Capitolul II.

Planificarea voiajului navei Pink Coral pe ruta Singapore (Singapore) – Rotterdam (Olanda)

Capitolul 2-Planificarea voiajului navei Pink Coral pe ruta Singapore

(Singapore) – Rotterdam (Olanda)

Nava Pink Coral este o nava tip tanc petrolier efectuând un voiaj de 8337 Nm pe ruta
Singapore-Rotterdam în 31 de zile cu o viteză medie de 11.6 Nd. Această rută este o traversadă
navigând prin diferite zone geografice având 95 de puncte de schimbare de drum anexate in
Anexa 2.1 a lucrării pe un drum general de vest.
Zonele traversate sunt urmatoarele: Oceanul Indian, Golful Aden Strâmtoarea Bab-el-
Mandeb, Marea Roşie, Marea Mediterană, Strâmtoarea Gibraltar, Oceanul Atlantic, Canalul
Mânecii, Stâmtoarea Dover, Marea Nordului.

2.1. Oceanul Indian

Oceanul Indian se întinde pe o distanţă de 12 000 km între Capul Acelor şi Capul
Wilson, mai mult în emisfera sudică, peste 80% din suprafaţa sa fiind la sud de Ecuator, întrucât
spre Sud apele sale depăşesc limita paralelei de 70º S, în timp ce spre nord abia ajung până pe
paralela de 30º N, în Golful Persic, distanţa ce separă crestele nordice ale Antarcticii de cele
sudice ale Mării Arabiei fiind de 11000 km.
Adâncimea sa medie este de 3.097 m, în timp ce adâncimea maximă măsoară 7.457 m
în fosa Jawa, iar volumul apelor este de 291.945.000 km³.
Poziţia geografică a bazinului Oceanului Indian influenţează decisiv regimul termic al
apelor sale din stratul de suprafaţă. Astfel, circa jumatate din suprafaţa sa, şi anume, apele
situate la Nord de paralele de 40º latitudine sudică, înregistrează temperaturi medii de peste
20º, iar în anotimpul cald al anului, în bazinele nordice, apa oceanului atinge, la suprafaţă,
valori termice de peste 30º. În baza Golfului Persic s-a înregistrat cea mai ridicată temperatură
medie a apelor din Oceanul Planetar (35.6º C pentru luna august).Regimul termic din jumatatea
nordică a Oceanului Indian se răsfrange şi asupra salinităţii apelor sale, care în câteva zone
atinge cele mai mari valori din întregul Oceanul Planetar.

14
 Capitolul II. Planificarea voiajului navei Pink Coral pe ruta Singapore (Singapore) – Rotterdam (Olanda)

Figura 2.1 Oceanul Indian

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Oceanul_Indian

2.2. Golful Aden

Vânturile
Reprezintă parte componentă a circulaţiei musonice din Asia; vânturile
predominante sunt de ENE din octombrie până în aprilie, dar devin de SE în strâmtoarea
Bab-el-Mandeb. În mai, direcţia vânturilor e variabilă, pe când din iunie până în
septembrie domină cele de SV.
În golful Aden, vânturile de ENE au în medie forţa 2-3 din decembrie până în
martie, iar vânturile puternice sunt rare. Din iunie până în septembrie, în marea parte a
golfului, musonul de SV are în medie forţa 4, iar vânturile ating forţa 7 timp de 1 sau 2
zile pe lună. Forţa medie a vântului şi frecvenţa vânturilor puternice cresc totuşi spre
capătul de E al golfului, iar la E de Ras Asir vânturile pot atinge forţa 7 sau mai mult
timp de 10 până la 15 zile în luna iulie. Ciclonii tropicali sunt foarte rari în golf, doar 3
sau 4 au fost aici în ultimii 50 de ani.
Valurile
În Marea Arabiei, valurile sunt guvernate de direcţia şi puterea vânturilor
musonice. În Marea Arabiei valurile mari de SV se stabilesc în timpul lunii mai şi
persistă până în septembrie. Valurile de NE se stabilesc în timpul lunii noiembrie şi
persistă până în martie. Nu este o direcţie predominantă în timpul lunii aprilie sau

15
 Capitolul II. Planificarea voiajului navei Pink Coral pe ruta Singapore (Singapore) – Rotterdam (Olanda)

octombrie şi forţa valurilor e joasă sau moderată în timpul lunilor de schimbare şi în

principal moderată când vine musonul, deşi din iunie până în septembrie e posibil ca
valurile mari sa fie puternice. Valurile în Marea Arabiei au în mod normal lungime
mica. Totuşi, cam 10% din valurile ocazionale de peste 200 m în lungime pot fi
întâlnite; acestea sunt aproape invariabil de mici în înălţime.
Curenţii
În interiorul Golfului Aden, curenţii sunt în general zilnici şi se ridică în timpul
primăverii la o înălţime maxima de 2,2m la Aden. Mărimea curentul este de cca 1,3 m.
Totuşi, uneori, curenţii pot fi inegali, fie măriţi, fie diminuaţi. În timpul pătrarului de
lună, sunt frecvente doar un HW şi un LW în cele 24 de ore.
Curentul de maree de flux, în timpul ambilor musoni, este puternic în NE, trece
de Ras Marbut până este lovit de bancul de nisip din partea de NE a portului. Apoi este
deviat către E şi NE în interiorul portului. La aproape de mijlocul fluxului, un curent
distinct care se formează între Insula Aliya şi NV-ul uscatului.

