Despre indo-europeni.

de Mircea Munteanu (1-2-2009)

Toata lumea stie ca populatiile de azi din Europa, sunt…indo-europene (pe viitor i-e). Toti cunosc
faptul ca eneoliticul est-central european a fost distrus de un val de populatii nomade (bastinasii
erau sedentari), razboinice (bastinasii erau pasnici), patriarhale (bastinasii erau “matriarhali” sau
-mai nou- matriliniari), crescatori de animale in turme mari (bastinasii erau agricultori si crescatori
de animale pe linga casa). Din simbioza bastinasi-migratori (i-e) au rezultat culturile epocii
bronzului european. Dar cine sunt i-e? De unde vin? Prin ce se caracterizeaza?

Originea acestei populatii trebuie cautata in Siberia de vest. Intre Urali si depresiunea Minusinsk
sau intre Urali si Kama. E posibil ca ei sa fi pendulat intr-o zona mai larga incluzind si teritoriile de
la est de Urali (in imediata vecinatate) precum si teritoriile dintre Urali si Caspica. In preistorie,
slavii nu erau -inca- formati. Nu au nici o legatura cu acest grup. (Sau au in aceeasi masura ca si
celelalte populatii….i-e de astazi.) Lingvistii si etnografii (antropologii, in sens american) considera
ca urmasii directi ai acestei populatii sunt jukaghirii.

Acest grup incepe o penetrare lenta, pasnica, in Europa. Pe la mijlocul mileniului IV i.e.n. (cam
3500). Initial asistam la foarte mici (si putine) grupuri ce se infiltreaza pina la Atlantic. Pe la nord
de eneoliticul est-central european.

Primele grupuri de la noi sunt atestate M19 (mormintul 19) din necropola de la Brailita si citeva
morminte din Transilvania. (Cam 2800 i.e.n., sau inceputul mileniului III i.e.n.) Este o greseala -sau
era- frecventa la arheologii romani, de a data primele intruziuni Yamna cu ajutorul acestui mormint.
In realitate, acesta e mai timpuriu cu 300-500 de ani. Nu stiu cui se datoreaza greseala. Probabil
unui text ambiguu ce insoteste rapoartele si discutiile pe marginea mormintului citat si/sau datarea
culturii Yamna. Probabil si datorita neclaritatii situatiei si a informatiilor arheologilor. Si eu am
comis aceasta greseala (in primul articol stiintific, in care prezentam topoarele cu profil curbat
-seria Borodino- nou descoperite in Baragan). Din fericire, bunul prieten Mihai Simon (Shimon) m-
a corectat la timp. (Dumnezeu sa-l odihneasca!)

Adevarata explozie a “invaziei” se petrece putin inainte si la mijlocul mileniului III i.e.n. (2500).
Spre dezamagirea semidoctilor “europo-centristi” trebuie amintit ca i-e migreaza (din vatra amintita
anterior) spre toate zarile. Unii o iau spre Siberia Centrala. De pe Enisei, coboara spre Baikal si de
acolo, spre Mongolia. Altii se indreapta spre Anatolia, Iran, Afganistan, Pakistan, India. Un grup
afecteaza Romania si Balcanii, alt grup ajunge in Europa Occidentala (pe la nord de noi) si ultima
“spita” atinge tarmurile Balticii.

Grupului ce afecteaza Occidentul european, ii raspunde un contracurent (aproximativ simultan) din

directie opusa:”cultura campaniforma”. Originara din Iberia, aceasta cultura ocupa bazinul vestic al
Mediteranei (european si african, in egala masura) si coasta atlantica a Europei. Se plaseaza
preferential pe vaile riurilor ce se varsa in Mediterana/Atlantic si reuseste sa ajunga pina in Europa
centrala.

Nu este exclus ca miscarea indo-europenilor sa antreneze si grupuri eneolitice intilnite in calea lor.
Unii arheologi, considera ca periferiile culturii Cucuteni-Tripolie au cunoscut un fenomen de
aculturatie. S-au transformat intr-o alta cultura si au pornit migratia spre vest. Ei fiind considerati i-
e.
De acord cu ei, numai ca directiile de manifestare ale fenomenului sunt mult mai numeroase. Unele
neavind nici o legatura cu ceramica de tip “C” din cultura Cucuteni-Tripolie. Avem de-a face cu un
fenomen mult mai mare, la scara intercontinentala. Iar probele arheologice ce dovedesc migrarea
ceramicii de tip “C”, sunt strict regionale. Nu exclud fenomenul descris. Este probat arheologic. Dar
acest fenomen, nu poate fi absolutizat. Este un fenomen petrecut doar pe una din directiile de
penetrare ale i-e. Si intr-un spatiu cronologic restrins.

Prin ce se recunosc i-e? (Arheologic) In primul rind, prin morminte tumulare. Elementul central este
groapa mortuara -simpla-, de mari dimensiuni. Dupa depunerea corpului neinsufletit (a corpurilor)
si ofrandelor, groapa se acopera cu jumatati de trunchiuri de copac, de mari dimesiuni. (Trunchiurile
sunt despicate lungitudinal.) Pe acest acoperis, se depune o mare cantitate de pamint. Are o forma
“tuguiata”, de mic munte, cu o inaltime variabila (azi) de la un metru -cei aplatizati-, sau mai putin,
la citiva metri. E caracteristic si usor recognoscibil, mai ales in cimpie. Trunchiurile descoperite,
mai probeaza si faptul ca in epoca, cimpia nu era “stepa”, “pampas”, “preerie”. Grupuri de copaci
seculari o rupeau ades. Au avut grija oamenii sa faca sa dispara vegetatia lemnoasa…..Acest pamint
depus de om pe mormint, se numeste “manta” (denumire data de arheologi). De cele mai multe ori,
in manta apar alte inmormintari secundare. Contemporane cu mormintul principal (sacrificii rituale
sau nu) sau mult mai tirzii. Cum nu prea au inventar, este greu sa le putem identifica si data. Toate
scheletele descoperite poarta urme de ocru. (Si mormintul principal si cele secundare; ritualul
difera: ocrul e presarat pe pamint, sub schelet, pe schelet, in jurul lui sau depus -bulgarasi- alaturi.
Esential insa, e prezenta acestui element. Uneori, se foloseste -pentru aceste morminte- expresia
-neacademica- “ocromani”).

