Radu Beligan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Radu Beligan (n. 14 decembrie 1918, Galbeni (Filipești), Bacău
- d. 20 iulie 2016, București)[4] a fost un actor român, cu o Radu Beligan
bogată activitate în teatru, film, televiziune și radio. Pe linie
maternă este grec de origine,[5] pe linie paternă, fiind urmaș al
unuia dintre frații lui Ion Creangă.[6] A fost ales membru de
onoare al Academiei Române în 2004. În data de 27 martie 2011
a primit o stea pe Walk of Fame București. Pe 15 decembrie
2013 a fost inclus in Cartea Recordurilor ca fiind cel mai
longeviv actor aflat în activitate pe scena unui teatru.[7][8][9]

Radu Beligan a fost în perioada 1969 - 1989 membru al

Comitetului Central al Partidului Comunist Român, precum și
deputat al Marii Adunări Naționale între anii 1961 - 1975.[10][11]

Cuprins
Studii
Cariera Date personale
Roluri în teatru Născut 14 decembrie 1918[1][2]
Filmografie Filipești, Bacău, România
Televiziune Decedat 20 iulie 2016 (97 de ani)[3][2]
Audiobooks București, România
Teatru radiofonic Înmormântat Cimitirul Bellu
Regizorul Copii Anamaria Beligan
Autorul Cetățenie România
Activitate didactică, profesională, academică Ocupație actor
Legătura cu securitatea
director de teatru[*]
regizor de film
Premii și distincții Alma mater Universitatea Națională de Muzică
Distincții București
Citate Alte premii
Ordinul național „Pentru Merit”
Numismatică Ordinul național „Steaua României”
Note Order of Cultural Merit[*]
Order of the Yugoslav Flag[*]
Legături externe Legiunea de onoare

Membru de onoare al
Studii Academiei Române

1937: absolvent ca șef de promoție al Liceului Internat Prezență online

„Costache Negruzzi” din Iași site web oficial (http://www.radubeligan.ro)
1937-1938: studiază Dreptul și Filosofia la București Internet Movie Database (https://tools.wmflabs.or
 Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică, g/wikidata-externalid-url/?p=345&url_prefix=http
profesoară Lucia Sturdza Bulandra - studii s://www.imdb.com/&id=nm0067871)
neterminate Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?titl
e=Radu_Beligan&action=edit&section=0)

Cariera
Radu Beligan a interpretat - în peste șapte decenii - roluri celebre, cum ar fi caractere ale dramaturgilor literaturii române: Ion
Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Camil Petrescu, Tudor Mușatescu, Mircea Ștefănescu, Victor Ion Popa, Victor
Eftimiu, Mihail Sebastian, Aurel Baranga, Alexandru Mirodan și universale: William Shakespeare, Carlo Goldoni, Nicolai
Vasilievici Gogol, Anton Cehov, George Bernard Shaw, Maxim Gorki, Albert Camus, Jules Romain, Eugen Ionescu, Jean
Anouilh, Friedrich Dürrenmatt, Edward Albee, Peter Shaffer, Patrick Süskind, Neil Simon, Umberto Eco.

A fost unul dintre discipolii actriței Lucia Sturdza Bulandra și al scriitorului Eugen Ionescu. Beligan este privit în general ca unul
dintre numele majore ale teatrului românesc, cu un repertoriu complex, clasic și modern. A jucat alături de actori importanți, cu
reprezentații atât în țară cât și în străinătate.