Figura 2.2 Golful Aden

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Golful_Aden

2.3. Strâmtoarea Bab-el-Mandeb

Strâmtoarea Bab-el-Mandeb („Poarta Lacrimilor”) uneşte Marea Roşie cu Oceanul
Indian şi desparte Peninsula Arabia cu statul Yemen de Africa (Djibouti, Somalia). Principalele
sale caracteristici sunt lungimea de 46,3 km, lăţimea cu valori cuprinse între 0,2 km şi 18,5 km,
iar adâncimea sa este între 30 şi 323 m. Insula Perim o împarte în două treceri navigabile: Bab

16
 Capitolul II. Planificarea voiajului navei Pink Coral pe ruta Singapore (Singapore) – Rotterdam (Olanda)

Iskender (Strâmtoarea Alexandria) şi Dact-el-Mayun. În apropierea coastei africane se află un

grup de insule numite „Şapte fraţi”. Vânturile predominante sunt musonii, iar curenţii sunt
determinaţi de aceştia.
Descrierea schemei de separare
(a) O zonă de separare lată de 1Mm, este mărginită de o linie ce uneşte următoarele puncte
de coordonate :
(1) 12°55'.54 N, 043°12'.85 E (4) 12°37'.00 N, 043°28'.30 E
(2) 12°36'.82 N, 043°20'.22 E (5) 12°37'.50 N, 043°27'.00 E
(3) 12o32'.53 N, 043°27'.79 E (6) 12°55'.86 N, 043°13'.80 E
(b) Un culoar de trafic pentru convoiul dinspre sud este stabilit între o zonă de separare şi o
linie ce uneşte următoarele puncte de coordonate:
(7) 12°55'.02 N, 043°11'.37 E (9) 12°31'.25 N, 0043°27'.04 E
(8) 12°35'.78 N, 043°18'.96 E
(c) Un culoar de trafic pentru convoiul dinspre sud este stabilit între o zonă de separare şi o
linie ce uneşte următoarele puncte de coordonate:
(10) 12°56'.44 N, 043°15'.20 E (12) 12°34'.69 N, 043°29'.03 E
(11) 12°38'.50 N, 043°22'.21 E

2.4. Marea Roşie

Marea Roşie este situată între Peninsula Arabia şi Egipt. Comunică cu Oceanul Indian
prin strâmtoarea Bab-el-Mandeb şi golful Aden, iar cu Marea Mediterană, prin canalul Suez;
acoperă o zonă lungă de 2240 km şi lată de 220- 350 km. Adâncimile variază între 1000 şi
2000m, maximile fiind de 2605m. În strâmtoarea Bab-el-Mandeb, adâncimile se reduc la 58-
65m. Pasajul central prin Marea Roşie, de la Madiq Gubal până la Jabal Attair, aproximativ
830 de mile SSE este fără pericole, dar cursul direct trece mult mai aproape de partea de est
decât de cea de vest a mării.

17
 Capitolul II. Planificarea voiajului navei Pink Coral pe ruta Singapore (Singapore) – Rotterdam (Olanda)

Figura 2.3 Marea Roșie (www.wikipedia.org)

Ţărmurile sale înalte şi puţin dantelate mărginesc întinsele deşerturi, Arabic şi Nubia din
nord-estul Africii, Hijaz şi Asir din vestul Peninsulei Arabia, unde rar cantităţile anuale de
precipitaţii depăşesc 50 l/mp. Regimul climatic tropical se răsfrânge şi asupra apelor mării,
unde evaporaţia este foarte intensă, nefiind suplinită nici de apele curgătoare ce se varsă în
bazinul său (foarte puţine şi mici) şi nici din precipitaţii. Din această cauză salinitatea sa este
de 40 ‰, cea mai ridicată din mările Oceanului Planetar, iar media anuală a temperaturii apelor
sale este de 32˚C (tot cea mai ridicată din temperaturile mărilor).
Cel mai mare port de la Marea Roşie este Jeddah din Arabia Saudită; alte porturi: Suez
în Egipt, Port Sudan din Sudan.
Vânturile:
Vânturile predominante din Marea Roşie bat paralel cu coasta. Schimbarea sezonieră
în distribuţia presiunii deasupra maselor de pământ adiacente cauzează o schimbare sezonieră
a vânturilor în partea de sud a acestei zone.
Din iunie în septembrie, fiind presiune joasă în partea de NW a Indiei, vânturile de
NNW afectează şi zona de sud a Mării Roşii. Vânturile de NNW predomină în toată această
zonă de la sfârşitul lui mai până la sfârşitul lui septembrie. La sud de latitudinea de 18ºN, luna
mai e caracterizată de retragerea progresivă a vânturilor de SSE şi de avansarea

