>H ::irc. pe metal. Dacă un şoc a cauzat deformarea metalului nu trebuie atins obiceiul ţi Ud n:e

wi’t ;.v jt cruciiil de ru lau mic Acest tip de altei, iro este adesea iremediabil.

A i'u tu ra muralii detaşată Adesea consolidate cu ipsos, picturile m urale detaşate impun o

supraveghere speciala a climatului pentru a împiedica acţiunea sărurilor diu pictură, activate de umiditatea

relativ â.

A. întreţinerea picturilor Toate operaţiile de întreţinere sunt de competenţa restauratorilor

c. Prezentarea

1 Înrămarea In general, tabloul trebuie să fie i

m ram at iar ram a să poarte num ărul de inventar al

lucrării. Tabloul Şi raama originală formează un ansam blu care n-ar trebui disocia.

142
 trebuie sa lic perfect ajustată dim ensiunilor tabloului, Şnsiul trebuie să se im crc/c în f.ilţ.

t , , , ltc f] mărit s m redus, cu excepţii» cazului în care acea* la u pe raţie riscă s.i p i a lilc/c o iama uC

i- ■-•eres Tablou! nu trebuie să se mişte niciodată in rama.

Tabloul se fixează cu cârlige susţinute in rama prin două şuruburi. Niciodată nu se h'.m . ■ Ul

-uie Belciugele de suspendare vor fi totdeauna Jixatc pe rama, niciodată îu şasiul tabloului sau m P"nml

Şasiul-ramă metalic asigură o mai marc stabilitate a panoului de lemn şi evita d Jtn m .m .e c

-iticseă se adaptează prost la lipul de lucrare, numai un specialist îl poale pune.

Trebuie evitată spălarea ramelor, trebuie şterse de praf cu grijii, nşa lei im it sa nu .

ornamentele. O ramă este uu obiect preţios prin ca însăşi, deci. trebuie restaurata de un ■-i--1'

3 in „ f a ,/c Trebuie verificn!.", solidilalca * sr.spc.dr.rc

F o lo s ii cârligelor iuov nu Oble rcco.nandab,,:., se pol M o d l l j * o . cul.sor, pe că, P « fW »

închizătoare de securitate.

în ca/, de greutate marc trebuie prevăzute o schela sau un soclu

' Trebuie avut in vedere ca lucrările sa nu f,c supuse condiţiilor Ci materia: anormale.

picturile M scn.ibi.c .a cu rca, H de a e r : ........ cbnic a c r » „ , i n , , ........ ~ ~ de *

• , . . , iv,c-an nro'i cald; tablourile nu
aer; aerai exterior nu trebuie să intre brusc în saîi. mai ales can c ■ ■ .
• . . , ,vl,or a nUrilor de încălzire: înainte de acroşare dcuuie
trebuie suspendate deasupra radiatoarele., a ţe • -

verificat dacă nu sunt încastrate în /jd tc *1

■ c,nrondate tablouri în faţa ferestrelor însoritei
Trebuie avu, în vedere Si .lum inatul, nu ircnu.e » v ,.e n d ..,
f fm 1 e pe tablou reglatoare de Umm.a cu tuburi
trebuie să se prevadă jaluzele, niciodată nu tre -

incandescente, deoaTcce aceste dispozitive ard pnrv.a supei P

, ]p. trcbuic controlate a . grijă fotografierile conlonn regie,nu,Unu
Pentru a evita „rn.unatn pencu. . ^ ^ ^ ^ dcasupra „acâru, tablou. deoarece

internaţionale cdictală în IM S. Sunt permise numai s ^ {^ M ^ m pună vrc0

iluminatul incandescent ridică tem peratura ambiantă. Trebuie m u a.

substanţă pe suprafaţa pictată.

 J
, j, - de rcj'.iilîimcnlul interior
All decât in ctindU.. ^ . i c | « c . . -
mu -ui ii" Pn‘l,c !l ,nlU" t

mu/ccler , , irduiic Iunie dccâl câte umil

................................................................... .......... , .
. cm
I \ Im SU-.M..U1 d= Oo
Un oblou ale c.m* Amc 0 „iclnr.l care se cojcslc se Irnnspotu i
in
O pictură in slarc bi.n.l se.... . în „ - „ e vernu . P

poziţie orizontalii cu multă grijă

, hi ne fi.Naţii. Dacă nu c bine fixata trebuie
Ducii tabloul este înrămat, trebuie asigurat daca r.i •

supravegheat să nu se atingă suprafaţa picturală.

Trebuie cm lat să se pună mâna între şasm şi P'!MAI-

, -n r„ii , nbloul de partea mai marc. menţinându-l in
Pentru lucrările care nu depăşesc I.M> m.. se ridica Uibiom I
i ii r.ie. a.. nuri dimensiuni înlr-un carul. în po/.itic \crticnl.;. uşor
sus. Se recomandă să se transporte tablourile de mau ciuncnsm.
-uiclin.it. partea cea mai lunga
, - sprijinmdu-sc
■ . pe căruţ. Niciodată nu se transportă
niciou .u.i i t moi multe tablouri inir-

un căruţ.

Trebuie c\ urile cu grijă şocm ile in timpul manevram

D e p o z ita r e a

J. Tablourile. Se preferă ca depozitele de picturi să comporte panouri care să permită

suspendarea tablourilor inrămalc unul lângă nilul. Pentru a câştiga Joc se pot folosi sisteme de glisare.

Altfel, tablourile sunt aranjate in casete clasate după lbrrnat. Trebuie evitată aşezarea unui tablou

mic lângă unul mare

Partea pictată a primului tablou este orientata spre reversul următorului tablou (partea cu şasinl):

fiecare pretură csie izolată de următoarea printr-o piele de căprioară ignifugată

Pânzele mari trebuie rulate pe rulouri de lemn de rol r,,ii„ nn . . ,

' m cu Pu!,r> 70 cm diametru, cu faţa pictata spre

exterior, acoperită cu un molton Ruloul trebuie suspendat de aV„i - k ,, . r

i 1JUIU,U ac a-^ul sau. Numai un specialist poate face
această operaţie.

144
 r CONSERVAREA SCULPTURILOR

... •i-'- sudpainle ■•unt întotdeauna tnigile. în pofida aparenţelor. De aceea pun

'W C de conserv arc şi întreţinere specifice

a. Prezentarea lucrărilor. Trebuie evitată expunerea ia ploaie.

Ram te de a instala o sculptura, trebuie asigurai de rezistenţa solurilor cate o pnincac. în

- ' rare cu arhitectul.

In jurul eidpttirii trebuie creai un spaţiu protector suficient

ir:, ne permisa circulaţia acrului în vitrine sau sub husele de proiecţie

o. Conservarea şi întreţinerea. Operaţiunile nu trebuie încredinţate dee.it persoanelor avizate

■e; v ’c următoare suni aplicabile în orice ca/

! Inire.'uii're mvmm/n. Cea mai mare parte a lucrărilor de sculptură trebuie cu icgului na te ştei e

- ■■ t cu o r .a e nu o pânza moale. Trebuie evitată folosirea penelor

Nn se folo'-X'C cârpe pentru dcsprăfiiirea lemnului pictat ţi pietrelor cu asperităţi nefinisate.

>c intcrrce cnrăţ'rea cu cârpă udă a lemnului pietar, cernit, sau natur precum şi a bronzurilor ;i

• :: n'ctale. din pneina pericolului de oxidarc. precum şi a pietrelor şi murmurelor, astfel încât să se

:rc nscul depozitării murdăriei în anumite goluri din material, (fisuri, porozitâţi etc.).

he interzice folosirea cârpelor îmbibate cu grăsimi pentru evitarea aceloraşi nscun.

Sculpturile nu trebuie spălate la voia întâmplării. Se interzice in special spălarea alabastrului care

J - '-'Iubit in aţxi

145
 / , .... ■ m l. u i o u ir p a ■ !' un b ’tu'.o m n c i j A u ,,, ,
N, ; p i mi . ...... . ‘ >U' U

ciu;.|.i de rr.it -.'dl m«i" I' cv^nU'.

: dc o m eniu. I 1 t p .iî.iîbieţii I de .special,M; py
a,5 Eypr.iJ.iln teracotelor iiuiiitc
Trebuie evimiPal
figuri datorate arderii iu diferitelor şocuri,
asemuia deteriorări ' colii,
i i premiile sub i.m|c care si na
1alcool de 90°
l-ildcşiinle mi se Spală cu apa C1 cu
. nml„nfc cu Huse. dar care sn permită aerisirea. Ceara nu trebuie PU'.i
Modelele de ceară trebuie protejai

in xurine Iară aerisire şi mai ales Ia căldura.

T,cbi„c supruvcglicala «arca obiectelor din plimib 5i cosi».. «ildnd apropierea dc k„m,„

„cin, , „„„„,1c brujic de icmpcrnlnr.i in scopul prcvcmrii aparilici decodării 5, « M e n i ciume,

cositorului, respectiv a plumbului

Trebuie supravegheaţii starea lemnului in scopul prevenirii mucurilor insectelor şi mucegaiului,

Lcmnul poale fi tratat cu xylofcn, xylamon solid, silicon sau polimeri prin impregnare dc ba/j

prin i n arc in Jocurile accesibile şi difu/uarc de capilaritatc. sau prin r.i/c i.vnia

jn \ ederej execut «ini nccstor operei Lii se inu ninn precnulii în cec*! cc priveşte lemnul pictau
■
Tratamentele sunt rezervate specialiştilor

2. \ fu s u r i d e în tre ţin e re ca re n e c e s ită p r e c a u ţii s p o r ii::

- Ciuntirea prin unersiuiie sau prin jet dc apă a marmurei şi a anumitor pietre ncpiclnlc. poate fi

prevăzută iu urma deciziei unui specialist.

- Uncii lucrarea presing, un slrat piem, „u Ircbu.c aduse fragmentele dc pelicula coji,a. „„ „eburc

deplasate aţchulc că/uie in apropiere (infraauoaiag ale operd). Accslca Irebuie adunate cu grija, astfel
încât sa se permită o refi.xarc tic către specialist.

- Bucăţile sparte sau detaşate accidentai trebuie adunate înlr un , ..

intr-un pachet care se ataşează lucrăm

e. Deplasare f i transport. Recomandările ce urmează n« ■ .

* pcrijut conservatorului să supravegheze
operaţiunile, care i or fi încredinţate antreprizelor specializate orbi ,
CCChjPa!c cu materialul necesar.

146

'1
 ' / V ' W" m an- ’n Plc'" :,b" trebuie studiata consum,,a fzică a luciăm eu scopul do a prolei i

p .« i^ (nsuii Vl/ibl1" V Profunde, părţi subţ.ri, suduri ale pieselor detaţalc sau fixate prm

cr:m<P!>;,ne- /,<)I1C corodalc, oxidate. măcinate)

l.uerm le mari trebuie ridicate sau deplasate numai ratând apel la tehnicile de ridicare pe

dedesubt (palete de lemn)

Pentru ridicarea lucrării pe palete se

s folosesc levierele de fer, dar înlcrpunând mici sprijine de

lemn.

Stabilitatea lucrării se asigură prin corzi care nu au contact direct cu opera datorită pernelor

(tampoane de fibră sau de burete plastic).

Lucrarea urcată pe paletă se deplasează cu ajutorul unor rulmenţi sau a unui căruţ electric

Niciodată nu trebuie apăsat pe părţile proeminente nici chiar pe colţurile soclului.

La trecerea peste scări se constituie punţi şi planuri înclinate din bârne, scânduri asigurate de

cale

Lucrarea trebuie ancorata cu corzi din două părţi, ca la doborârea unui arbore. în timp ce urcă sau

coboară

Se asigină nivelele necesare pentru transport şi pentru prezentare prin adaugarca alternativă de

planşete sau de baghete care se bagă pe sub lucrare: se efectuează glisarea lucrării pe scânduri oblice şi

.săpunite.

Atunci când este necesară ambalarea:

- Lada se construieşte în jurul lucrării in poziţia sa normală.

- în ladă se instalează pe orizontală tablete culisante şi capitonate, cu conturul lucrăm , marcandu-

se reperele de montaj la plecarea şi la sosirea în expoziţie.

■ Trebuie evitate bavunlc de demaraj cu creion»! cu OM de sticlă, pe obieeie. în momentui

trasării gabaritului.

- Se vopsesc în culori vii traversele superioare ale lăzii.

răstoarnă nici nu se culca.
- Se respectă riguros sensul lăzii, marcat \azibil. lada nu se
 - . ,..l d. ’i ■/d t '1 '• pv’ " " lo c C 0 ,*- J)i'n/.jU(|

.. ;j Vt;. , - —JJ

, ararua/i practr-abilcJc, sc vopsesc panourile. se

:: , . . .... n : c; sculptură

.. r..r.z se - jacazâ in iJxilc; adaptate Ja piese, pentru întoarcerea de la expoziţie.

/.i.ev yr mijlocii. Cea mar marc pane a prescripţiilor mai sus prc^cniaic

. -.r.cvrsrec . «Ln: .rea metalelor, Icrac/tclor ţi alabastnirilor

.. dimensiuni sc planii cu ambele mâini, una sub obicei, iar cealaltă ţinând un punct

rai lateral.

. i frac;!:, din cauza materialelor sau a stării de conservare sc prevăd Ifldiţe

• cel: aajfcmn prin polistircn sau burete plastic, in lada exterioară

protecţie Irtlei; adaptate !;: lipul de piesă transportată, având in vedere ca prin

■ i-i r.. -■ezc epidermele, sau. cedând, să nu dea joc ţi să compromită fixarea

- ■ -A OBIECTELOR DE ARTÂ DECORATIVA

atcazj cons.rvarc.i, prezentarea, manevrarea şi întreţinerea principalelor

I' ■• decrete,-a expuse in muzeu mobilă, tapiserie, vitralii şi diverse obiecte de

!r:-n - '-Z&y.'in. ilîdc-un;

- ■ •• V -.S W ,« f i m « * * b variaţiile * tempera,,™ ţi C,,[L. p,m „„d

* ■ ‘ “ *“ ■‘M c a l d '~’ “ “m J “ 5” 1* ™ a r a m intre 50 ş i « ,%

:
.......... “

i , * * * c . « m * - • » - deplasau; daca

executarea acelei raanr.rc trebuie

,
" fc“ dc“ " '“ i n,e,odaia <fc bra|c sa„ spâur

fM, , , ^ ^ Pc01nl

■si * « ! - « * « , „a r,„ara „o cs,t consI„ uiia dm ^

I4S

1
 s . ^ o .iu prut alunecare înainte. evitând nunţun i phif.ijnlm de nmrchvi.iii e.nz iu ni

secţiunea superioară.

. Sii se pună În piciopic pe porţiunea de cam 51 * i tic uanspcn.il.i separai. ţm.inJu-: de cant. m

T-,| evitării spargerii sub efectul propriei sale greutăţi

Pcnini întreţinerea marmurei, vc/.i capitolul "Seulplun"

- \ ; v ijild e p e p icto n n -, birouri, mese. comode, ele., trebuie transportate in plase înainte ... a ■-

, . nc închise eu cheia sau blocate sertarele; scoase clicile, asigurat că bronzurile nu n - 1 ■

inioarcv. n o
j . sau să se spargă In timpul deplasării; la ridicare nu trebuie niciodată lăsate să alunece

Mobilele de lem n natural uebuie cernite din când in când. Dacă apar păun de cart. t i ^ u -

„ ,,.iat xvlofen imediat. Trebuie supravegheată hrănirca cu regularitate a pielăriei de birou

/j P en tlu h . Ar trebui m enţinută o umiditate relativă medie de 50% pentm pendulele cu caseta de

Iemu şi sub 50% in cazul în caic nu au lemn ■

t a i n i c de , mişca un pendul, trebuie desfăcu, balansienrl. asigura, ca geamul csro luau f « . H

jniănt cu o cruce de liarlic lipita (scocij

e. T apiseriile

c t a . r v m Tapiseriile sun, în specul sub.cclc alo pagubelor provocauc de Irunina, « « * » - • •

„sece....... căldură. Asupra accsror difer,,c ...... c e vei capac,Ce ................ - .....»

"Temperatură"
trebuie bătuic in cuie Tapiseria Uebuie in
, t o » , . N iciodată tapiseria 51 paionul sau nu

. . „ h prinir-o Chingi de suspendare. Confonn unui cbreci vechi încă in

întregime dublată şi infanta la Cill ■ 1
• . , ,-n F n m a d u n g a poate fi fixată pe o planşetă cu ţinte. Adesea i se cos
vigoare la ivlobilicrul Naţioii.il dm ■ 1-• - _
i j » ,v- "Vclcro" care permit. în caz. de urgenţa, sa
aşa ,.ion. Acum cslc recom andabilă M o ş iră , b en e lo r ade .

facem să cadă rapisena u ăg ăn d de un col, infonor p cp cn d .cu lar e, pe zid.

' , .., „ „.iiu a marc pe un mlou care se suspenda, dar m
3. a r o .-m .e e . O tapiserie se poale rula ea o pa.ua P

acest caz. ocupă loc m ai m ult.

 /onl.il. :ibllV! in—1( la î-rc,lt:ilc:i
M J . ,v.:.k li mduilă Inlâi î» <>"
C b c a w w m l cdric m ijloc, astfel intri,I t a M i m t e s» « c «â* mu, , (
intimtuiiD. apoi in it'irs \ci 1ic:il de In cM)
, i.-.Hi 1 1 îndoituri peni ni evitarea ruperii fibrelor.
IVnln/ pic- :Je nuci se poale interpune hârtie la nuioui i

. , u-ici cu fala astfel încât să se cv ilc urm ele de n> „ -

Niciodată njpil.iloiilc mi trebuie puse m contact cu i.iţ.i, .« r ni;ţJn..

sau agăţaturile.

'r- stochează acoperii;! şi adăposti la dc praf. cu insecticid contra m oliilor în interior

Tapiscna esie poale singurul tip dc piesă despre care nu se şlic sigui daca so conserva mai binc

>P'.‘ă sau depozilală Piesa nu trebuie să rămână îndoită lot tim pul deoaiccc plierea pcm ianenlă jj Csî*

ne/ăsiă. De asemenea, piesele din depozit trebuie să fie periodic desfăcute, inspectate, tratate cu insecticid

—'i!r, moliilor .şi apoi rcâmpăturite, urmărind alt traseu a! plierilor.

■' întreţinere. Orice tapiserie trebuie dccroşală cu regularitate, cel puţin o dată Ia coi ani. pentru

J fi curăţită de praf, rccto şi verso.

spiratorul, tară jieric. trebuie mânuit în sensul ţesăturii adică pe orizontală în cea mai marc

. - -.i/u.jj >i. Daca piesa este fragila trebuie fixat un filtru de m uselină pe orificiul aspiratorului

TJupu dcsprâfuirc piesa poale fi pliată punăndu-sc în interior insecticid (cristale sau praf), timp de

~ ' înainte de a fi agăţată.

!'a ‘m k m k m r""‘‘ "K iv c in " P C M datoria acizilor pe care ii vehiculează. este « t e a

n c c c tr ca M ă r i i l e să Ce spălate. Trebuie asigura, iu prcuiabtl cu părţile restaurate sa m, se desprindă,

caz iri care nu se poate recurge dec.it „ curii,,rea uscata sau cu u ta u , Altfel, se preferă in.bn.erea: aceasta

sc realizează intr-un recipient destul de

,narC PCmm cvi,arca m°lotolirii firelor şi î„ apă demineralizată. A
se amina că c tapiserie m urdară este in pericol.

Dacă se observă plesnituri inir-o tanienrir- , ,

‘P‘ SLl ‘rcbuic dccroşată; dacă este vorba despre
cusătun între părţile ţesute, este de ajuns să se rccoasă n, a . -
‘ ‘ os, aca este vorba despre rupturi în ţesătura
este necesară restaurarea; dacă aceasta nu poate fi Drevă711l* r .
• n curând, piesa trebuie pusă în depozit căci
suspendarea ar agrava considerabil starea piesei

Pentru orice intervenţie pe o tapiserie, trebuie apelat la un w ■ ,• . . ,

P cialist şi ferit dc improvizaţii.

J 50
 I Trebuie transportate şi con*™ ,,- î„ ])idllarc
itralL
, fe
i orizontală. iJnc.i mărimea
,,,, slăbiciunea plumbului le îndoaie, trebuie consolidate intre doua p!a„uri

Dnci sliclcjc sunt sparte, trebuie să se ceara unui sticl .r . .

“• le lipească, mai degrabă, decât să pună
tradiţional' 1 0 rame de plumb caic desfigurează opera si rar,' „
u Slml necesare decât dacă vitraliu) este
CNŢUS in vânt.

C. O biectele de vitrin ă (een eraiitu ti) Pzntfrn . .

■• p asarca unui obiect de vitrină trebuie întotdeauna
(imit cu ambele mâini, de jos. şi de un punct Torte niciodm-i -
1 1 ’ UCI0Uata riu trebuie ridicat de una din părţile înalte sau
de o ansă; dacă c vorba despre o statuetă sau de un n h i ^ - t ■ ■ ,
c F un 0DlcU c" socî» niciodată nu trebuie apucat fără să fie
ţinut de soclu. ,

P e tra curâjirc se u d lia w â piele.-, de căprioară sau perii de mătase naturală; a se etala folos,rea

penilor metalice sau de nylon.

înainte de a aranja o vitrină trebuie să i se verifice starea de curăţenie şi stabilitatea; trebuie să se

asigure capacul contra riscului de rabatarc bruscă; niciodată nu trebuie deschise concomitent două părţi.

f M eta lele. Trebuie ţinute în mediu uscat (UR mai mică de 50%); in vitrine trebuie puse cristale

de silicagel care absorb umiditatea.