Roluri în teatru
Teatrul Național din București:
Leon Saint Pe - „Egoistul" de Jean Anouilh, regie
proprie, 2004
Ianke - „Take, Ianke și Cadâr" de Victor Ion Popa,
regia Grigore Gonța, 2001
Guglielmo - „Numele trandafirului" de Umberto Eco,
regia Grigore Gonța, 1998
Actorul - „Azilul de noapte" de Maxim Gorki, regia Ion
Cojar, 1998
Bătrânul - „Cotletele" de Bertrand Blier, regia Gelu
Colceag, 1998
Kondilas - „Moștenirea" de Titus Popovici, regia
Horea Popescu, Mihai Manolescu, 1989
„Contrabasul" (one man show) de Patrick Suskind,
regia Grigore Gonța, 1987
Herb Tucker - „Poveste din Hollywood" de Neil
Simon, regia Grigore Gonța, 1984 și 1994
Spirache - „Titanic-Vals" de Tudor Mușatescu, regia
Mihai Berechet, 1983
Domenico - „Filumena Marturano" de Eduardo De
Fillippo, regia Anca Ovanez Doroșenco, 1981
Chereea - „Caligula" de Albert Camus, regia Horea
Popescu, 1980
Romulus - „Romulus cel Mare" de Friedrich
Dürrenmatt, regia Sanda Manu, 1977
Richard al III-lea - „Richard al III-lea" de William
Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976
Autorul dramatic - „Viața unei femei" autor și regia
Aurel Baranga, 1976
Robespierre - „Danton" de Camil Petrescu, regia
Horea Popescu, 1974
Mel - „Prizonierul din Manhattan" de Neil Simon,
regia Mihai Berechet, 1973
Mayer Bayer - „Simfonia patetică" de Aurel Baranga,
regia Aurel Baranga, 1973
Ștefan Valeriu - „Jocul de-a vacanța" de Mihail
Sebastian, regia Mihai Berechet, 1971
George - „Cui i-e frică de Virginia Woolf?" de Edward
Albee, regia Michel Făgădău, 1970
Eduard Forțian - „În valea cucului" de Mihai Beniuc,
regia Sică Alexandrescu, 1959
C.N. Mollin - „Anii negri" de Aurel Baranga, regia Sică
Alexandrescu, 1958
Iacob Bardin - „Dușmanii" de Maxim Gorki, regia
Alexandru Finți, 1958
Horace, Frederic - „Invitație la castel" de Jean
Anouilh, regia Sică Alexandrescu, 1958
Trinculo - „Furtuna" de William Shakespeare, regia
Moni Ghelerter, 1958
Filipetto - „Bădăranii" de Carlo Goldoni, regia Sică
Alexandrescu, 1957
Alexandru - „Rețeta fericirii sau despre ceea ce nu se
vorbește" de Aurel Baranga, regia Marietta Sadova,
1957
Profesorul - „Steaua fără nume" de Mihail Sebastian,
regia Sică Alexandrescu, 1956
Cerchez - „Ziariștii" de Alexandru Mirodan, regia
Moni Ghelerter, 1956
Agamemnon Dandanache - „O scrisoare pierdută" de
I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, 1956
Dr. Smil - „Apus de soare" de Barbu Ștefănescu
Delavrancea, regia Marietta Sadova, Mihail Zirra,
1956 și 1973
Poludin - „O chestiune personală" de Alexandr Stein,
regia Sică Alexandrescu, 1955
Stepa - „Platon Krecet" de Alexandr Korneiciuk, regia
Alexandru Finți, 1954
Mircea Cavafu - „Mielul turbat" de Aurel Baranga,
regia Sică Alexandrescu, 1954
Mitică - „Matei Millo" de Mircea Ștefănescu, regia
Sică Alexandrescu, 1953
Voicu - „Ultima oră" de Mihail Sebastian, regia Moni
Ghelerter, 1953
Hlestakov - „Revizorul" de Nikolai Vasilievici Gogol,
regia Sică Alexandrescu, 1952
 „Momente" de I.L. Caragiale, regia Sică
Alexandrescu, 1952
Catindatul - „D`ale carnavalului" de I.L. Caragiale,
regia Sică Alexandrescu, (Sala Studio), 1951
Tuzenbach - „Trei surori" de A.P. Cehov, regia Moni
Ghelerter, (Sala Comedia), 1950
Victor Dumitrescu - „Iarba rea" de Aurel Baranga,
regia Sică Alexandrescu, 1949
Rică Venturiano - „O noapte furtunoasă" de I.L.
Caragiale, regia Sică Alexandrescu, (Sala Comedia),
1949
Agamiță Dandanache - „O scrisoare pierdută" de I.L.
