Tudor Vladimirescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pentru alte sensuri, vedeți Tudor Vladimirescu (dezambiguizare).
Tudor Vladimirescu (n. 1780, Vladimir, Vladimir, Gorj, România – Tudor Vladimirescu
d. 8/20 iunie 1821, Târgoviște, Țara Românească[*]) a fost o figură
Tudor din Vladimiri
emblematică pentru istoria Țării Românești, de la începutul secolului
al XIX-lea, fiind conducătorul Revoluției de la 1821, al pandurilor și
Domnul Tudor
domn al Țării Românești.

Cuprins
Biografie
Copilărie, educație
Vătaf de plai la Cloșani
Emancipare, avere
Eteria și Ipsilanti
Moartea
Rude
Legende
Note
Bibliografie suplimentară
Legături externe
Portret al lui Tudor Vladimirescu făcut
de Theodor Aman după moartea lui Tudor,
bazat pe mărturiile Pandurilor.
Biografie Date personale
Născut 1780
Vladimir, Vladimir, Gorj,
România
Copilărie, educație Decedat 8/20 iunie 1821 (41 de ani)
S-a născut în satul Vladimir, județul Gorj într-o familie de moșneni. Târgoviște, Țara
Românească[*]
A învățat carte și limba greacă în casa boierului Ioniță Glogoveanu,
Frați și surori Papa și Constandina
din Craiova, care a făcut din inteligentul și destoinicul băiat Naționalitate România
administrator de moșie și care l-a folosit în afacerile de negoț, mai
Ocupație om politic
ales la exportul de vite. Conducătorul Revoluției din 1821
Domnitor al Țării Românești
În funcție
Vătaf de plai la Cloșani 1821 - 28 mai 1821
În 1806 a fost numit vătaf de plai la Cloșani, adică administrator al Activitate
A comandat pandurii la Revoluția din 1821
unui district de munte, funcție pe care o va deține până în 1820. În
Bătălii / Războiul Ruso-Turc (1806-
perioada 14 iunie-26 decembrie 1814 a efectuat o călătorie la Viena, Războaie 1812)
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.ph
p?title=Tudor_Vladimirescu&action=edit&section=0)
în perioada Congresului de Pace de la Viena (1814-1815), pentru a
lichida moștenirea soției lui Nicolae Glogoveanu (fiul lui Ioniță
Glogoveanu [1]), decedată la Viena, și pentru a-i aduce în țară fetița.

Emancipare, avere
Tudor Vladimirescu și-a constituit o avere prin cumpărare de pământ, făcând comerț
pe cont propriu. S-a emancipat din slujba lui Glogoveanu intrând în rândurile Bancnotă românească din 1966,
cu portretul lui Tudor
pandurilor - armată cu obligații semipermanente - și participă la războiul ruso-turc
Vladimirescu
din 1806 - 1812, recompensat de oficialitățile ruse cu Ordinul Sfântului Vladimir,
clasa a III-a[2].

Cunoscător al limbii germane, Tudor Vladimirescu a putut să urmărească problemele politice care se dezbăteau în presă în
capitala Imperiului Austriac. Întors în țară la începutul anului 1815, Tudor a aflat că garnizoana otomană din Ada-Kaleh, care
cutreierase județele Mehedinți și Gorj, distrusese și gospodăria lui de la Cerneți și îi luase toate bucatele.

Eteria și Ipsilanti
Prezent apoi în capitala țării pentru susținerea unui proces de moșie în fața Divanului, Tudor află de hotărârea Eteriei de a porni
mișcarea de eliberare a Greciei. Considerând momentul prielnic pentru a ridica poporul la luptă, are unele discuții cu
reprezentanții Eteriei pentru cooperare militară, pentru ca „pandurii să înlesnească trecerea lui Ipsilanti peste Dunăre“.

A semnat o înțelegere cu Comitetul de oblăduire prin care Tudor urma să ridice „norodul la arme“, având drept obiectiv
înlăturarea regimului fanariot. Conținutul prea revoluționar al „Proclamației de la Padeș“ i-a speriat pe boieri, care trimit corpuri
de oaste pentru a-l opri. Adresându-i-se lui Nicolae Văcărescu, unul dintre cei însărcinați cu înfrângerea oștirii pandurilor, Tudor
arată că „pesemne dumneata pă norod cu al căror sânge s-au hrănit și s-au poleit tot neamul boieresc, îl socotești nimic, și numai
pe jefuitori îi numeri patrie... Dar cum nu socotiți dumneavoastră că patria se cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor“.
Diplomat, Tudor asigură în permanență pașalele de la Dunăre și Poarta Otomană că poporul s-a revoltat din cauza „cumplitelor
patimi ce suferă din partea unirii pământenilor boieri, cu cei după vremi trimiși domni și ocârmuitori acestui norod“.