. / . ir ”i n t u i .)'/ a r g m tn i a u rit Aceste metale se oxidează din cauza poluţiei atmosferice sub efectul

acidului sulfuric şi adesea în contact cu lemnul tratat utilizat pentru vitrine şi cu ţesăturile de protecţie

Pentru evitarea înnegririi. obiectele trebuie ţinute în mediu uscat; a se fen de iluminatul cu

incandescenţă care poate provoca, prin încălzire, condens în vitrine.

Este necesară o curăţire regulată pentru a împiedica alterările caic, pe o perioadă îndelungata,

devin aproape iremediabile.

Argintul se curăfă cu fierturi pe bază de aib de Spania sa» tuni simplu cu ptelc de căprioară.

Argintul aurit nu trebuie frecai pentru că: se urează pelicula de aur, dar poate fi folosit tm produs
j

special de tip "argint aunt". apoi şters.

Argintul şi argintul aurit se manevrează cu mănuşi.

i

151
 , , in contact cu mediul I,»w l 1*1 a .r * i "cn,c<l,.,lulc dislruScri. Trebuie Scc|

......„ , e cum ănu*,. iu c a ,,l alingerii cu m ăna. « N u c * . » o ,.* ,0 de căprioară.

flr0M 1, aim . «U trebuie „ic,oda,u c ,„ ă |,„ cu nn produs decupau,; trebuie sp ăla, cu m

săpunită şi uscat imediat de exemplu, în rum eguş

C m se utilizează candelabre sau b,a|e de lumină trebuie să li se monteze bobesc.

5. Anima.Umiditatea este periculoasă pentru obiectele (le mama. pentru că produce o

recunoscută, cocleala.

Mti se manevrează aram a cu m âinile goale.

Trebuie curăţate periodic cu un produs obişnuit de drogherie. O rice pete trebuie scoase imediat ce

apar. D acă coroziunea este veche nu trebuie atins obiectul. încred in |ân d u -se un u i specialist.

4. Cositor şi plumb. Aceste m etale se deteriorează la frig, sunt subiectul u n ei boli num ite "cium

pentru a l este transmisibilă intre obiecte puse în contact şi se poate extinde p ân ă la d istru g ere a (ol.-ţi» a

piesei contam inate. Dacii această boală care arc aspectul unei m uccgăiel. albe a p a re pe obiect, trebuie ca

com edii sa fie izolat, (trebuie dus la un laborator specializat de tratare a m etalelor). P iesele nu trebuie

lăsate niciodată în contact cu lem nul de stejar care se parc că jo acă u n rol d
:lc rm ;n n n t în declanşarea
acestei boii.

C os,m ari „• plumbul se curn|ă cu a,cu ,ie, folos.,,d o foaie m oaie d e piele d e c ă p o s ™ , sau piele

m oale. P rin tre alte procedee se poate utiliza ş. apa caldă cu săpun.

O biectele nu trebuie frecate prea m ult şi nici curăţate nrca Hp

p 011 d eo arece se p o t esto m p a detaliile
d e cizelare.

P o rţela n u ri J a i a n ţ e şi ccraim cu. Aceste obiecte se conservă " ,

" J m ' rin n a , la a d ă p o s t d e praf, bine
f ix a te 5 , sta b ile. O b iectele se d e p la se a z ă d o a r a tu n ci ctind e ste n ecesa r. '

S p ă la r e a sau cu ră|irca n ecesită m u lte p recau ţii-

u tilize ază n ic io d a tă d e te rg e n t abraziv.
IV. Ct
n u m ai apă cu săpun. O biectele nu se cufundă m
î
P deoarece o d ila ta re b ru sc ă a m a te r ia lu lu i po;llc
p ro v o ca să rire a em ailului.
 ««.-tei Trebuie « ila tc , în special, varia(iilc * tem peratul. pcu.ro c i pol „„.rene

dilataţii V contracţii ale suportului metajic, Ia care emailul n-ar rezista

în ceea ce priveşte emailurile pe aramă, dacă metalul apare gol pe o porţiune, trebuie

supravegheat să im se oxiceze, pentni că cocleala intră sub email caro se poate desprinde. Dacă totuşi se

formează trebuie răzuit cu gnjă şi metalul uns cu ulei, in vederea izolării de umezeala din aer.

;. c:!d eş;tn !e. Uscăciunea prejudiciază mai mult decât umiditatea. Astfel, trebuie evitată creşterea

temperaturii în vitrină, ca şi iluminatul incandescent.

Suprafaţa fndeşurilor fiind fragilă, se recomandă fixarea pe suporturi de material plastic,

evitându-sc acroşajclc în metal, ceea ce provoacă zgârieturi.

E. CONSERVAREA TEXTILELOR ŞI COSTUMELOR

J extilele au o structură şi o ţinută specifică. datorită modului de fabricare, proprietăţilor fibrelor

ccnsulutno şi du erselor tratamente care le-an fost aplicate: albire, vopsire, aprctarc.

Lac:i sunt depozitate, utilizate sau expuse, aceste proprietăţi originale suportă transformări mai

mult sau mai puţin profunde, mai mult sau mai puţin vizibile: îmbătrânire, decoloram, uzură, rupere,

rigidiza re, rugozitate, mucegăirc ctc. .

Conservarea ţesăturilor vechi şi preţioase necesită două tipuri de tratamente: acţimiea profilactică,

singura discutată aici şi acţiunea curativă care revine specialistului.

O bună conservare presupune:

- protejarea ţesăturii de cri ce riscuri «ale mediului înconjurător: lumină, umiditate, temperatură,

aimosferâ, praf, poluare;

- utilizarea metodelor adecvate de curăţire, depozitare şi manipulare.

a. P ro teja rea îm potriva riscu rilor ilu m in a tu lu i şi atm osferei

1. P erico le . Factorii care compromit conservarea fibrelor sunt complcxi şi încă incomplet

fătaţi. Totuşi anumite principii au fost determinate:

 ■■ .„„siiaiei decolorează orice textila, orice coloram naturi
- 1: » oricare ar f* sursa ş> intcnsilaic .

artificial. Dccolorarca este proporţională cu intensitatea luminii;

i decât formele obişnuite de ilmmnat artificial (cxccpfc
.Ivniina naturală este mai periculoasă dec.
, î pn, cele mai periculoase sunt ra d ia te a i lungime de unda nucă * *
ilin rarului ilnorcscent). în genei a .
. , rf/icientc sunt în ordine descrescătoare: poliacrilonitrilii, ^
special ultmvioleteie. Fibrele cele mai —- ■
, , ■ - .(« c a Fibrele groase sunt în general mai rezistente decât cele
vjscoza, bumbacul, îcnlcna, nylon-ul, rn.ila.--. ■
■ , c 7 0 i,;i,n(n fibrei medifieându-i comportamentul In lumină. în acelaşi
subţiri Vopsirea poate afecta durabilitatea îiorei,

timp, natura fibrei poate să modifice reacţia colorantului la lumină,

- dccolorarea. însoţita de slăbirea structurii fibrei, sunt accelerate printr-un exces de umiditate.

Acest aspect este foarte important: lumina singură nu este agent distrugător, ca devine asacl. combinat:! cu

umiditatea, căldura şi agenţii atmosferici:

- gazde şî acizii atmosferici decolorează ţesăturile în aceeaşi măsura, atacă fibre lc_şi alterează

coloranţii. Din acest punct de \cdcrc, fibrele sintetice sunt mai puţin fragile decât cele naturale. Printre

n a ica din urmă. lâna este mai puţin sensibilă decât bumbacul şi inul, la atacurile acide şi ortidante;

* degr.idarea celulozei p,*.n agenţii atmosferici se accelerează proporţional cu căldura, mai ales

în prezenţa umidităţii;

- praluiile sporesc alterarea fibrelor şa a culorilor;

- uscăciunea antrenează o scădere a elasticităţii fibrelor, provocând ruperea în timp.

2 Remedu- Eslc indispensabil controlul riguros al procentului de umiditate relativă şi a

temperaturii (veri capitolul "MICROCLIMAT").

în ce priveşte protecţia împotriva radiaţiilor, vezi capitolul "ILUMINATUI "

- Metodele tradiţionale de p ro te ic a textilelor, cum sunt expunerea în vitrină sau în cadrul vitrat

constituie o metodă eficientă de apărare împotriva prafului murdărim , îne f , . ,

ane,> a insectelor 5 1 , de asemenea, a
variaţiilor procentului de umiditate relativă. Ele simt mitin î ,___ •
pnţm eucoce împotriva radiaţiilor şi a pericolelor
m ai subtile provenind din agenţii poluanţi ai atmosferei.

- Praful trebuie aspirai periodic (curăţat cu muselină)

154
l
 - Amimilc produse ehmuce pei asigura o p,o!, , ,. ,.
l Icmpor.jM dcxinii.i şi glucoza caic pol li

m m m p" “ S|’al " C 1,1« “ * <•"'"*» - « M c consuna im 5pccia ,s,

I,) Protejarea împotriva insectelor y „ „wliU<)r

I i'encol,• Principalii ditsnnm c,,„, .

’ 'gumsnielc care se hrănesc cu material textil moliile.
fjlenclc re şi ciupercile pe bumbac si celuloză a i, .i
• AlteL suni periculoase prin afinitatea cu materialele
care se găsesc în contact sau in anroninr^n
■ I • mior. insectele ale căror larve parazitează lemnul, putând
să penetreze şi in lexiile dispuse in apropiere

Luna este materialul cel mai viilnonivi i-, ; , • ■ „

■■btl la insecte ui tnnp cc bumbacul şi celelalte fibre de
celuloza sunt mat vulnerabile la microorouncmn n . , .
garusme. fibrele sintetice nu sunt subiectul acestui tip de
degradare.

Moliile sunt luci fuge şi acţionează m.ii ales in inluncric: ele nu atacă mătasea

2 Rcmcdu- ’n t e l u r i cu insectele, este de preferat ca textilele să fie conservate In un prag de

umiditate relativă d„ 5 0 /o şi o temperatură de 15°C. Aceasta pentru cu sub această temperatură larvele nu

se pot dezvolta

O atmosfera uscată previne tu general atacurile datorate microorganismelor; curăţenia .;i

Verificarea regulată a localurilor previn atacul insectelor şi rozătoarelor

Jeleai ar fi crearea unei bariere inerte între ţesătura şi atacanţi (ambalaje sterile, vitrine sub vid

sau umplute cu gaze inerte)

Textilele pol fi protejate prin fungicide (impregnaţii cu salicilanilidc) şi prin insecticide (D l I

^dan. în fmmgaţn) Aceste tratamente trebuie aplicate de către specialişti. Parndicloibcnzenul (naftalina)

nu cslc atât de eficace pe cât se crede. Trebuie să fie utilizai in ambalaje închise de preferinţa şi la o

temperatură mai mică de 2U°C. Doza trebuie să fie destul de ridicată (lOOg/mc) şi rcânnoita la fiecare şase

luni.

c Curăţirea. înainte de a se trece la curăţire, trebuie studiata rezistenţa materialului şt natura

'WcrveDţiilor suportate
 iM , . „ u jcsum âri 5* existenţa occMorn licbu.e sen......
:mil 'ncicd^'ic m ■
i r,„ i,i ,1,1, - iu ;in.i cum c.xlc iiiiit>T-c<i. pentru c
....... ,>,„„,,„0 m m * m « M c » * * ' ' V

j 1lL.blllc ,m ile le p iod usc noul ic de prcfcri/i|:i ;-i cmc bim ,

cur.urc,i uscata este smgui.i indicata. I e
, , , „.„i., „ .rtiim sau albire. în ca/, de nesiguranţă se face o încercare
consulte un specialist inamic de a se IrLU. I.i cu i., -■
, ulir.isunetc
Curăţirea pini emitere de i ml -rcsnill'l mai
parc mloresanu lll.li a.llCSi pCIltfU. ţesăturile CU flT llICI.lti. X

recomandă încercări; nu se recomandă poniru Icxlileic fragile

d. Prezentare f i depozitare. Textilele cu coloranţi organici vor avea o conservare mai lunga dv.:

se pun inii-o nlinosferă uscată, curată ţi puţin Încărcata cu oxigen şr acid. Dat o atm osfera prea nşc.a.î

reduce umiditatea fibrelor, le diminuează supleţea şi provoacă rupturi

- Manipularea ţesăturilor cu mâinile curate sau mai bine cu mânuşi şi cât mai rar posibil

- Protejarea textilelor de atingeri şi frecaţi, caic accclcrca/â u/m a şi provoacă pete şi auo/m ni

- fesul urile sunt mai bine protejate, mai ales inipoliha microorganismelor, ut pachet; axiale

decât in saci de plastic.

- Piesele toarte fragile pot f plasate intre doua plachete de ple.xiglas daca dim ensiunea Iot o
permite

-I * M. « P« « « in H M * speciile, « c a «c „ nniiiurci
orizîikl lotoc/iita $i conserv;)ren.

' R °SC|C dc COStuni umplute cu hârttc. cârpe i .„elină , , r

L » sa u \ al ii Pentru costumele complete
se recomanda folosirea manechinelor şi puncr ■. lor în , . , .
‘ u n "J 'ilrmcJc \o r fi dotate cu o perdea care se
manipulca/n pentru vizionare Părţile dm metal sau dm , . ,
mn a c suportului de costum trebuie să fie
acoperite pentru . evua contactul nrntenalulm cu suprafeţe „ o a s e eu lîn l • .

« « « — - M , , Bonilor m c, „ cc ’ ' ‘ ..... .. PenC'" “ SC " "

• ‘“ pentru a evita rugm a

. Trelwk' « w S,„v,r a ^ pn„ ‘

* Pl c ' 11 posibil trebuie
micşorarea riscurilor dc ruptură. Dacă nu se evitată şi plierea, pentru
PW Punc pip.de dc i
umeraşe moi şi pe forme. "ubrâcam intc, pot fi agăţate pe

J56
 t

ii m in categoria docum entelor grafice: arliixe. hârtii, cărţi, fcrccălurt. desene, gravuri eic

C onserv urca acestor documente presupune:

- cunoaşterea m aterialelor cc intră in compoziţia lor, pentru a putea identifica eventualii factori

t'j deteriorare;

- pievcdcrcu şi punerea în aplicare a mijloacelor de păstrare şi liaiament adecvate fiecărui aven!

distructiv,

- observarea precauţiilor necesare pentru depozitare şi manipulare;

a. .'riitfi riale!,' şl fa c to rii Iar de degradare

- Papirus: este atacat de insecte şi nu rezistă la umezeală

ai rezistente decât hârtia, dar sunt foarte influenţate

- Pergam entul şi velurul sunt. pe ansamblu, mai rezistent

d- umiditatee .şi
şi mai si
sensibile decât hârtia la variaţiile atmosferice.

- Textilele pentru scriere sunt în

-■'-lentilele conţinând celuloză se conservă în bwiw “

'Microorganisme.

157
 ■■ r , i„ i; ,1 ;;iuv.c- toate Li* bile de scris erau fabricate clin cârpe; erau stabile. neiUi^
îi (le

bii.'ia cablate

- Hăuiilc rirdenie sunt mai pelin stabile şi pol reacţiona chimic unele asupra celorlalte, prccţJ

,; cu cernelurile pe care le superbi. fn Juncţic de condiţiile de mediu hârtia poate sa fie dctcrioraiă

căldurii şi uscăciune, - cate pulverizează literalmente cărţile - de lumina solară şi lunară, excesul de

umidi: .ie, praful. insectele, rozătoarele, microorganismele, agenţii atmosferici, produsele chimice.

- Cernelurile de carbon fabricate pe bază de negru de fum şi funingine suni durabile şi n-ni rnc

e ee:e nccr.e asupra materialului suport. Cernelurile pe bază de săruri de fier sau de cocoaşă d>

(rerndurile de stilou) sunt mai mult seu mai puţin durabile. Cerneala de stilou cu bilă nu se consună

Cernelurile de imprimerie sunt permanente.

- Calitatea tăbăcim este feciorul decisiv în conservarea pielăriei. Pielea este sensibilă la condiţiile

C ',1: “ C;' !CmC •' h p°,uarCa atraosfcnc;1 0 ? icic «ciralatct se conservă prost, m u c e g ă ite şi suferă din
cau/n umidităţii.

ce sunt u n c. m ce mai mult utilizate pentru a înlocui pielea din ferecaturi

" ^ - — * * ca ^ , sc dKCOn,p m m
c‘°* -' U1 c,oruri nocive pentru dccumcnlc.

- C iclurile utilizate p a ® . legSm ri atrag insectele 5i ro d to ta clc.

L P r a v 'v d r c u & t o t o n e n t o t a g i l o r d e d e t e r io r a r e

f el n;ai adesea degradările s

£!înt k m s in ^ lor iniţiala. Ele riscă si
' scrtP- unei examinări, de
r.ceen trebuie o vigilenţă constantă.

7. Deteriorări datorate microvegctafjci

L SimpîODîC

' Ci,lpcrciJc descompun celuloza, pătează legătu

nIt:' <tacriore®il cleiurile şi
si adezivii, atacă firul,
cernelurile, pielea şi materialele plastice. Infestarea
sc ^ d u cc printr-o
pigmentare în pete galbene, negre

158
 sau brune. An,imilC S,5CC" formca/ii colonu incolore, odată cu aparţin celor m ai lujere urme (urme

prăfoase la suprafaţă) trebuie să se verifice um iditatea ţi temperatura;

- pclelc brune adesea constatate pe hârtiile vechi rezult;, dintr-o rcac|.e chimică între impurităţile,

pe ba/a de fiet prezente in hârtie ţi anum iţi acizj organici clibcra(i de către ciupercă.

f!. K cnicdii

- Păstrai ca localurilor înlr-o stare de perfectă curăţenie; asigurarea procentelor de um iditate ţi

temperatură adecvate;

- m enţinerea unei circulaţii de aer caic îm piedică formarea unor zone favorabile dezvoltării

microorganismelor;

- volum ele şi cărţile nu trebuie puse prea aproape unele de altele pe rafturi, plasate prea aproape

de plafon, de ziduri sau de sol. -

- hârtia poale fi tratată cu fungicide:

. orlliofenil fe n o lu l sau sarea de sodiu (lepam il) este de slabă toxicitate şi polivalent. Foi de foiţă

japoneză im pregnate cu o soluţie de 10%. pot li utilizate fie intercalate, fie pentru învclirea documentelor

depuse pe stclajc, sau deasupra docum entelor. (H ârtia im pregnată poale fi folosiţii de la 6 la luai), in

soluţie de 5% se poale folosi şi pentru piele

Porii suni d istraşi p n n lr-o expunere la vapor,, de Fi,„ol. dar acest produs nu asigură o protcc|ic

pomancnlă şi poale să alterare cerneala, să a,ace culoarea ş, veni iunie, să dclc,acresc pergam cnlul ş,

cleiul. Se poate Îm piedica dezvoltarea m ucegaiunlor plasând foile de Harpe iu,re file de foită japoneză

soim ,c alcoolizală de fi,noi de 10% sau prin pulverizarea in sălile infestam a acesle.
miprcgn.ilă eu o
ferestrele trebuie să rămână închise cel puţin 24 ore).
sluţii cu ajutorul unui pulvcrizator (uşile şi
a radiaţiilor gama s-au dovedit periculoase.
încercările de utilizare a razelor ulUaxiolclu ş

riiravioicielc atacând materiile organice.

Toate aceste procedee trebuie aplicate cu precaut,e de un personal spccialrzat.

 2 l ' - w i e m i n >!*' tinin-nlii

I. Insectele
Ijbârcilc. temutele. vicitim de Ij iii .i şi >.r.ir;î_;iiţ.;>
I rnxip iln duşmani simt pcşlişoru de -ifi,ml.

- Depozitele trebuie uscate, vcritilnlc şi curăţite

- ImpoLnsu termitelor se pot plasa sub slclajc şi dulapuri de lemn recipiente metalice con|in.-,

ereo/ot sau coaluir Căile de acces, îmbinări, fisuri, crăpături, trebuie astupate cu cinicul

- Documentele infestate şi noile achiziţii se dezinfectează întotdeauna, supuse la fumiga.,, in

cartiere sub xid (cu aldelndă fornucă) Aceste procedee se realizează de specialişti

- Pentni tratarea unui volum nuc de materiale se pot utiliza dulapuri etanşe şi kilopcLra La im

dulap de 2 mc se pune un liiru de amestec, timp de 21 de orc. la o temperatura constantă de 2-1 C

O aîta mclodu simplă cărţi, documente, se etalează pe slclajc perforate intr-un dulap metri]i

clan,,, paradiclorbcn/cmil se pane la ba/a dulapului inir-o proporţie de lkg/l rne iimp de lă zile

Pnradtclorbcnzcjiul şi kilopcLra distrug larvele, dar nu ouăle Trebuie ca documentele s i <

păstreze sub observaţie timp de un ari şi să se repete operaţia dacă este necesar.

- ' c pol aplica insecticide cu pensula sau in aerosol

II. Ko/ătoarclc

Campaniile de deratizare constituie mijloacele de luptă cele mai eficace Produsele folosite nu

trebuie să fie periculoase pentru oameni Produsele repulsive sunt naftalina, fioatca de pucoasă. varul ,

ideml de abraz.se. gudronul de huilă, creozotuJ, gudronul de ceda. Celelalte produs arte tox.ee nu pot
fi utilizate decât de specialişti.

a D e te rio ră ri de origine fiz ic ă

Pentru a le limita, mc. nr, document grafic nu trebuie expus în permanenţă.