Caragiale, regia Sică Alexandrescu, (Sala Comedia),
1948
Studentul - „Confruntarea" de Tur și Lev Seinin, regia
Moni Ghelerter, (Sala Studio), 1948
Romeo - „Romeo și Julieta, actul 6", „Între filologi",
„Cine răspunde?" de D.D. Pătrășcanu, regia N.Gh.
Kirilov, 1945
Teatrul Odeon:
Talleyrand - „Supeul" de Jean Claude Brinsville, regia
Florentina Enache, 1997
Antonio Salieri - „Amadeus" de Peter Schaffer, regia
Dinu Cernescu, 1982
„Helen, Tommy și Joe" de James Thurber și Elliot
Nugent, regia Marietta Sadova, 1948
Teatrul Evreiesc de Stat:
Wille Clark - „Băieții de aur" de Neil Simon, regia Ion
Lucian, 1997
Teatrul Național din Craiova:
Zeus - „Danaidele" după Eschil, regia Silviu
Purcărete, 1995
George - „Cui i-e frică de Virginia Woolf?" de Edward
Albee, regia Mircea Cornișteanu, 1990
Teatrul Lucia Sturdza Bulandra din București:
Don - „Transplantarea inimii necunoscute" de
Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, 1969
Teatrul de Comedie: 1961 - 1968
Berenger - „Ucigaș fără simbrie" de Eugene Ionesco,
regia Lucian Giurchescu
Chitlaru - „Opinia publică" de Aurel Baranga, regia
Mihai Berechet
Cirivis - „Capul de rățoi" de George Ciprian, regia
David Esrig
Berenger - „ Rinocerii" de Eugene Ionesco, regia
Lucian Giurchescu
Gore, Șeful - „Șeful sectorului suflete" de Alexandru
Mirodan, regia Moni Ghelerter
Jurații - „Procesul domnului Caragiale" de Mircea
Ștefănescu, regia David Esrig
Cheryl - „Celebrul 702" de Alexandru Mirodan, regia
Moni Ghelerter
Teatrul Tineretului:
Doctorul - „Un flăcău din orașul nostru" de Konstantin
Simonov, regia Vlad Mugur, 1952
Teatrul Alhambra: 1943 - 1949
„Rușinea familiei" de Mircea Ștefănescu, după
Ronald Harwood, regia Ion Talianu
„Steaua fără nume" de Mihail Sebastian, regia Soare
Z. Soare
„Nu mai beau" de Gaston de Caillavet și Robert de
Flers, regia Soare Z. Soare
„Pensiunea dragostei" de Alexandru Kirițescu, regia
Soare Z. Soare
„Sărmanul Jonathan" de Karl Milloker
Compania Radu Beligan: 1947 - 1948
„Clasa a 8-a B" de Roger Ferdinand, regia Ionel
Țăranu
„Rușinea familiei" de Mircea Ștefănescu, după
Ronald Harwood, regia Ion Talianu
Teatrul Comedia: 1945 - 1947
„Primăvara a venit" de John van Druten, regia Sică
Alexandrescu
„Racheta spre lună" de Clifford Odets, regia Marietta
Sadova
„Vis de secătură" de Mircea Ștefănescu, regia W.
Siegfried
„O femeie răpită" de Louis Verneuil, regia Sică
Alexandrescu
„Knock" de Jules Romaine, regia Sică Alexandrescu
„Sărută-mă imediat" de Tudor Mușatescu și V. Timuș,
după Janos Vaszari, regia Ion Talianu
„Unul cu bani" de George S. Kaufman, regia Sică
Alexandrescu
„Am visat paradisul" de Guido Cantini, regia Sică
Alexandrescu
„Medicul în dilemă" de George Bernard Shaw, regia
Sică Alexandrescu
Teatrul Nostru: 1946 - 1947
„Viața începe mâine" de Marc Gilbert Sauvajon, regia
Val Mugur
Teatrul Municipal: 1944 - 1945
„Omul care a văzut moartea" de Victor Eftimiu, regia
Sică Alexandrescu
„Amantul de carton" de Jacques Deval, regia Sică
Alexandrescu
Teatrul Maria Filotti (Sărindar): 1942 - 1943
„Sextet" de Gregor Schmitt, regia Sică Alexandrescu
„Domnișoara de ciocolată" de Paul Gavault, regia Ion
Șahighian
 „D-ra Butterfly" de Tudor Mușatescu, după Tibor
Varady, regia Tudor Mușatescu
Teatrul Majestic: 1940 - 1941
„Omul care zâmbește" de Luigi Bonelli și Aldo de
Benedetti, regia Ion Șahighian
„Frumoasa aventură" de Gaston de Caillavet și
Robert de Flers, regia Sică Alexandrescu
