Rolul formativ al audiţiei muzicale

în ora de educaţie muzicală

Profesor, Creanga Balan

Arta sunetelor a fascinat dintotdeauna din cele mai vechi timpuri şi

până astăzi pe auditorul sensibil, matur dar şi copil, cu diferite ocazii impuse
sau liber alese.
Audierea în sine poartă un caracter pasiv de divertisment sau de
curiozitate fără a fi strict necesară o explicaţie sau chiar cunoştinţe de
specialitate. Primul contact este acela al plăcerii ,rezultat al unuia sau mai
multor sentimente, al stării sufleteşti de bine, de emoţie pozitivă.
În cazul unei audiţii motivate, care poate avea loc mai întâi la şcoală,
apoi la spectacol, concert, operă, lucrurile se aşază altfel şi impun oarecum
nişte condiţii.
Ascultarea activă porneşte de la baza cauzalităţii şi propune
imaginaţie, sensibilitate, disciplina artistică, inteligenţa minimă, sănătate
psihică şi deschidere spre artă.
De la cea mai fragedă vârstă individul intră în contact cu muzica şi
fericit va fi acela care va avea în preajma un îndrumător, un mentor care să-i
traducă, să-i explice, să-i tălmăcească multiplele mesaje ale limbajului sonor
universal.
Eficienţa audiţiei muzicale depinde însă de îndeplinirea unor condiţii
“sinegvanon” pentru înţelegerea şi receptarea corectă a mesajului artistic cât
şi a ampretei psihologice asupra ascultătorului.
Vorbim aici de rolul formativ al acestei activităţi şcolare sau a
secvenţelor specifice orelor de educaţie muzicală în gimnaziu. Se presupune
că până la clasa a V-a elevul şi-a însuşit cateva reguli iniţiale pe care trebuie
să le respecte în legătură cu ora de muzică.
Atenţia, poziţia corectă în bancă şi apoi în sala de spectacol, liniştea,
concentrarea sunt doar câteva date care trebuiesc luate în considerare
intervenind simultan o dată cu vârsta, imaginaţia, creativitatea,
conştientizarea valorii, discernământul artistic, simţul estetic şi capacitatea
de redare eventual a unor fragmente din piesa ascultată.
Copiilor trebuie să li se prezinte mai întâi motivele acestei secvenţe
didactice, să fie orentaţi spre formarea gustului artistic muzical, să li se

1
explice asupra a ce să-şi concentreze atenţia, observaţia, să fie încurajaţi în
dezvoltarea imaginaţiei proprii şi în creionarea tabloului indus de audiţia
muzicală. Nu uităm şi urmărim cu atenţie pe parcursul gimnaziului o linie
gradată a dificultăţii, a acesibilului şi a receptivităţii elevilor.
De la simplu, la complex, de la facil la complicat, de la restrâns la
amplu, de la vocal la instrumental, de la monodie la polifonie de la popular
spre cult de la autohton la universal şi lista poate continua.
Repertoriul propus pentru audiţie în ora de muzică în gimnaziu este
foarte variat şi depinde de fiecare propunător în parte, de resursele acestuia
de capacitatea de captare a interesului elevului, dar şi de calitatea
intelectuală a acestora din urmă .
Începând din clasa a V-a audiţia va avea ca obiect principal de interes
cântece şi jocuri muzicale, creaţia corală şi prelucrări folclorice, muzica
populară vocală şi instrumentală, lucrări accesibile şi eventual celebre din
creaţia cultă a marilor compozitori români şi straini precum şi fragmente din
lucrări ample (sonate, simfonii, operă, operete, concerte)ale tezaurului
muzical universal cu care vor lua contact auditiv şi/sau vizual până la
sfârşitul clasei a VIII-a şi mai departe.
De obicei audiţia se desfăşoară în sala de clasă, la ora de educaţie
muzicală în orice moment al activităţii la început pentru trezirea interesului,
în timpul verificării ca test la sfârşit pentru relaxare oricând pentru atmosferă
sau diferite motivaţii. Nu este o regulă însă. Audiţia poate cuprinde toată ora,
se poate desfăşura în afara orei, în cadrul unui cerc de muzică, la sala x de la
biblioteca, la Palatul Copiilor, la Casa de Cultură, la Polivalentă, la
Filarmonica, la Opera, la Scala din Milano, în peşteră sau în aer liber la
Teatrul de vară, pe o insulă sau subacvatic.
Organizarea porneşte de la asigurarea logisticii până la adaptarea
repertoriului la particularitătile de varstă. Nu-l obligi pe cel de 12 ani să
asculte Bella Bartok, iar celui de clasa a VIII-a nu-i recomanzi jocuri
muzicale gen “Baba-Oarba” sau “Pas păsărea”. Celui de la calsa a V-a îi
oferi spre audiţie “line” daca se poate un grup vocal de copii sau îi cânţi tu
ca profesor (dacă poţi şi tre sa poti) un cântecel vesel din manual iar celui de
14 ani îi faci o “Surpriză” de Haydn sau un “Bolero” de Ravel. Dacă mai
faci rost şi de un videoclip al unei trupe de balet care dansează pe
“Anotimpurile”lui Vivaldi sau de un “Sole mio” interpretat admirabil de
baieţii de la “Distincto” i-ai câştigat pe loc şi îţi asiguri şi o amintire de
neuitat o perioadă în mintea lor.
Randamentul audiţiei este direct sau indirect proporţional cu varii
stimuli vizuali care intervin înainte, în timpul sau dupa momentul audiţiei:
-peisaje autentice sau imaginare;

2
-portrete ale compozitorilor sau personajelor;
-interpreţi, actori, textieri;
-intrumente muzicale, formaţii vocale, orchestre simfonice;
-decoruri, săli de spectacole, costume;
-afişe, partituri, documente, înregistrări, filme (flori, fete sau băieţi, interpreţi
sau cântăreţi).
Tot de eficienţa auditivă vor ţine şi comentariile la adresa materialului
ascultat efectuate fie de profesori, fie dupa citate ale criticilor muzicali dar şi
ale elevilor care au fost martorii actului artistic. Ei işi vor exprima părerile,
sentimentele, senzaţiile fie direct prin comunicare fie prin alte modalităţi
originale cum ar fi, redare melodica preferenţială, desen, peisaj, portret,
dans, recitale de versuri, atitudine, întrebări, problematizare, asemănări,
paralele, compuneri, impresii, expresii, emotii.
Diversitatea de opinie va crea un univers artistic din care elevul nu va
avea decât de câştigat îşi va dezvolta imaginaţia, creativitatea, vocabularul
apoi auzul, registrul vocal, calităţile interpretative deprinderile de ascultare,
comportamentul, capacitatea de analiză.
Prin tactul pedagogic al profesorului elevul va fi direcţionat cu atenţie
spre informaţii corecte despre caracterul şi forma genurilor muzicale în aşa
fel încât să nu se creeze confuzii, greşeli de încadrare în epocă sau erori
nedorite.
Permanentizarea audiţiei la ora de educaţie muzicală va constitui baza
rolului educativ şi formative asupra elvului prin aprofundarea calitativă a
materialului muzical audiat dar şi a tehnicii de rigoare şi a condiţiilor
materiale din şcoala românească. Sperăm că acestea vor fi asigurate de toţi
cei interesaţi şi că prin muzica de calitate elevii, viitorii maturi, vor fi mai
sensibili mai inteligenţi , mai puţin infractori, hoţi, criminali şi corupţi.

”La musique, avant toute chose”-Paul Verlaine, Art poetique

Întocmit- prof. Balan Creanga