18
 Capitolul II. Planificarea voiajului navei Pink Coral pe ruta Singapore (Singapore) – Rotterdam (Olanda)

corespunzătoare a vânturilor de NNW, până când procesul se inversează de la sfârşitul lui

septembrie, începutul lui octombrie.
Vreme şi vizibilitate
Vremea în toată Marea Roşie e în general frumoasă, cu puţine cantităţi de nori; când
ploaia apare, aceasta este torenţiala şi e în cantităţi mari. Cantitatea de ploaie este neînsemnată.
Pe mare, în larg, ceaţa şi pâcla sunt rare exceptând zona extrema de est din golful Aden în
timpul sezonului musonului de SW. Nori de nisip şi praf sunt împânziţi din iunie până în august,
vizibilitatea în acest timp fiind mai mică de 5 mile timp de 1 din 10 zile partea de nord a Mării
Roşii, 1 din 4 sau 5 zile în partea de sud a Mării Roşii şi părţii africane a golfului Aden şi 1 din
2 zile în partea arabica a golfului Aden. Furtunile de nisip, care apar de obicei la nord de
latitudinea de 22ºN din aprilie până în iunie şi în partea de sud a Mării Roşii şi a golfului Aden
din mai până în august sau septembrie, pot reduce vizibilitatea la 50 m sau mai puţin.
Temperatura apei de mare:
Marea Roşie are temperatura medie, vara, de 30ºC; temperatura maximă, de 35,5ºC, a
fost observată pe latitudinea localităţii Assab. Variaţia anuală este mai mare de 5ºC (depăşeşte
8ºC) în golful Suez. Marea Roșie este marea cea mai caldă de pe glob.
Mările închise prezintă adesea diferenţe foarte mari de salinitate şi de densitate faţă de
largul oceanului. Se întâmplă însă ca temperatura mai ridicată să compenseze salinitatea mai
mare. Nu acelaşi lucru se constată în Marea Roşie. Aici, cu toate că temperatura este foarte
ridicată, densitatea trece de 1,028 (în partea de nord).
Mareea şi curenţii de maree
Mareea din Oceanul Indian nu influenţează în foarte mare măsură Marea Roşie; se face
simţită o maree locală care variază între 0.3-0.9m, în partea centrală a mării, ea fiind
nesemnificativă. Variaţii ale nivelului mării se produc de obicei între anotimpuri; evaporarea
în Marea Roşie este foarte mare vara. Condiţiile meteo, presiunea atmosferică şi vântul pot
cauza la rândul lor variaţii apreciabile ale nivelelui mării. Influenţa mareei este apreciabilă în
golfurile Suez şi Aqaba, atingând maxim 2 metri.

2.5. Marea Mediterană

Marea Mediterană este împărţită de Peninsula Italică în două bazine: estic şi
vestic.Bazinul vestic cuprinde: Marea Iberirca (Alboran) dintre litoralul sudic al Spaniei şi
litoralul nordic al Marocului; Marea Balearelor între Insulele Baleare şi coastele estice ale
Spaniei; Marea Galica situată la sud de ţărmurile Franţei; Marea Ligurica dintre litoralul nord-
vestic al Italiei şi Insula Corsica; Marea Tireniană între insulele Corsica, Sardinia şi Sicilia şi

19
 Capitolul II. Planificarea voiajului navei Pink Coral pe ruta Singapore (Singapore) – Rotterdam (Olanda)

coastele vestice ale Italiei; Marea Sardiniei aflată între coastele Algeriei şi insulele Baleare şi
Siciliei. Bazinul estic al Mării Mediterane cuprinde: Marea Adriatică între ţărmurile Italiei şi
coastele dalmate; Marea Ionică situată între ţărmurile sudice ale Peninsulei Italice, Sicilia şi
coastele vestice ale Greciei,fiind delimitată în partea sudică de paralelă de 36°N; Marea Siciliei
este situată la sud de Sicilia; Marea Sirtelor este la sud de paralelă de 36°N şi este delimitată la
vest de coastele Tunisiei, la sud de litoralul Libiei, iar la est de meridianul de 22°E; Marea
Levantului ocupa toată partea răsăriteană a bazinului.
Curenţii
Marea Mediterană primeşte de la râurile care se varsă în ea doar o treime din cantitatea
de apă pe care o pierde prin evaporare. Însă cele mai mari schimburi de apă se realizează la
adâncime prin Strâmtoarea Gibraltar, astfel ajungând în Oceanul Atlantic cea mai sărată apă.
Din Strâmtoarea Gibraltar curentul are direcţia de deplasare spre est, iar zona unde are
cea mai mare intensitate este în vecinătatea latitudinii de 36°N, având o viteză medie de 1.7
Nd, însă aceasta scade în jurul valorii de 0.75 Nd în apropierea insulei Alboran. Curentul se
deplasează spre est pe lângă coasta Algeriei. Curentul de Est din apropierea coastei Spaniei are
o viteză între 0.5-0.75 Nd până în apropierea de Cabo da Gata. Ramura sudică a curentului de
est se întoarce spre S faţă de Cap des Trois Fourches pentru a forma o curbă în sensul acelor
de ceasornic în partea de SE a Ceuta. Constanta acestui curent de W de-a lungul coastei
marocane este scăzută şi cu o viteză medie de 0.25-0.5 Nd.La est de Cap des Trois Fourches,
curentul de est de-a lungul coastei marocane este slab, cu constanta scăzută şi o viteză medie
de 0.25 Nd.
Mareea
În strâmtoarea Gibraltar, înălţimea mareei este de aproximativ 1 m. Înălţimea scade
spre E până în NE-ul Cartaginei, pe coasta Spaniei, şi până pe coasta Algeriei, de la Tenes şi
până la Jijel, unde este neglijabilă.
În celelalte zone ale mării, înălţimea mareei este sub 0.3 m, exceptând Golful Gabes,
unde înălţimea mareei ajunge până la 2 m, lângă Gabes.
Condiţiile formării hulei:
Între Gibraltar şi Insula Alboran, hulele predominante pe parcursul anului sunt de
intensitate mică, având direcţia spre est sau spre vest, dar pot avea intensitate moderată cele de
vest, pe timpul iernii. În alte părţi ale mării, direcţia hulei este variabilă iarna, dar cele cu
intensitatea cea mai ridicată (între scăzută şi moderată) sunt în direcţia N sau W.Furtunile din
NW şi N sunt adesea precedate de o hulă de intensitate moderată de N.