Toate fibrele îşi pierd treptat rezistenţa alunei când „ ,

I >ne. când sunt expuse la lumină solară sau artificială
bogată în ultraviolete.

Hârtiile de înaltă calitate se albesc şi devin franlr , .

£ '■ dl" PM> mecanică, mai ales harfa de
ziar, se îngălbenesc şi se alterează in continuare Ideii -ar r -
» n a Sc dispună de încăperi I M t o e m .

160

]
 iJ.iinin.-Hc cu lămpi de putere mică. fn sfih!r m r
iC ci‘ 'cicslre sunt Ilcccs;ir , . .
documentelor în înnpc închise Teoretic c iltrc sau pastrama
Cllc- « P u n erea direcţi h i -
luminoasă redusa. Filtre optice SpccnIc cIlJt]J. . ‘ ' m,m' ^ in,cnsilatca
br . d f , ............ .........ullruviolctc ftlc exemplu. Perspex, cure se
prezintă sub forma de iolic de plastic)

•ma - Căldura şi timiditatea (vezi capitolul "MICROCLIMATUL"! f -,i ■ ■,

1 UL ). îngălbeni rea şi fria b ilii rea creşte
odată cu ridicai ea temperaturii Influenta nocivă a fac,ni„ ,
‘ luctonior climaterici este de altfel cu atât mai marcată
cu cât calitatea chimică a hârtiei este mai slabă
m

m 4 . Deteriorări de origine chim;,ca

P oluarea atm osferică. Materialele îm-Mun • .

^ ■ roiiscnabi) şi ava/id o cantitate de umiditate
noimii,: nu se alleicazâ. Urmele de fior cm plinri, , . ,. ,
- - - ir ni pre/ente in hârtie sau piele pot cataliza transformarea în

iiidndc suJfuron.se,> in ncid sulfuric Accsi acid arc

^ U Minune. mv» un
î,,» cfcci, extrem
, , nociv
de . asupra hârtiei.

n. P rafu rile . Acţiunea nocis-â a compuşilor de sulf se agravează în prezenţa prafunlor ¥i

impurităţilor. în general microscopice, ele menţin pe suprafaţă un grad de umiditate superior celui normal.

L>k. necesară o ctiraţcnic perlecta Aenil care pătrunde în localuri trebuie să fie epurat intr-o soluţie

UcUin.! in timpul trecerii sale prin aparatele de cîiînnlizaic. Localurile care adăpostesc documente unficc

Irebuiesâ fie frecvent desprăfuite. Restaurarea întreţinerea, curăţirea şi îndreptarea documentelor necesită

adesea recurgerea la procedee foarte elaborate rezervate specialiştilor. Se va veghea ca legăturile sa se

execute cu grijă şi dm m ateriale neutre

e. A ranjarea şi m anipularea. în ceea ce priveşte amplasarea, materialele şi metodele de

C'pozitarc. clini a uzarea, m anipularea şi consultarea documentelor, măsurile de salvgaidarc iinpotii\a

C antităţilor naturale (incendii, inundaţii, cutremure), directivele au fost stabilite de Consiliul

In'Urnaţional ai Arhivelor:

- prescripţiile regulam entare im pun punerea documentelor pe stclaje din materiale ncinflamabiie;

- pentru reducerea riscurilor de degradare legale de frecvente manipulări este de preferat să fie

c°nsolidalc. Prioritate se di periodicelor, în vederea păstrării colecţiilor complete.

 kM
n .V !
1

, , . f llir „ , vertical. gieiilatca volumului sprijinindu-sc pe coperţi, sau se ^

Volun:.1.- legale se '
. m
r j. i jx-on/onl ila - onecen/s
„ s-,i mi
"u se
se suprapună
. i i mai mult de 3-4 volume.

, , n, nrcn înghesuite pe rafi. La scoaterea din raft se sus|m pe o supiaf

Volumele nu trebuie sj ne prea uig • ‘P

c.u mai marc.

m foarte erele se recomandă dotarea etajerelor cu un mlou care să p1V01c
Pentru documente toane grue se 'V

c , « , , n k g t M i în con,ne, « ernjera. PonU» < * * * ' f' " ™ " « " » * * • ‘Icbulc K « * W ».

■ de foiocopial « * 0 pe™»» reproducerea Orâ 0 zicete* legii,unic. Nn trebuie 0 se c a , „

rmeraecrcn reproducerii Iucrăcilor prea fragile: este preferabil 0 se realizeze de la boa începu, nume,*,

după c.irc să se tragă copii.

- Pe cât posibil trebuie evitată plierea afişelor, a ziarelor şi documentelor de mari dimensiuni

- Foile i/olaic ţi dosarele trebuie dotate cu coperţi protectoare sau cu cămăşi, apoi plasate in

murionil unei cutii de carton de bună calitate. Aceste cutii sunt în generai dintr-o singură bucată şi pot lî

aranjate uşor pe o etajeră

Pastelurile şi desenele în cărbune trebuie încadrate sub sticlă cu o mică bandă de lemn sau d;

urton care să înconjoare lucrarea, pentru ca aceasta să nu vină in contact cu sticla, - Desenele şi grauinlc

trebuie montate simplu pe uri carton formând o ramă cu marginea oblică, (pospăitul cartonul trebuie să fie

cestul de gros pentru a evita frecarea unui desen cu celălalt. Desenele şi gravurile montate trebuie aranjate

’ ’’ ' n 'omi de /c>.c pana la maximul le în mape sau cutii. Mapele sau cutiile trebuie puse în dulapun

ii,, cu cocij. ne un platou orizontal, fie grupate două- trei în sertare sau rafturi

- Pentru dcpoziiarea hărţilor şi a dosarelor

Se folosesc mobile plane. Hărţile mari pot fi tăiate in
cucă ţi şi aranjate murise în aceste mobile. Se i
recomandă ca mobilele să fie plasate aproape de masa de
lucru Dacii se conservă rulate ele
pot ii agaţatc pe suportun speciale, fixate ir
in zid sau suspendate în
dulapuri. Personalul trebuie să vegheze consultanţii să nu ,
- se spnjinc pe documente pentru a sene
Folosirea cernelii trebuie interzisă în sălile de conservare

Documentele rare 5i pre,i„a5e se păstrează separa, * K le ^

şi frecvent

162
 3.5. R estau ra re

3 .5 ... G eneralităţi. Principiile restaurării suni aceleaşi cu cele amintite la Conservarea activă.

Aşa cum s-a amintit, limita dintre prim a şi cea de a doua nu poate fi trasată, în activitatea practică, a i

precizie. Mai mult, procesul de restaurare inccpc, de regulă, cu operaţii din sfera conservării active. Spic

deosebire de conservarea activa, în centrul preocupărilor restaurării stau problemele restituirii formei

originale a bunului cultural supus restaurării.

■ -

j.o .2 . R estitu irea form ei originale. Problematica restituirii nu este simplă - in practică - şi

prezintă importante im plicaţii tcorcLiee - s-ar putea spune chiar filozofice, cum ar fi certitudinea restituirii

formei sau detaliilor pnr. comparaţie cu forme cu un grad oarecare de asemănare dar nu stereotipa; sau

identitatea unei forme recompuse dm membra disiecla cu cea originală din care amintitele membre

proveneau; sau măsura în care operaţia de recompunere, fie şi ideală, este o restituire sau o rcmodclarc, în

care personalitatea restauratorului este im plicată înu-o măsură apropiată de cea în care a fost implicată

personalitatea creatorului original - şi de a ia mai departe. în ce măsură restituirea nu este o rccrccre şi ca

alare este sau nu justificata. Revenind la pianul pragmatic, fără a cdicta reguli ferme şi cu caracter

obligatoriu, este clar că orice propimerc de restituire angajează profund personalitatea restauratorului,

toată sensibilitatea acestuia, cu gustul, cu discernăm ântul şi cu puterea acestuia de ob\ creaţie In egală

măsură , propunerea de restituire trebuie să se sprijine nu numai pe argumentaţie strălucitoare ci şi pe o

analiză tehnologică aprofundată, pe o com paraţie cuprinzătoare, incluzând nu numai criteriile pozitive ci

Si pe cele negative precum şi consideraţii cantitative, iar avizarea trebuie să se întemeieze pe discuţia

controversată, cei im plicaţi trebuie să-şi asum e rolul de advocatus diaboli pentru a controla astfel

163
 J ,A

m erii de icstituire nu Ponte n

l irc l.i temeinici;» propi
. j pcci/jn cu pnvi

" T J Z Z * * — " * ^ ...... ............................. rt5,,,",<kra p“ * - * • * *

_ C.1A1 Din aceste motive, alai ipoteza de resliu,,,,.
linc M pe cea a specialiştilor ca.c o u \i.^ c «I Ş.
c irc o propune ^ r

^ _ .....- ........ £ * - ..... • * * cin,c si rc“ a , c , c r m a " * »<>

, „ « .,,0 * imagini ,„c,n=c C , n , «— P - ........ * o * « « « *

adecvată.

3.5.3. Organizarea laboratorului de restaurare. Laboratorul de restaurare se compune din m:„

multe subunităţi ţi anume: o unitate de investigaţii fizico-chimtcc ţi de determinări biolog.cc, care

contribuie la determinarea tehnologiilor folosite originar pentru producerea obiectului, precum şi |a aceea

a rnodificărilor suferite de bunuri în decursul istoriei lor individuale, la identificarea agenţilor ţi proceselor

de dctcriorarc/dcgradarc. respectiv la precizarea diagnoslicultii. la datarea şi zonarea bununlor, atât p,

baza identificării particularităţilor tehnologice cu semnificaţie cronologică sau zonală precum si ţa

selectarea tratamentelor şt a procedurilor de rcsfituire cele mai adecvate. Laboratoarele de acest fi!

reclamă. îndeobşte, stabilitate şi optimizare microclimatică. protecţie faţă de vibraţii şi influente

electromagnetice, precum şi utilaje adecvate. Desigur, instrumentele de mare fineţe, precizie şi randament,

nu pot fi inslalalc in fiecare laborator de acest fel, ele fiind concentrate, datorită costurilor ridicate, in cele

* " * " * 5i “ * ”SiSUră SCIVici,lc « * * m * * m pcnlni imreaga rctoa, asumând,,-* Miel

* r""C|C' * “ “ it,,0SiCC S' * 0 * • « t e * instrumente 5i ,„stala|i, - microscop

balanţe de înaltă precizie, instalaţii de determimrr. .
1 tiucimmarc rapida ncdeslmcLivă şi nu numai calitativ;! a

compoziţiei chimice, sunt necesare în fiecare laborator mai important.

ii;
In afara laboratorului de investigaţii afiv om,,
~ 1 ni atc absolut indispensabilă este depozitul de
tranzit, spaţiu special amenajat în care sunt depozitate h,,n„rii -
de muzeale venite din afara muzeului î1
infesta [c/infcctalc sau «urna, suspecte de asemenea pcncole, a u dclcrior;
ive de
rate, eventual cu procese active
dclcriorare/dcgmdare. precum 5i cele adese din m u M flc
a care
cd picziniă simptome de dclerionirc gravă
le pune în pericol pentru celelalte piese din " ’ '' ~ ‘
' CC,"ăla,K> Aceste bunuri, în w » . »

164

Nj
 \ ;

jîjoccsiiic dv' ((r»]tii'TicjUc)-rcslrîunirc. sunt slooitc

111 spaţiu de (r;m/i[ in condiţii dc
i/oiarc ţi du inhibare provizorie a proceselor de deteriorare

Aceste doua elemente comune, in principiu obligatorii ,v,„ - ■ .

I ru 0r,cc Jaboralor de restaurare suni
completate de un laborator de conservare, dotat cu mii ,ir- -
‘ UUI'1JC dc maS'>ral temperatura, umiditatea relativă.
caracteristicile chimice ale atmosferei precum si nCmn. i m ^ , ■ ■,
' Pemm inlcn'e,it" rapide - cameră de climatizare, pompă
de vid, etuvă, cameră dc gazare.

In sfârşit, de Ja caz la caz sunt ni-p-m;-»!» ,„i , ,

' £' ^ o Inboratoarc/alclierc de restaurare pe materiale şi
tehnici. Lista specialităţilor poate fi în nrinoinhi ..rT . .
■ P p i . urmatoaiea: piatra şi sculptură: metal, arnnireric,

ceasornicărie; ceramică, faianţă, *porţelan’ buuJi

sticlă temn . ..
iciim. sculptura m lemn şi mobilier; textile, tapiserii,

broderii, daniele, piele, hârtie, carte - t-

Dcrmamenr nnim e grafica,
oljmcnt, papirus, r - pictura
■ , . pe lemn.
, . . .m ulei
pictura , . pe

panou, picura murala. Dc la caz la caz. în raport dc caracteristicile şi dimensiunile patrimoniului fiecărui

liiu/cu, precum şi de calificarea fiecărui restaurator, se pot cupla unele specialităţi d.e. ceramică, metal.

siiclâ. sau hârtie, carie, grafică de cane; după cum şi. dimpotrivă se pot adânci ca specializare d.e.

arniurărin sau ceasornicăria.

Din puitcl de vedere al tehnologici operaţiilor de restituire se pot distinge operaţii de întregire -

c.îud obiectul este întreg dezagregat In membriî ihsiecln, dc integrare - când lipsesc părţi distinct

determinate din obiect, care pol fi înlocuite cu alte noi confecţionate ad-hoc, dar cu un grad dc certitudine;

m sfârşii, completare - când lipsesc segmente nedclcnninnlc care pot fi reconstituite numai prin analogie

sau prin empatjc stilistică.

3.5.-1 Procesul tehnologic. Restaurarea începe prin izolarea bunului muzeal in depozitul de

trmnzit Urmează investigaţia analitică, în scopurile menţionate mai sus, apoi tratamentele de conservare

m sfârşit, operaţiile de întregire, integrare şi completare. Ordinea dc mai sus este cea logică, faptele

iasă o pot răsturna, în cursul operaţiilor putând interveni unele situaţii şi descoperiri neaşteptate care să

■aipună cu necesitate nu numai scliimbarea soluţiei dc restaurare ci şi inversarea ordinci logice a

°P-rnţiilor dc reslaurarc în raport cu starea bunului. Şi în acest domeniu reiese cu prisosinţă importanţa
 „ „ p o rta pu « » I» « * ““ * * C' 5i d° TO"“ l '

■ " * ° ~ T 1 iT c u alte cuvinic inlcrdiscpltapre.

ichiucilor, al imcstigalJC cfwtu!11â p » in lc n p c d .p l a c e le a ş i c o m .sii,
Procesul se încheie cu
- - r astfel a sig u ra tă c o n tin u ita te a o t m v M . c o n .r o ,p in i p r c c c s p lu i. f t * * ^
com noncnja ca sa fie astfe • b
. . , ■ r 3 i « „ dc traseu, printr-im proces v erb a l, d o c u m e n t o b ie c tiv şi detaj-a,
concretizează - ca şi avizele, Jiutiai S a pe

■ ■ i a-,r ci teh n ică p riv in d c o re c titu d in e a p ro c e s u lu i, m lim ite le n iv d u lui ,j

M ărturie cu valoare istorică d ar şi term ica p ce

cnnoaşlcrc corespunzător etap e. cron o lo g ice în c a d ra . c ă ra ia a c e sta s-a d e s Q s n rn ..

 Capi»»»! I. ACTIVITATEA » E VA LOPJ MC ARE CULTURAL-li
D U C A T IV A

4.1. A specte corelative ele funcţiei ,1c v e r i f i c a r e » „ a t.im o n iC n

d0," CI,iUl ^ Cd" “ !i° " * * " » » « W apar o se,ic de aspecte coroiate care c a ra c tc n rc c *

„ccasl.l ac u t,taie. Prim a este aceea a corelaţiei dintre educaţia prin muzee şi educaţia pentru muzeu.

EDUCAT IA PRIN M UZEU ŞI EDUCAŢIA PENTRU MUZEU

D u d o .a. . ic m irea să c^. cunoştinţe şi de atitudini culturale pot fi difuzate in rândurile publicului

jran in u /u i, în aceeaşi n ^ s o râ muzeul trebuie să se facă cunoscut şi trebuie să determ ine o anum ită

atuudmc de opinie, faţa de instituţia muzeală, de patrim oniul cultural. Câtă vreme publicul răm âne un

consum.iloi ^răbit şi inconstant, neinteresat de activitatea muzeului, de dezvoltarea şi progresele acestuia,

nu consiliu;- un public receptor capabil sa stimuleze această activitate şi s-o sprijine. Accnsta are şi alte

Implicaţii * tn p rim ul rând, an u laica educaţiei prin muzeu. Publicul nemteresat de muzeu nu vizitează

muzeul, ca alarc, nu arc nici prilejul sa recepteze informaţia pe care muzeul o transmite.

B. IN F O R M A Ţ IE ŞI FO RM A RE

Cel de-,al doilea aspect corelat al funcţiei educaţionale a muzeului este acela dintre informţic şi formare.

Desigur, a i cât o rganizarea activităţii de difuzare a cunoştinţelor prin forme specifice cum sunt expoziţiile,

capătă un caracter m ai sistem atic, cu atât cantitatea de inform aţie este mai marc, cu aile cuvinte, transm ite

un număr mai m arc de d ate concrete şi stabileşte un num ăr mai m are de corelaţii între ele. Dar aceasta

privează în p arte pe acel aspect de care vizitatorul vechiului muzeu dispunea mai lesne: de capacitatea de

trăire em oţională, în p re zen ţa unui obiect de muzeu. Aceasta form ă de prezentare avea un efect formativ

•niportant. Pe d e altă parte, caracteru l specific al inform aţiei de muzeu, purtată de obiecte tridimensionale,

concrete com pensează această in tclcclualizarc excesivă a inform aţiei pe care o transm ite muzeul,
 Din aceste motive expoziţia dc mu/cn. oricât continui iernatic ar avea, nlâla vreme cât nu Sc

depărtează de esenţa sa şi operează cu imagini şi, mai ales, cu obiecte, arc o m ate capacitate de influenţare

afectivă, determină atitudini şi trăiri. De altfel, aceasta este şi condi[ia Iransmilcrii unei cantităţi mai mari

de informaţie. Sc ştie astăzi că n n ciul 'capacităţii de receptare între informaţia cu caracter conceptual

transmisă oral sau în scris, pe de o parte şi informaţia cu caracter plastic, dc imagine, transmisă prin

imagini artificiale, sau cu ajutorul unor obiecte concrete, pe dc alta, există un raport de la 1 la 3. Intelectul

omenesc este capabil să asimileze dc trei on mai multă informaţie pe accasală din urm ă atic decât pe

prima. Deci, cu cât expoziţia are o valoare plastică mai mare. cu atât informaţia transm isă este mai bogată

cu atât şi structurile de idei sunt mai uşor asimilabile

Apare aşadar un metalimbaj de muzeu, metalimbaj caic construieşte imagini complexe, din

obiecte, imagini şi texte scurte - etichete şi titluri - precum .şi din relaţiile vizuale dintre ele. In stabilirea

acestor relaţii vizuale un rol primordial il joacă poziţia în spaţiu a obiectelor şi etichetele pentru a

transm ite informaţia intelectuală privind obiectele şi raporturile cultural-istorice dintre ele. In acest

domeniu inlcniiK rcmodcinrc» pl««lcS, consimţim mediala importau!,! in cadn,l limbajului de murea

I" SCl,i" 'b * umbicnlul obiecielor) ţi cam ătilo cţiclice ale obiectelor»

nud n to valoare afectiva, ele ev,de,.„ard calin,! imrimcci ale obieeielor. coninbuie la sUibilirco „no,

valon şi determină apariţia trăirilor şi atitudinilor colorate emoţional.

Greşelile în ceea cc putem numi limbajul dc muzeu pot avea r a ^ i „ , ■

I i m ea consecinţe mai grave şi mai extinse
dedi le-am dori Ca să dau un exemplu: toţi copiii din ţara românească si 1 ' - - ,
i juruanuiscă şt-1 unagtneaza pe Deccbal cu
coiful dc la Poiana Coţofeneşti greşit reconstituit, pentru că au v a™, r , ,
p u ca au văzut filmul "Dacii". D ar implicaţiile
neadevărului în limbajul dc muzeu şi mai ales ale linsei rt~ .
PjC1 tlc luuita esicucă sunt extrem dc grave şi trebuie
evitate cu orice preţ.
se

re A GENERALITĂŢI Expoziţia este

-sic principala formă dc majiifc^larc culluml-cducalivă a
ri
muzeului şi. totodată, cea specifică Prin expoziţie. muzeul
nu numai că difuzează informaţia cuprinsă in
mesele care îi constituie patrimoniul, dar expoziţia
PJt 1 1 înseamnă pentru
uisumina nnnin, muzeu, forma
r r _ dc
specifica , expresie -
l
echivalentă cu alte fonne. la fel dc obişnuite, cum sunt publicaţiile - a rezultatelor cercetărilor efectuate de
i
colectivul muzeului. Acesta este un lucru foarle important, dc obicei, neglijat, şi într-o măsură hotărâtoare,

tocmai conformismul şi prelucrarea unor adevăruri gala confecţionate din manuale şi tratate fac ca

expoziţia să fie denaturată şi să dorină un lei de ilustrate a acestora din urmă iar nu o expresie a unei

gândiri creatoare. Accasă atitudine este nu atât o formă dc conformism cât mai ales. o formă dc comoditate

. spirituală în general, nimeni nu poate împiedica pe muzeograf să-şi expună propriul punct dc vedere, mai

ales atunci când vine cu materiale noi şi cu rezultate obţinute din cercetări proprii sau ale colectivului din

care face parte.

a. Definiţia şi componentele expoziţiei

Priu expoziţie se înţelege o formă de comunicare a unei informaţii complexe şi specializate în

acelaşi timp, folosind drept mijloc de comunicare expunerea ordonau! a obiectelor şi imaginilor după o

schema adecvată scopului comunicării. Expoziţiile simt dc mai multe teluri: de_muzeu, comerciale, de

propagandă, didactice.