„Orașul fără avocați" de Nicola Manzari, regia Ion
Iancovescu
„Banii nu fac nici două parale" de Armando Curcio,
regia Sică Alexandrescu
Teatrul Tudor Mușatescu (Roxy): 1940 - 1941
„Îmi pare rău de mine" de Mouezy-Eon și Guitton,
regia Ion Sava
„Titanic Vals" de Tudor Mușatescu, regia Tudor
Mușatescu
Grădina C.A. Rosetti: 1940
„Ascultă, Ionescule" de Tudor Mușatescu, după
Mirande și Quinson
Teatrul din Sărindar: 1939 - 1940
Filmografie
O noapte furtunoasă (1943) - arhivarul de judecatorie
Rica Venturiano
Visul unei nopți de iarnă (1946) - Milica Dumitrescu
Răsună valea (1949) - Niky
Bulevardul “Fluieră Vântu” - scurt metraj (1950)
Lanțul slăbiciunilor (1952)
Vizita (1952) - Domnul cu scrisoarea
Arendașul român (1952)
O scrisoare pierdută (1953) - Agamemnon
Dandanache
Afacerea Protar (1955) - Profesorul Andronic
Casa de pe strada noastră (1957) - voce
Momente "Caragiale" - Tren de placere (1958) -
Mihalache Georgescu
Două lozuri (1960) - voce
Directorul nostru (1960) - voce
Bădăranii (1960) - Felippetto
Celebrul 702 (1962) - Cheryl
Lanterna cu amintiri (1963)
Pași spre lună (1964) - Călătorul
Castelanii (1966)
Șeful sectorului suflete (1967) - meteorologul Gore
Realitatea ilustrată (Serial TV) (1969)
Explozia (1972) - Profesorul Luca
Întoarcerea lui Magellan (1974) - profesorul
Televiziune
„Calul năzdrăvan" de Gherardo Gherardi, regia Ion
Iancovescu
„Aproape de cer" de Julien Luchaire, regia Aurel Ion
Maican
„Figurantul" de Alfred Savoir, regia Ion Iancovescu
„Domnișoara Butterfly" de Tudor Mușatescu după
Tibor Varady, regia Tudor Mușatescu
Teatrul Uranus - Comedia: 1938 - 1939
„Tinerețe" de Swarkin, regia Muratov
„Quadratura cercului" de Valentin Kataiev, regia
Victor Ion Popa
„Zile vesele după război" de Mihail Sadoveanu, regia
Victor Ion Popa
„Jederman" de Hugo von Hoffmanstall, regia Victor
Ion Popa
Liedertafel - Alhambra - Regina Maria: 1937 - 1938
„Molima" de Ion Marin Sadoveanu
„Pescuitorul de umbre" de Jean Sarment, regia
Sergiu Dumitrescu
„Crimă și pedeapsă" de Gaston Bary, după Fiodor
Mihailovici Dostoievski, regia Mihai Zirra (Debut)
Agentul straniu (1974)
Când trăiești mai adevărat (1974)
Tată de duminică (1975) - procurorul Grigore Manta
Povestea dragostei (1976) - povestitor
Singurătatea florilor (1976) - medicul Ovidiu Pavel
Cuibul salamandrelor (1976) - Profesorul Luca
Instanța amână pronunțarea (1976)
Premiera (1976) - dirijorul Mihai Dan, soțul
directoarei
Povestea dragostei (1977) - povestitor
Brațele Afroditei (1978)
Aurel Vlaicu (1977) - Ilarie Chendi
Iancu Jianu, zapciul (1980)
Rețeaua „S” (1980) - colonelul de Securitate,
Dumitrescu
Iancu Jianu, haiducul (1981)
Întoarcere la dragostea dintâi (1981)
Galax, omul păpușă (1983)
Horea (1984)
Trahir (1993) - Vlad
Urmașii Marelui Anonim (1997)
După-amiaza unui torționar (2001) - Profesorul
Măria Sa, Birlic! (2010) - el însuși
Mari actori romani (2008) - voce
Medalia de onoare (2010) - Ion I. Ion
 „Al matale, Caragiale", regia Mircea Cornișteanu, „Supeul" de Jean Claude Brinsville
2002
„Mușatinii"
„Cui i-e frică de Virginia Wolf?" de Edward Albee,
„Harvey" de Mary Chase
regia Olimpia Arghir, 1995
„Tren de plăcere" de I.L. Caragiale
„Amadeus" de Peter Shaffer, regia Dinu Cernescu
„Momente Caragiale" după I.L. Caragiale
„Aventură sub pământ" de Ion Băieșu, regia Sergiu
Ionescu, 1982 „Conu Leonida" după I.L. Caragiale
„Titanic vals" de Tudor Mușatescu „Marii Artiști pe Micul Ecran"

