Regele Daciei

La 27 februarie 1489, Ştefan cel Mare era Regele Daciei

Matia Corvin s-a născut în urmă cu 574 de ani pe 23 februarie 1443. La patru zile după ce Matia a împlinit 46 de ani,
intrând în ultimul an plin de viaţă (a decedat – s-a zis otrăvit – la Viena pe 6 aprilie 1490), cancelaria Ducatului de
Milano a copiat pentru ea şi pentru Matia un cifru pentru corespondenţa dintre ei. Matia era principalul aliat al Milanului.
Unicul său fiu, nelegitim pe deasupra, Ioan era căsătorit prin procură cu Bianca Maria Sforza, nepoata de frate a ducelui
Milanului, Ludovico il Moro (Maurul).
Autorii cifrului erau Giovanni (Gian) Francisco Oliva, cancelarul duca-tului, şi Guidantonio Arcimboldo, arhiepiscopul
de Milano. Cifrul arată o lume – măcar – aşa cum o priveau contestaţii conducători ai Milanului şi ai Ungariei (Croaţiei
şi ale unor părţi din Austria, Boemia, Bosnia şi Serbia).
Cifrul s-a păstrat în fondul Ungheria din Arhivele de Stat din Milano. A rămas necunoscut numeroşilor cercetători
maghiari şi –nominal– şi români care – de la Iván Nagy şi Albert Nyáry, şi Ion Bianu şi Nicolae Iorga – s-au perindat –
oficial – prin arhivele şi bibliotecile fostului ducat lombard.

„Coloana I” „Coloana a II-a” „Coloana a III-a” „Coloana a IV-a”

