Umanismul și iluminismul

Începând cu secolul al XIV-lea, în Europa Occidentală începe o epocă de înflorire economică,

socială și culturală fără precedent, care a fost denumită, ulterior, prin cuvântul Renaștere.
Concurența dintr două orașe, Roma și Florența, a generat o impresionantă întrecere creatoare, ceea ce
a făcut din Italia patria Renașterii. Perioada dintre 1450 și 1550 a marcat în Italia un moment de
maximă efervescență în domeniul artelor, când papi, regi sau duci își făceau un titlu de glorie din a
invita la palatul și curțile lor pe poeți, pictori, sculptori și arhitecți, pentru ca aceștia, sub protecția
suveranilor, să își pună talentul în slujba unui ideal, omul. Astfel, în timpul Renașterii, se
cristalizează un curent cultural, Umanismul, care se bazează pe redescoperirea valorilor Antichității.

În sens strict, umanismul reprezintă studiul specializat al umanioarelor, adică al limbilor

clasice (greaca și latina), precum și al literaturii și filosofiei acestor civilizații. În sens larg, umaniștii
sunt animați de idealul omului universale (uomo universale), definit ca individ cu o vastă cultură,
stăpân pe limbile greacă și latină, pe domeniul muzicii și al filosofiei, pe descoperirile științei.

Avându-i ca precursori pe Dante, Petrarca și Boccaccio, umanismul s-a răspândit din Italia,
țara de origine, în toată Europa Occidentală. Curentul umanist devine, în felul acesta, o formă a
universalismului cultural, care îi făcea pe umaniști să considere că alcătuiesc o republică a
cărturarilor, formată din cetățeni ai diferitelor state și popoare. Cei mai mulți au două patrii: cea în
care s-au născut și „Europa”. Călătoriile dintr-o țară în alta și corespondența intensă dintre ei, în
spiritul unei remarcabile solidarități de breaslă, explică rapida difuzare a umanismului în întreaga
Europă.

Cei mai importanți reprezentanți ai curentului umanist sunt Pico della Mirandola, Leonardo
da Vinci, Michelangelo Buonarotti, Nicolo Machiavelli, Francis Bacon etc.

În țările române, dezvoltarea umanismului a fost determinată de influența ideilor europene,

fiindcă la noi nu au existat, în Evul Mediu, condiții prielnice pentru un curent cultural propriu. În
această epocă, purtătorii ideilor umaniste sunt principi, boieri sau cărturari, care au învățat în școlile
din străinătate. Limba de cultură a Evului Mediu românesc nu a fost nici latina, nici greaca, ci limba
slavonă, limbă a bisericii, în care s-au tradus cărți religioase, nu și laice. Lipsind o tradiție de cultură
clasică, umanismul românesc reprezintă o adaptare a ideilor umanismului european la contextul
socio-politic și cultural local.

Umanismul s-a manifestat la început în Transilvania, în mediile maghiare și germane. Unul

dintre cei mai importanți umaniști din Transilvania a fost Nicolaus Olahus, provenit dintr-o familie
de români. Operele sale istorice și literare sunt scrise în limba latină. Având meritul de a folosi
izvoare antice, el este cel dintâi care afirmă originea comună latină a românilor.

În Moldova, Iacob Eraclid Despotul, domnitor călătorit prin Italia, Franța și Germania,
întemeiază o Schola latina la Cotnari și este cel dintâi care a dorit să racordeze cultura
moldovenească la ideile Europei Occidentale. În Țara Românească, un lucru similar l-a încercat
voievodul Petru Cercel.

Legăturile domnitorilor noștri cu principii umaniști occidentali s-au datorat necesităților

istorice care vizau o incipientă comunitate de spirit european. Personalitățile de marcă ale curentului
umanist se vor afirma abia în secolul al XVII-lea, prin cronicarii moldoveni Grigore Ureche și Miron
Costin. Umanismul lor nu este, însă, umanismul Renașterii, ci ecoul tardiv al acesteia, mediat prin
școlile iezuite din Polonia, unde cei doi boieri au studiat. Ideile umaniste apar, de asemenea, în
scrierile lui Udriște Năsturel, Nicolae Milescu și Constantin Cantacuzino.

Cel mai important umanist român este, fără discuție, Dimitrie Cantemir, primul nostru spirit
de talie europeană. Înzestrat cu o cultură enciclopedică, cunoscător al numeroaselor limbi, Cantemir
reprezintă expresia unui uomo universale: istoric, geograf, orientalist, etnograf, autor de eseuri și
tratate în limba latină, română, rusă, turcă. El este un strălucit precursor al corifeilor Școlii Ardelene.

Iluminismul este un curent cultural