Expo/i)ia de muzeu se compune din trei grupuri de clemcmc conslilucnlc: exponate, predea şi

■ M M . Prin exponat se intele;c orice obicei sau imagine prezentata in cadrul expozipei şi se
s»~- ... _ —
disting trei categorii de exponate: autentice, auxiliare ş, complementare. Prut proiect se in|elegc ansamblul

de măsuri ş, preveden de ordin de special,laie. .clime şi economic, necesare penrin organizarea expoziţie,.

p ■ t ■ . . , i t i j p miiloace tehnice - mobilier, iluminat, mijloace audio-vizuale

Pnn muzcolchiucă se înţelege ansamblul de mijloace mi * c

?i ctichetaj necesare amenajării expoziţiei.

!
 ,|C ori»,1Jflif. cu ' nlonrc realii, piese de muzeu, cu allt
E xponatele uiilcnliee unii bunuri cullumie ong» <
o selecţie Muzeele mari ţi cu patrimoniu bogat cxplln
aiuule Pentru expunere se Mec totdeauna o «iccpt.
I I „ r In iceasta perspectiva sunt alese exponatele autentice cele mat
îndeobşte. irt-20% dm patrimoniul lor. In aceasta p j
, ... finiţii valoare estetică şi cele ntai bine conservate,
reprezentativ e păuni tema expo/i|tei. cele eu cea mat malU valoare *
rir obiecte) cu caracter de constnicţic intelectuală,
Exponatele auxiliare sunt imagini (mai rar ootecte;
. muzeului
produse in muzeu sau Ja comanda i ■de unităţi sneeializalc
specializate, sintetizând
snuei informaţia
' autentică şi de
v u-

multc on. parţial sau integral inedită. Ele trebuie să Do tcn.cmicitc ştimţ.nc. prezentate într-o formă

accesibilă ş. într-o ţinuţii estetica corespunzătoare. Principalele exponate au.xtltarc sunt: planuri, hărţi.

reconstituiri grafice sau in modei miniatural, organigrame funcţionale, fotografii Ele ridica probleme de

mărime şi scară, de prelucrare grafică şi plastică, de stilizare (imaginile naturaliste apar adesea simpliste

şi lipsite de gust), de accesibilitate şt de claritate, care (rebute rezolvate atât în raport de tematica

expoziţiei cât şt de contextul c.xpo/jţional.

Planurile trebuie sâ fie claie şi să sugereze exact dispoziţiile plănuiteiricc. In cazul unor planuri

critice sintetizând mat ntiillc faze constructive este de preferat decât un singur plan prea încărcat, mai

multe planuri pe fn/c succesive şi o schemă sintetică generală. Ele au la bază rclevee critice, ştiinţifice.

Hărţile trebuie de asemenea să fie clare. Este o problemă de scară şt de legendă. O liană de

muzeu (rebute înţeleasă dmtr-o singură privare Hărţile sunt de două feluri: sinteLice - grupând un conţinut

divers raportai la o singură bază teritorială: de. fiarta descoperi iilor preistorice din România - şi în acest

caz. ca să nu devină prea încărcată haita (icbuie tratată redacţional, punându-sc accentul pe aspectele

canmnuvc, nu pe diversificarea calitativă; analitice - detaliind un singur argument prin raportarea

adccv ală Ja teritoriu - d.c. itarta răspândirii bolţilor pe arce încrucişate.

Reconstituirile grafice şi modelele plastice miniaturale, trebuie să reproducă fidel, detaliat-

spaţiile existente şi sâ sugereze, prin convenţie grafică sau stilizare plastică, părţile reconstituite şi nivelul

de certitudine al reconstituirii.

170
 *#■

Orjwnigrcmiclc r,mc|i<,,,„c ,i c ,»fi„ile ^

caracter nbslmcl şi. în forma lor nudă, rebarbativ In , ,

■ ln •u.ir,i do coordonate de mărime şi scară

* « , * m * a ‘ l0r c° " ‘" |i0,,'u l si * > » — «■» r . d » t , ;„c sa„ crm„ n,i r t , '
Fotografiile trebuie şi ele selectate din
pune! de şedere al semnificaţiei, reprezentativi lăţii ţi
clarităţii. Trebuie reproduse la o scară
' on.jbil.i t li privitor, sunt do preferai cele color şi, după caz.
cele aeriene.

Tn general, toate exponatele nirviiim* ■ ■

’ ‘ ' 1niagiiu pot fi concentrate într-im punct audio-vizunl
(proiector, monilor) care le afişează îm r ^
' ' 11111 ,l ordlIlc- Numai unele fotografii monumentele pot fi
folos,IC ca fond e x p l o r a i sau drept c a p a c de pcrspeclhS in „moca

Hxponmcle com plem ent.™ pe, fi folos,,» ra aralraec „ p0| fi n= fo(ograf], dl]pi

moimmcnlc sau după piese di„ al, c e l e s t c , d „ s tr5nd piesele Incnmplclc expuse; fie rccons,,,,,!,,

grafice - model plastic - de nroccse - m onrm i t ■ , ,

P - ■ \cntual tehnologice. La acestea din urmă stilizarea este esenţială,

naturalismul producând contraefccte supărătoare.

h. Tipologia expoziţiei

Expoziţiile sunt de mai m ulte feluri Cea mai importantă manifestare de acest gen este expoziţia

de bază, sau perm anentă (există o oarecare diferenţă între expoziţia de bază şi expoziţia permanentă).

Urmează apoi expoziţiile tem porare tematice, sau expoziţiile de colecţie, expoziţiile itinerante, foto*

expoziţiile sau expoziţiile de panou.

/ Expoziţia de bazei şi expoziţia de colecţie

Expoziţia perm anentă cunoaşte o m ai m arc varietate şi o mai marc licenţă în alcătuirea ei. Poate

sd aibă structură tem atică dar poate să fie şi o simplă expoziţie de colecţie şi alunei tot ceea cc trebuie să

respecte este o oarecare ordine sistem atică.

Ambele sunt perm anente. Expoziţia de bază trebuie să fie reprezentativă pentru profilul

muzeului, expoziţia perm anentă poate să nu fie reprezentativă pentru profilul muzeului - sa fie expoziţie

ds coleqie. Aşa, de exem plu, este expoziţia de pipe şi curiozităţi a muzeului din Constanţa (expoziţie de
/

■kvtic de piese (Ic im i/cu ic prc /c ni:iinc pcilltl

. sf| cuprindă o sc
i i , .1 -îs id;ir. lichide
o bspo/il
colecţie) f \no/i!':i c'c ^‘1A1 nre/iiitV trebuie sa aibn o tem atică ţi trebuie
;11C O *
î n d e re ca şi P ^ ' " specialitatea pe c
aria cie cujJi sclc oriBinalc autcnlicc. cât şi exponate auxiliare Şl
udent. folosind atât pic
ilustreze ideile acesteia, conc

complementare

E \p o /iU ft * co,=c,ic « * 5, * o ^ * P i« . » * * * * * 5 5 1 “"

' rm (la M ......* 1. 0 0 — c^ cri,cri,: b o a r e a - , „ « *
singur cm c
nrl vedere al idei. tematice). Consecinţele sunt importante. De
capacitatea reprezentativă a piesei din p
, , - nlK.-. . „ ics5 „vti prost conservată, cate se citeşte mai greu şi
exemplu, intr-o expoziţie de baza poate f p 1
, ■ mică dar care este ilustrativă pentru o temă. în timp ce in
care, in consecinţă, arc o valoare intrinseca . 1•
n insera o asemenea piesă, care nu se \ n inserre cu succes
expoziţia de colecţie nu mai există motiv pentm
aase "în sine" fie din punct de vedere artistic, fie al
în scria de piese foarte bine conservate ţi valoroa

cuno/-il.11ii lor. I„ rcalilaic. „„ se poolc spune că cxpozi|in de colcc|ic es.c lipsi,â de orice (c,amică. că m,

„ c o idee. dar aceste ulei din e x p e d ia de colec|ie (nu de bază) suni pn|m c şi sim ple. D in accsl motiv, de

multe ori, o expoziţie de colecţie este mai uşor accesibilă.

2 Expoziţiile temporare iernatice sunt caracterizate în prim ul rând de folosirea materialului

autentic. Deosebirea dintre ele şi expoziţia de bază este. în general, de dim ensiuni, precum şi prin faptul ca

tema se prezintă ca un ansamblu de idei cu lunile temporale sau de ordin ştiinţific. Nu îşi propune să

reprezinte întreaga istoric n unui judeţ, ci un moment din ca, nu îşi propune să reprezinte toaic

descoperirile arheologice ale unui judeţ, cu numai o staţiune; nu îşi propune să reprezinte cultura populară

m unui judeţ, ci a unui sat. sau numai un anumit gen de manifestări. Totuşi. în expoziţiile temporare

tem atice sunt prezentate totdeauna ansambluri, cate, chiar dacă nu sunt general reprezentative, suni lotuşi

reprezentative pentru o temă limitată în timp şi spaţiu.

$, expoziţia tem porară îşi poate permite folosirea unor exponate auxiliare şi com plem entare, ba

chiar îşi poate permite, intr-o măsură mai mare decât expoziţia de baza. şi folosirea unor mijloace

m uzeolehnicc mai dezvoltate; proiecţii, muzică de fond cabină de proiecţii separată. In raport de temă,

172
 DOcori o expoziţie te m porară l e m n l i a f. ainetuj.ită chiar ca un adm Arai spccinco! dz sunet şi

lumină.

!n general, expoziţiile lemj orar < r,\ un/ ■j,-.i după un program stabilit in raport de trei coterii:

- Anixcrs.iri, fcstivilăţi cultur.il' c mnu.mir importantei cu alte cm .ntc. un criteriu de

oportunitate;

- Realizări deosebite ale m u // ului c a re trebui 1 fie popularizate ţi care nu încap decât prea

îngust in expoziţia de baza,

- C arenţe de c u n o a şte re ale pu b lic u lu i c a re suni in felul acesta compensate.

Nivelul ac e stor e xpoziţii te m p o ra re este, d e asemenea, diferit.

E le m e r g de la e x p o z iţia te m p o ra ră o rg a n iz a tă Ia sediul muzeului sau. uneori. Iu alt sediu din

locali Lite, pâ n ă la m a r ile expoziţii te m p o r a r e trim ise peste graniţă, sau internaţionale. Pol li o rg a n iz a te de

un singur m uzeu, sau d e m ai m u lte m u / e c laolaltă, in care caz se constituie o echipă de lucru ad hoc. Jn

unele cazuri, aceste ex p o z iţii re p re z in tă o iniţiativă centrală.

3. E x p o ziţia d e colecţie u r m ă r e ş te să popularizeze un fond valoros care prin natura lui nu este

decât extrem d e îngust re p re z e n ta t în e x p o z iţia d e bază. In acest scop este prezentat publicului acest fotul,

îii cadrul unei expoziţii speciale şi in tr-o form ă a d ,;c\ .:tâ. ( are suni condiţiile organiz..n i nuci asllcl ne

expoziţii?

In p r im u l r â n d să p r e z in te v a l o n uşor «cec .bile şi care să se adreseze publicului im m im ai pe

. . . . . . . r . a i.o.i U',r-ă c vorb'» de nisie piese foarte interesante din punct de

plan intelectual ci şi p e p la n afectiv. Altlcl. duca c \o iu .i ue i >■ v

, „ , ... , ; „ nir'iriii' cot*/-ti cu Iară o asemenea expoziţie riscă să eşueze,

vedere ştiinţific d a r c a r e nu oferă p u b lic u lu i o air.icţm . ptv . •

,.v ro /itii este relativ simplă. Ea nu scuteşte totuşi de o

De obicei, o rg a n iz are a unei asem enea expoziţii csic re .

, . , ......... tinolottidi sau stilistică a ansam blului, să nu

anumită selecţie şi, î n p r i n c i p i u , tr e b u ie sa ilu stre c . ■

. ,,r,riihilitatc în mod pregnant, vizibil. In sfârşit, ca

^pete elemente s te r e o tip e şi stă m a r c h e z e e ta p e le de v i a b i l i t a t e m n p _

W te fi completata cu « p e n a le auxiliare şi c o m p le m e n t de un anumil fel.

< n r ă c irc capătă uu mod special de organizare. In
4. E xp o ziţia itin e ra n tă este tot o ex p o z iţie tem ţ - -
. -.„va c-irc trebuie să întrunească mai multe
Primul rând, selecţia de piese autciUice este foarte restrânsă.
 fie inir-o bniifl stare de sănătate şi rezistente la
călită)i: m fie valoroase, să fie fente reprezentam c. u
■...... .. cslc foarte marc. iar o parte specifică a accsict
transport. Numărul de exponate auxiliare şi comp ei e ■
, .„ccial: mobilier modulat, demontatul şi
expuşii. care de ob.ee, o exporti,,e « te mobilierul « « * 1

..... j :., mecanisme complicate cât din simplitatea

ruwmtabil. cu condiţii de securitate caic provin nu > <
1 nctr nrnicclat în aşa fel încât să se adapteze unor
soluţiilor şi din soliditatea lor. De obicei, acest mobili; P
. .•, „vnn,;t,r p-,71 snccialc. containere, vitrine care pol fi
mijloace de ambalaj C3 re fac parte integranta dm cxpoziţ • 1

închise sub forma onor cutii ele.

5 . {p io e x p o z iţu le sau expoziţiile de panouri. Fotocxpoziţiilc nu sunt decât un caz, cel m

frcc\cnt şi cel mai simplu al expoziţiilor de panouri. Expoziţiile de panoun pol fi fotografice sau tipărite

tn unele rare cazuri pol îmbina fotografia cu unele obiecte autentice care pot fi expuse plat pe panou.

Folccxpoaţiilc şi expoziţiile de panou au structură tematică, au o instalaţie extrem de simplă,

panouri modulare demontabilc, cu mijloace de ambalaj apropiate şi sunt destinate unei inan circulaţii

Eficienta lor este, totuşi determinată de calitatea imaginii şi de parametrii ei de realizare pe panou. O

expoziţie cu imagini multe, mărunte şi proaste, are toate şansele să treacă neobservată.

c. Proiectul expoziţiei. Proiectul cuprinde: Iernatica sau proiectul de idei, proiectul tehnic,

compus, la rândul lui, din două părţi, proiectul de mobilier şi proiectul, de grafică şi proiectul economic

sau dc\ izul. Tqinalica este proiectul de idei al expoziţiei prevăzând ordinea în care exponatele sunt grupate

dar nu in med necesar şi soluţiile curcnlc, spaţiale.

Cl trebuie sa conţină o tematica şi cum se alcătuieşte? O tematică de expoziţie trebuie să

cuprindă: definii,vmca temei care, uneori, se în|clegc uşor din titlu aşa încât o simplă explicitate este

suficicnla. Alteori, are nevoie de nişlc explicaşi mai ample: in primul rând este vorba despre delimitări in

trmp şi teritoriale, apoi de puricare a priucipalelcor ide, pe care e x p e d ia urmăreşte să le demonstreze, ia

sfârsiu a principalelor grupuri de obiecte pe care expoziţia înţelege să le folosească şi, în cele din urmă. a

principalelor mijloace cxpoziţionalc. .

174
 I AI'i'l E TEMATICE!
ALEGEREA TEMEI

ÎNTOCMIREA TEM ATICEI DE JDi

- documentare

- elaborarea variantelor posibile de

articulare tematică
- alegerea variantei optime

AVIZARE

3. ÎNTOCM IREA TEM A TICEI DESFĂŞURATE

(ca la tematica de idei +

' docum entare-dociiincntaţic tehnică privind localul

- elaborarea variantelor posibile = lista exponatelor postbilc

- alegerea variantei op(im c-docunienta|ic cu martori cotaţi, repartizată pe

articulaţii tem atice cu variante de grupări de detaliu

- caietul de sarcini

AVIZARE

Eig.Jă Etapele tematicei

După această expunere urm ează întocm irea tematicii propriu-zise. Cn alte cuvinte, stabilirea

articulaţiilor m ari - capitolelor - p en tru fiecare capitol al grupurilor de piese care urinează să fie cuprinse,

corespunzând câte unei idei, în acest punct m ergând cu detalierea până la num ărul de inventar al piesei.
r ~— desfăşurată '
COMPONENTA

UL in
nx? pî
ll-'bl _----------------- -— , —--------

i. - Justificare teoretică

- Nivelul informaţiei specifice

- Nn ciul paLnmoniului corespunzător

- n'nifrlivp rvliimlionalc

Lista de exponate posibile

2. Expunerea variantelor tematice

- Idcca principală - obiectiv educaţional

fundamental

- Variante dc articulare tematică: teme,

sublemc. rcinodclări dc ansamblc

3. Justificarea alegerii variantei optime in raport - întocmirea documentaţiei muzeale pe

dc: articulaţii tematice, liste dc exponate,

- eficienţă educaţională programe pentru exponate auxiliare şi

- posibilităţile patrimoniului complementare, martori cotaţi

- economi a talc - Cu variante de detalii tematice

(criteriu de inini-mnxi) - Caietul tematic pentru proiectantul

tehnic

Fig. 14 Componenţa tematicei

în practica muzeelor noastre, dc foarte multe ori o tematică se prezintă ca un grup gr°s

manuscris in care este expusă, pc scurt, dc exemplu, istoria României, după care urmează un corp mult

mai subţire dc manuscris în care sunt dale listele dc piese. Fără îndoială, există necesitatea unei justificări,

dar această justificare nu trebuie să însemne repetarea paradigmelor generale d , dimpotrivă trebuie să17

176 - i
 ...... ..... gCIlC

.................................................................................................................

........................................................... . * ' ■ « ..........* . « ..... t l e .

pc pinii local, dii'ccfiile către care , , "ll ,L ‘pcci/icc, siaditil curioşdnţclor
. ,
' ll(Ji captă uiiioasicrci-i <i ,
iluc" «"'"l'l'cll, . . . ■ * * si
accsîc;, suni cele caic dau nota si,ccillc-!.'
, ............... .........
Listele de piese fi, principiu, acestea
-------- Hcbuic să «c
paragrafe de expoziţie. In accsic Im i i '" rlU“r"CU,al: “ pi,olc- subcaPll0,e-
-- -------- ---------- — Ms,L l ' e l n n c n r e v f i y n i r .

modul general: "Se va face o In r ?l “ "V'cmcn'aic. dar ,ot la

. . . » _ j. ‘ ^ ,,,l°C,ni- ' ' 111 CMC necesar ca accs.c materiale să fie
elaborate mea din momentul întocmirii iernaticii î„ , „
. ' ‘ *' Lvar' ‘Iacă nu exista nişte studii preliminare care să
Preoţeasca accsic materiale auxilhm si ,
l1rc eoniplcmcmarc. ele vor ti ,tiatc. in momentul organizării
expoziţiei, de acolo de unde se găsesc cu n v-u .
' ’ ' • * " — M minună, de obicei toi generală ţi cu un
mvcl de cxcculic. do o d e m ai iim ite Cxp0/J|jd

1» sfdtţit, „ o„i,„ă probiemă: in m o , că„d tomabca cs,o gaia pca.m ptoiccianiucbuio să ,

se dea m arm r^rologm nd ai r piosclor de c«p„zi|ic. diinensional, ţi cod,r.c„(i: gmp, p,„vc„ic„,3.

compoziţie, dimensiuni ele nrecuni si n i *ii»i rin Cor^■> ■ - i

s------ s ' dc s‘lrc,m cuprinzând mai ales interdic|iilc şi scmtiiplc.

deniate dm cerinţele conservării patrimoniului obligatorii în execuţia expoziţiei.

Proiectul de mobilier constă din câte un proiect de execuţie, cu toate detaliile tehnice, cu extras

de materiale şi cu soluţiile dc îmbinare, pentru fiecare tip de modul cxpoziţional. Proiectul de eralică.

cuprinde planul spaţiilor cxpoziţionalc, cu amplasarea modulilor cxpoziţionali şi cu marcarea traseului dc

vizitare, precum şi din veden dc perspectivă şi în elevaţie - proiecţie orizontală - a spaţiilor şi desfăşurării

pereţilor cti amplasrca fiecărui exponat în modnli. Devizul cuprinde antccalculaţia fiecărei piese

confecţionate şi a fiecărei operaţii de montaj cu materialele, forţa dc muncă şi regia consumate,

recapitularea pe capitole - însumarea tuturor costurilor individuale- şi calcularea - dacă este cazul - a

beneficiului.
 r f u m t n n . i 't f f l '™ 1" '

(PROCES DECIZIONAL REITERAT)

a - DOCUMENTARE -■

- comanda sociali

- structura ţi starea generală a palii montului

b - FORMULAREA TEMELOR POSIBILE

c - ALEGEREA TEMEI OPTIME

- răspuns la comandă

- posibilităţi tcoietice şi materiale

A M ZA RE

2. ÎNTOCM IREA TEMATICEI

a - DE IDEI

comportă variante generale

AVIZARE

b - DESFĂŞURATE
!
comporlă variante de detaliu

i AVIZARE

3. ÎNTOCM IREA PROIECTULUI TEIINIC d e e x e c u ţ ie

a - PROIECTUL DE MOBILIER

b - PROIECTUL DE GRAFICĂ

- stabilirea circuitului

- repartiţia exponatelor şi muzcolehnicei pe circuit

c. PROIECTUL DE INSTALAŢII

________d DEVIZUL ECONOMIC__________ ________ ___

Fig.15 Proiectul de expoziţie

178
o u a m m u uy o a m o u a im tM
 exponatele, se disting, aşa cum s-a amintii trei categorii: cxpooalcjuuciiUcc - piesele de mu/cu - cxpon;itc

auxiliare - exponate cmc pleacă de la un document autentic - clişeu, rclcvcu - prelucrat pentru expunere,

fotorcproduccrc mărită, diapozitiv de format marc, hărţi, planuri şi perspective, reconstituiri grafice sau in

model miniatural. La aceste categoni se adaugă exponatele complementare, care cxplicitcază exponatele

autentice, ele însele aparţinând celor mai variate categorii - obiecte, scheme grafice, reconstituiri ş a nul.