In al doilea rind, prin ceramica. Primitiva, cu pasta neomogena, cu ardere neuniforma (ceea ce
probeaza faptul ca e arsa in gropi deschise, nu in cuptoare), decorata prin alveolari sau incizii cu
pieptenele in pasta cruda.

In sfirsit, ultimul element de recunoastere e constituit din fenomene artistice…independente:

pietroglifele. Acestea apar pe toate directiile de deplasare ale i-e, mai putin in Europa. (Doar la nord
sau nord-est de Delta Dunarii, se pare ca exista o astfel de reprezentare. Daca imi amintesc bine, si-
n Bulgaria una.) Pentru cititorii revistei, am postat o fotografie din Mongolia, cu astfel de
reprezentari scrijelate pe piatra. (V-am spus ca am multe surprize din Mongolia. Chiar daca am mers
intr-o zona aparent nesemnificativa pentru istoria Romaniei, totusi…)

Mentionez ca-n Siberia si in jurul Caspicei, avem de-a face cu reprezentarea unor animale (in fapt,
cerbi) iar pe directiile spre Afganistan, Pakistan, India au si reprezentari umane. Fie samani, fie
oameni mascati, fie cu costume de astronauti. Interpretarile difera. Mi s-au aratat si mie astfel de
reprezentari si nu stiu (sincer) cui sa dau dreptate. E greu de precizat la ce foloseau aceste
pietroglife: invocarea animalului vinat? Multumirea dupa succesul vinatorii? Totem? Alte functii?
In clipa in care apar siluetele umane, discutiile se complica………

Exista o problema cu aceste elemente: de ce nu apar in Europa? Personal, cred ca nu apartin i-e la
origine. In expansiunea lor, acestia dau peste aceste reprezentari, pe care le vehiculeaza (ei sau
grupuri insotitoare ale autorilor) pe traseele asiatice. (Pe care le controleaza.)

Indiferent de opinia mea si explicatiile originii pietroglifelor, toti specialistii leaga pietroglifele de
fenomenul i-e. Tin sa multumersc domnului Victor Novojeonov, arheolog rus -locuia si lucra in
Siberia; cum nu am pastrat legatura, nu mai stiu nimic de domnia sa- care se ocupa de fenomenul
descris si mi-a prezentat -gratuit- harta raspindirii pietroglifelor. (Am vazut fenomenul ca “din
avion”. Mai bine zis, din “satelit”.) Imi permit sa-i transmit multumiri si pe aceasta cale. Mai ales ca
fenomenul pietroglifelor este putin cunoscut in Romania de specialisti (ce sa mai vorbim de
publicul larg; din care, totusi, se ridica glasuri care afirma tot felul de trasnai legate de i-e.Daca ar
sti cit sunt de nestiutori, ar pastra limitele unei decente minime…). Materialul de fata si fotografia,
sunt inedite in peisajul publicatiilor romanesti.

Arheologii, numesc cultura care se caracterizeaza prin trasaturile de mai sus:”Yamna” (“Yamnaia”).
Prin sec. XVIII i.e.n., cultura Yamna se transforma in Katakombna(ia). Diferentele sunt minore. Cea
mai importanta, este ca monumentele funerare (tumulii) capata o nisa laterala pentru groapa
principala. In felul acesta, vechea groapa devine “camera” pentru ofrande, defunctul fiind depus in
nisa. Nisa este in “surplomba”. Deasupra ei este pamint nativ. In rest, nici o diferenta. Incadrarea
cronologica este facuta de piesele depuse ca ofrande sau inventarul personal.

E de semnalat ca preistoricienii care nu pot privi complexitatea fenomenelor pe care le studiaza, nu

au ce cauta in bransa. In preistorie e nevoie de oameni cu o vasta cultura si cu mintea deschisa.
Oameni care sa poata face conexiuni intre fenomene ce se manifesta pe un mare spatiu geografic si
temporar. In alta ordine de idei, semidoctii nu au ce cauta aici. E nevoie de foarte mult timp sa poti
accesa informatiile minime obligatorii. Si, mai ales, e nevoie de practica. Pina nu faci cercetare de
teren si nu sapi santiere in epoca, nu poti sa te pronunti “in cunostinta de cauza”. Esti un arheolog
de cabinet sau un diletant cu cunostinte istorico/arheologice. Nu in ultimul rind, contactul cu colegii
din alte tari este obligatoriu. Preistoria nu se face in limitele judetului sau tarii. Daca e sa analizam
fenomenul pietroglifelor, nici macar la nivel continental. (Cum in Europa sunt foarte putine
repezentari de acest tip, ele nu prea apar nici in articolele de specialitate. Sau nu apareau pina la
raportul meu asupra expeditiei din Mongolia. Acum, parca am dat de o raportare la fenomen…..)