- Reprezintă ramura cea mai impinătoare ca altitudine şi masivitateâ
- Prezintă foate multe înălţimi peste 2500m - Aceste altitudini, masivitatea pronunţată şi peisajul de creste stîncoase şi căldări glaciare din masivele înalte au determinat unii autori să-i denumescă ,,Alpii Transilvaniei,, - Se desfăşoară de la V la E pe aproape 250km, iar de la N la S pe o distanţă cuprinsă între 50-70km Limite - E - valea Prahovei; - V- culoarul Timiş - Cerna; - S - subcarpaţii Getici; - N - podişul Transilvaniei; Altitudini şi geneză - Altitudinea mare constituie o trăsătură de bază a C. Meridonali, deţinând supremaţia vârfurilor înalte: vf. Omu(2505m), Moldoveanu (2544m), Negoiu (2535m), Viştea Mare(2526m), Călţun( 2522m), Vînătoarea lui Buteanu (2507), Dara(2500m), Parângu Mare (2519m, Peleaga(2509m). Au altidudinile cele mai mari din Carpați - Sunt alcătuiți din roci dure – șisturi cristaline - Răcirea climei din cuaternar a determinat apariţia gheţii pe culmile înalte care au fost transformate în relief glaciar cu creste ascuţite. Au cel ami extins și spectaculos relief glaciar - Se împart în patru grupe: Bucegi – între Valea Prahovei și culoarul Rucăr – Bran Făgăraș – între culoarul Rucăr-Bran și Valea Oltului Parâng- între Valea Oltului și Valea Jiului Retezat – Godeanu- între valea Jiului și culoarul Timiș-Cerna