Folosirea exponatelor auxiliare şi complementare este limitată de trei factori: - un anumit echilibru

obligatoriu între aspectul autentic, emoţional al expoziţiei şi cel didactic; verosimilitatea şi calitatea

ştiinţifică dar şi artistică a documentării care stă la baza întocmirii acestor exponate şi în sfârşii, calitatea

artistică a prelucrării lor expoaţionalc, caic trebuie să prezinte calităţi de discreţie şt stilizare remarcabile

o. Etapele organizării expoziţiei. Orice organizare de expoziţie se desfăşoară ca un proces

decizional reiterat comportând ntai multe etape necesare. (Fig.16) *

- prima etapă este aceea a alegerii temei. In cadrul ci se disling mai multe faze. Prima dintre faze

este aceea a adunării infonnaţici. care poate fi grupată în câteva scrii determinante: informaţii privind

comanda socială, informaţii privind opţiunile publicului, informaţii privind cunoaşterea teoretică a

problemelor de specialitate, informaţii privind patrimoniul muzeal. A doua fază este aceea a formulării

ideii tematice fundamentale, care dă şi titlul expoziţiei. Această fază îmbracă cel mai adesea forma alegerii

variantei celei mai bune dintre mai multe elaborate;

179
‘
 i i u*i i i o m . \ m / \ im i \ i m » / 1 1 ii

U'ltm l'S Ol n/IO N AI Ml I II MA I )

*■ l'K O U ( 11 t

dtvunieiit.ne i eljlnn.in i d c u /ie

'■ 1 Al t ! | 1 \ | \ | * o / | | | ) ]

CVeCuţle

‘ N l : » M S \.îl 1, I \ l ' o / j iui

irmlml

" N<' MO\VUKAl \ l ' o / | | II

1 1 IM)S:V»n. 1A CO / I I I I I

1 ln 1 'npcle o rp n i/jlrii expoziţiei

k ' "" ■' ........... ..................■“ |,,0iK' >” >• = -P ri.«â«l. elaborară

.............. ........... : , ; ; 7 .......... ...... - * ..........• ..............<........

..........a , ; , ....... r ..................................................■.....................................................—

....... ........................ ......................................................m : ...... .................—

... ....... * " b'niairea „ r , J , , . , , , s .’“ ^ ^ ^ ^ ^ *.....'" d° * ■*

- ...........■ - l , Po , , v o * olaboe a.. ..........' pr aci co - .„ob.bcr.

acestora, 1 * U‘ " >JuSIV ,,la,c*falele, tehnicile şi costurile

- următoarea etapă este evouijin exjxvi„ei.

" " ..... . Ctapi' CS,C î , , , w n ''»vn dosantlui e \p o /J|ici c u p rin d . .

Cu pnv“'c i;i *-^pozi|ie. materialele de kni:illC:l- ProicciuJ. reportaj foto
'I‘ m de popularizare e d iin r .
CNIS|;U 1,1 sr;" î" - extrasele de prost m ' *' accsl pntcJ- catalogul (dacă
» in;lutisciiselc c„vâ„li1riior dc ,a . .
M-'tiaton şi cartea de impresii ale c x iv îh .m n 'USaj> cvcmual registrul dc
1X,,Vlc 50 ',0PUn 'a arhri-a documentară a muzeului.

I so
 I M'iU implic,uc nviziri ide unor foruri coinpctcnlc, ut mărind să
■
r , , ‘" h ......

i .ipo/iîivc, liliti - de S mm monitoare video în circuit

iu. l . k p o ll\i 'm m . jH,| ^
111 Mu ...m mimai un singur ti)), fie dispersate pe parcursul inlrcgii
o \js» «ţii şt n n ip p ,, ,tl. | ( n
1 u ■11 i *<p<vi|ioiuil. tic concentrate în puncte vidco-documcntarc.

i Iu k nt il.u şi lo.ute solicitam - trebuie folosită cu economie şi discreţie, fie

Ml tul hltllk l‘|\\\ P SIHţ Ml li' I i . , v‘ I , *
• ‘ mi pun efo iW iccnpitulnrc. In general potiviziunea şi televiziunea în circuit

i m h . , vn ce 11, ţ.lVm deveni picdomiiumfo.

1 ’• i i i ita ţile im tiu ’s p u rijln n n le

'"''lacxpo, iţioualv • simt acele activităţi care an loc în cadrul expoziţiei. Primele ca

' 11 hiI ! , 1 tu- \miţă iltnliv' aceste fictivit;\|i suni îndrumarea şi ghidajul,

' I. JI-'M im Mi 1 \ c t e ansamblul mijloacelor folosite pentru a comunica vizitatorilor informaţii

1 1 " i 1' , |n>diil de oipaiii.'.ire şi conţinutul expoziţiei: ghişeul de informaţii, semnalizări, aftşaj şi

«in liotat, loi volante cn informaţii soi isc despre expoziţie.

<»î' isoni do iul.o mafii, existent numai la inu/ecle foarte mari, trebuie sa fie în măsură să

micul,- c . onloim opţiunilot lot şi să le poală furniza, liber sau contra plată, scheme de orientare în muzeu

(plănuii ale exţxv iţuloi) In ona gliişeului trebuie afişată o astfel de schemă generală la o scară foarte

■nai o

Nom nalizăHIe se icali.v.-i/ă |>nu mijloace curente - panouri cu săgeţi şi titluri de săli - şi trebuie

să m arcluve tta sn il de vizitate

A fijnjul cuprinde titlurile de vitrină, textele de vitrină, etichetele colcctise (pe grupuri de obiectu)

şi etichetele individuale (jx; obitvlc).

'* • im
 luturi * M lrM ac pun iilimci când vor,na cp r.ndc m ic c a i e t e np.i.|..u„,l „ne.

subdiv i. iiim iernatice coerente

I e \le de vitrină se întocmesc atunci când piesele expuse cer explicai» care nu se cpui/e.i/.i mei

pnu (iţimi mei prin etichete. Textele de vitrină trebuie să fie scurte ţi clare, s.t nu prezinte met

redundantă şi nici încifrarc Se afişează pe fondul vitrinici, vizibil dar discret lextele colective definesc

identitatea colectivă (semnificaţie, origine, provenienţă) unui grup de piese constituind un ansamblu

tic aur. depozit, garnitură ele ) sau a unui grup de piese relativ stercotipc.

I lichelele individuale dau informaţii despre funcţie, onginc şi provenienţă, mai rar despre

Jorm.t şi clasificare tipologică, a fiecărui obiect.

Lsle nul ea etichetele să fie scrise m.irc şi citeţ, dar necesităţi de estetica ambientului cxpoziţional

lac adesea sa nu se poală amplasa eticheta lângă obiect (etichetare directă). In acest caz, se procedează la

etichetare indirecta, se amplasează etichetele grupat intr-un spaţiu apropiat, neutru din punct de vedere

expo/iţional şi se numerotează obiectele.

R. GHIDAJUL este, în principiu de trei tipuri automat, oral şi scris.

l '" ld " '11 13 ™ ul11' « l e realizai cu douA tipuri de aparate Hac ;i portabile

..lud:,iul cu aparat Ita « r folosi, ,ua, ales la monomanie sau, io muzeu, pom™ piese

esscp,,on.de (4c. Ciocondn la Loiorc) Oi coosl.î, i„ e ene,al. dimr-„„ difuzor, couecla, la no easc.ofoo

ICf " b,,d3' ... .......* « * " « “ «* « « w OCA inserţia ,„„„edei declanşează corisio care se
derulează până la sfâişit

Ghidajul mobil se realizează printr-un casctofon n!n w ...

I casctoioo piajer cu comanda nranuală si drspoziltv . loc

de piele eu cure., de „mă, - de punarc Apa,and se inchrnaza la „o SIa„d specia,, u„ de * s, predă la

slărsmd viztlci. Vizi la rămâne „cconsrrăosă de ghidojol an,orna,. Daloritf comenzii. „rfonoaileoal

poate fi opnt şi reluat ori de câte ori este necesar.

ici Chi<..>j>i| a rjl eatc activitatea de îiuliumsrc « ala p„ care n r -
Moşul publici.... ... - CCI,:m1 “ io

Ci
b ,, , c , " ra'™ * ^ * “ * ~ * • OU dc

‘ 18 'LU,V'"'C- '" Pdm" ^ *“ * * “ * » * « » * ™ Sliopla a unei corato „

* * Ci' d° * " * m " ' 10 0ri Ucb,“s * poetul unei dlmilii undo domuul convoca
Cil auditoriul ncMtiu f;;. j
' u nccc^ n l pentru a verifica gradul de accesibilitate al informatici pe care o
transmite.

' ’ c *3 Ccu^ n3 ghidajul? Evident nu acea informaţie de Jn sine transmisă de obiect, ci, in

-eteri sticilc grupului, în primul rând informaţia general;! care este posibil să lipsească in

' ’ tj~ ° nSl!iC’ C,C c:irnctcrclc socio-profcsionaic. In al doilea rând trebuie să transmită acele

cm . de corelaţie care nu pot fi sesizate direct fi care, eventual, duc la integrarea exponatelor într-un

' ; cei m um ie in.orn.ngi cu caracter teoretic. De foarte multe ori este necesar să se

1 om ijfu privind cercetarea care a dus la dobândirea pieselor şi moi ales la stabilirea

' " n--Io,.! de ctaifinurul gliidajulis, al doilea element specific este acela ăl limbajului

f°,0$it: inf0nEa|ia trCbUk 53 * * * * * * - -p o rt de nivelul general de cultură al grapunfon îatr-unfcl

copiilor, in alt fel se vorbeşte adulţilor, a i un anumit spccflc profesional fi in alt fel sa vorbeşte

turişti!or străini, mai ales când vin din ţări îndepărtate, care no se integrează în istoria şi cultura Europei,

dea nu au elemente de c e r e r e directă. Desigur că şi volumul de informaţie se modifică în raport de

aceste considerente.

<i. G h id a ju l g ru p u rilo r şcolar?

Ghidajele pot fi efectuate şi de specialişti străini de muzeu Astfel, profesorul poate să iacă

ghidaje ori de câte ori vine cu clasa la muzeu în măsura în care e profesor de specialitate; cu o condiţie: sâ

cunoască muzeul. Cu alte cuvinte, să vină din vreme la muzeu, să frecventeze muzeul să aibă relaţii a i

Muzeografii în aşa fel încât să capete o mare cantitate de informaţie suplimentară cu privire Ia exponate, la

îl*J£hd de amenajare, de organizare a expoziţiei ş.a.m.d. Dacă aşa cum se întâmplă de foarte multe ori,
 ...... „c ..................... . ........... « ™ 11 dK " ' » ^ ‘ .................. ' fcl “ =
..... „ cxpo,,,,:, » * M acelor C e,„ c u c s p e c ii» 5i « m c lrrd c c . P c„„ „ accs,

ii„r-o tlisciilic caro a « Ic» a c „ „ r ™ două,-ce, do ard la R e * » -jo r d a r c a

niu/.cogmlllor s-a„ r romr„|:r, pcm™ i n c e d , , , ^ gludajulu, exclusiv pcrsonalulu, de muze». Accs, pune

de vedere exprimă o deforma,ic profesională: profesorul de special,late poale foarre bine să facă gludajul

cti condiţia s.i se pregătească, să fie in temă

b. Aceiaşi problema se ridică şi pentru ghidajul turistic Ghidul turistic este avantajat in ghidajul

în muzeu de cunoaşterea grupului. Cum, in general, gluzii sunt grupaţi pe limbi apar de aici încă două

avantaje: frecventarea unui con de grupun, in al doilea rând cunoaşterea limbii, a jargoanclor respective

şi a subtilităţilor de expresie. Dar şi ghidul turistic, pentru a face un ghidaj eficient, în muzeu trebuie să

cunoască foarte bine muzeul în general, pentru ghizii turistici se organizează cursuri de către

întreprinderile de specialitate, la care sunt chemaţi şi specialişti din muzee şi specialişti in monumente

istorice Aceste cursuri nu dau decât cunoştinţe generale iar dacă ghidul nu vine după aceea, din propria

iui iniţiativă, la fiecare muzeu, să-şi îmbogăţească informaţia specifică, ghidajul rămâne nu numai foarte

general, dar neinteresant, plat Tristă şi cazuri ia care frecventarea asiduă a unui muzeu permite ghizilor

să facă ghidaj eficient, cel puţin la nişte grupuri care nu au decât interese foarte generale în parcurgerea

muzeului, aşa încât de obicei atât ghicajul făcut de profesor, cât şi ghidajul făcut de ghizii turistici, trebuie

şti fie supravegheat de către personalul de muzeu, cu in sensul unei poliţii permanente pe urmele celuilalt

ci a unor sondaje, din când iu când. exalând să se comunice enormităţi sau bizarerii

c Ghidaje d e specialitate Ghidajele specializate sunt de mai multe tipuri: în primul rând

gludajul tematic Muzeul este uzitat de un grup care este interesat de o anumită problemă. Problema

aceasta poate fi urmăntă pe o seepe verticală pnn întreaga expoziţie, sau poate fi cuprinsă numai intr-o

parte a acesteia pe câteva săli. Ghidul, evident, trebuie să se adapteze ccnnţei grupului. De foarte multe

ori, în asemenea împrejurări dacă există un specialist din personalul muzeului care poate să răspundă este

184 '
:A
 y

un) g /ic im itat cl să fac;l jiliidijul. mi să-1 lai i rli«hil ilo sm ricin pviuiu a sig,ui. vu da mai puţină

satisfacţie grupului.

Al doilea lip de ghidaj specializai ghidajul lecţie mii P'«,1'Wre l'Me o forma c u c se

programează din vreme. De obicei csie •cuprinsă inii un cu'ln ţi «c|>rc/.ir«ă o lo.mă caraclcriMca de

activitate cultural-cducalivă. Un asemenea ghidaj lecţie sau pielcgero m av i/.i pi u [iii >a sun pe i I. I

restrâns dc piese, tinde spre epuizarea informaţiei, liebuic să uili:i mi nî\cl niadeimo. d.n u i .1

accesibil Ghidajul lecţie sau prelegere poale li de asemenea, tijulul sun i:oni]»lct:U pnn pioiecţn sau prin

elemente spectaculare: muzică, audiţie în timpul ghidajului sau după ghidai, nni/uă r e t '

film, sau cluai spectacol dc teatru în raport de cnrnclcrul exponatelor, di humele e.ue j I ''

muzeu ţ.a.ni.d. Realrlatca csie că un ghidaj prelegere, bine oigani/nl |)oak <ou Uilm o u ' -

mai înalt nivel şi de mare rafinament

d A lte tipuri dc ghid»}. In sfârşit, in af.nî de aceste upun lundamenl.ale dc ghida,, mai apar ...

raport şi de cerinţele unu. public care csie extrem dc va.ml şi alic "P‘" ' dc !’!,kli''' Cl,m ar *' >']uib'v]c

luleer. Dc exemplu, când v in e inlr-un muzeu, ea Muzeul Naţional de Isioric a Romanici, cu c ca

n r de expunere, cu un grup care ar vrea să vadă intr-o ora tot ce este mai important, atunci ghid

sa facă o selecţie - să treacă in marş prin sălile muzeului şi sa se opieascu la acele piese şi la ac ele \

care exprimă realităţi deosebit dc imporlantc. Evident că aici cxislâ diiicullalca alege ii ş n " '

criteriu. Criteriul este acela al disciplinei dc speciali.a.e şi a. reprezentativi^ii deosebite din punctul de

\edere al disciplinei. De exemplu. în Muzeul Naţional dc Is.one trebuie mălaie elementele esenţiale pentru

istoria noastră. In alic muzee, trebuie prezentate .cmc şi piese în raport dc profil şi dc ceea ce sc expune

i i ■ \ r» ^ nimi cil surorindă, cvcnlu.'ilcle interese sie

mai important. In acelaşi timp, ghidul trebuie să - ■ ■ ' '

vizitatorului şi să le satislacă pe loc.

-» /

(•. (Jhidiijil

paletele suni stocate

coicspunzâtotire. Tex

cadrului fiecărui modul cxpoziţional.

C.SPECTACOLUL DE MUZEU

In expoziţie, in afara ghidajelor, se pot organiza şi o scrie de manifestări publice. Cele mai

frecvente şi cele mai eficiente sunt spectacolele de muzeu. Şi mei se pot distinge două tipuri de spectacole

Mai întâi spectacole de sunet şi lumină care se pol organiza numai într-un anumit fel de muzeu - acelea

care expun In spaţii largi elemente monumentale, cum c Pergamoidul de la Berlin şi cum sunt de altfel,

doar câteva alte muzee din lume. S-a încercat un asemenea spectacol şi la Muzeul naţional de antichităţi

din Bucureşti, dar spaţiul prea îngust şi încărcătura excesivă, mai ales în lapidarii), au făcut să nu poată fi

frecventat prea mult şi să rămână un spectacol costisitor şi ineficace.

Cel dc-nl doilea lip de spectacole sunt ceea cc am putea numi spectacolele de cameră: muzică de

cam eră, recitări, eventual balet, dar, evident balet cu o echipă restrânsă sau cu un singur balerin

cenacluri.

Toate aceste manifestări sunt organizate. în principiu, de muzeografi cu concursul unor specialişti

în dom eniile respective. Spectacolul de sunet şi lumină, de exemplu, este un spectacol extrem de complex

şi de pretenţios. Nici măcar toţi regizorii nu ştiu să-l organizeze. In organizarea unui asemenea speclaco!

rolul muzeografului este desfid de important. în măsura în care trebuie să asigure colaborarea cu echipa de

specialişti şi, în al doilea rând, să determine elementele de interes, care trebuie să fie puse în valoare pnn

jocul de lumini. Dar practic, realizarea spectacolului aparţine integral echipei conduse de regizorul

specializat. Celelalte tipuri de spectacol Insă sunt în mai mare măsură dependente de muzeograf. Pentm că

el poate combina diferite forme de manifestare scenică, solicitând direct pe diverşii executanţi. In raport de

capacitatea lui de a organiza un asemenea spectacol, care să se integreze în atmosfera sălii, să aibă nişlc

legături de ordin artistic şi intelectual cu expunerea, spectacolul poate II mai reuşit sau mai puţin reuşit,

186
 \

n oncc ^ lui » tavmc sarcina, destul de delicată, de a

arca cu expoziţia. Spectacolele

' ebuie să se înregistreze înti-un program, cunoscut, popularizat, trebuie să Iaca seric, (un

singur spectacol din acesta este un experiment, nu o manifestare cultural-cducalivă eficace).

I
D. EXPUNERILE ORALE IN MUZEU

Alt tip de manifestări publice care se mai pot organiza in muzeu sunt formele de expunere orala

atunci când pot fi legate direct de expoziţie. Ele nu sunt practic decât fie simpozioane, fie gliidajc -

prelegere, în care se apelează la nişte specialişti din afină.

De obicei, o asemenea manifestare - nun ales când este vorba de manifestări colective de tipul

simpozioanelor - ca să fie eficace, csic ulii să se poată deschide vitrinele şi manipula exponatele, ca astfel

să se ofere posibilitatea celui care face expunerea să se refere direct la nişte elemente din expoziţie.

Evident, această condiţie creează ruşte implicaţii de ordinul securităţii obiectelor şi de ordinul conservării,

însăşi manipularea obiectelor trebuie tăcută cu anumite precauţii şi cu o anumită disciplină. Muzeograful

trebuie să aibă în vedere aceste cerinţe şi să asigure din punctul de vedere al disciplinei muzeografice

întreaga manifestare. De exemplu, la Muzeul Zambactiau se realizau nişte asemenea combinaţii de

simpozioane cu spectacol, foarte interesante, la care erau invitaţi artişti plastici care îşi prezentau câte o

lucrare sau câte o microexpozifie, simpozioane care aveau un marc defect: publicul, numeros, de altfel şi

pasionat, umplea scările şt sălile, fuma. în final câteodată se mai consuma şi alcool şi toată pov estea

ducea Ia nişte dereglări de microclimat care erau, evident nocive galeriei expuse liber.