(Biserica (Sfântul Imperiu Roman de (Europa Răsăriteană <şi („Restul” lumii
<şi forme de politeţe>) Naţiune Germană) structura ei>) <şi cuvinte cheie>
Re de Hungaria
Imperatore [Matia Corvin (co-rege de Re de Franza
Papa
[Frederic al III-lea de iure îi era – din 1463 – [Carol al VIII-lea de
[Inocenţiu al VIII-lea]
Habsburg] Frederic al III-lea de Valois]]
Habsburg)]
Electori
[(termen folosit aici probabil
pentru a desemna Reichstag-
Cardinale
ul)7 la număr: arhiepiscopii Re de Polonia Re de Ispagna
[Ascanio Sforza, fratele
de Köln, Mainz şi Trier, [Cazimir al IV-lea [Ferdinand de Aragon <şi
lui LudovicoilMoro,
regele Boemiei, contele- Jagiello] Isabella de Castilia>]
ducele Milanului]
palatin de Rin, ducele
Saxoniei şi markgraf-ul de
Brandenburg
Duca de Austria
Cardinali
[Sigismund de Habsburg, Re de Dacia Re de Inghliterra
[cu sens probabil de
vărul primar al lui Frederic al [Henric al VII-lea Tudor]
colegiul cardinalilor]
III-lea]
Re de Romani sive
Maximiano Re de Boemia
[Maximilian I, fiul lui [Vladislav <al II-lea>
Re de Napoli
Vescovo Varadino Frederic al III-lea, viitorul soţ Jagiello, fiul lui Cazimir
[Ferdinand de Aragon,
[Ioan Filipecz, episcop de al Anei de Bretagna şi al al IV-lea (co-
tatăl Beatricei, soţia lui
Oradea] Biancăi Maria Sforza, rege, defacto şi de iureîi
Matia Corvin
ales rege al romanilor în era – din 1471/ 1479 –
1486 (adică viitor împărat de Matia Corvin)]
drept)]
Duca Zoanne Corvino
[fiul regelui Matia, Ioan
Protonotario
Corvin, din 1479 duce de
[(probabil) milanezul
Conte Palatino Liptov şi de Glogov, din Venetiani
Giovanni Alimento Neri,
[Filip I cel Drept de 1487 soţul – prin procură [cu sens de toată
unul din protonotari
Wittelsbach] – al Biancăi Maria Sforza, administraţia veneţiană]
apostolici, începând din
fiica lui Galeazzo Maria
vara anului 1484]
Sforza († 1476), fratele
ducelui Ludovico]
Archivescovo Duca de Saxonia Baroni Turco
[Ippolito de Este, fiul lui [Frederic al III-lea [magnaţii (Ştefan [Baiazid al II-lea (poate şi
Ercole şi al Eleonorei, cel Drept de Wettin (viitorul Báthory, voievodul fratele şi rivalul său Djem,
 arhiepiscop de Estzergom
(în toamna anului 1484
Matia îl arestase pe Petru
Váradi, arhiepiscopul de
Kalocsa)]
Sua Santita
[exprimare pentru papă/
papi]
Sua Maiesta
[exprimare pentru rege/
pentru regi]
Sua Signoria
[exprimare pentru duce/
pentru duci şi republica
veneţiană]
Vostra Signoria
[adresare pentru duce/
pentru duci şi republica
veneţiană]
Vostra Excellentia
[adresare pentru duci şi
prelaţi (în general pentru
membrii unei elite)]
Vostra Celsitudine
[adresare pentru monarhi
(de rang regal şi imperial)]
protector al lui Martin Transilvaniei, Paul care avea să sosească la
Luther)] Kinizsi, comite de Timiş, Roma, pe 13 martie 1489,
Ştefan Szapolyai, comite şi pe care Matia îl
de Zips şi guvernator al considera ruda sa de
Austriei huniade, ori sânge, tot aşa cum îl
Nicolae Újlaki, ducele socoteau Djem şi Baiazid
Bosniei)] pe Matia)]
Duca de Bretagna
[Francisc al II-lea de
Signori Dreux-Montfort († 9
Duca de Bavaria
[nobilii (aici cu sens septembrie 1488) <i.e.
[George cel Bogat<şi>
probabil de Dieta fiica sa Ana, viitoarea
Sigismund de Wittelsbach]
Ungariei)] soţie a lui Maximilian I,
Carol a VIII-lea şi
Ludovic al XII-lea>]
Marchiso de Brandeburg Citta Duca de Ferrara
[Ioan Cicero de [oraşele (cu posibil sens [Ercole I de Este, soţul
Hohenzollern] de „stare parlamentară”)] Eleonorei, sora Beatricei]
Castelle
Arhiepiscopus Coloniensis [cetăţile (cu accent Pace
[Hermann al IV-lea de Hessa, probabil pe cele ţinute de [pace (cu sens de acord
arhiepiscop de Köln] tânărul – de nici 16 ani – ferm scris)[
Ioan Corvin)]
ArchipiscopusMoguntinus Guerre
Populi
[Berthold de Henneberg, [război (şi chiar orice tip
[supuşii de rând]
arhiepiscop de Mainz] conflict armat)]
Archiepiscopus Trevirenesis Gentedarme Tregua
[Ioan al II-lea de Baden, [oştenii (darşi cu sens [armistiţiu (cu sens de
arhiepiscop de Trier] de miliţie populară)] înţelegere nesigură]
Denari
Per mare
[bani (indiferent de
[pe cale maritimă]
moneda folosită)]
La Regina de Hungaria Per terra
[Beatrice de Aragon] [pe cale terestră]