Audiobooks
Există în lectura lui Radu Beligan o serie de audiobookuri, două dintre acestea apărând la editura Humanitas (Contrabasul și
Bartleby).

"Mari actori romani – Radu Beligan" - vol. II, 2010

Teatru radiofonic
Apollon de Bellac – de Jean Giraudoux

Bădăranii – de Carlo Goldoni

Ce ştia satul – de I. Valjan

Cei trei muşchetari – de Alexandre Dumas

Colegi de promoţie – de Eugene Labiche

Comisarul şi înalta societate – de Robert Lamoureux

Copacii mor în picioare – de Alejandro Casona

Cyrano de Bergerac – de Edmond Rostand

D’ale carnavalului – de I.L. Caragiale

Dansul milioanelor – de Victor Eftimiu

Don Quijote - de Yves Jamiaque

Escu – de Tudor Muşatescu

Fii cuminte, Cristofor – de Aurel Baranga

Greşelile unei nopţi – de Oliver Goldsmith

Încurcă-lume – de A. D. Herz

Minunile Sfântului Sisoe – de George Topârceanu

Nud cu vioara – de Noel Coward

Numele Trandafirului – de Umberto Eco

Nunta lui Figaro – de Beaumarchais

O glumă cu urmări neprevăzute – de Pierre Trachet

O noapte furtunoasă – de I. L. Caragiale

Ocolul Pământului în 80 de zile – de Jules Verne

Omul care a văzut moartea – de Victor Eftimiu

Opinia publică – de Aurel Baranga

Oraşul fără avocaţi – de Nicola Manzari

Paharul prieteniei – de Charles Maître

Patima roşie – de Mihail Sorbul

Plicul – de Liviu Rebreanu

Revizorul - de N.V. Gogol

Salariul gloriei – de Clifford Odets

Scafandrierii – de Tudor Muşatescu

Secretul unui om de zăpadă – de Constantin Brăescu

Tapaj nocturn – Marc Gilbert Sauvajon

Titanic-vals – de Tudor Muşatescu

Topaze – de Marcel Pagnol

Tren de plăcere – de I.L.Caragiale

Un week-end de adio – de Marc Gilbert Sauvajon

Vizită pe o mică planetă – de Gore Vidal

Voiajorul – de Maurice Druon

Volpone - de Ben Johnson

Regizorul
Radu Beligan este cunoscut și în calitate de regizor de teatru.