E ACTIVITĂŢI DIDACTICE IN MUZEU

Tot în expoziţie pot avea loc o serie de activităţi didactice. In general, se recunosc trei tipuri de

forme de activitate didactică în muzeu: vizita organizată, vizata tematică şi lecţia de muzeu.

a) V izita o rg a n iz a tă poate să aibă loc fie în cadrul orelor de specialitate, fie în cadrul orelor de

dirigenţie, fie în cadrul cerctmlor de studii ale elevilor. Acest gen de activitate este organizat de profesor
y .

cu concursul muzeului, dar ghidajul în timpul vi/itei. este, în principiu, asigurai fie de profesor •
r de
mu/eogiaf In ultimul caz, rolul profesonilm nu este insă pasiv. Profesorul trebuie să
“ 1 ®Urc. in
continuare, disciplina clasei, si intervină de comun acord cu muzeograful ca să actualizeze o
u scrie (j

cunoştinţe primite la clasă în raport de expunerea muzeografului. Desigur aceasta presupune o 0arccar,

coordonare care se poate face pe loc. înaintea vizitei, dar este mult mai bine când coordonarea aceasta Cstc

rezultatul unei colaborări permanente şi îndelungate.

h) l izifu « « - i m are un caracter prepnu. Temu v ia ,ei cs.e desprinsă din programa anal,„ a ,

CllSd ,tS,,eCl,VC Ş' de *«“ “ • Profesorul ne muzeograful cfcctocazâ ghidajul.

conddb cs,e accias,. pe care an, mai discutat-o: profesoral sa cunoască bine muzeul şl a ^ 0

colaborare î n d e l u n g eu muzeografii să-şi asigure ,„ronna„a suplnneumră necesari

* vedem care sun, coud.pde pe care „ebuie « ,= îndeplinească muzeografiei a,„ac, cdnd Tace

0anjzală sau ta o viata tematicii. Una dintre primele condiţii este să cunoască
programa analitică şi manualul Pcnim ~-x ■ i r j *
■ ndifcrcn, de nivelul vizi,ei, ,rebuie sa asigure iegănua cu
cunoş"n|clc capaure Ia clasă. A doua cerinţa es,e aceea de a ,
' a se integra contextului didactic Cu alic
cuvinte, să folosească uu Imibaj adeexat si metode -
^ d t ^ o p r o P i v ' Po cele folosire la clasă. C u m i„
ştoalj modernă metodele active suni cele care au precădere c s r e d - d
inelode aclive ' ^ d° m “ 5‘ mU2K,*r-i r'Jl să folosească
metode ac„vc - nu o expunere mono,orei ş, eon,mul ci -

acestora despre care se porae informa fic „m ^ ^ " —

cuvuue, cslc necesar să mcapaă Casa - grapa, . ,0, til|lpul ^ ■*

expunere L 1 “ “ crcs S1 de panicipare la

^ “ “ ** « ““ “ - • rmgăure aa.erioaril peora, „ , .

programa analidcă coincide uneia sau mai multor lealii d
vXlu ac manual Este utilă i
discul.c cu profesorul, anterior, ca să cunoască rmvMnt , - . ^ manuatuJui î 1 0
m crasei Lu înţelegerea tem
vizitele tematice coincid cu lecţiile de recapitulam " Cl rcspcctivc- Dc obicei.
 c) L e c ţia d e m u ze u . Lec|ia de
’iVsor fJc dL- m W m CMC 0 lccl'° obii-n.iii.-i cure. in,O. iu loc să aibă loc î„ clasa.

a«gure. ira
*"l o c r w f a — <■ « ” * * * > . roi..«w .............. ............... . tc\po/i(i;i. De cele mrii multe
« i daloHia caracterului c*pou|ici c.„c s„ a d re »
0 sene ( :SAI luluJOt vârstelor vl categoriilor socio-profcsionalc,
> oarcca, cxpozi|ia nu este suficientă c;t material' Hid-.m.- .
■ ■ didactic. In acest ca/, profesorul arc nevoie de materiale
casrj e s ,. suplimentare: fie de materiale de muzeu r-ir^ ,„„,1 „ •, .„
1UCU> &lrc’ ,n ,,,od sPCcial P°< «oase din depozit şi pusc ]a d.spo/afia
profesorului intr-un mod. evident, apropiat cu respectarea cond,„ilor de securitate şi conservare ele.. fie de

africă a materiale didactice precum diapozitive. hartă ele., pe care profesorul ic aduce cu sine. iar muzeal va trebui

ii ofere posibilitatea să le folosească. De cele mai multe on atunci când arc lor o lecţie de muzeu, este

aibă 0 util să se suspende circuitul vizitatorilor, sau să se dea un c rc .it obligat care stă ocolească grupul şi

vitrinele vizate de lecţie. Cu atât mai mult este util să nu se permită accesul ailor grupuri care ar perturba

1 frec desfăşurarea lcc|ici.

'-JSC.S
Pregătirea lectici de muzeu îi revine, in principal profesorului Darea să o pregătească bine acesta
I cu
trebuie sa m dm vreme contact cu muzeograful, să aibă o colaborare foarte strânsă cu el, să cunoască bine
alte
nu n!1IL';li cxpozifia dar şi materialele din depozit care îi pot (î utile şi sil stabilească cluar aspectele
in
I ijcc şi tehnice ale desfăşurării Când se desfăşoară astfel, lecţia de muzeu are o clicicn|â foarte marc
că

le
4.4. Activităţile paracxpoziţionalc

- .cljwt.ifi paraexpo/i penale sunt toate acele aclivilăp care au Joc în afara c\pozi|ici şt fără

^'tu ră d iav iă cu aceasta, conferinţe, simpozioane, dezbateri, spectacole., universităp cultural-ştiinţifice,

lectorate, cursuri ş a. Toate acestea trebuie să îndeplinească doua condi|ii pentru a putea figura printre

aehrităpie muzeului:

-a se înscrie in cadrul specificjtăpi acestuia (deci să intre în profilul şi în aria teritorială a

muzeului) şi să reprezinte o preocupare axată pe patrimoniul acestuia;

- să nu constituie o expunere pur oraJă ci să folosească forme vizuale de comunicare legate de

muzeu, de expoziţia şi patrimoniul Iui.

 | , 'i rir|,i'l. sesiunile ştiinţifice. tli în «iccsl caz sunt
lin loc special între naivităţile p;)iaexpo/i(ion,ilc d ocup.)
, , ',/i-incnl c i sesiunile în ansamblu trebuie orientate
valabile cele două condiţii menţionate mai sus, cu iidjosiii c.i ' -•

tematic mr comunicările, fiecare în parte, trebuie să aducă informaţie noua, prelucra care

permită integrarea relativ uşoară în ansamblul cunoştinţelor de specialitate

•t.5.Activitatea de popularizare şi propagandă a muzeului.

Materialele complementare expoziţiei

Acestea sunt in primul rând materialele de popularizare şi de îndrumare, dar care nu fac pane

integrantă din expoziţie

A Al FŞIJI, cel mai frecvent, cel mai des folosit este afişul In nipon de caracterul expoziţiei

avem -'fişele şi panounle permanente şi afişele de publicitate temporară. In general, afişele şi panourile

permanente trebuie să fie de mari dimensiuni, executate pe materiale rezistente şi nu trebuie să fie înlr-un

număr foarte marc, în sclumb trebuie să fie expuse in locuri de marc trafic. Afişele cu durată limitată,

pentru expoziţiile permanente, este indicat să fie multiplicate în număr cât mat mare şt difuzate foarte

larg, nu numai in locuri de afişaj, dar, în fonnal nuc, în magazine, în restaurante, in toate locurile publice,

m aşa fel încât să constituie, efectiv, un mijloc publicitar foarte larg. Evident, condiţiile afişelor în aceste

împrejurări sun, altele. Po, să fie de mărimi drfente în raport de locul de difuzare şi pe materiale de
rezistentă limitată.

In legătură însă cu realizarea grafică a afişului de muzeu sun. mat multe observaţii de făcut. O

compoziţie prea complicată şi prea mărunţilă a afişului este, din capul locului, exclusă. Afişul, ca once

190
 insmmicm puDuciiar, irccjic st nio,t c-mmica oc a şlcti «1 a k | mk .ucuţii si j : a m.aţu

însăşi imaginea pc care o ofcnl. In principiu, este necesar ca nHvul fă aibă o imagine, de obicei, fotei iaii .»

- poate să fie şi o imagine grafică - colorată. frumoasă. mate. alraitivâ şi uşor sesizabilă In al dr iL j ram)

textul ele pc afiş nu trebuie să fie foarte marc, in schimb caracterele grafice ale textului vi pomii.i o

sesizare rapidă şi diferenţială: mai întâi "să izbească" mesajul esenţial, în al doilea rând sâ P-Ifl 1

culegerea unei informaţii practice: ore de deschidere, adresă, eventual localizare pc planul oraşului Iu

general noi nu păcătuim pnn foarte multe afişe reuşite Din această pricină aspectul colecţionam de. .di,

nici nu c foarte dezvoltat la noi în alte ţâri, unde preocuparea pentru afiş face parte din activităţile im

numai publicitare, dar şi cultural-artisticcalc muzeelor, afişele, după epuizarea expoziţiilor şi a mtcrcsuim

publicitar, devin obiecte de colecţie şi se vând la standurile muzeelor, aşa cum se vând ilusli.il J c

cataloagele ş a.ru.d

(.6. Activitatea editorială a muzeului

Componentă a funcţiei de valorificare a patrimoniului, activitatea editorială are trei dnccţii

majore editarea, de materiale de popularizare, cdiiaica de materiale ştiinţifice şi producerea şi

comercializarea de replici, imagini şi piese artizanale

A. PUBLICAŢII DE POPULARIZARE

a. C a n ea p a jta U «n arai, i. După afiş elementul (le populan/.are cel nai frecvent ţi cel mai

efiuta, este canea poştali. Ea poate fi prcacma.fi individual sau intr-un re, pmp.ll intr-un plic spcctal

ccnfccpouat. De rcgulfi canea poţialfi ilustrată trcbmc ţfi fie color Cartea poţtalfi alb-ncgn. se vinde prost.

m i căutată;in al dorica ră n i trcbmc ţfi a,bă la t a * o « n a * » de foarte bunfi caii,m c - cu alte cuvinte, o

fotografic foarte bunfi. In al Ovilea rând. Irebuic să fie escortată la ua nivel tipografic foarte înalt. Degeaba

se foloseşte ua el,seu color foarte bum daca tipografia nu ctaloneaan a t a c a , introduce nuan|c lipfiloare

iar zincuriic nu se su p rap u n bine Si dau imagini de interferare. O astfel de cane poştali este ratfiti «i va fi
 /

c u n u n a de focii ie putini Iunie. Acestea sunt condit.ilc im aginii Mai trebuie menţionată mcă o condiţie

cu materialul pe care este tipărită să fie de bună calitate, pe care s i se scrie bine. să fie « « s te n i, chiar şi |a

un anumit grad de umiditate, pcntni că ilustrata este cum părată ca să fie trimisă E x işti şi o condiţie de

conţinut imaginea trebuie să înfăţişeze uri obiect reprezentativ. Niciodată nu trebuie uitat că ilustrata este

un nujloc de propagandă, nu numai pentru muzeu, ci un mijloc do propaganda în general, pentru istoria ţi

cultura ţării, pcutni popularizare în slrăinăiaie. pentru lot cc înseamnă propagandă cui tu raia. Deu selecţia

obiectelor rcp rezemate trebuie lacută cu grijă şi cu competenţă.

Altă latură a problemei cărţilor poştale: în general, trebuie asigurată o varietate destul de marc in

raport de varietatea pieselor de muzeu. Dar, în acelaşi timp, este preferabil să se editeze sîocun mari din

aceeaşi cane poştală, de la 6.000 de bucăţi in sus Pentru că sub 6,000 preţul de cost c prea mare, marja de

fer. cric iu a muzeului este in general mică, aşa încât, la un număr mic, totalul uu prezintă importanţă dar

la un număr m ire, suim totală este considerabilă, mai ales dacă se ajunge In o rulare relativ rapidă a

stocului

(>■ Pliantul de muzeu Pliantul sau broşura-pliant este un material uşor pe care il cumpără

publicul cât de cât interesat. De foarte multe ori este mai util ca pliantul să fie difuzat gratuit. In principiu

elementul dominant la pliant trebuie să fie imaginea şi nu textul. Imaginea trebuie să îndeplinească

aceleaşi condiţii ca şi la cartea poştală, cu un corectiv: se poate merge pe imagine alb-negru, sau pe

combinarea unui mai marc număr de imagini alb-negru cu imagini color. Dar imaginea mică, de proastă

calitate şi execuţie tipografică fac din pliant un material ncvandabil, ncdifuzabil - este inutil să fie editat

In afară de imagine, in mod obişnuit, pliantul trebuie să conţină informaţia utilă: dalele privind vizitarea,

adresa şi localizarea pe planul oraşului, schema circuitului de vizitare şi dalele esenţiale despre muzeu:

câteva dale istorice, structură şi profil, eventual - ca legendă la schema de vizitare - repartiţia circuitului

pe specialităţi şi teme. In aceste condiţii pliantul devine uUl, interesam şi este căutat. Altfel, atunci când

pliantul este însoţit de un text foarte declarativ şi poetic, dar lipsii total de elemente utile de informaţie

iarăşi rămâne neinteresant pentru publicul vizitator. Deşi i se spune pliant, în principiu este mai util să fie

192
 !" v . -ii ,i ii m ăreţe costul.

C- A l t e m a te r ia le d e p o p u la r iz a r e tip ă rite. In afina pliantelor, afişelor ş, «.„pin, ,,„. i ,1 in|.«

........ ' d ~ ProP-\"aruî:t uşoare, se mai numără o sene mneagă de elemente llulitr iţi ......... .1 «nih

*c accslc materiale trebuie să răspundă unor condiţii pe care le-am diseiitnl «lua prialominaic i

............ - -u caracter publicitar şi cu informaţie utilă cât mai scurt posibil Sigur« i au i Irelnue •.i.ihibl

otdccuna un compromis rezonabil: să nu scurtezi textul atât încât să nu mai dai nici un lei de intuim un

■ ce dea n-ata informaţie încât textul să nu devină supradimensionat.

d. G h id u l m u ze u lu i Gludu! muzeului este o publicaţie extrem dc pretenţioasă I t in hm ■i

ir ■ • cât mai multe informaţii utile înlr-un format cat mai economic şi intr-o formă cât mai aii.r lisă

Giadunic editate la noi. la F.dilura Meridiane, ale celor Irci mari mu/ce naţionale. Hucuieşti la i Glnţ

Gnpoca - sunt din punctul acesta dc vedere, cât sc poate dc nereuşite: (acute cu multa auiiţvlcuţ.i

protesrmaiă dar nu muzeografic. Este vorba dc glodurile Muzeului naţional de antichităţi al Muzeului <1.

n o n e al Moldovei din laşi - ghidul vechi bineînţeles - şi al Muzeului de istoue al I uinsilvuniei Au texte

serioase dar care constituie expuneri ale istoriei României cu referinţă la muzeu o iluxli iţi

necorcspunzătoarc. măruntă, prost executată tipografic şi având la bază o fotografic slabă, şi mt umţm

exact informaţiile utile. Un ghid trebuie să cuprindă. în afară de aceleaşi informaţii mile ea şi Mate

celelalte clemente dc propagandă, una sau mai multe scheme de vi/itaie. in taport «le niamnen iun'«ului

PC accstc scheme dc vizitare trebuie să se recunoască: spaţiile cxpo/iţiomile amplasarea modulilm

txpo/,|,orali - viirinc, panouri ele - cu o codificare clarii, apoi « n a pc senil a cxponatcl... - rlcci dc

obicei numeroase - cu o comemarc puţin mat delalială a celor remarcabile, pe urinaţi, pc săli. I* vilnnc şi

pe panoun. La fiecare sală si. la fiecare secţie sc poale face, ev,dom, o scurta expunere cu privire la

conţinutul e, 5, la ideile pc care Ic ilusmcad. Dar aceasta nu uebuie să se iransfonuc iuir-un curs

universitar sau inir-o lec|ic. Ghidul trebuie să fie resinins ca volum Accaslă expunere „ci,„ie xă Ac

insolită fie dc ,lus,ra|ic in text de bună calitate, care să prem ie o scleepc dc piese reproenialive în ..........

19.1
 col ni.il înalt, fio (io un set de planşe situat la urma, după fext cu aceleaşi cnnicleristici şi calicii. Prima

soluţie este adoptata de englezi şi de francezi, a doua .soluţie este adoptata de italieni. Deci, în principiu,

eludat este un catalog signalclic, sau selectiv, de felul celor de care s-a vorbit mai înainte, îmbogăţit eu o

sene de elemente in plus.

e C a ta lo g u l de m u zeu . Ultimul material de popularizare este catalogul de muzeu. In mod

obişnuit catalogul destinat publicului este un catalog selectiv, de felul celui despre care s-a mai amintit.

f M a te ria le audio ţ i video. In afara publicaţiilor de popularizare enumerate imediat anterior, ca

materiale complementare expoziţiei, muzeul mai poate pune în circuitul comercial dar şi cultural şi alte

produse: în primul rând, materiale audiovizuale - diapozitive, film pe bandă îngustă, disc. casetă de

ir.ugnctcioR sau film cu coloană sonoră specială sau diapozitive şi casetă de magnetofon).

<■'. D ia p o zitiv e le pol fi puse în circuit izolate, oferind o marc varietate de alegere şi selecţia lăsată

latitudinea publicului vizitator, sau în seturi. Când sunt puse în circuit izolate, fiecare diapozitiv trebuie

să aibă imprimat pe ramă nilul piesei şi nişte informaţii sumare: loc de descoperire, şcoală, autor, în orice

u (. and sunt grupate in seturi, nu mai c necesar acest lucru, imaginile pot fi doar numerotate şi

sctit! însoţit de un scurt text explicativ. O problemă deosebită o constituie prezentarea setului ca atare. In

;ram pucurilor obişnuite de plastic, setul trebuie să aibă o anvelopă rezistentă şi onorabilă ca înfăţişare.

Cv.oecată pe această anvelopă se poate pune o imagine. De obicei, însă, anvelopele, pentru mai multă

trăinicie, sunt făcute din material plastic, şi sunt prevăzute cu un sistem de închidere

 B a n d a de ca se to f ou - în general, constituie sau comentariul însoţit de fond sonor al setului de

diapozitive, sau înregistrarea sonoră a unui spectacol, evident în primul rând sonor, muzical, organizat în

excepţional de muzeu: muzica preclasică sau reconstituirea unor forme de muzică demult dispărute,

S3 U muzică populară autentică dispărută, extrasă din arhivele de folclor, care să constituie o raritate, poate

s i devină nu chiar un monopol, dar un fel de prioritate a unui anumit muzeu: să nu se găsească in

magazinele obişnuite de muzică.

194
 y

v
c hilimil,
V .
CC poate » fie nim care „„ face ducă, să p,„air6ă * * * , nlMn, ţl „ nc, p, llc
nma
“ P to "V « * ° « * « * « . accsl sls.cn, de p „ „ e ,c in circ i. .. ........ ...
piu,
Qvamajul că d,femele ele,„cmc componente po, r, comandate separa, 5i c,„apără,c a l poate vedea sa
ii o iu
asculta numai ceea cc îl mirn-tr-T?*,
isează. j , produce
, .
- Sec poale şi film sonor, prevăzut cu coloană de sunet, care de
obicei, este o cxpunere-gliidaj însoţită de
însoţita de fond muzical. în asemenea împrejurări, filmul poate să fie filmul

muzeului sau un film cu o anumită temă istorică, de istoria cultura. de artă. realizat cu piese din muzeu.
od
il Cuscra vu lva nu este altceva decât un film cu comentariu sonor ir
incorporat transpus pe suport

magnetic.

g. P ro g ra m u l de m u zeu . în nici un oraş din ţară nn există asemenea programe. Acestea. în

general, sunt materiale tipărite sau multiplicate, caic cuprind fie programele tuturor instituţiilor culturale,

de spectacol şi. uneori, de agrement din oraşul respectiv, cu adrese, ore de program, uneori chiar

informaţii privind conţinutul programului, adesea bogat ilustrate, [n orice caz, atunci când sunt ilustrate,

ilustraţia trebuie sa fie de calitate. Alteori, este vorba numai de programe ale muzeelor sau ale unui singur

muzeu, în care sunt incluse toate manifesiările cultural-muzcalc din săptămâna respectivă sau dinir-o lună

Aceste materiale se găsesc de obicei gratuit in centrele de trafic. Se cunosc şi centre de informare

culturală, special organizate în cadrul marilor oraşe.

B. PUBLICAŢII DE SPECIALITATE - au fost tratate la activitatea de cercetare

C. PRODUSE ARTIZANALE. Ulii mul gen de obiecte cu caracter propagandistic pe care muzeul

le poate pune in circuit sunt obiectele de artizanal. Cele mai frecvente sunt replicile, care ridică o dublă

problemă: aceea a adecvării la cerinţele publicului, aceea a ţinutei esleticc (evitarea kitsch-ului). Soluţia

pentru ambele comportă modificări in structura fizică - reducţii calitative, stilizări, simplificări,

transpuneri în alt materiale. în ceea cc priveşte obiectele de artizanat la noi se practică mai ales preluarea

In circuit a pieselor de aria populară. In străinătate se oferă şi artizanat artistic, piese de artă aplicată
 inspirate de piesele din muzeu mici tl. >onni do navă ţa m ti Uvuo aceste P>om\ e.> -O poulă li puse

ia ciraiit trebuie să aibă fuiiclioiinllliilo. să seivească la ceva celui c.uo Io cumpără. O tio tio dimensiuni

convenabile ca să poală ii lesno iriitisjH'iItMo tic \( Minimi 5» să tto executate la un nivel toLiîn iiull

senstic. ca să 3tragă

O experienţă foarte inicrcsuuiă 11 tîlenl IVleşul catw tu paralel cu materialele tio prc'p.uvmdA.

pasca in circuit bancuri, batiste $1 sacoşu 1I0 plnslie tu mui'im imprimate alo M oţului ţi ale sălilor din

muzeu ce se vindeau foarte bine, O experienţă mai puţin fericită a lăviu Mu.acul Salului când a adus l.i.i

pirogravale, crcsiatc, care iui s-nu vflmltil aţuiu|\' deloc, ţvniiu ^â apărea dilioultatca deosebită a

transportului.