20
 Capitolul II. Planificarea voiajului navei Pink Coral pe ruta Singapore (Singapore) – Rotterdam (Olanda)

Vânturile locale
Vendavales: este numele dat vânturilor puternice de SW, care bat între coasta Spaniei
şi partea nordică a coastei Marocului.În primul rând, acestea apar în sezonul rece şi uneori la
sfârşitul toamnei şi începutul primăverii şi sunt asociate cu mişcarea spre est a depresiunilor
spre Marea Mediterană, deasupra Spaniei şi sudul Franţei.
Levante: este numele dat vânturilor care au un spectru mare din partea de NE, de lângă
coasta Spaniei.Termenul ,,Levante” este folosit pentru a descrie vânturi puternice şi furtuni pe
scara de intensitate a vânturilor.Aceste vânturi sunt asociate cu depresiunea localizată la sud
de insulele Baleare şi zona de presiune înaltă (anticiclon) la nord de aceste insule.Aceste vânturi
cresc în intensitate primăvara şi toamna, dar între iunie şi septembrie sunt mai puţin puternice
şi, de obicei, de scurtă durată.Pe an se înregistrează 8 - 9 furtuni produse de vânturile Levante
între Valencia şi Cabo Creus, respectiv 1 - 2 furtuni, mai la sud.
Levanter: Termenul ,,Levanter” este folosit pentru vânturile care bat dinspre E în
Strâmtoarea Gibraltar şi Canalul Alboran.Cu toate acestea, deoarece vânturile din strâmtoare
sunt fie de vest, fie de est, o varietate mai largă a distribuţiilor presiunilor favorizează mai mult
producerea vântului ,,Levanter” decât a celui ,,Levante”.
Mistral: La intervale regulate, între mijlocul toamnei şi mijlocul primăverii, când o depresiune
localizată deasupra Golfului di Geneva sau Golful du Lion,un vânt rece şi uscat de N-NW este
canalizat în josul Văii Ronului, deasupra Golfului du Lion, pentru a afecta Insulele Baleare,
Corsica şi Sardinia.Forţa medie a vântului este 5 - 6 pe scara Beaufort, iarna, respectiv 3 - 4,
vara.
Tramontana: O ramură a curentului atmosferic de N-NW poate să traverseze munţii
pe lângă graniţa franco-spaniolǎ şi să intre în Catalunia, aşa-numitul vânt de NNW
(Tramontana).
Scirocco (sau sirocco): este numele dat unui vânt care bate din direcţia S-SE, în nordul
Africii.În general, ele sunt vânturi calde şi uscate de-a lungul coastei africane, dar, în mod
constant, curentul atmosferic devine mai puţin cald şi mai mult umed, odată cu deplasarea spre
nord, putând exista condiţii de ceaţă şi ploaie deasupra insulelor Baleare, Sardiniei, Maltei,
Siciliei şi sudul Italiei. În Malta şi Sicilia vizibilitatea poate fi redusă considerabil de praful şi
nisipul aduse de vânt.Vântul ,,Scirocco” bate pe tot parcursul anului, însă cel mai frecvent bate
în largul coastelor africane, pe timpul primăverii.Formarea este treptată şi poate fi precedată de
o hulă de SE şi de o creştere a nivelului mării.
Gregale: este numele unui vânt de NE, puternic şi rece, care bate în zona centrală a
Mării Mediterane, inclusiv Marea Ionică.Este mai frecvent în sezonul rece, zona de înaltă

21
 Capitolul II. Planificarea voiajului navei Pink Coral pe ruta Singapore (Singapore) – Rotterdam (Olanda)

presiune se aflǎ deasupra Balcanilor şi zona de joasă presiune la sud de zona centrală a Mării
Mediterane.
Libeccio: este numele italian al vânturilor de W şi de SW care bat în zona dintre
Sardinia şi Italia.Acestea bat mai puternic când o depresiune este situată deasupra Italiei de
Nord, în special iarna.

Figura 2.4. Marea Mediterană – vânturile locale (cartea pilot a Mării Mediterane)

2.6. Strâmtoarea Gibraltar

Strâmtoarea Gibraltar realizează conexiunea dintre partea de est a Mării Mediterane cu
partea de vest a Oceanului Atlantic. De asemenea separă Africa de Stânca Gibraltarului,
punctul cel mai sudic al Peninsulei Iberice. Strâmtoarea are o lungime de aproximativ 64Km.
(cam 40Mm.) şi lungimea variază între 13 şi 39Km. (8-24Mm.). Un canal de 8Km. lăţime,
traversează centrul strâmtorii, având o adâncime de aproximativ 305 m. (1000 picioare). Un
curent continuu curge dinspre Oceanul Atlantic, şi mareea la reflux spală ţărmul European şi
cel African. Un curent submarin vestic scoate surplusul de apă sărată din Marea Mediterană.
Capătul estic al Strâmtorii Gibraltar este flancat de munţii Pilari şi Hercule. Se întâlnesc vânturi
puternice de E şi W, iar cele mai periculoase sunt cele de SW, numite „Vendavales” care îşi
dublează forţa când revin la direcţia iniţială şi aduc ploi torenţiale. Există un curent de suprafaţă

22
 Capitolul II. Planificarea voiajului navei Pink Coral pe ruta Singapore (Singapore) – Rotterdam (Olanda)

care alimentează Marea Mediterană cu apa din Atlantic (10-20 Mm./zi) şi curenţi de maree
destul de puternici.

