Arta egipteană

Piramidele

Elev: Moraru Ana Teodora

Clasa: a IX-a H

Arta egipteană veche, cuprinde mai multe perioade. Din acestea, arta din perioada
primului imperiu-regatul vechi (menfit)-mil. III î.Hr a ajuns la mare înflorire, imitată și de
regatul I teban( imperiul mediu).
În Egiptul antic, în epoca centralizării statale, arhitectura a stat pe primul plan. Ea a
fost străns legată de construcția orașelor (urbanistică), de religie și de cultul morților.
Arhitectura funerară (arta mormintelor) se leagă de credința egiptenilor că trupul nu
trebuia să putrezească fiindcă în sufletul numit ,,Ka,, avea să se reîntoarcă. De aceea
mormintele egiptenilor erau edificii foarte trainice, construite pentru veșnicie și amenajate ca
niște adevărate case de locuit. În camerele mortuare, în afara sarcofagului, erau rânduite
arme, unelte și diferite obiecte de podoabă ori veșminte care aparținuseră defunctului.
Se deosebesc două feluri de monumente de cult: piramidele, îm jurul cărora se găseau
morminte, numite mastaba și mormintele săpate direct în stâncă sau temple hipogee.
Piramidele sunt construite din piatră, pa bază pătrată. Cele mai vechi au pereții exteriori în
trepte. Cea mai importantă din această categorie este piramida de la Sakkarah a faraonului
Zoser(mil. al III-lea, Dinastia a III-a menfită). Piramidele care s-au ridicat ulterior în timpul
dinastiei a IV-a menfite au pereții exteriori neteziți și șlefuiți.
Cele mai cunoscute sunt piramidele de lângă Giseh. – care se numeau ,,Orizontul lui
Keops,, ,,Mare este Kefren,, și ,,Divin este Mykerinos,,. Au fost construite de faraonii Keops,
Kefren și Mykerinos, în timpul dinastiei a IV-a, între 2723 și 2563 î.Hr. Ele au dimensiuni
impresionante. Cea mai mare este piramida lui Keops, cu o înălțime de 147m și baza de
428m. Este construită din 2.300.000 de blocuri de calcar gălbui, dispuse în 220 de rînduri,
acoperite cu lespezi de calcar fin alb. Singura intrare se află pe latura nordică, la o înălțime
de 16,50m. Un coridor de piatră duce la camera funerară, în care se află și azi sarcofagul lui
Keops.
Tipul de piramidă perfectă a continuat până în epoca Regatului Nou. Dar începând din
timpul dinastiei a XVIII-a - cînd jefuitorii de morminte începuseră să opereze într-un mod
din ce în ce mai îngrijorător- faraonii au adoptat tipul de mormînt complet subteran
(hipogeu), cu mai multe încăperi, săpate în pereții de stîncâ. Ele se găsesc mai ales în văile
laterale ale Nilului, cum ar mormintele mai noi din Valea Regilor (61 de morminte
cunoscute) și cele din Valea Reginelor, pe care anticii o umeau ,,Valea Frumuseții,,
La intrare, aceste morminte aveau fațade frumos împodobite, adesea cu statui foarte mari,
care dădeau un aspect impunător. Așa era cel de la Abu-Simbel, construit pentru regina
Nefertiti, sau cel de la Deir-el-Bahari, mormântul reginei Hacepsut, soția lui Amenophis al
III-lea
S-a remarcat că niciodată până la egipteni și în altă parte a lumii la acea dată, piatra n-
a fost atît de mult întrebuințată. Utilizarea acestui material durabil se asocia cu ideea
religioasă de ,,veșnicie,, pe care o conferă piatra operei.

Bibliografie:
Ovidiu Drîmba – Istoria culturii și civilizației, volumul I, Ed. Științifică și Enciclopedică,
București, 1984
Marin Nicolau-Golfin - Istoria artei, volumul I, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1975