4.6. Muzeul şl pulilîcuJ

Dc.ă înţelegem raportul dmlte muzeu ţi public oa un u ţv it do comunicare. atunci comitentă

bibteraliute ţi reciprocitnlc: emisie ţi recepţie

Este de la sine înţeles că cmiţfltamt Hebuic vi -ţi ditoronţiov atât moscul cât si căile jv oaie le

consimte în raport dc receptor Deci o primă r ,ubicua este .uvea a cunwţten, recopierilor, plecând de la

promisa că mesajul în esenţa Iui csle dat.

A FACTORII DETERMINANŢI Al MISAJUl UI Ml .-ţ .vi

Sunt trei factori care determină conţinutul utcsuiutui lTi'-"iî o.-.,, . ,

* oit .ut toctoi crde structural: previi Iul
muzeoJui precum ţi natura, volumul ţt caraoicitMioile iMtnmottmhn vi» v 1 , .
1 mmc mutul său Aldettlcvttbcuwcstcnfprenctil.il

de comanda socială. Comanda socială nrv două emupmviue

Pnmn componentă este repreaontală de oncnt.uva «vl.ticu cultural -.m -.,

1 ounv.aK\h*„mivc, dc pnucijvdelc
obiective şi direcţii ale accslcin

196
 <_'c ric-n doua componenta consistă din opţiunile culturalo ale publicului, condiţionale ele

'USC stniclurilc celui di» urmă, dat şi de felul în care publicul este atras de muzeu, "acomodat" cu mu/cuL

uni Cu acest prilej, poale fi introdusă ţi noţiunea de relaţii publice, "public rclalions"; aceasta este

ull ansamblul raporturilor pe cate instituţia ie întreţine cu partenerii sili, raporturi care comportă un beneficiu

reciproc, ţi întreţinute, în primul rând. pe calea raporturilor personale. La nivel de conducător de iusii-
11
tuţie şi de organe specializate.
im
Relaţiile publice constituie o activiiatc sistematică ţi organizată, no întâmplătoare şi la inspiraţia
si
fiecăruia. Ea presupune, în afară de întreţinerea activă a raporturilor cu partenerii, prin forme de raport
a
iiileruman, informarea periodică a acestora precum şi oferte de servicii cu anumite avantaje pentru ci.

Toate raporturile pe care muzeografii le stabilesc cu organizaţii de masă, cu organizaţii politice, cu

conducerea unor instruiţii, ca să asigure public organizat la vizitarea muzeelor, intră in această sferă de

"relaţii publice" Cu o singură diferenţă: ia noi 3 ccstc lucrări se practică la nivelul cel rcai elementar, nu

există un material de propagandă care să poată fi difuzat în cadrul unităţii partener, nu există, decât foarte

rar, manifestări care să se poală organiza împreună.

Tot in domeniul acesta, al activităţii de atragere a publicului, mai fac parte şi alte elemente, de

data acesta de ordin organizatoric, şi anume intrarea în muzeu, informaţia pusă la dispoziţia publicului şi.

de asemenea, bunurile de consum pe care muzeul Ic pune la dipoziţia publicului. Principiul democratic

acceptat de toată lumea astăzi, este că intrarea în muzeu fiebuie să fie gratuită. Jn raport de împrejurări

economice concrete, în statul nostru ca şi in alte ţări sau comunităţi s-au stabilit nişte taxe de intrare,

minimale de fapt, o zi de gratuitate, precum şi gratuitate pentru tonte grupurile organizate care efectuează

activităţi didactice în muzeu.

Veniturile unui muzeu nu se limitează la încasări dm taxe de intrare aşa încât, dacă nu prestează

anumite servicii de calitate şi care să intereseze publicul, nu arc foarte multe venituri. Asta înseamnă in

primul rând publicaţii de propagandă începând cu cartea poştali de calitate ctc. De aid se realizează

veniturile, aşadar din promovarea unor activităţi secundare, bine făcute de către specialişti, profesioniste şi

cu spirit comerdal.
 Dar, în r;iporl tic itccsl aspect. .1 cănii impoitauţă nu iv.ile ti MilH'stimatâ nu trebuie uitai că

muzeul, în principiu, trebuie să asigure iuloimapa idemontată m mod gratuit. ghidajul gratuit, precum şi

materialele de îndrumare. .

Al treilea factor determinant este'stadiul de dc/voll:ue al cunoştinţclor de specialitate, al ştnnjci

respective şi al practicii culturale. Chiar dacă acest lactor este col mai puţin important ca determinare

cantitativii, toţi trei sunt înscrişi în această determinare, nici umil nu poale li neglijat.

B. TIPOLOGIA RECEPTORILOR

Dacă acest ansamblu de factori dctenniuaţi constituie asjvciut fundamental, ce se întâmplă cu

mesajul în raport cu receptorul? In primul rând receptorii aceştia sunt diverşi pnn însăşi natura lor.

Receptorul tradiţional, constant, slabii, cel mai iinpoilnnt. este pnhlicul LI apare de fapt, şi în spatele

celorlalţi receptori dar. în (ooie cazurile cu csccpţia celui al publicului \ i.a ta tor, apare aspectul de

receptare mediată Jn acest ca/, de fapt, panencuil mu.cului este mediatorul mesajului, ai comunicării,

care influenţează caile de comunieare. mijloacele, chiar şi foima mesajului, dacă nu şi natura lui

ti. P u b l i c u l - s tr u c tu r i ş i o/>(iuni cu ltu ra le .

Ju principul, publicul este complex şi variat. Analitic, putem distinge mai uruite categorii de

public. In primul rând publicul stabil, constant, publicul local, în al doilea rând publicul flotant. In

principiu, muzeul se adresează, cu precădere publicului local, şi numai iu mod secundar publicului flotant,

care e pasager. In realitate, mai cu seamă muzeele nuri. ajung să se adreseze cu precădere publicului

flotant, mai bine zis publicului turistic Chiar dacă au un public local constant, cum este cazul multor

muzee mari, ponderea cel puţin cantitativă a acestui public nu este atât de marc cum este ponderea

cantitativă a publicului flotant. Dar, cum spuneam, de cele mai multe ori. muzeul se adresează publicului

local. De cc? Pentru că acţiunea lui educativă este orientată mai ales către publicul local. Formarea

sentimentelor de patriotism, formarea înţelegerii ştiinţifice a lumii, formarea sentimentelor de dragoste şi

de ocrotire a naturii, de înţelegere a artei, precum şi educarea gustului, toate lucrurile acestea nu se pot

realiza prin acţiuni sporadice şi episodice ci printr-o acţiune cu suită, de îndelungată durată.

198
 l>. S tru c tu rii p u b lic u lu i lo c a l. lini i,.A|
’ ' . i .1 iiNtiiineiil dc educaţie, muzeul se adresează.
C;i
iu primul rând publicului local Asm mi im , .... ... i . ,
ii "l.'L.iiim.l ci neglijează publicul flotant Publicul locul, ca şi
Şi
publicul flotam poate fi la rânduMm imnăriii în < n . t ,■, - ,
' * * l‘ 111 ‘i*- \ais(u şi socio-profesionale. Această împărţire
se face peni ni a stabili comunicări udei-vito d,. k . .
oi ' ' 1 muzeu - ca cmi|:ilor - calic public, cfilrc rcccplor. In

acest sens trebuie anumite muzeul copiilor, activităţi cu publicul şcolar, activităţi pentru cei care au

hobby-un, activităţi suplimentare; tonte accslca fac parte loc.,,;,, din acest mesaj diferenţiat. Problema cslc

cum pot f, cunoscute nevoile publicului, pentru ca plecând de la „n mesaj esenţial determinat, să fie

descoperite şi folosite cele mai polriv ne căi de comunicare.

c. C u n o a şte re a stru c tu rii ş i o p ţiu n ilo r c u ltu ra le atu p u b licu lu i

Cunoaşterea publicului este o problemă de socio-psiliologie şi in acest sens se fac studii speciale.

In muzeologia romaneasca s-an făcut sludn sistematice de socio-psihologia publicului infantil la Muzeul

Naţional de Arta al României S-a lacul apoi o ccicciarc pe întreaga ţară. cu concursul Institutului de

psihologie, la care au participat pe lingă ccrcciălori ai institutului, iui grup de muzeografi, dintr-un

eşantion statistic reprezentativ de muzee. Eşantionul statistic este o mulţime comparabilă cu totalitatea. în

ansamblul mulţimii anchetate, dai redusă proporţional, la un coeficient de 5-10% din ansamblu. Cu cât

mulţimea totală este mai marc. cu atât coeficientul poate să fie mai mic, cu condiţia ca structura acestei

mulţimi reduse sa fie asemănătoare proporţional eu cea a mulţimii totale.

Conccplul se aplică alai ansamblului de insli(it|ii muzeale cât şi publicului acestora. Deci. dacă ne

referim la acesta din urma şi in toată masa anchetată avem 10% intelectuali. 50% ţărani, 30% muncitori.

încă 10% alte profesii, şi anumite procente de vârstă, relativ în acelaşi fel trebuie să fie structurat şi

eşantionul statistic, cti aceleaşi procentaje profesionale şi de vârstă, ca să fie revelator

La noi in ţară eşantionul statistic de mtiz.ee, a fost întocmit în raport de reţeaua uitucelor. Au fost

alese mat multe muzee mixte, apoi Muzeul Naţional de Artă. muzee locale şi muzee de profile speciale,

inclusiv muzee memoriale. S-a aplicat Ia toate aceeaşi metodologic de anchetă psihologică. Ancheta a

constat dintr-un chestionar aplicat la întreg publicul vizitator al muzeului la un moment dat; de fapt în trei

perioade diferite. Apoi observaţiile cantitative au fost centralizate şi rezultatele au fost formulate sintetic,
 il uid I filu / m u ţ iI ff'ij’ .il <l> p l’ -Ini1Ini . 1 puii],,
urmând să fie publicate l-li jx)i fi t-OiiM.lf.d', - u Ihl't

de nm/cii

Acest up dc cercclare, întrucâtva '.«mphfi<;il * ........... ............. «leii Iii to;.lc

muzeele a urnii registru de vi/ilalori eu o njbrka|i<: relativ simplă f it« bfl »•............ » «'»

centralizate periodic. Studiul dă informaţii cu privm la ft"V<o|ii «ăbl'.nilllut (Iu vAi.Mii *,1 socio-

profcsionaJe în muzeu, semnalând zonele de populaţie ii' ii-n plivit şl mi'Ulnnd ;r t b l Moţiunea de ■

popularizare.

(1 C erce ta re a so c io -p silio lo g ic â

Aşadar, în cadrul funcţiei educaţionale a inii/cului, iiputc iui j;ril di h ici Inie ştiinţifică care îşi

are un Ioc din cc în cc rnai important, feste vorba de eercclairfi hm In |mlliolo/'u fl, At v.’iMn cuprinde o gamă

tot atât dc variată dc proceduri şi mijloace, cutii cMe şi publicul de imi/cu, şl di leimliift. pc (lc o parte, căi

dc acţiune mai cficacc asupra publicului de muzeu, iar, |ic <Io. ulm ţiuite, mo câteodată consecinţe

nebanuite. Dc exemplu, deosebii dc importantă pciilru ceieelari'ji <Alloi do noţiune ale. muzeului este

cercetarea socio-psihologică aplicată grupurilor de ncvît'Nlnid, l'eilliu că, in ucesl douieimi, la vârstele

mici, acţiunea muzeului poate fi decisivă Dar dacă muzeul rămâne liuimv.lhil pun nivelul formei dc

prezentare, practic, copiii devin opaci la muzeu; cslcccl mai bun sesiuni de a i indcpăila

Cu alic cuvinic, aici cercetarea vine să determine căi du acţiune, mijloace tic acţiune, care pot

avea o importanţă formativă foarte marc.

între alte concluzii desprinse până acum, fără discuţie i'fi etilicii(iii pi iu muzeu a tinerei generaţii

trebuie să capete o importanţă deosebita, jn all plan - în uliinia vreme im lusi iniţiate cercetări cu privire la

importanţa activităţii muzeale - educaţionale in domeniul psihopaţilor; icsociali/Jtrcti psihopaţilor prin

receptare dc arta. Este o activitate care nu numai că vine in sprijinul unor activităţi terapeutice extrem de

dificile şi de ingrate, dar care oferă ehei dc înţelegere a mecanismului cuthartic al artei şi, dc aici,

capacităţii de acţiune ale muzeului, pe care nici nu le pulcin bănui. Astfel, este doi mit muzeul ca factor, ca

instrument, de compensare al traumelor la care, în mod obişnuit, individul diu colectivitatea

contemporană este supus.

200
icului
4.7. Muzeul ţi partenerii sfii

lo.ltc
' mai multe cazuri, publicul de muzeu nu se prezintă ca uu partener colectiv imediat, ci
i!i\ c
organizat prin structuri complementare muzeului - o rg an o n de masă, şcoli, turism, anuală, organizaţii
cio-
profesioniste specializate - ca un public deja structurat şi orientat.
de
' st fapt, pe un plan, simplifică sarcina muzeului, iu măsura în care "cererea de consum

cultura] se prezintă grupat în câteva structuri capabile să concentreze şi să orienteze diversitatea

opţiunilor culturale individuale.

Şi

ă Dar pe alt plan, mai profund, acesta implică cunoaşterea structurilor, orientărilor şi tendinţelor

partenerilor colectivi, precum şi a diversităţii pe care acestea le acoperă.

A. TURISMUL. (Organizaţiile turistice). în principiu organizaţiile turistice, determinate de

nevoia de a umple timpul grupurilor pe care le servesc cu preocupări interesante, le orientează spontan

spre muzee şi monumente. în realitate, în raport de caracteristicile de cultură, vârstă, socio-profcsionalc şi

de tradiţiile naţionale ale fiecărui grup, opţiunile de turism cultural variază. La aceasta se adaugă

capacitatea de a Ie investiga şi orientarea culturală proprie organizatorilor turistici. Pentru toate aceste

temeiuri muzeul trebuie să vină în întâmpinarea organizaţiilor turistice specificdndu-şi şi detaiiindu-şi

"oferta de serviciu". Nu trebuie exclusă iuci organizarea de manifestări speciale - expoziţii, spectacole de

muzeu - ca prestări turistice. Mai ales când e vorba de serii de grupuri, iar manifestările au conţinut bogat

şi nivel înalt, reprezintă difuzare de cultură locală de cea mai bună calitate, Referindu-ne Ia un caz limită,

dar încă destul de frecvent, muzeul nu trebuie să accepte niciodată să fie exclus din ilinerariile turistice, să

figureze doar formal, sau cu rol de rezervă.

B. ŞCOALA. Cele mai importante forme de raporturi cu şcoala au fost analizate in capitolul

manifestărilor metaexpoziţionale. Dar ele nu includ decât o parte din activităţile şcolare în muzeu. In afină
 dc acestea. muzeul, în colaborare cu şcoala, mai poale organiza maitifcslări fcsMvc. activităţi participativ,.

şi activil.i(i în şcoală.

Intre manifestănle festive trebuie amintite ceremoniile şi şedinţele solemne, aniversările ş,

sărbătorile naţionale şi locale ele. Acestea sunt organizate dc organele şcolare In cadrul muzeului, cu

concursul şi asistenţa muzeografilor, care asigură programarea, nmenajeaza cadrul, dau informaţii

suplimentare organizatorilor şi. după caz, participă cu modalităţi specifice.

Activităţile participative sunt fie legale dc forme dc organizare - cercuri de studii, dc creaţie,

cercuri de "prieteni"... şi tabere, fie iniţiate direct dc muzeu. Ele constau în antrenarea şcolarilor, a

tineretului în general. în activităţi specific muzeale - gliidaje, organizări de expoziţii, lucrări de conservare

şi restaurare, lucrăn de cercetare. In toate aceste activităţi, şcolarii pol fi folosiţi ca mână de lucru

auxiliară, necalificată, dar uşor dc instruit. în măsură - în raport dc vârstă şi dc calităţile individuale - să

execute clar unele lucrări autonome, de întindere şi complexitate limitate. Pentru a susţine şi dezvolta

ml eresul, ataşamentul faţă dc activitate, precum şi cunoştinţele, tinerii - personalităţi în formare - trebuie

sa fie trataţi diferenţiat şi să se organizeze şi unele acţiuni speciale fie cu caracter dc recompensă -

excursii, liber acces - fie cu caracter compctiţional - concursuri, sesiuni de referate, expoziţii personale sau

de grup Dc asemenea, arc mare importanţă să se ofere grupului o anumită autonomie de conducere, să li

se ceară elemente de auto-gospodărire. care să dea participanţilor sentimentul unei autodepăşiri. în tot

acest context arc deosebită importanţă personalitatea conducătorului adult al activităţii, capacitatea lui dc

comunicare cu tinerii, prestigiul lui profesional şi moral.

C. M IJLO ACELE DE COM UNICARE IN MASĂ. Problema raporturilor dintre muzeu şi mass-

mcdia este o parte a marii probleme a locului mijloacelor de comunicare în masă în cultura prezentului şi

viitorului.

In perspectiva perfecţionării neîncetate a filmului, televiziunii şi miniaturizării memoriilor

mecanice, este evident că publicul de muzeu va putea căpăta pe aceste căi o informaţie mai cuprinzătoare

decât oferă muzeul, dar în forme la fel de adecvate. Desigur însă că aceste mass-media vor trebui, la

202
 '|-l lor, să apeleze la muzee ca "memorii'' de informaţie specifică. Pe de altă parte activitatea de muzeu,

practicată ca hobbics (ocupaţii secundare) nu va putea fi, decât in prea mică măsură, realizată in afara

muzeului cu ajutorul mijloacelor de comunicare in masă

in sfârşit, trebuie spus că posibilităţile de expresie ale mass-media, înţelese ca mijloc de difuzare

a tradiţiei culturale şi informaţiei ştiinţifice nu sunt decât la începutul folosirii lor şi departe de a fi

epuizate. Aşadar, raportul dintre muzeu şi mass-media văzul in perspectiva dinamică a ambelor entităţi,

este mai degrabă complementar decât antagonic şi depinde, în mare măsură, de muzeu ca acest

nemaipomenit instrument cultural care se numeşte mass-media, să-l servească şi să-l ajute.

D.ORGANIZAŢIILE OBŞTEŞTI. Organizaţiile obşteşti, (sindicate, asociaţii, organizaţii de

nncret) sunt prin natura lor partenerii permanenţi dar discontinui - în raport cu ponderea in cadrul lor

mtem. a activităţilor culturale şi cu specificul acestora - ai muzeului. Datorită faptului că reprezintă

segmente de populaţie organizată, constituie pârghii importante pentrn difuzarea activităţilor muzeelor.

Tocmai peniru acest motiv muzeul trebuie să întreţină legătura permanentă şi stabilă cu ele, să vină în

întâmpinarea preocupărilor şt intereselor culturale ale grupurilor astfel organizate pentru a le atrage şi a le

canaliza preocupările de acest ordin Este aici, alt aspect al comenzii sociale, în raport cu comenzile

majore, dar de o deosebită importanţă pe plan local.

Dar organizaţiile obşteşti, ele însele diverse ca structură şi orientări - sindicate, asociaţii

profesionale cu caracter de specialitate, asociaţii de amatori ş.a, - acoperă un public extrem de variat eu

structuri şi opţiuni complex diferenţiate.

De fapt raportul cu d e prezintă două aspecte distincte:

- răspunsul prin ample manifestări colective la orientările majore ale activităţii lor culturale-

cducative, adecvate Ia planul lor de acţiune;

- satisfacerea nevoilor de informare, educaţionale precum şi de activităţi secundare, participative,

proprii membrilor acestor organizaţii, eventual restructuraţi pe grupuri mici, în cadrul structurilor

generale.
 , . . ; , i v v a. . r. :. u > • > J ' •■'': ; '' ' ’ '• ’ "■
'

; U „• •->: V. 4 •• \; î./ r v ' •• ”>r- v '-• ■*'■ ■' ’•' "•■' 1 j

I
Jt

*'•■ 1
r t
 SUMAR

PARTEA 1. SCHIŢA UNEI TEORII GENERALE DESPRE MUZEU

Capitolul 1. MUZEOLOGIA CA ŞTIINŢĂ

1
L I. Istoricul disciplinei.........
.2
1.2. Este muzeologia o ştiinţă

Capitolul 2. MUZEUL CA INSTITUŢIE

........ 3
2.1. Istoricul muzeului..............................................................................................

A PREMISELE ACTIVITĂŢII MUZEALE........................................................................J

B. COLECŢII ŞI COLECŢIONARI IN ANTICHITATE.................................................. *

C ASPECTE ALE COLECŢIONĂRII IN EVUL MEDIU................................................:

D RENAŞTEREA Şl PRIMELE COLECŢII SISTEMATICE...........................................

E APARIŢIA MUZEELOR PUBLICE.................................................................................

F. MUZEUL IN LUMEA CONTEMPORANĂ................ ...................................................

2.2. F o rm e şi stru ctu ri ale instituţiei m u zeale....................-................ -....................................................