Figura 2.5. Strâmtoarea Gibraltar (www.google.maps.com)

2.7. Oceanul Atlantic

Limitele geografice
Atlanticul este mărginit de America de Nord şi America de Sud, în vest, şi Europa şi
Africa, în est. Este legat de Oceanul Pacific prin Oceanul Arctic în nord, şi prin Pasajul Drake
în sud. În plus, este legat artificial de Pacific prin Canalul Panama. Linia de demarcaţie dintre
Oceanul Atlantic şi Oceanul Indian este la meridianul 20°E. Atlanticul este separat de Oceanul
Arctic printr-o linie care vine de la Groenlanda, prin insulele Svalbard până la nordul
Norvegiei.
Caracteristici hidrografice:
Fundul Oceanului Atlantic este străbătut de o vale de rift, crestele înălţându-se uneori
deasupra apei, formând insule (Islanda, Azore). Această dorsală atlantică separă oceanul în
două bazine largi cu adâncimi cuprinse intre 3700 si 5500 de metri. Fosa Puerto Rico este cea
mai adâncă din oceanul Atlantic de Nord: 9219 m.
Salinitatea şi densitatea apei:

23
 Capitolul II. Planificarea voiajului navei Pink Coral pe ruta Singapore (Singapore) – Rotterdam (Olanda)

Salinitatea apei variază în funcţie de latitudine şi anotimp: 33-37‰. Cele mai mici
valori se înregistrează de-a lungul coastelor, acolo unde râurile mari se varsă în ocean. Cea mai
mare salinitate se înregistrează la 25° latitudine nordică. Salinitatea este influenţată şi de rata
evaporării, precipitaţii şi topirea gheţarilor.
Valorile rămân sub 1.021g/cm3 de-a lungul coastei vestice a Africii până la Capul
Palmas. Densitatea creşte înspre N atingând valoarea de 1.025g/cm3 la Capul Vert
(14°43’N,17°30’V) şi de 1.027g/cm3 la Cabo Espartel (35°47’N,5°56’V).
Temperatura apei:
Oceanul Atlantic poate fi descris ca o întindere de apă mai rece de 9°C care cuprinde
sfera de apă caldă cu temperaturi de peste 9°C. Aceasta se întinde între 50° latitudine nordică
şi sudică având o grosime medie de 600m. Temperatura de la suprafaţă variază de la 0°C pe
coastele Arctice şi Antarctice până la 27°C în regiunea ecuatorului. La adâncimi sub 2000 m,
temperaturile sunt în jur de 2°C iar în zonele mai adânci, sub 4000 m media temperaturilor este
de -1°C.
Clima
Clima Oceanului Atlantic şi a insulelor sale este influenţată de temperatura suprafeţei
apei şi de curenţii de apă. Climatul este moderat şi nu se înregistrează variaţii extreme de-a
lungul anotimpurilor. Apele oceanului reprezintă principala sursă de umezeala atmosferică
datorită fenomenului de evaporare. Curenţii oceanici controlează clima transportând apele
calde şi reci în alte regiuni. Ciclonii apar în partea sudică a Oceanului de Nord.
Mişcarea zonei de convergenţă inter-tropicală
Fronturile reci de obicei sunt mai active decât cele moderate şi domolesc ploile
abundente cu schimbare bruscă de direcţie a vântului de la SW la NW la trecerea frontului.
Fronturile calde sunt de obicei slabe, de multe ori fiind recunoscute după o centură de ceaţă.
Fronturile unei astfel de depresii devin din ce în ce mai difuze pe măsură ce se deplasează spre
S, şi fronturile ce sunt destul de active în N la N de 30ºN devin slabe spre 25ºN şi de obicei
dispar spre S la 20ºN.
Regimul vânturilor
Vântul este unul din cei mai puternici factori externi ce influenţează guvernarea navei.
Acesta produce la suprafaţa mării valuri cu înălţime și perioadă constantă, însă există o
interferenţă reciprocă, între sistemele de valuri producându-se suprafeţe neregulate. Vânturile
generatoare, în funcţie de viteza şi durata lor de acţiune, vor produce valuri cu elemente
geometrice diferite (viteza de propagare, perioada, înălţime, lungime).

24
 Capitolul II. Planificarea voiajului navei Pink Coral pe ruta Singapore (Singapore) – Rotterdam (Olanda)

După încetarea vântului, aceste valuri capătă o formă tot mai regulată şi se pot propaga
la distanţe mari, în zona unde a fost cald formând hulă. În apropierea litoralului, elementele
valurilor se deformează astfel încât înălţimea creşte dar lungimea şi perioada se micşorează
până la o anumită limită.
Figura de mai jos ne ilustrează regimul vânturilor în zona Atlanticului de Nord pentru
luna iulie. Astfel, analizând figura, putem afirma faptul că pentru perioada în care este
planificat voiajul, direcția predominant a vântului va fi E-NE, cu forța 3 - 4.

Figura 2.6 Distribuția vântului și curenților în Atlanticul de Nord (www.wikipedia.org)

Curenţii
Curenţii oceanici formează două circuite: nordic şi sudic. Ambele încep cu câte un
curent ecuatorial dar cel nordic preia şi jumătate din apa celui sudic. Curentul Ecuatorial de
Nord se continuă cu cel al Caraibilor, apoi al Golfului, acesta îndreptându-se spre Europa şi
Oceanul Arctic, încălzind aceste locuri. Circuitul se închide prin vestul Spaniei şi nord-estul
Africii, prin Curentul Rece al Canarelor. Circuitul sudic se completează prin Curentul Braziliei
(cald) şi se închide cu cel al Benguelei.