Structura teritorială şi tematică a cifrului pe cuvintele sale cheie

Cifrul, care avea o scăpare „fatală” (includerea tardivă „la coadă” a soţiei lui Matia, Beatrice de Aragon, ostilă
succesiunii lui Matia prin Ioan, socotit de ea – care a reuşit să năruiască planurile Caselor Habsburg, Sforza şi de
Hunedoara–prunc de vrăjitoare), introducea o nouă coroană şi un nou stat în părţile estice ale Creştinătăţii. Ca rang în
cifru (de sus în jos pe coloană), ele se aşezau după Ungaria şi Polonia, cu regii lor, şi înainte de Boemia, cu regii – de
fapt – ai ei. Ca poziţie în cifru (de la stânga la dreapta pe rându-rile coloanelor), noul stat şi noua coroană corespundeau
cardinalilor la Roma, Ducatului Austriei în Imperiul Romano-German, iar în Apus Angliei.
Pe numele lor, noua coroană şi noul stat reveneau regelui Daciei. Deşi Matia era deja de acord să împartă Ungaria între
Ioan Corvin şi regele romanilor Maximilian I de Habsburg, această Dacie nu-i revenea, atât după diplomaţia milaneză,
cât şi după Matia (tot conform cifrului), ducelui Ioan.
Era a lui Ştefan al III-lea cel Mare al Moldovei. După moartea lui Matia, el a pleda cauzat lui Ioan în faţa tatălui lui
Maximilian I, Frederic al III-lea (25 iulie 1490). Două săptămâni mai târziu, Maximilian le-a cerut transilvănenilor să-l
accepte pe Ştefan drept guvernator în numele său (11 august).
Dacia şi dacii au dispărut apoi – aparent – vreme de şase ani până în primăvara lui 1496. Începând de atunci cancelaria
Republicii Veneţia şi a organizat toate informaţiile din Răsăritul Europei sub rubrica Hungaria, Polonia, Dacia et
Croatia.
Cea din urmă îi revenea lui Ioan Corvin, decedat apoi în octombrie 1504 la doar trei luni după Ştefan. Altfel decât la
1489,Boemia nu mai conta. Din iulie 1490 era unită personal cu Ungaria, Vladislav II-lea Jagiello fiindu-le rege ambelor.
Iar prin Pacea de la Bratislava din noiembrie 1491, el împărţea coroana Ungariei cu Casa de Habsburg.
Rubrica venetă a rezistat până la bătălia de la Mohács (29 august 1526), Acolo a căzut Ludovic al II-lea, unicul fiu al
lui Vladislav al II-lea. Au fost aleşi doi regi ai Ungariei, Ioan Szapolyai (10 noiembrie) şi Ferdinand I, nepotul de fiu al
lui Maximilian I (17 decembrie). Peste puţin timp (pe 14 ia-nuarie 1527), avea să moară – otrăvit s-a zis –ultimul urmaş
legitim al lui Ştefan al III-lea, Ştefan al IV-lea (Ştefăniţă), aliatul Casei de Habsburg.
La acea vreme, călugării de la Putna continuau să-l pomenească pe Matia în rând cu membrii şi rudele familiei lui Ştefan.
După ei, Matia îl dăruise pe Ştefan în Ţara Ardealului. Tot aşa, Ştefan avea să-l dăruiască – la 1497 – pe cuscrul său
Birtoc [Bartolomeu Drágffy, urmaşul Drăgoşeştilor], voievodul Ţării Ardealului (cel din urmă venise – peste capul lui
Vladislav – cu oastea Transilvaniei în ajutorullui Ştefan, atacat de Jan Albert, al Poloniei, fratele lui Vladislav). La fel,
sub anul 1492, la fostul cronicar oficial al lui Matia, Antonio Bonfini, Ştefan îi urmase defunctului rege drept crăişor al
valahilor.
Secole mai târziu, practic toate documentele dintre anii 1489 şi 1504 care-l priveau pe Ştefan au dispărut din arhivele
Ardealului. Dintre sursele vremii – până în anii 2000 – a mai (re)apărut oficial numai proclamaţia transilvană a lui
Maximilian. A fost publicată prima dată de partea austriacă la 1849 (spre toamnă), iar de cea maghiară în anul 1914
(spre vară).
Apoi s-a spus că ideea Daciei s-a născut prin Sigismund Báthory, Mihai Viteazul rezumându-se ulterior la „a-l plagia”.
Dacia se născuse cu un veac mai înainte prin crăişoriivalahilor: Matia Corvin şi Ştefan al III-lea cel Mare.