A. O DEFINIŢIE A MUZEULUI.................................................................................

B. ANALIZA DEFINIŢIEI MUZEULUI..........................................................................

j c funcţiile MUZEULUI PRIVITE CA ANSAMBLU CORELAT........................

D RAPORTURILE DINTRE CELE TREI FUNCŢII ALE MUZEULUI.....................

 ,i Funcţia dc constituire şi dezvoltare n patrimoniului şi

corelaţiile sale cu celelalte funcţii..... ........................................

1). Funcţia dc conservare a patrimoniului şi corelaţiile sale cu

I
.15
celelalte funcţii...........................................................................
i
c. Activitatea educaţională şi corelaţia ci cu celelalte funcţii.. ...15

d. Ansamblul funcţiilor şi echilibrul lor..................................... ..16

li. FUNCŢIILE COMUNE........................................................................ ..16

i Conducerea şl planificarea activităţii .16

b Asigurarea financiară a activilăţii.... .17

c. Activitatea de formare, perfecţionare

şl promovare a personalului............... .19

F. STRUCTURA MUZEULUI .19

a. Factorii constitutrii............................................................... .19

b. Organigrama muzeului........................................................ 20

c. Structuri şi nivele.................................................................. .21

d Determinarea mărimii organigramei................................... .2 1

c. Organigrama administrativă................................................ .23

f. Gradarea instituţiilor muzeale.............................................. .24

F. MUZEUL ŞI LOCUL LUI IN SISTEMUL INSTITUŢIONAL........ .25

a. Locui muzeului în sistemul instituţiilor culturale............. .25

b. Locul muzeului în cadrul sistemului instituţiilor ştiinţifice .25

c. Reţeaua instituţiilor muzeale....................... .26

i
d. Muzeul în cadrul reţelei locale de instituţii culturale 27

206 . :
f
PARTEA ii AN A U Z A FUNCŢIILOR SPECIFICE ALE MUZEULUI........................................................... 29

Capitolul I GENERALITĂŢI Şl DEFINIREA CONCEPTELOR DE BAZĂ........ „29

LL Trăsiitxirilc patrimoniului muzeal........................................................... ..29

A. PATRIMONIUL MUZEAL....................................................... ..29

B. MĂRIMILE PATRIMONIULUI................................................ .29

C. CERCETAREA ŞŢ1INŢIFICĂ ŞI COLECŢIONAREA........ „30

1 .2 . Termeni fundamentali......................................................................... ..31

...31
A. TERMENI GENERALI............................................................
...31
a. , patrimoniu...............................................................

b. colecţie...................................................................... •—
32
c. fond....................................................................................
........ 32
d. bun cultural..................................................................

B. ALTĂ SERIE DE CONCEPTE SPECIFICE SE REFERĂ LA

ACTIVITATEA DE CONSERVARE RESTAURARE................ .........33

.........33
a. păstrare.... ....................................................................
.........33
b. conservare....................................................................
.........33
c. restaurare...,..................................................................
........ 33
d. securitate......................................................................
..........33
e. prevenire.......................................................................
............33
f. tratare.............................................................................
............33
g. stabilizare...................................................................
.............34
h. restituire.....................................................................
I ............. 34
i. integrare.....................................................................
.............. 34
j. întregire.......................................................................
............. 34
k. completare..................................................................
 1 degradare..........
.............................34
rn alterare..........
..............................34
n. patina..............
............................. 34
o. fals......... ■
............................. 35
O s'
c p. replici.............
......................... 35
C j
q. depozit....... ......
.......................... 35
r. carantină..........
...........................35
s. atelier..............
.......................... 35
ş. laborator...........
......................... 35
t. mediu ambiant.
......................... 35
ţ. micro-climat.........................................
C. TERMENI JURIDICI FOLOSIŢI IN PRACTICA Şi TEORIA
..3.s
MUZEOLOGICĂ...................................................
.36
D. CONCEPTE DIN DOMENII CORELATE...........................
.36
E. TERMENI ŞI CONCEPTE DE SOCIO-PSIKOLOGIE............

F. TERMENI ŞI CONCEPTE DIN ACTIVITATEA

..36
EXPOZIŢIONALĂ.............................................................
„36
a. exponat................. .....................................................
.36
b expoziţie............................... .... ....................... .........
..37
c. sală............................................— ...............................
„37
d. galerie...................... ..................................................

e. vitrină........................................... -.......... -................. „37

f. panou...................................... .................................... „37

g. soclu............................................... - .................................. -......................... 37

h. suport............................................................................................................37

i. poIi|ă................................................... ............................... .......................... 37

208
 j. ilum inat...

37
k. fond........

..................................... 37
^ l. public.................................................................

O m. g hidaj-înd rum are.......................................................................................

n. a c m ită ţi m etaexpozitionaJe................................................................................. " 7

o. activităţi paraex po ziţio nalc................... ............................................................... 3 7

. ■. ......................... 37
p. muzeo - te unica.......................................................................

Capitolul 2. CONSTITUIREA ŞI DEZVOLTAREA PATRIMONIULUI MUZEAL.................................. 38

2.1. A ctivităţile com ponente ale funcţiei de constituire

şl dezvoltare a patrim oniului m uzeal.................................................................................................. 3 8

2.2. C ăile de constituire şi dezvoltare a p atrim oniului m u z e a l......................................................... 39

39
A. ACH IZIŢIA ...............................-.........................................................................................
_ 39 •>
a. Achiziaţia libera.....................................................................................................
, „ io
b. Achiziţia ................................................................................................................

c. Achiziţia condiţionată...........................................................................................39

d. Procedura de achiziţiic.........................................................................................

B. D O N A ŢIA (ŞI LEG A TU L)................................................................................................. 4 3

aD onaţia liberă............................................................................................................ 4 3

b. D onaţia (legatul) con diţion ată........................................................................... 43

C. C O L E C T A R E IN T E R E N ................................................................................................... 44
i

2.3. C ercetarea d e m u zeu .............................................. ;.......................................................................... 4 5

A A S P E C T E G E N E R A L E ......................................................................................................... 45

B. P R O B L E M A T IC A C E R C E T Ă R II D E M U Z E U ............................................................... 45
 a D isc ip l^ lc specifice............ '
4G
niuzeaJă.
C L
- o .48
c. Organigrama ccrccctirii spcci/i
a p l ic a t iv ă IN
CERCETARE FUNDAMENTALĂ ŞI CERCE
.49

MUZEU............
. . 52
.MUZEELORIN SISTEMUL CERCETĂRII
D. LOCUL ŞI ROLUL i
. .54
E. TIPURI DE CERCETARE MUZEALĂ.......................
.54
a. Cercetarea specifică...............................
...58
b. Investigaţia structurală.........................................

c. Cercetarea psihosociologică a publicului

, 59
de muzeu..................................................................

F. PROGRAMAREA ŞI PLANIFICAREA CERCETĂRII..... .60

a. Programul pentru stabilirea tematicii de cercetare.. ...60

b. Programul de perspectivă........................................ .61

c. Planul anual........ ............................................. 63

d Proiectul de cercetare.......... ................................... .6 4

G CERCETAREA DE CABINET

H. FORME DE VALORIFICARE ŞTIINŢIFICĂ A CERCETĂRII

a. Metodologia catalogului şi repertoriului

I. DefimpL....

2 . Metodologia repertoriului

I. Repertoriul topografic

11. Repertoriul tipologic....

m Repertoriul de obiecte..

IV. Repertoriul biografic

 b. M etod ologia catalogu lu i............................................... 71

I. C ataloagele sig n a lctice................................................................................... 72

II. C atalogul sum ar................. ............................................................................... 73

III. G hidul catalog.................................................................................................. 74

IV C atalogul selectiv......................................................................................... 74

V. C atalogul de co lecţie..................................................................................... 75

VI Catalogul exhaustiv....................................................................................76

c. Corelaţia dintre cataloage, repertorii şi evidenţa analitică

centralizată............................................................................................

2.4. Constituirea şi structura patrimoniului muzeal în raport de

diversitatea lu i................................. ..........................................................................................

A. PRINCIPIUL CALITĂŢII Şl AL ADECVĂRII LA PROFILUL DE

SPECIALITATE..................................................................................... 82

a. Patrim oniul muzeal, cşadon reprezentativ al patrim oniului

cultural..................................................................................... .82

1. Calitatea intrinsecă a obiectului - bun de cultură... 82

2. Reprezentativitatea fiecărui bun de cultură........... .83

b. Patrimoniul muzeal pe specialităţi....................................... .83

B. PRINCIPIILE UNICITĂŢII, RARITĂŢII ŞI DIVERSIFICĂRII IN

„85
DETALIU................................................................................................
...85
a. unicitatea.............................................................................

b. Bunuri de serie mică şi foarte m ici................................. ...86

„88
c. Tezaure.................................................................................
„89
d. Raritatea........................................................................
 C. BUNURILE CULTURALE SERIALE Şt PRINCIPIUL

EŞANTIONULUI REPREZENTATIV............................................................... 9°
D CORELAŢIA DINTRE STRUCTURILE DE PATRIMONIU ŞI

TIPURILE DE MUZEU........................................................................................... 53

2 5. Evidenţa patrimoniului muzeaL........................... .94

A INSTRUMENTELE................................. ...94

a. Registrul inventar........................ .94

b. Fişa analitică................................ ...94

c. Fişa de conservare....................... ...95

d. lumalul de restaurare.................. ..96

2 .6 . Documentarea de muzeu..................................... ..10 8

A BIBLIOTECA........................................ .10 8

B FIŞIERELE DE MUZEU.......................... .10 8

C. ARHIVA DOCUMENTARĂ.................... ..10 9

a. arhiva de corespondenţă..............
..10 9

b. arhiva cercetării......................
..10 9

c. arhiva dc conservare..................
...110
d. arhiva dc expoziţii.....................
...110
D. CARTOTECA................................
. .1 1 1

E. FOTOTECA....'................................
.111
a. Fondul de fotoreproducen unicaL,
...1 1 1

b. Clişoteca...........................
...111
c. Clişoteca in ra a X ........
...112
d. Filmoteca........................
....112
e. Videoteca.................
....1 1 2

■ "• :JK
T’|
212
 r f. Fonoteca. 1 12

Capitolul 3. FUNCŢIA DE PĂSTRARE ŞI CONSERVARE......................................... .114 )

)
3.1. Generalităţi................................................................................................... ....114

93 A. ACTIVITĂŢI SPECIFICE CONSERVĂRII. DEFINIŢIE ŞI

CLAS m C ARE.................................................................................... ...114

94 a. Structura funcţiei de conservare a patrimoniului.............. ....114

>4
b. Corelaţia dintre starea fizică şi valoarea patrimoniului
t ...114
muzeal....................................................................................
i
B. CONSERVAREA INDIVIDUALĂ ŞI CONSERVAREA DE

ANSAMBLU A BUNURILOR MUZEALE.........................................

115
a. Păstrarea, conservarea şi circulaţia informaţiei.................
.116
b. Locul cercetării în cadrul conservării................................

C. ACTIVITATEA DE ASIGURARE A SECURITĂŢII MUZEULUI 116

.116
a. Generalităţi........................................................................

b. Organizarea pazei şi supravegherii.................................... .116

1. Paza şi supravegherea generală................... ........ .116

.117
I. Faza.......................................................

n. Supravegherea....................................... .117

III. Paza contra incendiilor........................ .117

c. S e n ic iu l de p ază şi supraveghere... 117

1. Posturile de p az ă ............... 117

2. P osturile d e supraveghere. 118

3. P aza c o n tra in cen d iilo r....

.118

.118
d. E videnţa g e stio n a ră ..........................
 expoziţie.................................
( a 2. Organirarea ondenţe. gefflonara topografice de

119
depozit-...........................................

3. Mişcarea pieselor din expoziţii sau depoatc.............. 119

4. Organizarea cviden|ei gestionare de transport.......... .120

c Instalaţiile de prevenire şi combatere a distrugerilor,

120
sustragerilor şi substituirilor................................................

1. Instalajii convenţionale pentru p rev en irea furturilo r. 120

2 ,Instalaţii convenţionale p en tru p rev enirea

incendiilor................... ........................................................ 121

3. Instalaţii convenţionale pentru protejarea pieselor

dc eventuali agresori....................................................... 121

. 4. Instalaţii automate de alarmă contra incendiului...... .121

5 . Instalaţii automate dc combatere a incendiilor......... .122

6 . Reguli P.C.!................................................................ .122

7. Instalaţiile autom ate a n tifu rt........................................ .123

8 Portul central de supraveghere al instalaţiilor......... .124

9. Securitatea patrimoniului muzeal.............................. .124

3.2. A ctiv itatea de con serv are a p atrim oniului m uzeaL.......................................................................124

A. GENERALITĂŢI..........................................................................................................124 ţ
I
a îm b ă trâ n ire a şi rezistenţa m aterialelor............ 125

b. S tru ctu ra in tern ă .......................... 125

c. A m bien tu l......................................................... 126

1. M icro clim atu l................................ 126

214
 1. T em p eratu ra ........................................ 126

11 U m id ita te a ................................................................. 127

III. C o m p o ziţia c h im ic ă q a cru lu i........ 12S

IV . S olu ţii p o sib ile pentru reglarea m icroclim alu lu i . . . . . . . 12X

2. Iluminatul........................................................... .129

I. Ilu m in atu l artificia l g en era l............................................................ . 129

. II. Ilu m in atu l lo c a l................................................................................................... 170

U I. Ilu m in atu l artificia l d e g a rd ă ...................................................................... 170

3. Solicitările mecanice asupra bunurilor.......................................... 179

B. CONSERVAREA PASIVĂ IN MUZEU............................................................... 17 1

a C on servarea p asivă în e x p o z iţ ie ........................................................................... 171

1. C lim a tiza rea ........................................................................................................... 171

2. Ilum inatul ..............................................................................................................1 ’ I

. 3. Mobilierul.........................................................................171

b. C onservarea p asivă în d e p o z it ....................................................................... 172

1. T ip od im en sio n a rea d e p o z ită m ...................................................................... 172

2. C aracteristicile m od u lilo r................................................................................ 172

3. Stocarea m a icria lclo r.........................................................................................132

C. P rob lem ele m u z e o tc h m c ii................................................................................................................... 134

A ETALONAREA (ACROŞAREA)................................................ 134

B. DEPOZITAREA.................................................... ........................134

C. DISPOZITIVE DE ETALONARE, PRINDERE

Şl SUSPENDARE...........................................................................134

l
i
3.4. Conservarea activă a diferitelor materiale........................................................................... ^
 A GENERALITĂŢI................
■■ 136
a Factorii dc deteriorare.
................... 136
1 Factoni mecanici.....

................ 136
3.Agcn(ii chimici......................

4. Factorii biologici.................. ...................136

5. Acpunca omului.................. ................

R rnNCPDVJDCi m e n ro n od ........... ..................................140

a. Supravegherea tablourilor şi mediului lor climatic.................. .................. 140

..... ............140

2. Pictura pe lemn.......................................................... ..................141

3. Pictura pe pânză......................................................... .................. 14 2

4. Pictura pe metal........................................................ ..................142

5 . Pictura murală detaşată ..................142

b, întreţinerea picturilor

c. Prezentarea 142

1 înrămarea.

2. Suspendarea în sala dc expoziţie

3. Manei Tarea
$
i
4. Depozitarea........ ,.,

I. Tablourile.. ..,

n Ramele...........'................ , 4s
C. CONSERVAREA SCULPTURILOR. .. > ,
t
a. Prezentarea lucrărilor. I

b. Conservarea şi întreţinerea..... ■ „

216
i
 1. în tre ţin e re g en erală........................................................................... 145

2, M ăsu ri de întreţinere care necesită precauţii

sp o rite ..................................................................................................... 146

c. D eplasare şi tra n sp o rt..................................................................................... 146

1. Piesele m a ri........................................................................................147

2. Piese de dim ensiuni mici şi m ijlocii................................................. 148

D. C O N SERV A REA O B IE C T E L O R DE ARTĂ DECORATIVĂ....................... ....... 148

a. M obilele..............................................................................................................148

b. P en du le............................................................................................................... 149

c. T ap iseriile.......................................................................................................... 149

1. C onservare......................................................................................... 149

2. P rezentare...........................................................................................149

3. D epozitare.................................................................................. ........149

4. Întreţinere........................................ ................................................. 150

d. V itraliile............................................................................................................ 151

e. Obiectele de v itrină (generalităţi)...................................... .............................151

f. M etalele.............................................................................................................. 151

1. A rgintul şi argintul aurit................. ................................................. 151

2. Fierul şi bronzul.,.............................................................................. 152

3. A ram a............................................................................ ..................... 152

4. C ositor şi plu m b ....................................................................... 152

g. Porţelanuri, faianţe şi ceram ică....................................................................... 152

h. E m ailul p e m etal............................ !................................................................... 153

i. F ild eşu riie..............................................................................................................153

E. C O N SER V A R EA T E X T IL E L O R ŞI CO STM ELO R................................................ 153

a. P rotejarea îm po triv a riscurilo r ilum inatului şl atm osferei..........................153

 l.Pcncolc

2. Remedii....... ...........................................
■.... 154
b. Protejarea împotriva insectelor şl a moliilor........
155
1. Pericole.............................. ....................
..... 155
2 . Remedii.......................... .........................
...... 155
c. Curăţirea................................................................
..... 155
d. Prezentare şi depozitare.........................................
...... 156
F PĂSTRAREA DOCUMENTELOR GRAFICE...................
..... 157
a. Materialele şi factorii lor de degradare..................
.....157
b. Prevenirea şi tratamentul agenţilor de deteriorare.
.... .158
1. Deteriorări datorate microvegctaţiei........
..... 158
1. Simptome....................................
..... 158
U. Remedii......................................
.... 159
2 . Deteriorări de origine animală............
.... 160
I. Insectele.............................
.... 160
0. Rozătoarele................
.... 160
3. Deteriorări de origine fizică.......
.... 160
li
4. Deteriorări de origine chimică.....
.... 161
1. Poluarea atmosferici.....
.... 161
Q. Prafurile............
....161
c. Aranjarea şi manipularea.......
.... 161

C apitolul 4. A C T IV IT A T E A DE VALORIFICAM CULTURAL-EDUCATIVA....

167
1

4 1. Actc
sp
e o.rt.uv4 ale fiu ^ c i & valorifica* a p a fri*» ,*,^ ......
.167
.V EDUCAŢIA PRIN MUZEU ŞI EDUCAŢIA PENTRU MUZEU
.167

218
 4 2 Expoziţia................................ ................................................................................................169

A GENERALITĂŢI..;.-..:........................................................................................169

a. Definiţia şl componentele expoziţiei. ....................................................169

b. Tipologia expoziţiei...................................................................................... 171

I. Expoziţia de bază şi expoziţia de colecţie.................................. 171

2. Expoziţiile lemporarc tematice................... ......................

.1. Expoziţia de colecţie................................................................... 173

4, Expoziţia itineranţi........................... 173

5. Fotoexpoziţiile sau expoziţiile de panouri.....................................174._

c Proiectul expoziţiei.......................................... 174

d. Clasificarea exponatelor şl folosirea adecvată ^ __— ------

a diferitelor clase............... ........................................................................ 179

c. Etapele organizării expoziţiei.................................................................179

4.3 Activităţile rnctacxpoziţionale...........................................................................................181

A. ÎNDRUMAREA.................................................................................................... 181

B. GHIDAJUL.............................................................................................................182

a Ghidajul grupurilor şcokirc................. 183

b. Ghidajul turistic.........................................................................................184

c. Ghidaje de specialitate................................................................................ 184

d. Alte tipuri de ghidaj................................................................................ 185

c. Ghidajul scris........................................................................................ 1 8 6

C. SPECTACOLUL DE MUZEU........................................................................... 1 8 6

D EXPIJNERILE ORALE IN MUZEU..................................................................... 1 8 7

E. ACTIVITĂŢI DIDACTICE IN MUZEU..................- ........................................ 1 8 7

 ist
a Viata organizată..
i&s
b Viata tematica....
.........IS9
c. Lecţia de muzeu.............

4 4 Activităţile paraexpoziţionale....................................

4 5 Acmuntea de popularizare ţi propaganda a muzeului.

A AFIŞUL............................................................

4 6 Activitatea editorială a muzeului...............................

A PUBLICAŢII DE POPULARIZARE...............

a. Cartea poţtală ilustrată................. ....

b. Pliantul dc muzeu..............................

c. Alte materiale de popularizare tipărite,

d Ghidul muzeului.................................

e. Catalogul de muzeu........................

f. Materiale audio ţi video....................

a Diapozitivele..........................

b. Banda dc casetofon..............

c. Filmul.................................

g. Programul de muzeu.................

I. PRODUSE ARTIZANALE:.......... .....

4.6. Muzeul ţi publicuL...................-n •.

A. FACTORII DETERMINANŢI AI MESAJULUI MUZEAL

B. TIPOLOGIA RECEPTORILOR.......

2 20
 a. Publicul- structuri şi opţiuni culturale. .................. . .....

r . b Structura publicului local...................................................... ..........

c Cunoaşterea structurii şi opţiunilor culturale ale

publicului............................... ........... .......................... ................................-..... l'W

d. Cercetarea socio-psihologică....................... 2(50

4.7. Muzeul şi partenerii săi...........................................................................................................201

A. TURISMUL............................................................................................................... 201

B. ŞCOALA........................................................................................................................ 201

C. MIJLOACELE DE COMUNICARE IN MASĂ......................................................... 202

D. ORGANIZAŢIILE OBŞTEŞTI................................................................. 203