„Egoistul" de Jean Anouilh, 2004

„De partea cui ești?" de Ronald Harwood, 1996
„O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, 1979
„Poveste din Irkutsk" de Aleksei Arbuzov, 1960
„Sălbaticii" de Serghei Mihailovici Mihalkov, 1959
„Doctor fără voie" de J.B.P. Molière (co-regie cu Sică Alexandrescu), 1955
„Straini in noapte"de Eric Assous,2007
Autorul
2013 - „Între acte"
2001 - „Note de insomniac"
1978 - „Luni, Marți, Miercuri..."
1968 - „Pretexte și subtexte"

Activitate didactică, profesională, academică

Profesor la Institutul de Teatru și Film: 1950 - 1965
Director al Teatrului de Comedie din București: 1961 - 1969
Director al Teatrului Național București: 1969 - 1990
Președinte activ (1971) și apoi Președinte de onoare pe viață (1977)
al Institutului Internațional de Teatru
Autorul mesajului internațional pentru Ziua Mondială a Teatrului: 27
martie 1977
Co-președinte, cu Yehudi Menuhin, al Festivalurilor Internaționale de
Teatru și Muzică organizate de UNESCO: 1971 - 1978
Membru al Cartelului Internațional de Teatru: 1967
Membru în Consiliul Superior al Teatrului Națiunilor, sub președinția
lui Pierre Moinet, directorul general al artelor și literaturii din
Ministerul Afacerilor Culturale al Franței
Membru al Academiei Le Muse din Florența Radu Beligan
Semnatar al Apelului Artiștilor pentru Securitate și Cooperare în
Europa, Helsinki, 1985

Legătura cu securitatea
Conform dezvăluirii ziarului tabloid Libertatea, făcută publică în data de 29 octombrie 2011, Radu Beligan a „reclamat”
instituției de opresiune că Televiziunea Română a transmis piesa de teatru O scrisoare pierdută în regia lui Liviu Ciulei, și nu
varianta regizată de el. Acea reclamație apare sub forma unei note în Cartea Albă a Securității, de Virgil Măgureanu 1982, cu
numărul 296, „colectată” de către Gheorghe Dănescu, persoană ce îndeplinea rolul de conducător al Securității Municipiului
București. Conform acesteia, actorul Radu Beligan, artist al Poporului și director al Teatrului Național din București își exprimă
nemulțumirea vis-a-vis de piesa de teatru în cauză, pe motivul că Liviu Ciulei a întors spatele țării și a emigrat în străinătate
(1980). După părerea lui, tinerimea română nu are ce învăța din piesa lui Ciulei, care se constituie într-o „crimă pentru actul de
cultură în sine”.[10]

Premii și distincții
Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actorului Radu
Beligan i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în
artă și pentru activitate merituoasă”.[12]

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul
artei dramatice”.[13]

Decorația Regală „Nihil Sine Deo”, acordată de Alteța Sa Regală Principesa Margareta a României, în numele
Majestății Sale Regelui Mihai I, la 12 mai 2013, într-o ceremonie desfășurată la Castelul Peleș[14] [15][16]
Membru de Onoare al Academiei Române, drept recunoaștere a activității în domeniul artei, 2004
Decorat cu Ordinul Drapelul Iugoslav cu steaua de aur și colan
Decorat cu Ordinul Serviciul Credincios „Mare Ofițer"
Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale", 2003
 Trofeul „România 2000", 2003
Marele Premiu acordat de Guvernul României, în cadrul Premiilor
Naționale de Teatru, 2002
Președintele Franței, Jacques Chirac a semnat Decretul prin care
Radu Beligan este numit în grad de Ofițer al Ordinului Național al * *
Legiunii de Onoare, 2002
Premiul revistei „Moftul Român", 2001
Premiul Revistei „Flacăra", 2000
Trofeul Eugene Ionesco, 1999
Premiul Fundației TOFAN, 1998
PRIX 14 JUILLET 1998 al Ministerului de Externe din Franța Radu Beligan (în centru), alături de
George Ivașcu și Victor Rebengiuc,
Premiul Academiei Române, 1997
primind o stea pe Walk of Fame
Premiul Galei UNITER - Trofeul Dionysos, 1995-1996
București
Doctor Honoris Causa al Academiei „George Enescu" din Iași, 1994
Doctor Honoris Causa al Academiei George Enescu
Marele Premiu al Centrului de cultură "George Apostu" din Bacău - 1993
Premiul Academiei „Le Muse" din Florența, 1980

