Colaborarea grădiniţă – şcoală!

Relaţia educatoare – învăţător – profesor!

O educaţie adevărată se construieşte prima dată în familie, apoi se continuă în grădiniţă şi

şcoală.
Grădiniţa este un mediu educativ în care copilul îşi formează primele deprinderi,
obişnuinţe, impresii şi noţiuni despre lumea care îl înconjoară. Aceasta este o treaptă esenţială în
ceea ce priveşte dezvoltarea copilului datorită conţinutului ştiinţific al procesului instructiv –
educativ şi datorită libertăţii la cunoaştere şi câmpului de relaţii sociale care îi sunt oferite
preşcolarului. Rolul grădiniţei este acela de a lărgi contactele copilului cu lumea, de a dezvolta
capacitatea de receptare şi comunicare a acestuia şi de a contribui la socializarea acestuia.
Şcoala este considerată ca fiind factorul principal pentru formarea tinerei generaţii în
concordanţă cu cerinţele societăţii. Acest lucru este determinat de faptul că ea dispune de
personal calificat şi de o bază materială adecvată care fac posibilă desfăşurarea procesului de
învăţământ. Misiunea şcolii este aceea de a contribui la realizarea idealului educativ impus de
cerinţele vieţii sociale.
Necesitatea colaborării dintre aceste două instituţii, şcoală – grădiniţă, rezultă din
obiectivul comun pe care îl urmăresc cele două, şi anume dezvoltarea personalităţii copilului.
Trebuie asigurată o continuitate în procesul instructiv – educativ dintre grădiniţă şi
şcoală, dar şi continuitatea influenţelor educaţionale prin colaborarea dintre educatoare –
învăţător – profesor.
Educaţia preşcolară este o etapă diferită, care este necesară în procesul de învăţământ. În
ceea ce priveşte relaţia educatoare – învăţător, aceştia trebuie să fixeze obiectivele care vizează
pregătirea copilului pentru şcoală, pentru a dezvolta vorbirea, pentru a cultiva inteligenţa şi
spiritul de observaţie, pentru a stimula creativitatea şi familiarizarea preşcolarilor cu limbajul
matematic, al artei, al muncii şi pentru a se pregăti pentru activitatea de citit – scris.
Între grădiniţă şi şcoală ar trebui să existe un raport de continuitate în ceea ce priveşte
planificarea, organizarea, obiectivele, conţinutul, mijloacele şi metodele folosite. În cele mai
multe cazuri, acest raport nu este continuu. În grădiniţă există un climat care se bazează, în mare
măsură, pe activităţi libere, pe jocuri, de la care se trece direct, in şcoală, la un climat care se
bazează pe o disciplină fermă, care necesită conştiinciozitate şi regularitate în activităţile de
învăţare. Momentul intrării copilului în şcoală este unul crucial în viaţa sa datorită statutului de
elev, relaţiilor cu colegii şi specificului învăţării.
O primă soluţie pentru a exista un raport de continuitate între grădiniţă şi şcoală este buna
cunoaştere a programelor de către educatoare – învăţător. Astfel, educatoarea grupei preşcolare
mari trebuie să cunoască programa clasei pregătitoare pentru a-i asigura baza de cunoştinţe
necesare la intrarea în clasa pregătitoare, iar învăţătorul care are clasa pregătitoare trebuie să
cunoască programa grupei preşcolare mari pentru a şti pe ce anume se poate sprijini în procesul
de educare şi învăţare.
Formele prin care se realizează această colaborare sunt multiple şi variate. Eficienţa
acestora depinde de interesul si initiativa educatoarelor şi învăţătorilor. Pentru cunoaşterea
activităţii concrete care are loc în grădiniţă şi şcoală sunt organizate schimburile de experienţă
dintre educatoare şi învăţători. Acestea constă în lecţii demonstrative, ţinute atât în şcoală, cât şi
în grădiniţă, şi în dezbaterea unor teme care să cuprindă aspecte ce se referă la succesiunea şi
continuitatea pregătirii elevilor. Vizitele la şcoală cu grupa mare şi organizarea unor serbări
comune, sau alte activităţi extraşcolare comune reprezintă o altă formă de colaborare.
Pregătirea acestor vizite are rolul de a–i familiariza pe copiii din grupa mare cu specificul
activităţii şcolare. Este recomandabil ca elevii din învăţământul primar să meargă să discute cu
preşcolarii din grupa mare despre ceea ce fac şi despre ce învaţă ei la şcoală.
Aceste vizite contribuie, în mod deosebit, la pregătirea psihologică a copiilor pentru
şcoală prin dezvoltarea unei motivaţii adecvate, şi anume interesul pentru şcoală şi dorinţa de a
deveni elev.
Organizarea unor şedinţe comune ale cercurilor pedagogice şi ale unor comisii cu
caracter metodic reprezintă alte modalităţi de colaborare între grădiniţă şi şcoală.
În concluzie, colaborarea dintre şcoală şi grădiniţă, respectiv educatoare-învăţător este
foarte importantă pentru realizarea procesului de învăţare în cele mai bune condiţii.

Bibliografie:
Cristea, S. „Dicţionar de pedagogie”, Chişinău, 2000
Cucoş, C. „Pedagogie”, Editura Polirom, Iaşi, 2000
Neacşu, I. „Instruire şi învăţare”, Bucureşti, 1999