Ceara ca și compus chimic

Cerurile sunt esteri naturali ai acizilor naturali superiori monocarboxilici cu alcooli

primari superiori. În general sunt amestecuri din aceşti esteri cu cantităţi variabile de
acizi, alcooli liberi şi alcani. De obicei însoţesc grăsimile în natură.
 După provenienţă se împart în: ceruri vegetale, animale şi minerale.
 Exemple:
Ceara de albine: un amestec de esteri (acizii şi alcoolii au C24 ->C36 ), insolubili în apă şi
R-OH la rece, se foloseşte în fabricarea lumânărilor, a fagurilor artificiali şi în cosmetică.
Lanolina: ceara separată de pe grăsimea de pe lâna de oaie şi spermanţelul obţinut din
uleiul mamifer marin (caşalotul), se foloseşte în cosmetică şi farmacie.
Ceara montană izolată din anumiţi cărbuni bruni în stare pură, este o ceară albă ce se
întrebuinţează ca material electroizolant, la impregnarea hârtiei şi la fabricarea unor
vopsele speciale.

o Ceara in viața de zi cu zi

Ceară este o denumire generică pentru o serie de produse naturale, de origine animală,
vegetală, minerală, sau sintetice, care au proprietatea de a fi plastice, insolubile în apă, de
a se înmuia și a se topi la temperaturi destul de joase.
Cea mai veche substanță care a purtat acest nume, a fost ceara de albine, o substanță de
culoare gălbuie, cu miros plăcut, caracteristic, produsă de albine, care se recoltează prin
topirea fagurilor.
În Antichitate, ceara se utiliza pentru acoperirea tăblițelor de lemn (tăbliță cerată,
în latină tabula cerata) pe care se scria cu un condei de metal sau de os, ascuțit la un capăt
și turtit la celălalt, denumit stil (în latină stilus). (În anii 1786-1855, în diferite galerii de
mină de la Roșia Montană, anticul Alburnus Maior, au fost descoperite 25 de table cerate
romane, care datează din anii 131-167 p. Chr.)
După apariția documentelor scrise pe papirus sau pe pergament, ceara se folosea pentru
asigurarea autenticității actului sau garantarea secretului, prin aplicarea de sigilii.
În trecut, tot din ceară se confecționau și lumânările; în zilele noastre, ele se
confecționează din parafină.
În Evul Mediu pentru turnarea statuilor de bronz s-a folosit procedeul în ceară pierdută,
care permitea turnarea dintr-o singură bucată, în timp ce în Antichitate se folosea metoda
turnării pe bucăți, urmată de asamblarea acestora.
 În prezent, denumirea de ceară se dă unei game largi de substanțe, folosite industria
farmaceutică, electronică, industria hârtiei, cosmetică și în alte domenii, cum ar fi:

 Ceară de balenă denumrire pentru spermanțet, care este un ulei de cașalot.

 Ceară de carnauba, cod E903, este un derivat dintr-un palmier sud-american. Se
folosește la fabricat cerneluri, dar și în cosmetică; ocazional cauzează reacții
alergice. Ceara de carnauba oferă stabilitate rujurilor, creioanelor de contur și
rimelului, chiar și la temperaturi ridicate. Se folosește și în rețetele pentru ceara de
parchet, creme de lustruire, de lăcuire și pentru încălțăminte, în producerea săpunului
și lumânărilor, învelișurilor protectoare pentru pastile și ca agent de finisare pentru
drajeuri.
 Ceară de parchet, care este un amestec de ceară sintetică cu parafină, cerezină, ceară
vegetală și cu alte substanțe, care formează pe parchet o peliculă lucioasă,
protectoare.
 Ceară de mobilă, folosită pentru tratarea suprafețelor din lemn, este fabricată dintr-un
amestec de ceară de albine și ulei de in.
 Ceară roșie este un amestec de colofoniu, șelac, ulei de terebentină și coloranți
minerali, care, datorită proprietăților sale plastice la încălzire, este utilizată la sigilarea
scrisorilor, pachetelor, la închiderea ermetică a flacoanelor.
 Ceară montană, sau ceară de lignit, care este o ceară minerală, obținută
din cărbunii bruni, este un amestec de esteri obținuți din lignitul bituminos prin
extracție cu solvenți. În stare brută aceste produse sunt dure și de culoare închisă;
după rafinare pot fi albe. Este cunoscută și sub
denumirea germană Montanwachs. Ceara montană de culoare albă se întrebuințează
ca material electroizolant, la impregnarea hârtiei și la fabricarea unor vopsele
speciale.
 Ceară de turbă, obținută din turbă, prezintă caracteristici fizice și chimice similare cu
ceara de lignit, dar este puțin mai moale.
 Ceară vegetală se numește un strat care acoperă suprafața plantelor și, mai ales,
a fructelor.
 Ceară de pământ este o ceară minerală, din hidrocarburi parafinice, de culoare
galbenă, galbenă-brună, verzuie sau negricioasă, cu miros aromatic și ușor fuzibilă,
folosită la fabricarea lumânărilor, denumită și ozocherită.
 Ceară de ureche, care este o substanță ceroasă, care se formează în canalul extern
al urechii, denumită și cerumen.
 Ceară de epilat, care este un produs depilator, conținând un amestec de produși
naturali (ceară de albine, colofoniu), care folosește la îndepărtarea părului de pe piele,
prin metoda mecanică. Punctul său de topire se situează la 72 °C.