Intrând în București în fruntea „adunării poporului“, este primit cu entuziasm de către masele populare din capitală. Preia de
fapt, în primăvara anului 1821, conducerea țării, fiind numit de popor „Domnul Tudor“. Prezența lui Alexandru Ipsilanti la
București în fruntea unei armate nedisciplinate, după ce acțiunea lui fusese dezavuată, ca și a românilor de altfel, de către Rusia,
l-au pus într-o situație dificilă. Tudor îi cere conducătorului Eteriei să treacă Dunărea, așa cum promisese inițial, pentru ca Țara
Românească să nu fie transformată în teatru de război.

Moartea
Conducătorii eteriștilor au pus la cale un complot pentru a-l îndepărta. Ridicat prin trădare de la Golești la 21 mai, Tudor a fost
ucis de șefii eteriștilor la Târgoviște, în noaptea de 27 spre 28 mai, învinuit probabil de colaborare cu otomanii împotriva
eteriștilor.

Rude
Tudor Vladimirescu a avut un frate (Papa) și o soră (Constandina)[3] ai căror descendenți trăiesc și în ziua de azi în Oltenia.[4]

Legende
Destinul lui tragic, romanțat desigur, a devenit (în 1962) sursă de inspirație pentru scenaristul Mihnea Gheorghiu și regizorul
Lucian Bratu, care au realizat un lung metraj artistic cu Emanoil Petruț în rolul titular.[5]

Note
1. ^ Aromânii în Documentele din Arhivele Craiovene (http://sutsatadicraiova.wordpress.com/2008/11/03/aromanii-i
n-documentele-din-arhivele-craiovene/)
2. ^ „O istorie a relațiilor ruso-române (5) Eteria și Vladimirescu” (http://politeia.org.ro/magazin-istoric/o-istorie-a-rela
tiilor-ruso-romane-5-eteria-si-vladmirescu/4104/). Accesat în 12.07.2019. Verificați datele pentru: |access-
date= (ajutor)
3. ^ Moștenitorii lui Tudor Vladimirescu (http://www.ecomunitate.ro/Mostenitorii_lui_Tudor_Vladimirescu_contribuie_l
a_dezvoltarea_turismului_gorjean_(19114).html)
4. ^ Ecouri dinspre neamul lui Tudor Vladimirescu (http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/genealogii-ecouri-dinspre-ne
amul-lui-tudor-vladimirescu-4235881/)
5. ^ Saulea, Elena (2011). Epopeea Națională Cinematografică. Editura Biblioteca Bucureștilor. p. 5.

Bibliografie suplimentară
Tudor Vladimirescu și mișcarea eteristă în Țările Române 1821-1822, Andrei Oțetea

Legături externe
Zavera în București (http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/documentar-zavera-in-bucuresti-3742407/), 13 ianuarie
2009, Emanuel Bădescu, Ziarul de Duminică
Ultimul drum al lui Tudor (http://www.jurnalul.ro/jurnalul-national/ultimul-drum-al-lui-tudor-14846.htm), 14 august
2006, Prof. Ionel Zanescu, Jurnalul Național
Tudor Vladimirescu a fost omorat de aliati (http://jurnalul.ro/special-jurnalul/tudor-vladimirescu-a-fost-omorat-de-a
liati-71823.html), 8 martie 2004, Jurnalul Național
Misterele și enigmele din jurul lui Tudor Vladimirescu. Motivul pentru care a fost ucis (http://adevarul.ro/cultura/ist
orie/misterele-enigmele-jurul-tudor-vladimirescu-motivul-fost-ucis-1_52429c93c7b855ff56c26955/index.html), 25
septembrie 2013, Adevărul - articol Historia (http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/ce-stiati-ce-nu-tud
or-vladimirescu-ce-fost-asasinat-domnul-tudor)
Tudor Vladimirescu – Domnul din inima oltenilor (http://www.descopera.ro/descopera-istoria-romanilor/5154400-t
udor-vladimirescu-domnul-din-inima-oltenilor), 7 decembrie 2009, Mihaela Stanescu, Descoperă

Succesor:
Predecesor: Domnitor al Țării Românești Ocupație turcă
Alexandru Suțu 1821

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tudor_Vladimirescu&oldid=12985285

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 27 iulie 2019, ora 17:05.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.