Distincții
Artist Emerit 1953;
Artist al Poporului 1962;
Premiul Academiei "Le Muse" din Florența 1980;
Premiul Galei UNITER (http://www.uniter.ro/) – Trofeul Dionysos 1995 - 1996;
Premiul Academiei Române, 1997;
Premiul Fundației Tofan, 1998;
Prix 14 Juillet al Ministerului de Externe al Franței, 1998;
Trofeul Eugene Ionesco, 1999;
Doctor Honoris Causa al Academiei de Arte "George Enescu";
Cetățean de onoare al municipiilor Iași și Bacău.
Doctor Honoris Causa al Universitatii Naționale de Artă Teatrală si Cinematografica 'I. L. Caragiale' București
Doctor Honoris Causa al Universității „Ovidius” Constanța
Cetățean de Onoare al Municipiului Bacău - Teatrului de Vară din Bacău i se atribuie denumirea "Radu Beligan" -
2008

Citate
"Mama avea o voce frumoasă, era grecoaică, venea din țara care a inventat teatrul, știa franțuzește"[5]

Numismatică
La 14 decembrie 2018, cu prilejul sărbătoririi a 100 de ani de la nașterea lui Radu Beligan, Banca Națională a României a pus în
circulație, în atenția numismaților, o monedă de argint, cu titlul de 999‰, cu valoarea nominală de 10 lei. Moneda este rotundă,
are un diametru de 37 mm, o greutate de 31,103 g, iar cantul este zimțat. Întregul tiraj al emisiunii de 200 de exemplare a fost
emis de calitate proof.[17]

Note
1. ^ Белиган Раду, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
2. ^ a b Radu Beligan (https://www.filmportal.de/), Filmportal.de, accesat în 9 octombrie 2017
 3. ^ http://www.mediafax.ro/social/actorul-radu-beligan-s-a-stins-din-viata-15534024 (http://www.mediafax.ro/social/
actorul-radu-beligan-s-a-stins-din-viata-15534024) Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
4. ^ Alina Mihai (20 iulie 2016), „A murit actorul Radu Beligan” (http://www.mediafax.ro/social/actorul-radu-beligan-s-
a-stins-din-viata-15534024), Mediafax, accesat în 20 iulie 2016
5. ^ a b Radu Beligan: (http://jurnalul.ro/stire-interviu/radu-beligan-am-o-boala-sunt-legat-ombilical-de-romania-1418
58.html), 12 ianuarie 2009, Marius Tucă, Jurnalul Național, accesat la 5 ianuarie 2014
6. ^ La Mulți Ani, maestre! La Mulți Ani, Radu Beligan!, 14 decembrie 2012, Gândul.info (http://www.gandul.info/mag
azin/la-multi-ani-maestre-la-multi-ani-radu-beligan-10393516), accesat 31 ianuarie 2016
7. ^ Radu Beligan, la primirea certificatului Guinness World Records: Sunt rezultatul iubirii pe care publicul mi-a
arătat-o. Îi datorez totul - FOTO (http://www.mediafax.ro/cultura-media/radu-beligan-la-primirea-certificatului-guinn
ess-world-records-sunt-rezultatul-iubirii-pe-care-publicul-mi-a-aratat-o-ii-datorez-totul-foto-11775857), 16
decembrie 2013, Dorina Calin, Mediafax, accesat la 5 ianuarie 2014
8. ^ VIDEO Radu Beligan a primit certificatul de intrare în Cartea Recordurilor de la Cătălin Măruță, pe scena
Teatrului Național (http://adevarul.ro/cultura/teatru/radu-beligan-cartea-recordurilor-certificat-1_52aecbb5c7b855ff
56bf3d7b/index.html), 16 decembrie 2013, Corina Zorzor, Adevărul, accesat la 5 ianuarie 2014
9. ^ Radu Beligan, in Cartea Recordurilor ca cel mai longeviv actor din lume. (http://protv.md/stiri/entertainment/radu
-beligan-in-cartea-recordurilor-ca-cel-mai-longeviv-actor---247471.html), protv.md
10. ^ a b Exclusiv | Conform Securității, Radu Beligan a desființat, în 1982, piesa «O scrisoare pierdută», regizată de
Liviu Ciulei, pe motiv că acesta plecase din țară: "O crimă pentru actul cultural" (http://www.libertatea.ro/detalii/arti
col/crima-pentru-actul-cultural-362202.html), 29 octombrie 2011, Libertatea, accesat la 5 ianuarie 2014
11. ^ Toponimii teatrale (http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/toponimii-teatrale-425096), 10 august 2016,
Mircea Kivu, România liberă, accesat la 15 august 2016
12. ^ Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, publicat
în Buletinul Oficial nr. 3 din 26 ianuarie 1953.
13. ^ Decretul nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea
de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial nr.
96 din 7 noiembrie 1967.
14. ^ https://www.romaniaregala.ro/jurnal/poveste-de-vis-cu-mari-romani-la-castelul-peles/
15. ^ https://www.romaniaregala.ro/jurnal/familia-regala-a-adus-un-ultim-omagiu-lui-radu-beligan/
16. ^ https://www.romaniaregala.ro/jurnal/radu-beligan-in-memoriam/
17. ^ Banca Națională a României, Emisiune numismatică cu tema 100 de ani de la naşterea lui Radu Beligan (http://
www.bnr.ro/page.aspx?prid=15596)