25
 Capitolul II. Planificarea voiajului navei Pink Coral pe ruta Singapore (Singapore) – Rotterdam (Olanda)

Partea sudică a acestei circulaţii constă într-o deplasare spre vest a unei mari cantităţi
de apă, care cuprinde curentul Nord Ecuatorial, (foarte stabil) cu extremitatea sudică pe paralela
de 20°N şi curentul Sub-Tropical de N (mai puţin stabil) între 20°N şi 32°N. La est de Marea
Caraibelor, curentul Ecuatorial de nord întâlneşte o mare parte a apelor curentului Sud
Ecuatorial din Atlanticul de Sud. Curentul format curge spre vest prin Marea Caraibelor
apărând în strâmtoarea Yucatan. De aici se deplasează spre nord-vest de-a lungul coastei nord-
vestice a Cubei şi apoi prin strâmtoarea Florida pentru a forma curentul Golfului.
Ciclonii tropicali
Ciclonii tropicali sunt formaţiuni depresionare mobile, diferenţiate de depresiunile de
la latitudinile medii şi înalte, au o frecvenţă mai ridicată în regiunile oceanice provocând
dezastre navale şi afectând localităţile aflate la coastă. Fenomenele ciclonice tropicale se
produc în regiunile situate între latitudinile 5-30N şi 25S, mai frecvent în apropierea
zonelor unde acţionează alizeele şi musonii.

2.8. Canalul Mânecii

Este strâmtoarea dintre sudul Angliei și nordul Franței ce leagă Oceanul
Atlantic cu Marea Nordului. În canal sunt Insulele Canalului aparținând coroanei britanice și
insula Wight. Tot în Canalul Mânecii se varsă Sena. Porturi mai importante: Le
Havre (Franța), Southampton și Plymouth (ambele aparțin Marii Britanii).
Lungimea canalului este de 563 km, lățimea maximă 248 km, în zona strâmtorii Dover
are lățimea minimă de 34 km, adâncimea medie a canalului 120 m, la deschiderea spre Marea
Nordului are 45 m adâncime.
Adâncimi
Canalul Englez prezintă adâncimi foarte variate, în funcţie de zona şi de distanţa faţă de uscat.
Adâncimi mari, de la 91,4m. până la 109,7m, se întind pe aproximativ 87 Mm E-NE faţă de o
poziţie situată la 35Mm N de Batz, şi este de doar 2-3 Mm lăţime. În partea NE, la aproximativ
5 Mm Nord de Casquets, în partea franceză a canalului adâncimea creşte până la 171,9 m.
Particularităţi de navigaţie
Zona continentală delimitată de linia de 200 m, se întinde pe o lungime mai mare de
200 Mm. vest şi 150 Mm sud-vest de coasta de sud-vest a Angliei. Până la o distantă de 200
m., fundul mării este neregulat, din cauza bancurilor şi stâncilor, cu toate acestea , în general,
aceasta capătă o formă mai regulată, formând o linie care uneşte insula Ushant (48º 28’ N, 5º

26
 Capitolul II. Planificarea voiajului navei Pink Coral pe ruta Singapore (Singapore) – Rotterdam (Olanda)

05’ W) cu Bishop Rock (49º 52’ N, 6º 27’ W) şi care devine uniformă aproape 100 m. scăzând
până la 20 mile de insulele Scilly.

Figura 2.7. Canalul Englez (www.worldatlas.com)

2.9. Stâmtoarea Dover

Curenţi
Pentru perioade lungi de timp o mişcare generală a curentului este cea NE, ce
vine din Canalul Englez, străbate strâmtoarea Dover şi înaintează în Marea Nordului.
Acest curent curge spre NE de-a lungul coastelor Belgiei şi Olandei.
În conformitate cu măsurătorile efectuate de navele far din zonă, viteza medie a
curentului nu depăşeşte 6 Mm/zi, în timp ce viteza maximă pe perioade mari de timp,
în condiţii meteorologice normale pentru această zonă, nu poate depăşi 10 Mm/zi.
Vânturi
Predominante de-a lungul anului sunt vânturile SW şi NW. Vânturile de NE
ating frecvenţa maximă primăvara, şi sunt în general vânturi cu o intensitate slabă.
Vânturile de SW şi NE sunt deviate de linia coastei, iar în perioada când acestea sunt
putemice, navigaţia în strâmtoarea Dover devine greoaie.
Coasta din partea nordică a strâmtorii Dover şi până la estuarul Tamisei este
mult mai puternic afectată de vânturile estice. Aceste vânturi estice generează furtuni,
des întâlnite din ianuarie până în martie.