Legături externe
Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – B (http://acad.ro/bdar/armembriLit.php?vidT=B)
Radu Beligan (http://www.radubeligan.ro)
Lectia de violoncel. Radu Beligan, sărbătorit la Teatrul Metropolis, la 95 de ani (http://www.ziarulmetropolis.ro/lect
ia-de-violoncel-radu-beligan-sarbatorit-la-teatrul-metropolis-chiar-de-ziua-lui/), 3 decembrie 2013, Dan Boicea,
Ziarul Metropolis
Articole biografice

VIDEO Radu Beligan, pe scenă la 91 de ani (http://www.adevarul.ro/cultura/Radu_Beligan-pe_scena_la_91_de_

ani_0_170383244.html), 13 decembrie 2009, Nicoleta Zaharia, Adevărul
Un genial actor, un fin cărturar, un Moliere altoit cu Urmuz și Caragiale (http://www.cotidianul.ro/un-genial-actor-u
n-fin-carturar-un-moliere-altoit-cu-urmuz-si-caragiale-166916/), 14 decembrie 2011, Magdalena Popa Buluc,
Cotidianul
Radu Beligan: „Sunt un băiat de la țară, iar băiatul ăsta a luat masa cu Regina Angliei“ (http://www.ziarulmetropol
is.ro/radu-beligan-sunt-un-baiat-de-la-tara-iar-baiatul-asta-a-luat-masa-cu-regina-angliei/), 9 august 2013,
Andrada Văsii, Ziarul Metropolis
Interviuri

Radu Beligan: "Am adunat tinereți succesive" (http://www.jurnalul.ro/special/radu-beligan-am-adunat-tinereti-succ

esive-112077.htm), 16 decembrie 2007, Rodica Mandache, Jurnalul Național
Un leu in iarna: Radu Beligan (http://www.formula-as.ro/2008/849/planete-culturale-30/un-leu-in-iarna-radu-beliga
n-10567), Silvia Kerim, Formula AS - anul 2008, numărul 849
 EXCLUSIV Radu Beligan: „Nu mi-a fost niciodată rușine că sunt român!“ (http://www.ziarulmetropolis.ro/exclusiv-
radu-beligan-nu-mi-a-fost-niciodata-rusine-ca-sunt-roman/), 31 mai 2013, Dan Boicea, Ziarul Metropolis
Amurgul secolului Beligan (http://adevarul.ro/cultura/teatru/amurgul-secolului-beligan-1_5376337d0d133766a8b6
402b/index.html), 17 mai 2014, Cristian Delcea, Adevărul
Video'

Interviu cu maestrul la aniversarea a 94 de ani (https://www.youtube.com/watch?v=y61npnynZ9Q)

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Radu_Beligan&oldid=13022969

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 8 august 2019, ora 18:45.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.