27
 Capitolul II. Planificarea voiajului navei Pink Coral pe ruta Singapore (Singapore) – Rotterdam (Olanda)

Pericole de navigaţie
Principalele pericole de navigaţie de care trebuie să se tină cont când ne
apropiem de coastă sunt:
- limba de nisip din apropierea insulelor Scilly (49º 55’ N, 6º 20’ V) şi pericolele
subacvatice dintre insulele Scilly şi Land’s End, 25 mile est-nord-est.
- Chaussee de Sein un lanţ stâncos care se extinde pe o distanţă de aproape 14 mile
W de Pointe du Raz (48º 02’ N, 4º 44’ W).
- pericolele care se extind aproape o milă şi jumătate în larg şi înconjoară insula
Ushant (48º 28’ N,5º 05’ W).
- numeroasele pericole care se întind până la 3 mile în largul părţii de nord-vest a
coastei Guernsey (49º 27’ N, 2º 35’ W).
- Casquets (49º 43’ N, 2º 22’ W) şi pericolele care se extind la est de Alderney.
Există două zone în partea de nord a coastei Franţei care sunt încă periculoase din cauza minelor
amplasate în timpul războiului dintre 1939-1945. Datorită trecerii timpului riscul navigaţiei de
suprafaţă nu mai este considerat foarte mare fată de alte pericole, dar un mare risc există în
cazul oricărei activităţi submarine. În partea de vest şi est a Hurd Deep se găsesc spaţii de
depozitare a deşeurilor explozibile scoase din folosinţă.

2.10. Marea Nordului

Generalităţi
Marea Nordului este situată în partea de nord-vest a Europei, are suprafaţa de 575000
km2, adâncimea medie 94 m, adâncimea maximă 453 m. şi volumul apelor 54 000 km3.
Salinitatea este cuprinsă între 29-34,5‰. Este o mare de şelf, ale cărei adâncimi rar coboară
sub 100 m., exceptând un sector îngust situat în apropierea ţărmului sud-vestic al Peninsulei
Scandinave, unde se află adâncimea maximă (453 m. în Canalul Norvegian). În partea centrală
a mării pe o porţiune de 22 000 km2, apele au adâncimi cuprinse doar între 10 şi 16 m.,
acoperind imensele dune de nisip de la Dogger Bank, un loc periculos pentru navigaţie,
deoarece în timpul refluxului nivelul apelor scade cu 5-6 m.
Marea Nordului comunică spre nord-vest cu apele Oceanului Atlantic pe sectorul ce
separă Insulele Shetland de Marea Britanie, spre nord cu Marea Norvegiei între Insula Shetland
şi Insula Storfossen din fiordul norvegian Trondheim, spre est cu Marea Baltică, prin
strâmtoarea Skagerrak, iar spre sud-vest cu Marea Mânecii, prin strâmtoarea Dover-Calais. Ca
urmare a construirii Canalului Kiel, de către Germania, în partea sudică a Peninsulei Irlanda,
Marea Nordului comunică şi pe aceasta cale navigabilă cu Marea Baltică.

28
 Capitolul II. Planificarea voiajului navei Pink Coral pe ruta Singapore (Singapore) – Rotterdam (Olanda)

Clima
Marea Nordului este situată în zona temperată cu un climat puternic influenţat de
afluxul de apă din Oceanul Atlantic şi de circulaţia aerului care conţine sisteme de joasă
presiune. Acest climat este caracterizat prin variaţii mari în direcţia şi viteza vântului, un nivel
ridicat al nebulozităţii precum şi precipitaţii relativ ridicate. Cantitatea de precipitaţii variază
între 340 şi 500mm/an cu o medie anuală de 425mm/an. Niveluri ridicate de precipitaţii apar
pe coastele norvegiene (1000 mm/an).
Presiunea
O caracteristică importantă a regimului baric din Marea Nordului este caracterul
variabil şi mobilitatea sistemului de presiune din zonă, ceea ce influenţează natura variată a
vremii asociate cu acest regim. Datorită mişcării depresiunilor şi anticiclonilor, valorile
presiunii pot varia între mărimi extreme 950 – 1050 mb, întâlnindu-se chiar variaţii de 40 mb
în decursul unei zile. Principalii anticicloni care acţionează asupra zonei sunt cel Azoric şi cel
Scandinavian. În zonă acţionează de asemenea şi depresiunile Atlantică şi Polară.

Vânturile
Datorită numeroaselor depresiuni mobile şi topografiei zonei, vânturile de deasupra
Mării Nordului suferă o mare variabilitate în ceea ce priveşte direcţia şi viteza. În mare
deschisă, vânturile cele mai frecvente sunt cele de SW, în partea de S şi NE a zonei şi cele de
NE, în partea de E a zonei. Când se formează anticiclonul Scandinavian şi se stabilizează
deasupra părţii de S a peninsulei Scandinave, întreaga zonă este afectată de acţiunea vânturilor
de E care, uneori, persistă chiar şi câteva săptămâni. În zonele costiere există variaţii locale
datorită configuraţiei tărmurilor.

29
 Capitolul II. Planificarea voiajului navei Pink Coral pe ruta Singapore (Singapore) – Rotterdam (Olanda)

Figura 2.8. Distribuția vânturilor în Marea Nordului pentru luna iulie (cartea pilot a Mării Nordului)
Vizibilitatea
Ceaţa formată deasupra mării nu este foarte des întâlnită în această zonă, fiind foarte
frecventă vizibilitatea foarte bună, de mai mult de 10 Mm. Ceaţa este cel mai des asociată cu
aerul cald şi umed adus de vânturile de SW şi W deasupra mării relativ rece. Vizibilitatea este
în mod frecvent foarte bună, în special în partea de N a zonei.
Temperatura
Cele mai calde luni sunt iulie şi august (16-18°C). Temperatura aerului poate varia
foarte mult de la o zi la alta datorită diferiţilor curenţi de aer care acţionează în zonă. Vânturile
persistente de E generază temperaturi ridicate vara. Vânturile de S şi SW aduc vreme temperată,
dar umedă.Temperatura medie vara este de 17°C.Temperatura aerului în luna iulie între 13-
18°C.
Informații pentru siguranța navigaţiei
Partea de est a Mării Nordului cuprinde zona delimitată de Brown Ridge şi Broad
Fourteens în partea de SW până la Skagerrak în partea de NE, şi din vecinătatea Outer Rough
(55º 50’ N, 3º 45’ E) în partea de NW până în Helgoland şi Deutsche Bucht în partea de SE.

30
 Capitolul II. Planificarea voiajului navei Pink Coral pe ruta Singapore (Singapore) – Rotterdam (Olanda)

În jumătatea de W a zonei sunt câteva câmpuri petroliere şi de gaz. Principalele rute

navale traversează partea de S a zonei unde se întâlnesc şi locuri de pescuit. Limitele de W şi
N sunt, în general, aceleaşi cu graniţele platformei continentale.
În zona denumită „Danger Area No.9” încă există pericolul exploziei minelor lansate
în timpul celui de-al II-lea război mondial. În acea parte, care se întinde la S de latitudinea de
55º 04’ N, riscul navigaţiei de suprafaţă nu mai este considerat, datorită trecerii timpului, foarte
mare, totuşi există în cazul ancorării, pescuitului sau al activităţilor submarine. Totuşi, pasele
şi canalele de navigaţie cunoscute, cum ar fi schemele de separare a traficului, sunt considerate
sigure şi este recomandat să se folosească.
Curenţii
Mişcarea orizontală a apei de-a lungul Mării Nordului este influenţată de maree.
Datorită mişcării circulare a curenţilor de maree, există o mişcare, în sensul acelor de ceasornic,
a apelor, dar slabă ca intensitate, care face ca nivelul apei să crească în partea de S şi SE a
regiunii. Aceste creşteri sunt foarte mici în comparaţie cu nivelul mareei la sizigii, deci nu
prezintă importanţă nici chiar pentru navele mici.
Mareea este predominant semidiurnă pe coasta de E a Angliei şi Scoţiei, şi înaintează
de la N la S de-a lungul coastei. Mareea înaltă este cu aproape 10 ore mai devreme în Peterhead
(57` 30’ N, 1º 47’W) decât în Southwold (52º 20’ N, 1º 41’ E).
Direcţiile curenţilor de maree se consideră a fi spre estuarul râului Tamisa, acestea fiind
direcţiile predominante de curgere a apelor.

2.11. Concluzii
Pe timpul realizării acestui voiaj, condițiile hidrometeorologice au fost favorabile
întreprinderii unui voiaj în siguranță, fără probleme excepționale din acest punct de vedere.
Voiajul presupune tranzitarea Oceanului Indian, Canalului Suez, Mării Mediterane și a
Canalului Mânecii, și prezintă următoarele caracteristici:
 ETD : 06.05.2018 10:41 UTC
 ETA : 06.06.2018 11.01 UTC
 TD : 8336 Nm
 TT : 31 zile + 2 zile operațiuni încarcare/descărcare
 Viteza medie : 11.6 Nd

31
 Capitolul II. Planificarea voiajului navei Pink Coral pe ruta Singapore (Singapore) – Rotterdam (Olanda)

Raportări la serviciul de trafic al navelor :

Strâmtoarea Mallaca :
STRAITREP :
 Numele navei, indicativul de apel, număul IMO
 Poziția navei
 Mărfurile periculoase de la bordul navei
 Orice defecțiune a aparatelor de navigație sau orice instalație de la bordul acesteia.

Strâmtoarea Gibraltar :
GIBREP :
 Numele navei, indicativul de apel, număul IMO
 Data și ora UTC
 Poziția navei în latitudine și longitudine și un relevment și o distanță de la cel mai
apropiat reper
 Drumul adevărat
 Viteza in noduri
 Portul de plecare
 Portul de destinație și timpul estimate de sosire
 Marfa și cantitatea de marfă de la bord și dacă nava are la bord mprfuri periculoase

Schemele de separație ale traficului prin care trece nava:

Fig 2.9. TSS Singapore și Stramtoarea Malacca

32
Capitolul II. Planificarea voiajului navei Pink Coral pe ruta Singapore (Singapore) – Rotterdam (Olanda)

Sursa: Ship’s Routeing 2017 Edition

Fig.2.10. Apropiere strâmtoare Bab-el-Mandeb

33
Capitolul II. Planificarea voiajului navei Pink Coral pe ruta Singapore (Singapore) – Rotterdam (Olanda)

Sursa: Ship’s Routeing 2017 Edition

Fig.2.11. Marea Roșie și Canalul Suez

Sursa: Ship’s Routeing 2017 Edition

34
Capitolul II. Planificarea voiajului navei Pink Coral pe ruta Singapore (Singapore) – Rotterdam (Olanda)

Fig.2.12. Marea Roșie

Sursa: Ship’s Routeing 2017 Edition

35
Capitolul II. Planificarea voiajului navei Pink Coral pe ruta Singapore (Singapore) – Rotterdam (Olanda)

Fig.2.13. Strâmtoarea Dover

Sursa: Ship’s Routeing 2017 Edition

36
Capitolul II. Planificarea voiajului navei Pink Coral pe ruta Singapore (Singapore) – Rotterdam (Olanda)

Fig.2.14.Apropiere Europort (Rotterdam)

Sursa: Ship’s Routeing 2017 Edition

37